Respingerea cererii de schimbare a încadrarii juridice din infrac?iunea de delapidare în infrac?iunea prevazuta de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1991

Sentinţă penală 63 din 23.03.2012


S.P. - 63/23.03.2012

Delapidare

Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de delapidare în infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1991

Constată că , prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş , emis la data de 10.09.2009 , a fost trimis în judecată inculpatul P. V.  - fiul  lui  I. şi  I., născut  la  - în  V- , jud. V- , cetăţean român , cu antecedente penale , având CNP - , domiciliat în B- , str. P- , nr.- , bl.- , sc.- , etaj - , ap.- , sector- , legitimat cu C.I. seria - nr.- , pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni în condiţiile concursului real de infracţiuni , prevăzut de art.33 lit.a C.pen.: delapidare în  formă  continuată , prevăzută de art. 2151 alin. 2  Cod  penal, cu  aplicarea  art. 41 alin. 2 C.pen. , şi fals în înscrisuri sub semnătură privată , în formă  continuată , prevăzută de art. 290  alin. 1 C.pen. , cu  aplicarea  art.  41  alin. 2 C.pen.

În fapt s-a reţinut că inculpatul, în calitate de gestionar la S.C. M. SRL M., în perioada octombrie 2006- iulie 2007 a ridicat în mod repetat diferite sume de bani din gestiunea societăţii , pe care le-a folosit în scop personal , şi , de asemenea , că acesta , în perioada 15 ianuarie - 15 aprilie 2007 , a întocmit în fals 4 chitanţe de achiziţionare a fierului vechi , cu date şi semnături false, pe care apoi le-a operat în contabilitate,însuşindu-şi sumele respective şi  cauzând astfel părţii vătămate  S.C. M. SRL M. un prejudiciu în sumă de 460.137 lei.

Partea vătămată S.C. M. SRL M., prin administrator D. A. , s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 460.137 lei , în cursul urmăririi penale .

Prin sentinţa penală -/22.02.2010 pronunţată de Judecătoria Mediaş în primul ciclu procesual a fost condamnat inculpatul la : pedeapsa  de 4  ani  închisoare , pentru  săvârşirea  infracţiunii de delapidare în formă agravantă , în formă continuată , cu un prejudiciu de  460.137  lei , nerecuperat , prevăzută de art. 2151 al.  2  Cod  penal, cu  aplicarea  art. 41 al. 2 , art. 42 Cod  penal, art. 74 şi  76  lit.  a  Cod  penal  ; şi la pedeapsa  de  2  luni  închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată , în  formă  continuată , în baza art. 290  al. 1 , cu  aplicarea  art.  41  al. 2 , art. 42 Cod  penal , art. 74 şi  76  lit. „e”  Cod  penal ; în baza art. 33 lit.  a,art. 34  lit. b Cod  penal  s-a dispus ca inculpatul  să execute pedeapsa  cea  mai  grea  de 4  ani  închisoare , cu  un  spor  de  2  luni , în  total  4  ani  şi  2  luni  închisoare ; în baza art.65 al. 2 Cod  penal  s-a aplicat inculpatului pedeapsa  complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b şi c  Cod penal pe o  perioadă  de 3 ani ; în baza art.71 al.2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor  prevăzute  de  art.64 lit.  a  teza  a  II- a , b şi c Cod  penal pe durata executării  pedepsei ; s-a dispus anularea  chitanţelor de achiziţionare a fierului vechi ( cu date şi  semnături  false ) emise  pe numele  B.  C. , P. M. I. , M. I. şi M. V.  P. , aflate  la  filele  139,215,223 şi  474  în dosarul  contabil volumul  II. ; a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.C. M. S.R.L. . , prin administrator  D.  A. , suma  de 460.137  lei , cu  titlu de despăgubiri  civile , şi statului 1.200 lei cheltuieli judiciare .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, apel care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.-/21.06.2010 a Tribunalului Sibiu .

Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către inculpat , recurs care a fost admis prin decizia penală nr.-/17.03.2011 , atât decizia tribunalului cât şi sentinţa judecătoriei fiind casate , cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond .

În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că inculpatul nu a fost legal citat de cele două instanţe de judecată , acesta fiind lipsit de dreptul la o apărare efectivă .

Analizând materialul probator administrat în cauză , instanţa de rejudecare a reţinut următoarea stare de fapt :

Inculpatul a avut calitatea de angajat al S.C. M. SRL. M. , începând cu data de 2.08.2006 , în funcţia de gestionar , astfel cum reiese din contractul de muncă înregistrat la ITM S. cu nr.  60178/2.08.2006 f. 113-115 dos.

