Nulitate parţială certificat de moştenitor

Sentinţă civilă 401 din 30.05.2013


SENTINŢA CIVILĂ NR. 401/30.05.2013 (nulitate parţială certificat de moştenitor)

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect nulitate absolută certificat de moştenitor, acţiune formulată de reclamanta P.V.M., împotriva pârâtului O. M..

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23.05.2013 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 30.05.2013 şi în urma deliberării a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii de faţă:

I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:

I.1 Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 31.01.2013 reclamanta P.V.M., a chemat în judecată pârâtul OM, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr.326/13.12.1968 emis de BNP N.T., de pe urma defunctului MI,decedat la data de 21.06.1968, cu ultimul domiciliu în. com.S. Cu cheltuieli de judecată.

I.2. La termenul din 21.03.2013, pârâtul O.M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă şi a invocat următoarele excepţii: excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei dreptului la opţiune succesorală a reclamantei şi  implicit a autoarei reclamantei, defuncta L.S.

Acţiunea este legal timbrată, cu taxa de timbru şi timbru judiciar.

II. Temeiurile de fapt şi de drept invocate :

II.1.În motivarea acţiunii, reclamanta arată că este moştenitoarea testamentară a defunctei LS, decedată în 2006, cf. certificatului de moştenitor nr. 65/20.07.2006, defunctă care la rândul ei a fost şi a rămas moştenitoarea legală în calitate de descendentă de gradul întâi a defunctului M. I.

Se arată că datorită relaţiilor tensionate dintre autoarea reclamantei şi fosta soţie supravieţuitoare a defunctului M.I., aceasta din urmă cu ocazia dezbaterii succesiunii fostului ei soţ în mod cert a ascuns realitatea conform cu care cel în cauză a avut o fiică din prima căsătorie pe nume L.S. (fostă M). În consecinţă defuncta MM a declarat notarului faptul că este singura moştenitoare a defunctului M.I. şi a fost eliberat certificatul de moştenitor atacat de care s-a prevalat atât la momentul deschiderii succesiunii cât şi la obţinerea şi realizarea drepturilor conferite de Legea 18/1991.

De asemenea arată reclamanta că deşi are calitate de descendentă de gradul întâi a defunctului M.I., la momentul dezbaterii succesiunii acestuia a fost citată în faţa notarului, motiv pentru care i s-a produs un prejudiciu grav în realizarea drepturilor atât personale cât şi patrimoniale, aflând despre existenţa acestui certificat de moştenitor la data de 06.12.2012.

În drept se invocă disp. art.69 şi art. 89 din Legea nr.36/1995.

II.2 În motivarea întâmpinării cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, pârâtul arată că reclamanta nu justifică un interes legitim, personal şi actual, pentru a promova prezenta acţiune, în sensul că nu dovedeşte calitatea de descendentă a numitei LS de pe urma defunctului MI, iar din cuprinsul certificatului de naştere seria Ni, nr. 372764, privind pe M. S., rezultă că tatăl acesteia se numeşte M.I. şi nu M.I şi că datele privind starea civilă nu pot fi confirmate doar pe baza unei declaraţii de notorietate, fără a face dovada şi cu alte acte oficiale, care să conducă la concluzia că M. I şi M. I. sunt una şi aceeaşi persoană.

În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la opţiune succesorală a reclamantei şi implicit a autoarei reclamantei, defuncta L.S., având în vedere data la care a fost deschisă succesiunea de pe urma defunctului M.I., respectiv 21.06.1968, arătă că, nici L.S., autoarea reclamantei şi nici reclamanta, nu au efectuat acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii de pe urma autorului M. I., în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, şi că nici formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul dispoziţiilor Legii nr.18/1991 de către autoarea reclamantei nu echivalează cu o acceptare a succesiunii, deoarece textul de lege sus menţionat acordă acest beneficiu al repunerii în termenul de acceptare a succesiunii doar în situaţia în care până la momentul intrării în vigoare nu fusese dezbătută succesiunea.

Pe fond, precizează că unica moştenitoare a defunctului M.I. a fost soţia supravieţuitoare a acestuia, M.M., autoarea pârâtului şi că M. I. nu a avut descendenţi, care să aibă calitatea de moştenitori legali şi nici moştenitori testamentari.

Arată că motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, raportat şi la materialul probator, respectiv înscrisurile depuse, nu sunt în măsură să combată afirmaţiile pârâtului.

În drept, se invocă, disp. art. 115 - 118 C.p.civ., art. 274 C.p.civ.

 III. Probele administrate:

În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi martori.

Alăturat acţiunii reclamanta a ataşat în copie următoarele acte: certificatul de moştenitor nr.326/13.12.1968 eliberat de Notariatul de Stat O., certificatul de moştenitor nr.65/20.07.2006 eliberat de BNP EP, certificat de naştere seria Ni, nr.372764 privind pe MS,  certificat de căsătorie seria C.3 nr.056392 privind pe L.S., extras din registrul de naşterii privind pe O.M., declaraţie autentificat sub nr.1699/11.12.2008 de BNP C.L.B. extras din registrul de căsătorie privind pe M.I. şi M. D..

În apărare pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu şi depoziţii de martori.

