Partaj succesoral

JUDECĂTORIA BUHUŞI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 677/2011

Prin cererea înregistrată la data de 30.08.2010 pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 1225/199/2010, reclamanta  C. M. în contradictoriu  cu pârâţii C.V.ş.a. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună partajarea averii  succesorale după defuncta 

În motivarea acţiunii se arăta că, in urma decesului mamei sale, la data de 04.09.2006, au ramas ca si mostenitori cu vocatie succesorala reclamanta si C. V., in calitate de descendenti de gradul 1, iar ceilalti parati in calitate de nepoti.

De asemenea, reclamata invedereaza faptul ca defuncta i-a lasat testamentul autentificat sub numarul 972 din 08.07.2005, de care instanta urmeaza sa tina cont la solutionarea dosarului.

Masa succesorală se compune din imobilul-locuinţă respectiv, un apartament compus din 2 camere. Solicita admiterea actiunii si partajarea imobilului mentionat, invocand in drept prevederile art.728 C.pr.civ.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au solicitat probele cu înscrisuri, martori şi cu expertiza.

Reclamanta a depus la dosar, o data cu actiunea introductiva, copia contractului de vanzare-cumparare nr.2493/15.06.1993, anexa 24 dupa C. V., certificatul de deces al acesteia, iar ulterior (filele 44-47) copia testamentului 972/ 08.07.2005 , acte stare civila, certificat de atestare fiscala.

Cererea a fost timbrată cu taxa de timbru in cuantum de 19 lei si timbru judiciar in cuantum de 0,3 lei. Părţile au fost legal citate, reclamanta fiind asistata de apărător.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 26.04.2011 a fost admisa, in parte, cererea de ajutor public judiciar formulata de catre reclamanta, in sensul scutirii parţiale a reclamantei de la plata taxei de timbru, urmând să achite jumătate din taxa de timbru ce i s-a pus în vedere, respectiv 715,5 lei taxă timbru, sumă eşalonată în 4 tranşe egale, de câte 179 lei fiecare, plătibile în prima decadă a fiecărei luni, începând cu data de 01.05.2011, până la achitarea integrală.

La data de 27.04.2011 a fost inregistrat pe rolul instantei un memoriu depus de către pârâtul C. V., care invedereaza instantei, printre altele, faptul ca, deşi are cunoştinţă ( ca de altfel si ceilalţi parati) despre intocmirea unui testament, de catre defuncta, in favoarea reclamantei, nu este  de acord ca acest bun imobil sa-i rămână doar lui C. M.. 

La termenul din data de 16.06.2011 paratul C. V. depune la dosar, in copie, procuri de reprezentare, precum si un memoriu, prin care invedereaza instantei faptul ca „nu sunt de acord sa treaca apartamentul bunicii” pe numele  reclamantei.

La acelasi termen instanta a dispus atasarea dosarelor nr.137/199/2008 , avand ca obiect actiune constatare nulitate testament (in care se ia act de renuntarea la judecata), si nr.979/199/2007, avand ca obiect partaj succesoral (dosar perimat).

La termenul din data de 15.09.2011 instanta a pus in discutie pronuntarea unei incheieri de admitere in principiu, invederand, totodata, partilor prezente (reclamanta si paratul C. V.) ca, avand in vedere testamentul invocat de catre parti,  urmeaza sa se pronunte si cu privire la validitatea acestuia, astfel incat, in situatia in care apreciaza ca testamentul îndeplineşte condiţiile cerute de lege, urmează a pronunţa o soluţie (sentinţa) direct pe fondul cauzei, iar daca se va dovedi contrariul, urmează a fi pronunţată o încheiere de admitere in principiu.

Părţile au avut cuvântul atât pe IAP, cat si pe fondul cauzei.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 04.09.2006 s-a deschis prin moarte succesiunea defunctei C. V..

Moştenitori cu vocaţie succesorală concretă după defunctă au rămas reclamata si, si paratii .

Masa succesorală după defunctă este compusă dintr-un apartament de doua camere.

La data de 08.07.2005 a fost intocmit de catre defuncta C. V. un testament prin care aceasta a instituit-o pe fiica sa, reclamanta C.M., drept legatara universala.

Validitatea testamentului a fost supusa atentiei instantei de judecata, facând obiectul dosarului nr.137/199/2008 al Judecatoriei Buhusi (ataşat), insa reclamantul a renuntat, la data de 22.10.2009 la judecata cauzei, sentinţa rămânând definitivă la data de 30.11.2009, prin nerecurare.

Intrucât instanţa nu s-a pronuntat, printr-o hotărâre irevocabila asupra validităţii actului unilateral încheiat de către C. V., si cum acest aspect nici nu constituie obiectul cauzei de fata, instanţa va analiza, din perspectiva efectelor pe care le-a produs ulterior decesului defunctei, daca au existat premisele unei acceptari, exprese sau tacite, a legatului de catre reclamanta.

Nefiind contestat testamentul (cel putin, nu in forma ceruta de lege) de catre părţi,  şi nefiind formulată o acţiune în reducţiunea liberalităţilor excesive, este esenţial a se stabili cu exactitate dacă se pune problema partajării apartamentului inclus în masa succesorală (deci, dacă au calitatea de moştenitori şi pârâţii) sau dacă acesta urmează a reveni, în totalitate, reclamantei, în calitate de legatară universală.

Procedând la acest demers, instanţa urmează a stabili, pe baza probelor administrate atât în faţa instanţei, în cauza de faţă, cât şi în dosarul iniţial de partaj, perimat (dar ale cărui probe ar putea, în contextul oferit de art.254 C.pr.civ., pot fi folosite de către părţi dosarul pendinte) dacă succesiunea a fost acceptată de către reclamantă sau/şi de către pârâţi, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege ca unul dintre ei sau toţi să fie consideraţi moştenitori ai defunctei C. V..

Conform reglementărilor legale în vigoare, voinţa succesibilului de a accepta moştenirea poate fi manifestată fie expres (în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată), fie poate rezulta din fapte materiale săvârşite de succesibil, din care rezultă neîndoielnic intenţia acestuia de accepta succesiunea. Astfel, sunt considerate a avea valoare de acte de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, de administrare definitivă ori de folosire a bunurilor din moştenire.

În toate cazurile, conform dispoziţiilor vechiului Cod civil, aplicabile speţei de faţă, acceptarea sau renunţarea la succesiune sunt supuse unui termen înăuntrul cărora trebuie exprimate, respectiv, 6 luni de la data deschiderii succesiunii, respectiv, de la data decesului defunctei C. M..

În ceea ce o priveşte pe reclamanta C. M., aceasta este, după cum am mai arătat, beneficiara unui testament, fiind instituită legatar universal de către mama sa. În calitate de moştenitoare testamentară, aceasta avea posibilitatea de a-si exprima poziţia faţă de succesiune, în sensul acceptării acesteia sau renunţării la bunurile ce formează patrimoniul succesoral al defunctei. Ceea ce interesează în cauza de faţă este manifestarea de voinţa faţă de imobilul– apartament, care face obiectul dosarului.

Din probele administrate în cauză (în speţă, înscrisuri şi susţinerile pârâţilor, cu valoare de mărturisire, în ceea ce priveşte unele astpecte), rezultă, neîndoielnic, faptul că reclamanta C. M. a acceptat succesiunea testamentară lăsată de către defuncta sa mamă. Astfel, conform certificatului de atestare fiscală eliberat la data de 30.03.2011 de către Serviciul de impozite şi taxe al oraşului Buhuşi rezultă faptul că aceasta figurează în evidenţele fiscale cu apartamentul .., conform testamentului autentificat sub nr.972/08.07.2005, iar la data respectivă reclamanta nu figura în evidenţele fiscale cu creanţe bugetare.

De asemenea, domiciliul reclamantei, conform cărţii sale de identitate, est stabilit la adresa unde este situat imobilul, încă din data de 28.11.2008, când a fost eliberat actul menţionat.

Aceste două aspecte sunt de natură a forma convingerea instanţei faptul că succesiunea în discuţie a fost acceptată de către reclamantă, tacit, prin actele de administrare cu caracter definitiv şi de folosinţă a apartamentului care face parte din masa succesorală.

Mai mult, pârâţii înşişi recunosc (în memoriul de la fila 98) faptul că reclamanta, locuind anterior în imobilul respectiv, a continuat să îl ocupe şi după deschiderea succesiunii, iar după data de 04.09.2006 a ridicat sumele reprezentând ajutoare de înmormântare de la mai multe instituţii. Aceste aspecte sunt de natură să confirme respectarea termenului de 6 luni în ceea ce priveşte manifestarea de voinţă a reclamantei faţă de acceptarea succesiunii.

Pe de altă parte, pârâţii nu au adus în sprijinul susţinerilor lor nicio probă, motivul principal pentru care nu ar fi fost de acord cu respectarea prevederilor testamentare fiind, pe de o parte, faptul că acesta ar fi fost întocmit în fals (aspect nedovedit), iar, pe de altă parte, faptul că reclamanta ar mai fi beneficiat de un bun, sub forma unei donaţii deghizate, din partea autoarei sale (fără a se depune vreun înscris în acest sens).

Întrucât, în speţa de faţă, pârâţii nu au formulat o cerere de reducţiune a liberalităţilor excesive, a cărei admitere ar fi putut, eventual, oferi o premisă a justificării solicitării lor ca apartamentul să fie partajat între toţi moştenitorii, instanţa apreciază că aceştia nu au făcut dovada de moştenitori acceptanţi, al căror drept să fie preferabil celui al reclamantei.

Pentru motivele expuse, instanţa urmează a lua act de faptul că reclamanta  este unica moştenitoare a defunctei, ca efect al acceptării beneficiului legatului universal instituit în favoarea sa prin testamentul autentificat sub nr. 972 din 08.07.2005,  urmând ca întreaga masa succesorală să revină reclamantei.

De asemenea, în baza art.274 C.pr.civ., instanţa urmează a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Redactat IMA- 01.11. 2011

Domenii speta

Spete similare