Corespunzător informaţiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu ( fila 112 dosar u.p.) activitatea principală a societăţii parte vătămată consta în recuperarea deşeurilor şi resturilor metalice reciclabile .

De la momentul înfiinţării societăţii , în luna iulie 2006 , calitatea de asociat unic şi administrator a avut-o martorul T. G. ( declaraţie – fila 185 dosar rejudecare ) , ulterior , la data de 30.10.2006 , părţile sociale fiind cesionate în favoarea actualului asociat unic şi administrator al societăţii , D. A. , inculpatul menţinându-şi , însă , calitatea de gestionar .

Martorul T. G. susţine că a avut doar oficial calitatea de asociat unic şi de administrator al societăţii , în condiţiile în care iniţiativa de înfiinţare a acesteia a aparţinut exclusiv inculpatului , care a vărsat întregul capital social al acesteia . Martorul relatează că inculpatul i-a solicitat ajutorul , în sensul de a figura el în acte în calitate de asociat şi administrator , pretextând că el nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi administrator , anume nu are domiciliul în M.. Martorul arată că întreaga activitate a firmei a fost desfăşurată de către inculpat , care era administratorul de fapt al acesteia .

Rolul de asociat şi administrator al societăţii a fost preluat , la data de 30.10.2006 , de către D. A. , care , de asemenea , a avut doar calitatea oficială de administrator , activitatea fiind în fapt desfăşurată de inculpat – astfel cum confirmă D. A. în declaraţiile sale ( filele 140 – 142 dosar u.p.) . El susţine că l-a mandatat pe inculpat să administreze societatea timp de 1 an , cu condiţia ca la finalul perioadei mandatului toate datoriile să fie achitate la zi .

Martora B. G. ( declaraţii filele 156 – 157 dosar u.p. şi cele date în instanţă ) , care s-a ocupat de contabilitatea societăţii , confirmă împrejurarea că inculpatul era cel care administra în fapt firma respectivă , şi se ocupa inclusiv de plăţile către furnizori , precum şi de încasarea banilor direct , prin chitanţă , sau prin ordine de plată .

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză , cu ocazia rejudecării , evidenţiază faptul că semnătura inculpatului apare pe documentele întocmite pe toată perioada în care acesta a funcţionat ca administrator de fapt , anume pe adeverinţe de achiziţie fier vechi , facturi de livrare , dispoziţii de plată şi de încasare , ordine de ridicare în numerar de la bancă etc.( fila 141 dosar rejudecare ).

Inculpatul însuşi invocă în apărare calitatea sa de administrator de fapt al societăţii .

La sfârşitul lunii august 2007 , având probleme legate de spaţiul în care societatea îşi desfăşura activitatea , inculpatul şi-a manifestat intenţia de a renunţa la societate ; în acest context D. A. a constatat că aceasta are datorii faţă de alţi comercianţi şi faţă de stat , şi că inculpatul îşi însuşi-se sume mari de bani din contul societăţii deschis la R.  B. , fapt ce l-a determinat pe administratorul de drept al societăţii să reclame organelor de poliţie cele constatate .

Organele de cercetare penală au analizat întreaga documentaţie contabilă a societăţii , precum şi rulajul contului acesteia deschis la Agenţia M. a băncii R.  B. , şi au constatat că în perioada noiembrie 2006 – iulie 2007 inculpatul a ridicat şi folosit suma totală de 460.137 lei – aspecte evidenţiate în procesele verbale întocmite ( filele 10 – 13 dosar u.p. ).

Cu ocazia rejudecării cauzei s-a dispus efectuarea unei expertize contabile .

Raportul de expertiză realizat confirmă constatările efectuate de organele de cercetare penală , reţinându-se că valoarea totală a sumelor de bani ridicate necuvenit de către inculpat este în cuantum de 460.137 lei , şi că acestea au fost evidenţiate în contabilitatea societăţii în debitul contului 462 „ Creditori diverşi” ; expertul explică faptul că , din suma totală , suma de 247.615 lei reprezintă bani ridicaţi în numerar prin casă sau bancă fără documente justificative ( peste sumele cu care inculpatul a creditat societatea – evidenţiate şi acestea în raport ) , iar diferenţa de 212.522 lei a fost identificată ca rezultând din lichidarea soldurilor unor conturi contabile ( fila 144 dosar rejudecare ).

Inculpatul nu neagă ridicarea acestei sume din conturile societăţii , însă , susţine că nu a folosit-o în interes personal , ci a făcut cheltuieli de achiziţie de mărfuri şi cheltuieli cu manopera aferentă manipulării mărfurilor şi a transportului acestora ( astfel cum acesta susţine în declaraţia dată în instanţă – fila 204 dosar rejudecare).

Susţinerile reclamantului sunt , însă , contrazise de documentele contabile ale societăţii , iar dacă inculpatul a făcut astfel de cheltuieli fără să le evidenţieze în documente justificative , el nu le-a dovedit în cauză .

Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a constatat , de asemenea , că inculpatul a falsificat un număr de 4 chitanţe de achiziţionare a produselor metalice , denumite „adeverinţe” şi identificate cu nr.562/15.01.2007 , 212/20.03.2007 , 256/15.04.2007 şi 263/18.04.2007 , emise pe numele martorilor B. C. , P. M. I. , M. I. şi M. V. P. , în cuprinsul cărora a consemnat în mod nereal că martorii au vândut societăţii , în perioada 15.01. – 15.04.2007 , fier vechi în cantităţi şi cu preţuri mult mai mari decât cele reale , sau produse din inox , în cantităţi şi cu valori foarte mari , când în realitate aceştia au vândut deşeuri de fier cu un preţ nesemnificativ , chitanţe pe care inculpatul le-a semnat în numele martorilor , atribuind , însă , semnătura acestora – aspecte dovedite cu depoziţiile martorilor respectivi ( declaraţii filele 148-154 dosar u.p. şi 85- 87 dosar rejudecare ) . Inculpatul a evidenţiat aceste chitanţe false în actele contabile ale societăţii .

Cu privire la aceste chitanţe , inculpatul nu a contestat cele dovedite de probele administrate în cauză .

În apărare s-a invocat faptul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată , astfel cum s-a dezvoltat în concluziile scrise exprimate .

Instanţa reţine , însă , că fapta inculpatului referitoare la întocmirea celor 4 chitanţe realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată , în condiţiile în care falsificarea unui astfel de înscris presupune pe lângă alterarea înscrisului în orice mod , şi modalitatea contrafacerii scrierii sau subscrierii ( adică a semnăturii ) . Esenţială este , însă , contrafacerea semnăturii , pentru că aceasta dă caracter veridic înscrisului sub semnătură privată , iar în speţă , semnăturile nu au fost scrise de cei cărora li se atribuie , fiind aşadar , contrafăcute în înţelesul legii .

Totodată , inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a celeilalte fapte consemnate în rechizitoriu , din infracţiunea de delapidare , prevăzută de art. 2151 alin. 2  Cod  penal , în infracţiunea prevăzută de art.272 pct.2 din Legea 31/1991 , invocând faptul că administratorul unei societăţi , care este în acelaşi timp şi asociat unic , nu poate fi considerat funcţionar în sensul art.147 alin.2 C.pen., şi , deci , nu poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare , context în care fapta de însuşire a unor sume de bani din fondurile societăţii comerciale administrate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de legea specială .

Subiectul activ al infracţiunii de delapidare nu poate fi decât un funcţionar , noţiune care , în înţelesul legii ( art.147 alin.2 C.pen.) desemnează , într-o accepţie largă , orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele de interes public ( astfel cum conceptul de „public” este definit de art.145 C.pen.) .

Din această perspectivă , inculpatul este considerat de lege a fi funcţionar , pentru că avea calitatea de salariat al S.C. M. S.R.L. M. .

În schimb , legea specială califică subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art.272 pct.2 din Legea 31/1991 , acesta putând fi doar fondatorul , administratorul , directorul sau reprezentantul legal al societăţii .

Dacă în cazul infracţiunii de delapidare , legiuitorul spune expres că subiectul activ , care trebuie să fie funcţionar , este cel care gestionează sau administrează bunurile , putând fi acceptată , deci , şi ipoteza unui gestionar de fapt sau a unui administrator de fapt , fără să limiteze subiectul activ doar la cel care deţine funcţia de gestionar sau administrator , în cazul infracţiunii prevăzute de art.272 pct.2 din Legea 31/1991 , legea atribuie subiectului activ o anumită calitate , dobândită în condiţiile legii , şi nu lasă loc unei interpretări extensive care să includă şi exercitarea ca stare de fapt şi nu de drept a unei calităţi sau funcţii .

Or , în speţă , chiar dacă se poate vorbi de o activitate de administrare faptică şi nu juridică atribuită inculpatului , este evident faptul că inculpatul nu are calitatea juridică de administrator . De altfel , a fost opţiunea inculpatului să se sustragă de la asumarea calităţii juridice de asociat unic şi administrator , şi , în mod sigur a urmărit un interes ascuns pentru a proceda astfel , fiind făcută în frauda legii – în condiţiile în care pretextul invocat de acesta legat de presupusul impediment privind lipsa domiciliului în M. nu era real , neexistând vreo condiţionare în acest sens impusă de lege , şi având în vedere împrejurarea că în perioada respectivă el era cercetat şi apoi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în municipiul A. ( potrivit fişei de cazier judiciar – fila 45 dosar) .

Pe de altă parte , latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.272 pct.2 din Legea 31/1991 , presupune o singură modalitate de săvârşire a faptei , anume „ folosirea” bunurilor sau a creditului societăţii , modalitate care este diferită de „ însuşirea” acestora ; în cazul „ însuşirii” paguba constă în contravaloarea bunului sustras , pe când în cazul „folosirii” , paguba presupune doar valoarea uzurii bunului , respectiv a dobânzii , în cazul sumelor de bani – existând , aşadar , o delimitare clară între cele două noţiuni .

Or , în speţă , inculpatul şi-a însuşit sume de bani şi nu a folosit acele sume de bani , astfel că , şi sub aspectul laturii obiective a infracţiunii , fapta acestuia nu poate fi încadrată juridic ca fiind aceea prevăzută de legea specială .

Chiar şi în ipoteza în care fapta inculpatului ar fi fost susceptibilă a fi încadrată atât ca infracţiune prevăzută de legea specială , cât şi ca delapidare , potrivit prevederilor art.281 din Legea 31/1990 ar fi prevalat încadrarea juridică prevăzută de Codul penal , având un tratament sancţionator mai aspru .

Ca atare , va fi respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în apărare de inculpat .

În drept , fapta inculpatului care , în calitate de gestionar la SC M. SRL M. , şi-a însuşit în mod repetat şi nelegal , în perioada octombrie 2006-iulie 2007 , suma totală de 460.137 lei din gestiunea societăţii , pe care a folosit-o în scop personal , constituie infracţiunea continuată de  delapidare în formă gravă , prevăzută de art. 2151 alin. 2  Cod  penal, cu  aplicarea  art. 41 alin. 2 , pentru săvârşirea căreia , dată fiind şi incidenţa prevederilor art. 42 Cod  penal , precum şi aplicarea art. 74 şi  76  lit.  „a”  Cod  penal , acesta va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Fapta inculpatului de a întocmi în fals 4 chitanţe de achiziţionare a fierului vechi cu date şi semnături false , pe care apoi le-a operat în contabilitate, constituie infracţiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. 1 C.pen. , cu aplic. art. 41 alin. 2,  pentru săvârşirea căreia , dată fiind şi incidenţa prevederilor art. 42 Cod  penal , precum şi aplicarea art. 74 şi  76  lit. „e”  Cod  penal  , acesta va fi condamnat la pedeapsa de 2 luni  închisoare .

Faptele au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni , prevăzut de art.33 lit.a C.pen. , fiind comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele .

Prin sentinţa penală -/18.06.2007 a Judecătoriei Alexandria , definitivă la data de 10.07.2007 ( potrivit evidenţei cazierului judiciar şi datelor comunicate de Judecătoria Alexandria ) inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 luni , cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei , pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.13 din Legea 87/1994 .

Activitatea infracţională avută în vedere în prezenta cauză s-a desfăşurat pe perioada noiembrie 2006 – iulie 2007 , în formă continuată . Momentul de referinţă raportat la care se stabileşte dacă actualele infracţiuni au fost săvârşite în concurs cu faptele vizate de condamnarea anterioară sau în termenul de încercare al condamnării anterioare , este data primului act de executare ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii şi nu data consumării infracţiunii continuate prin producerea rezultatului – astfel cum a stabilit Plenul Tribunalului Suprem în Decizia nr.1/1987 , dată pentru asigurarea unei practici unitare în aplicarea regimului sancţionator al infracţiunii continuate .

Potrivit deciziei amintite , în cazurile în care legea prevede că anumite efecte juridice se produc în raport de data săvârşirii infracţiunii , prin această expresie trebuie înţeles data actului de executare ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii , nu data consumării acesteia prin producerea rezultatului ; în afară de cazurile limitativ enumerate de decizie , consecinţele juridice se produc din momentul în care elementele constitutive ale infracţiunii sunt întrunite potrivit legii , iar făptuitorul poate fi tras la răspundere penală .

Aşadar , se reţine că infracţiunile analizate în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat anterior , fiind săvârşite înainte de rămânerea definitivă a hotărârii anterioare , astfel că sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 85 alin.1 C.pen. , în temeiul cărora se va dispune anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 5 luni închisoare , la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală -/18.06.2007 a Judecătoriei Alexandria , definitivă la data de 10.07.2007 .

Conform art. 36 alin.1 C.pen. , art. 33 lit. „a” şi art. 34 lit. „b” C.pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 5 luni închisoare , a cărei suspendare condiţionată se anulează , şi se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare .

Potrivit prevederilor art.71 Cod penal se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a şi b  Cod Penal , pe durata executării pedepsei principale , întrucât instanţa apreciază că dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat , presupun o deontologie socială ireproşabilă şi , deci , sunt incompatibile cu statutul unei persoane care a săvârşit infracţiuni de natura celor descrise mai sus  .

La individualizarea pedepselor aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., dintre care se evidenţiază : predispoziţia infracţională a inculpatului în ceea ce priveşte activitatea realizată în cadrul unei societăţi comerciale , pe de o parte , însă , este de reţinut că inculpatul a constituit cu fondurile sale proprii patrimoniul iniţial al societăţii parte vătămată , context în care efectele faptelor sale nu se răsfrâng decât într-o anumită măsură asupra intereselor altor persoane juridice ( cum ar fi cele care deţin creanţe împotriva S.C. M. S.R.L. M. ) – aspect valorificat ca şi circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului .

S-a reţinut , de asemenea , incidenţa circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 C.pen. , şi ca urmare a respectării principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac , prevăzut de art.3858 C.proc.pen. , raportat la soluţia pronunţată de prima instanţă în primul ciclu procesual .

 În  baza  art.  65 alin. 2  Cod  penal  se va aplica inculpatului pedeapsa  complementară  a interzicerii  drepturilor  prevăzute  de  art. 64 lit.  b şi  c  Cod  penal  pe  o  perioadă  de  3  ani , pedeapsă prevăzută de lege pentru sancţionarea infracţiunii de delapidare în formă agravantă .

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate , instanţa apreciază că inculpatul s-ar putea îndrepta fără privare de libertate , în ipoteza suspendării executării pedepsei sub supraveghere , pentru un termen suficient de lung , pentru a asigura eficienţă actului de condamnare .

Ca atare , se va dispune , în baza art.861 Cod penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art.862 alin.1 Cod penal , urmând ca , în baza art.863alin.1 Cod penal, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte , la datele fixate , la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti ;

b)să anunţe , în prealabil , Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti , orice schimbare de domiciliu , reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea ;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti ;

d)să comunice , Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti , informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art.359 alin.1 Cod procedură penală se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art.864 Cod penal privitoare la revocarea suspendării sub supraveghere în cazul în care nu îndeplineşte , cu rea-credinţă , măsurile de supraveghere , şi se va dispune comunicarea în scris inculpatului a măsurilor de supraveghere la care este supus.

În baza art. 71 alin.5 C.pen. se va suspenda , pe durata termenului de încercare , şi executarea pedepsei accesorii .

În baza art.170 C.proc.pen. se va dispune anularea chitanţelor falsificate de inculpat , denumite „adeverinţe” şi identificate cu nr.562/15.01.2007 , 212/20.03.2007 , 256/15.04.2007 şi 263/18.04.2007 , în vederea restabilirii situaţiei anterioare întocmirii acestora , sub aspectul evidenţei contabile a societăţii parte vătămată .

În baza art.346 alin.1 , art.14 alin.3 lit.b  C.proc.pen. raportat la art.998 vechiul C.civ. va fi obligat inculpatul să plătească părţii civile S.C. M. S.R.L. M. despăgubiri civile în cuantum de 460.137  lei .

În baza art.191 C.proc.pen. va fi obligat inculpatul  la plata sumei de  2.000  lei  cheltuieli judiciare  avansate de stat , sumă care include şi onorariului avocatului din oficiu .

Domenii speta