IV. Analizând probele administrate instanţa reţine următoarele:

IV. 1. Soluţionarea excepţiilor unite cu fondul

Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active datorită lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii cât şi neacceptării succesiunii defunctului M.I. atât de către ea cât şi de autoarea ei L. S. (invocând şi excepţia prescrierii dreptului de opţiune succesorală), ce a fost unită cu fondul, cu privire la care instanţa reţine următoarele.

Astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr.65/20.07.2006 emis de BNP E.P. reclamanta P.V.M. este legatar universal al defunctei L.S. Aceasta din urmă potrivit certificatului de naştere de la fila 7 este fiica lui M.I. şi lui M.D., iar cu prilejul încheierii căsătoriei apare ca fiind fiica lui M. I. potrivit certificatului de căsătorie de la fila 8. Cum certificatul de căsătorie este valabil nefiind anulat (fiind vorba însă de aceeaşi persoană întrucât corespunde data naşterii 10.11.1926), având în vedere eroarea materială ce apare în cele două acte apare ca neântemeiată susţinerea pârâtului privind filiaţia reclamantei în susţinerea excepţiei.

Însă în ceea ce priveşte apărarea în susţinerea aceleiaşi excepţii privind prescrierea dreptului de opţiune succesorală instanţa o găseşte întemeiată. În acest sens reţine că astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr.326/13.12.1968 emis de NSO., de pe urma defunctului M.I. s-a dezbătut succesiunea acestuia având ca unică moştenitoare pe M. M., în calitate de soţie.

Ori, potrivit art. 88 din Legea 36/1995 "cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii".

Însă reclamanta nu se încadrează în sfera persoanelor îndreptăţite să solicite anularea certificatului de moştenitor, întrucât cu probele administrate, acte de stare civilă şi testament nu a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare a defunctului M.I., ci doar a faptului că are vocaţie succesorală generală la moştenirea lăsată de acesta, conform art. 669 Cciv, astfel că nu se poate considera vătămată în drepturile sale.

În acest sens se reţine că, potrivit art 700 al.l Cciv., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii. Acceptarea succesiunii poate fi pură şi simplă sau sub beneficiu de inventar, iar la rândul său, acceptarea pură şi simplă a succesiunii poate fi voluntară (expresă sau tacită) sau forţată .

Potrivit legii - art. 689 din Codul civil - acceptarea succesiunii este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-1 poate săvârşi decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă indirect, dar neândoielnic, intenţia sa de acceptare a moştenirii. Aşadar, din textul legal rezultă necesitatea întrunirii a două condiţii pentru a fi în prezenţa unei acceptări tacite: voinţa succesibilului de a accepta moştenirea şi conduita lui (prin actele şi faptele săvârşite), din care să rezulte indirect intenţia de a accepta pur şi simplu moştenirea.

În cauza de faţă, reclamanta nu şi-a manifestat voinţa de a accepta succesiunea printr-un act autentic sau sub semnătură privată (împrejurare ce rezultă din lipsa unei dovezi contrare), iar cu probele administrate nu s-a dovedit efectuarea unor acte de acceptare tacită, care să îndeplinească condiţiile enunţate anterior. Deşi s-a administrat şi proba testimonială pe aspectul acceptării moştenirii, martorul C.C. propus de reclamantă a declarat că autoarea reclamantei, L.S., după căsătorie a plecat la B, iar după decesul tatălui său în casă a locuit a doua soţie a acestuia până în 1972, când aceasta a plecat la B, iar în casa părintească au locuit nişte tineri până în 1985. Martorul a mai declarat că L. S. a participat la înmormântarea tatălui şi la primele parastase dar nu cunoaşte dacă aceasta a avut vreo contribuţie ori dacă a luat bunuri din casă. Prin urmare nici din depoziţia martorului nu rezultă că autoarea reclamantei a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii tatălui său. În schimb martorul propus de pârât, F.P. a declarat că locuinţa din com. S. aparţinând lui M.I., după decesul acestuia a rămas în folosinţa pârâtului până în prezent care a şi renovat-o.

De asemenea se apreciază că nici Anexa 24 invocată de reclamantă de la fila 94 şi nici chitanţele de plată a impozitelor de la filele următoare nu valorează acte de acceptare tacită a succesiunii defunctului M.I., întrucât Anexa 24 nu este datată (probabil nici nu este întocmită în termenul de 6 luni de la data decesului defunctului), iar plata impozitelor datează începând cu anul 2004, deci după termenul de acceptare a succesiunii.

Prin urmare, întrucât din cele arătate mai sus rezultă că dreptul de opţiune succesorală al reclamantei şi autoarei acesteia s-a prescris, nefiind exercitat în termenul prevăzut de lege, aceasta fiind, pe cale de consecinţă, străină de succesiunea rămasă după defunctul M.I., instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active unite cu fondul şi va respinge, pentru acest motiv, acţiunea formulată.

Având în vedere considerentele mai sus expuse şi văzând dispoziţiile art. 137 C.p.civ. instanţa apreciază că soluţionarea excepţiei face de prisos cercetarea celeilalte excepţii a lipsei calităţii procesuale pasive, nemaifăcând obiectul analizei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active unite cu fondul.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta P.V.M., în contradictoriu cu pârâtul O.M., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30.05.2013.