Raspundere civile delictuala. Conditii.

TIP SPETA: SENTINTA CIVILA

AUTOR: JUDECATORIA IASI

DOMENIU ASOCIAT: RASPUNDERE CIVILE DELICTUALA.

Dosar nr. 10184/245/2009

DATA SI NUMARUL: Sentinta civila nr. 10218/22.10.2009

TITLU:  Raspundere civile delictuala. Conditii.

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata sub nr.9622/99/2008 pe rolul

Tribunalului Iasi, reclamantul D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Politia

Comunitara Iasi, obligarea acesteia la plata a 3198 lei contravaloarea drepturilor 

salariale datorate pentru anii 2007, 2008; 550 lei cheltuieli de judecata efectuate în

dosarul nr. 6029/99/2007; 50000 lei reprezentând daune morale, precum si cheltuieli

de judecata din aceste dosar.

Prin Sentinta  civila nr.260/ca a Tribunalului Iasi-sectia de contencios

administrativ din data de 20.03.2009, instanta admite exceptia necompetentei

materiale si declina competenta de solutionare a capetelor de cerere formulate de

catre reclamantul D. M. privind obligarea pârâtei Politia Comunitara Iasi sa-i

plateasca  suma de 550 lei reprezentând  cheltuielile de judecata suportate în dosarul

nr.6029/99/2007 si suma de 50000 lei, reprezentând daune morale, în favoarea

Judecatoriei Iasi.

În motivare, reclamantul a învederat în esenta ca este angajat al Politiei

Comunitare Iasi, având functia de agent comunitar la Serviciul nr.5-Ordine Publica.

Prin Decizia Directorului Executiv al Politiei Comunitare Iasi nr.297 din 20.07.2007,

din cadrul Politiei comunitare Iasi a fost sanctionat disciplinar în baza Legii

nr.188/1999 cu diminuarea drepturilor salariale cu un procent de 10 %, pe o perioada

de 3 luni (iulie, august si septembrie 2007). Arata ca a formulat contestatie, în

termenul legal, împotriva acestei decizii, instanta constatând nulitatea absoluta a

acesteia, fiind desfiintata integral prin Sentinta civila nr 532/ca a Tribunalului Iasi -

Sectia de contencios administrativ din data de 07.04.2008. Reclamantul precizeaza ca

a suferit un prejudiciu moral ca urmare a sanctionarii disciplinare neîntemeiate, a

atingerii imaginii si demnitatii , a stresului provocat de consecintele acesteia si de

desfasurarea procedurii judiciare necesare desfiintarii deciziei emise de pârâta.

Nu a fost indicat nici un temei de drept.

Prin întâmpinare, pârâta solicita instantei respingerea cererii ca neîntemeiata

si total nejustificata, aratând ca aplicarea unei sanctiuni disciplinare pentru o abatere

disciplinara nu poate prejudicia grav demnitatea salariatului si nici nu poate crea

atingeri ale imaginii, atât în colectivitate cât si în societate. Aceasta apreciaza ca

procedura cercetarii disciplinare prevazuta de legea speciala, pe care unitatea avea

obligatia de a o parcurge, nu poate afecta moral, material si social o persoana cu

functiei publica.

În drept pârâta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art.115, art.118 C.proc.civ.,

O.G. nr.6/2007, iar în baza art.242 C.proc.civ. a solicitat  judecarea cauzei în lipsa.

Analizând materialul probator instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Reclamantul D. M. este numit în functia de agent comunitar în baza dispozitiei

nr.881/27.03.2006 (fila 23 dosar Tribunal) în cadrul Politiei Comunitare Iasi.

Prin decizia nr.6029/99/2007, acesta a fost sanctionat disciplinar, în baza Legii

nr.188/1999, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioada de 3 luni (iulie,

august, septembrie), sustinându-se ca a fost gasit  dormind în timpul serviciului.

Reclamantul a atacat aceasta decizie, iar prin Sentinta civila nr. 532/ca a

Tribunalului Iasi -Sectia de contencios administrativ din data de 07.04.2008, s-a

constatat nulitatea absoluta a acesteia.

Raspunderea angajatorului pentru prejudicii morale în cazul în care prestigiul,

demnitatea, onoarea sau imaginea publica a angajatului au fost afectate profund în

urma unei conduite ilicite sau abuzive, poate fi angajata în temeiul art.998, 999 C.civ.

Potrivit acestor dispozitii "orice faptă a omului, care cauzează altuia  prejudiciu,

obligă pe acela din a cărui greseală s-a ocazionat, a-l repara".

Acest text nu face nicio restrângere după natura prejudiciului, astfel încât în

prezent, doctrina juridică si practica judiciară admit cu valoare de principiu, fără

rezerve, posibilitatea reparării bănesti a daunelor morale, interpretându-se în sensul 

reparării oricărui fel de prejudiciu, fie el patrimonial sau nepatrimonial.

Pentru angajarea raspunderii civile delictuale a angajatorului se cer a fi

îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: -existenta unei fapte ilicite; -existenta

unui prejudiciu; -existenta unu raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; -

existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la existenta unei fapte ilicite a pârâtei, instanta retine ca a aceasta se

concretizeaza în sanctionarea disciplinara nelegala a reclamantului, a carei nulitate a

fost constatata de catre instanta prin Sentinta civila nr. 532/ca a Tribunalului Iasi -

Sectia de contencios administrativ din data de 07.04.2008.

Cu toate acestea, nu este suficient ca masura luata de angajator (sanctionare

disciplinara prin diminuarea drepturilor salariale) sa fi fost anulata prin hotarârea

instantei de judecata, angajatul în cauza trebuind sa dovedeasca în mod neechivoc pe

calea unui probatoriu adecvat faptul ca valorile sale morale au fost lezate în mod

grav. Pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de proba

prejudiciul moral suferit si legatura de cauzalitate dintre masura dispusa de unitate

si impactul negativ atât în plan personal, în plan profesional asupra salariatului cât si

dificultatile în plan familial si în raporturile cu celelalte persoane. De asemenea, este

nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate care sa permita gasirea unor

criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficienta libera apreciere a instantei

bazata pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecarei persoane.

Pentru determinarea existentei prejudiciului si a cuantumului acestuia este

necesara dovedirea producerii unor suferinte morale, a impactului concret asupra

reclamantului. Aceasta, deoarece simplul fapt al anularii deciziei de sanctionare, nu

este de natura a duce la concluzia producerii de vatamari psihice, iar în cazul în care

acestea s-au produs, ele difera în functie de elementele ce tin de statutul personal si

moral al fiecarui vatamat în drepturi.

Astfel, vorbim de un prejudiciu în ipoteza în care este extrem de important

pentru aceasta, prin repercursiunile neplacute pe care le poate avea.

Din declaratia martorului Scrab Cristian reiese ca reclamantul nu a fost afectat

ca urmare a sanctionarii lui disciplinare, apreciind ca nu i-a fost prejudiciata

imaginea nici în fata colegilor, nici în fata societatii, cu atât mai mult cu cât si alti

colegi au mai fost sanctionati. De asemenea, instanta retine ca prin declaratia

martorului Parhautanu Aurel nu s-a realizat dovada existentei unui prejudiciu

moral. Aspectele relatate de acesta nu sunt de natura sa probeze efectiv existenta

unor repercursiuni neplacute cu impact asupra reclamantului de o asemenea

gravitate, încât sa justifice acordarea unei indemnizatii. Nu orice suferinta justifica

acordarea unei indemnizatii, ci numai suferintele importante, grave, tocmai pentru a

conserva institutia raspunderii civile, mentinând-o astfel în niste limite rezonabile.

 Totodata, instanta apreciaza ca sustinerile facute de reclamant si reiterate de

catre martorul Parhautanu referitoare la faptul ca ulterior sanctionarii acesta nu a

mai primit salarii de merit si prime, nu au fost probate, nexistând o dovada certa la

dosar din care sa rezulte ca anterior sanctionarii disciplinare a reclamantului acesta

beneficia de aceste drepturi salariale, iar ca o consecinta a acestui incident ar fi fost

sistate.

Instanta apreciaza ca nu s-a probat un element esential al raspunderii civile

delictuale si anume existenta prejudiciului, motiv pentru care nu va mai continua

analiza celorlalte conditii ale acesteia. Pe cale de consecinta, pentru considerentele

expuse mai sus va respinge actiunea formulata de reclamant ca neîntemeiata.

Cu privire la capatul de cerere având ca obiect cheltuielile de judecata

suportate în dosarul nr.6029/99/2007, instanta retine ca prin Sentinta civila nr. 532/ca

a Tribunalului Iasi -Sectia de contencios administrativ din data de 07.04.2008 s-au

stabilit cheltuieli de judecata în sarcina pârâtei de 4,3 lei, asupra acestui capat de

cerere instanta pronuntându-se asupra acestui aspect.

Pe cale de consecinta, instanta va respinge aceste capat de cerere ca

neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare