Furt

SENTINŢA PENALĂ NR.29/25.1.2010

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti nr. .. ./P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul H V, cetăţean român, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, cu antecedente, pentru săvârşirea infracţiunii infracţiunea prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că la data de 13.04.2009 a sustras din geanta lăsată în faţa uşii locuinţei tatălui numitei B S G un calculator marca Acer în valoare de 1000 lei,prejudiciul nerecuperat.

Se arată în actul de sesizare al instanţei că la data de 14.04.2009, numita B S G a formulat plângere penală împotriva numitului H V sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt, constând în aceea că la data de 13.04.2009 acesta i-ar fi sustras din geanta lăsată în faţa uşii locuinţei tatălui său, un calculator marca Acer în valoare de 1000 lei.

Din cercetările efectuate s-a constatat că la data de 13.04.2009, numita B S G a sosit la locuinţa tatălui său P N din satul Zemeş, şi întrucât uşa era încuiată, iar tatăl nefiind acasă, a lăsat bagajele în faţa uşii de acces, după care s-a deplasat la barul din faţa locuinţei numitului P D situat la aproximativ 300 m de locuinţa tatălui. înăuntru se afla P N, tatăl părţii vătămate, împreună cu numiţii H V şi P D. La un moment dat, după ce asistase la discuţia dintre tată şi fiică în care se relata inclusiv faptul că bagajele au rămas nesupravegheate, numitul H V a părăsit incinta barului într-o direcţie necunoscută, întorcându-se după aproximativ două ore. La scurt timp după plecarea numitului H V, partea vătămată intrată în posesia cheilor de acces în locuinţa tatălui s-a deplasat la locul unde lăsase bagajele, constatând lipsa laptopului Acer.

Cu ocazia audierii inculpatului, nu recunoaşte că şi-ar fi însuşit laptopul proprietatea părţii vătămate, motivând că lipsa sa din bar a fost justificată de împrejurarea că în această perioadă ar fi fost la locuinţa numitului P D să ia o bicicletă şi apoi să îi cumpere ţigări, motivând că aceste operaţiuni au durat mai mult întrucât bicicleta era stricată. Audiat fiind numitul P D, acesta nu confirmă declaraţiile inculpatului, negând că bicicleta sa ar fi fost stricată, precum şi faptul că l-ar fi trimis pe numitul H să intre în posesia bicicletei sale, sau să-i cumpere ţigări. De asemenea nu conformă nici declaraţiile inculpatului cum că în cele două ore s-ar mai  fi întors la bar.  De

asemenea, cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că în cursul lunii mai 2009, numitul HV a încercat să vândă un laptop numitei C J.

în cauză au fost audiaţi inculpatul care nu recunoaşte săvârşirea faptei, şi martorii din lucrări,probatorii coroborate cu materialul de urmărire penală, din analiza cărora instanţa reţine următoarele:

în fapt, la data de 13.04.2009, numita B S G a sosit la locuinţa tatălui său P N din satul Z, şi întrucât uşa era încuiată, iar tatăl nefiind acasă, a lăsat bagajele în faţa uşii de acces, după care s-a deplasat la barul din faţa locuinţei numitului P D situat la aproximativ 300 m de locuinţa tatălui. înăuntru se afla P N, tatăl părţii vătămate, împreună cu numiţii H V şi P D. La un moment dat, după ce asistase la discuţia dintre tată şi fiică în care se relata inclusiv faptul că bagajele au rămas nesupravegheate, numitul H V a părăsit incinta barului într-o direcţie necunoscută, întorcându-se după aproximativ două ore. La scurt timp după plecarea numitului H V, partea vătămată intrată în posesia cheilor de acces în locuinţa tatălui s-a deplasat la locul unde lăsase bagajele, constatând lipsa laptopului Acer.

Inculpatul arată în declaraţia sa (fila 34) că nu a auzit discuţia dintre tată şi fiică, întrucât se afla la o distanţă de lOm de locul unde se aflau aceştia. La un moment dat i-a cerut numitului P D bicicleta pentru a se duce să cumpere ţigări, întrucât la barul respectiv nu mai erau. Nu a putut folosi bicicleta întrucât avea pană, iar când s-a întors partea vătămată nu se mai afla în bar, ci doar tatăl acesteia. Ulterior a venit şi B S, însă nu a făcut nici o precizare în privinţa faptului că i-ar fi lipsit vreun bun.

PD (fila 41) arată că se afla în bar cu tatăl părţii vătămate şi a venit şi inculpatul şi a servit o bere. A venit ulterior partea vătămată le-a mai dat un rând de bere, după care fata a plecat acasă. Precizează că inculpatul a plecat din bar la Modârzău după ţigări, cu care a venit după 2 ore.

Tatăl părţii vătămate, P N arată că era în bar şi servea o bere cu P D, a venit partea vătămată, care a precizat că a lăsat bagajul pe veranda casei întrucât nu avea cheie. Inculpatul i-a oferit un suc, după care acesta a dispărut şi când s-a întors a spus că a fost la toaletă. Inculpatul a lipsit cam 15-20 min. Ulterior aplecat şi partea vătămată acasă, după care s-a întors şi a spus că îi lipseşte laptopul.

C J F arată că în martie-aprilie anul trecut s-a întâlnit cu partea vătămată care i-a spus că inculpatul i-a furat laptopul.

Susţinerile părţii vătămate nu se coroborează astfel cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, instanţa apreciază că faptul vecin şi conex dovedit, respectiv lipsa inculpatului din bar pentru o perioadă suficientă de timp pentru a se produce sustragerea, este insuficient pentru ca pe baza prezumţiilor să se ajungă la concluzia vinovăţiei inculpatului pentru fapta dedusă judecăţii.

Conform art. 75 alin. 1 din C.p.p. declaraţiile părţii vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză. Ori în prezenta nici martorul care este tatăl părţii vătămate nu poate afirma cu certitudine că inculpatul este cel care a  furat laptopul.

Art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, instituie în favoarea inculpatului prezumţia de nevinovăţie, care nu este anulată decât prin certitudinea dovedită a vinovăţiei acestuia. Dacă probele administrate de acuzare nu au un conţinut cert, dacă nu sunt decisive, complete, dacă ele lasă o nesiguranţă în privinţa vinovăţiei inculpatului, atunci se aplică principiul potrivit căruia „orice îndoială este în favoarea acuzatului" (in dubio pro reo). Această regulă constituie un complement necesar, o manifestare şi o expresie a prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăseşte în materia probaţiunii.

Interesele superioare sociale ale înfăptuirii justiţiei penale presupun ca o hotărâre de condamnare să nu se bazeze pe probabilitate ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, adică pe credinţa izvorâtă din dovezile administrate în cauză că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită cu ajutorul probelor. Ori în cazul de faţă probele nu pot duce la concluzia vinovăţiei inculpatului.

Faţă de considerentele sus expuse urmează ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, va achita inculpatul H V, cetăţean român, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, cu antecedente, pentru infracţiunea prev de art. 208 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta nu este săvârşită de acesta.

In temeiul art. 14 şi 346 alin. 3 C.p.p. instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de către partea vătămată ca inadmisibilă deoarece infracţiunea de care inculpatul este acuzat nu a fost săvârşită de către acesta, neexistând astfel temei pentru a putea fi obligat la plata daunelor materiale.

In baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare