Vătămare corporală, reţinere circumstanţa atenuantă prevăzută de art.73 lit. b Cod penal

Sentinţă penală 1237 din 11.04.2011


Prin rechizitoriul nr.5659/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, emis la data de 04.08.2010 si înregistrat pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, a fost pusă în mişcare acţiunea civilă şi a fost trimisă in judecata inculpata C.S., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “vătămare corporală“, prevăzuta de art.  181 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpata C.S., la data de 15.04.2009, a lovit-o pe partea vătămată U.I. cu un par peste mâini şi cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 55-57 zile îngrijiri medicale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prev. de art.181 al.1 Cod penal.

Analizand probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că, la data de 15.04.2009, în jurul orei 16.00, partea vătămată U.I. se afla în curtea fratelui său, numitul U.C. , care îi lăsase casa în grijă întrucât era plecat din localitate. La un moment dat, partea vătămată i-a văzut pe inculpata C.S. şi soţul acesteia,  C.M., care se îndreptau spre locuinţa lor şi a ieşit în drum cu o sapă, pe care aluat-o din curtea numitei T.A., şi cu care a încercat să-l lovească pe inculpatul C.M., dar acesta s-a dezechilibrat şi a căzut. Văzând cele întâmplate, inculpata C.S. a luat un par din gard, cu care a lovit-o pe partea vătămată peste mâini şi la nivelul capului. În acest timp, a venit la faţa locului C.M. M., fiul inculpatei, care, pentru a pune capăt conflictului, a luat parul din mâna inculpatei. La faţa locului au venit şi martorii M.L.V. şi, după plecarea soţilor C., U.M.. Membrii familiei C. au plecat spre casă, iar martorul U.M. a condus-o pe partea vătămată la domiciliul său. A doua zi, partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Clinic de Urgenţe Sf. loan laşi, iar apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. N. Oblu" laşi.

Conform Certificatului medico-legal nr. 10357 din data de 22.04.2009, emis de I.M.L laşi, partea vătămată U.I. a prezentat leziuni constând în fractură cuminutivă fără deplasare 1/3 medie cubitus stâng, fractură epicondil drept cu minimă deplasare, plagă contuză şi echimoză, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente şi pot data din 15.04.2009, necesitând 55-57 zile de îngrijiri medicale, timp care include şi recuperarea funcţională, cu reexaminare în caz de necesitate, la sfârşitul acestui interval.

Fiind audiată, inculpata C.S. a recunoscut săvârşirea faptei, astfel cum a fost anterior prezentată, în cursul urmăririi penale inculpata arătând că partea vătămată a încercat să-l lovească cu sapa pe soţul ei, care s-a dezechilibrat şi a căzut, moment în care ea l-a lovit pe U.I., cu un par, peste mâini şi corp. În faţa instanţei, inculpata a prezentat aceeaşi situaţie de fapt, precizând că l-a lovit pe U.I. doar de două ori, cu un băţ. A arătat că soţul ei nu i-a spus nimic părţii vătămate, U.I. lovindu-l în condiţiile în care el a spus în sat că a întreţinut relaţii intime cu fiica soţilor C.

Situaţia de fapt anterior menţionată a fost relatată şi de martorii audiaţi în cauză, în cursul urmăririi penale dar şi în faţa instanţei.

Membrii familiei inculpatei, martorii C.M.-soţul, şi C.M.M.-fiul, au relatat aceeaşi modalitate de desfăşurare a evenimentelor, în cursul cercetării judecătoreşti însă, soţul inculpatei susţinând că a fost lovit de către partea vătămată şi chiar şi-a pierdut cunoştinţa, susţinere care nu se coroborează cu celelalte probe.

Martora T.A. ascultată în cursul urmăririi penale, a arătat că partea vătămată a intrat în curtea casei ei, speriat, şi i-a cerut o furcă sa însă nu a vrut să-i dea, acesta luând o sapă şi apoi ieşind. Uitându-se, i-a văzut pe soţii C., în stare de ebrietate, spre care s-a îndreptat partea vătămată care, a ridicat sapa spre C.M., fără ca martora să-l vadă lovind. Martorul C.M.s-a dezechilibrat şi a căzut.

Martora nu a putut fi ascultată în mod nemijlocit de către instanţă însă, potrivit declaraţiei acesteia date în cursul urmăririi penale, dacă partea vătămată ar fi fost agresată iniţial de către familia C., avea posibilitatea să se retragă cel puţin în curtea locuinţei martorei, nu să caute obiecte contondente.

Martorii M.L.V. şi U.M. nu au asistat la incident, aceştia venind, potrivit propriilor declaraţii, fie când conflictul era la final - primul dintre ei, care l-a văzut pe C.M.M.cu băţul luat de la mama sa, încercând să lovească partea vătămată, dar s-a oprit la strigătul lui, fie după plecarea inculpatei - cel de-al doilea.

Instanţa a apreciat că vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită în cauză prin probele administrate, astfel cum au fost menţionate însă, în acelaşi timp, a reţinut în favoarea inculpatei şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art.73 lit. b Cod penal, referitoare la săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea părţii vătămate, produsă prin violenţă, la momentul comiterii faptei inculpata având reprezentarea faptului că doar astfel poate să îl oprească pe U.I. să îl lovească pe soţul ei, în condiţiile în care acesta căzuse, iar partea vătămată se îndrepta spre el cu o sapă. Având în vedere reţinerea acestei circumstanţe atenuante dar şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit. a, c Cod penal, referitoare la buna conduită anterioară şi la comportamentul după  comiterea faptei, şi a aplicării dispoziţiilor art.76 lit. e Cod penal, instanţa a plicat inculpatei o pedeapsă de 2 luni închisoare, cu privire la care a dispus suspendarea condiţionată a executării.