Răspundere civilă delictuală. Condiţii. Aplicarea legii civile în timp

Răspundere civilă delictuală. Condiţii. Aplicarea legii civile în timp

Având in vedere ca fapta dedusa judecăţii este  presupusa ca fiind produsa la 08.06.2012, in cauză se aplică noul cod civil conform disp. art.3 din legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a noului cod civil.

Astfel , sunt incidente disp. art. 1349 NCC, care prevede că "Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.(3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.(4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

In esenţă, acţiunea reclamantei vizează incidenta in cauza a raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, asa cum aceasta a fost reglementata de dispoz. art. 1349 si urm. NCC.

Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta într-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale.

Raspunderea civila delictuala se concretizeaza într-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita. Fapta ilicita declanseaza o raspundere civila delictuala, al carei continut îl constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.

Din analiza textelor art. 1349, art. 1357 si urm NCC, rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

In ceea ce priveşte prejudiciul, acesta este calificat ca o conditie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana.

S-a mai apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale încalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.  Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atât timp cât o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.

Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui continut poate fi evaluat în bani. In ceea ce priveste conditiile repararii prejudiciului, se retine ca prejudiciul da dreptul păgubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua conditii, respectiv prejudiciul sa fie cert si prejudiciul sa nu fi fost reparat încă.

Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii în despagubire, în masura în care sunt sigure, atât aparitia acestui prejudiciu, cât si posibilitatea de a fi determinat.

O alta conditie se refera la împrejurarea ca prejudiciul sa nu fi fost reparat înca. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni în justitie pentru plata despagubirilor.

În cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face în functie de urmatoarele principii, respectiv principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii în natura a prejudiciului. Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune restabilirea situatiei anterioare savârsirii faptei ilicite, ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale. La repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute în vedere urmatoarele aspecte, respectiv este supusa repararii atât paguba efectiva - damnum emergens -, cât si beneficiul nerealizat - lucrum cessans; se repara atât prejudiciul previzibil cât si prejudiciul imprevizibil; în stabilirea întinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite; prejudiciul trebuie sa fie reparat în întregime, indiferent de forma sau gradul de vinovatie.

Judecătoria Craiova – Sentinţa civilă nr. 6356/17.04.2013

Prin acţiunea înregistrată  la data de 06.02.2013, pe rolul Judecătoriei Craiova sub numărul xxx/215/2013,  reclamanta SC  N. P. SRL a chemat în judecată pe pârâta  C. D. S. , solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 3875 lei, reprezentând contravaloarea parbrizului distrus prin fapta sa personală , precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că  în data de 08.06.2012, conducătorul auto Z. N. , salariatul societăţii i-a încunoştiinţat despre faptul că în timp ce efectua cu autobuzul înmatriculat sub nr. DJ-31-xxx cursa regulată de călători din direcţia Bradeşti-Daneţi-Mârşani-Rojişte-Craiova , la ieşirea din localitatea Rojişte, pârâta s-a ridicat de pe scaun şi s-a năpustit cu pumnii asupra parbrizului, spărgându-l.

Totodată a precizat că şoferul a apelat numărul de urgenţă 112 şi a solicitat prezentarea la faţa locului a unui echipaj de poliţie , care a ajuns la faţa locului şi a condus-o pe pârâtă la sediul poliţiei Bratovoieşti, pentru declaraţii.

A mai învederat că la data de 27.09.2012 cu adresa nr.272 a solicitat pârâtei achitarea prejudiciului cauzat , însă aceasta nu s-a conformat.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1357 Cod Civil.

În dovedirea acţiunii înţelege să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtei, proba cu acte şi proba cu martori.

În  cauza au fost administrate  proba cu înscrisuri , fiind depuse următoarele acte în fotocopie: Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ  din 10 ianuarie 2013, factura , devizul de plată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13.05.2013 instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei şi proba cu martorul Z. N. , martor ce a fost audiat la termenul de azi şi a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la prezenta cauză.

Pârâta, deşi legal citată cu menţiunea de a se prezenta la interogatoriu, nu s-a prezentat în instanţă, nu a solicitat probe în apărare şi nu a răspuns la interogatoriu, urmând a se face aplicarea art. 225 Cpc.

 Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma sustinerilor partilor, a probelor administrate si având in vedere dispozitiile legale in materie, instanta retine urmatoarele:

În speţă, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unor daune materiale pentru fapta delictuală de a distruge parbrizul autovehicului reclamantei, la data de 08.06.2012.

Având in vedere ca fapta dedusa judecăţii este  presupusa ca fiind produsa la08.06.2012, in cauză se aplică noul cod civil conform disp. art.3 din legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a noului cod civil.

Astfel , sunt incidente disp. art. 1349 NCC, care prevede că "Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.(3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.(4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

In esenţă, acţiunea reclamantei vizează incidenta in cauza a raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, asa cum aceasta a fost reglementata de dispoz. art. 1349 si urm. NCC.

Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta într-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale.

Raspunderea civila delictuala se concretizeaza într-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita. Fapta ilicita declanseaza o raspundere civila delictuala, al carei continut îl constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.

Din analiza textelor art. 1349, art. 1357 si urm NCC, rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

In ceea ce priveşte prejudiciul, acesta este calificat ca o conditie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana.

S-a mai apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale încalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.  Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atât timp cât o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.

Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui continut poate fi evaluat în bani. In ceea ce priveste conditiile repararii prejudiciului, se retine ca prejudiciul da dreptul păgubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua conditii, respectiv prejudiciul sa fie cert si prejudiciul sa nu fi fost reparat încă.

Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii în despagubire, în masura în care sunt sigure, atât aparitia acestui prejudiciu, cât si posibilitatea de a fi determinat.

O alta conditie se refera la împrejurarea ca prejudiciul sa nu fi fost reparat înca. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni în justitie pentru plata despagubirilor.

În cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face în functie de urmatoarele principii, respectiv principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii în natura a prejudiciului. Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune restabilirea situatiei anterioare savârsirii faptei ilicite, ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale. La repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute în vedere urmatoarele aspecte, respectiv este supusa repararii atât paguba efectiva - damnum emergens -, cât si beneficiul nerealizat - lucrum cessans; se repara atât prejudiciul previzibil cât si prejudiciul imprevizibil; în stabilirea întinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite; prejudiciul trebuie sa fie reparat în întregime, indiferent de forma sau gradul de vinovatie.

În cauză ,  prima conditie a raspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicita,  este îndeplinită, reclamanta făcând dovada existenţei acesteia.

Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă că pârâta, fără motiv, a lovit parbrizul autovehicului cu care circula, iar în urma acestei lovituri , parbrizul s-a spart.

În analiza faptei ilicite instanta va avea în vedere atat elementul obiectiv al acesteia, adica manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si vointa a unei persoane, cat si pe cel subiectiv. În materia raspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.

Pentru a fi atrasa raspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita. Raspunderea civila delictuala opereaza atât în cazul încalcarii unui drept subiectiv, dar si atunci când sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei. În aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere nu numai normele juridice, dar si normele de convietuire sociala, în masura în care reprezinta o continuare a prevederilor legale.

Legea impune, de regula, obligatia persoanelor de a se abtine de la orice fapta prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective si intereselor legitime ale altora.

Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice, respectiv fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala, constând într-o conduita ori manifestare umana exteriorizata; fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice; fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.

Din probele administrate in cauza, instanta retine ca parata a savarsit fapta de a distruge parbrizul autovehiculului reclamantei.

Cu privire la existenţa şi întinderea prejudiciului, instanţa reţine că pentru repararea daunei, reclamanta a fost nevoită să înlocuiască parbrizul, care nu mai pute fi utilizat, achitând în acest sens suma de 3875 lei, aşa cum rezultă din factura fiscală depusă la dosar.

In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre fapta  si prejudiciu, se retine ca pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca între fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, în sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.

Necesitatea raportului de cauzalitate rezulta si din definitia faptei ilicite, în conditiile în care caracterul ilicit al cesteia este dat de împrejurarea ca prin ea a fost încalcat dreptul obiectiv si a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.

Din actele şi lucrarile  dosarului, instanta constata ca  exista aceasta legatura de cauzalitate, intrucat fapta  are caracter ilicit, faptă ce a cauzat reclamantei prejudiciul ce trebuie reparat.

In privinta vinovatiei, ca si conditie a raspunderii civile delictuale, instanta retine ca aceasta reprezinta atitudinea psihica a autorului faptei ilicite în raport de fapta respectiva si fata de urmarile pe care aceasta le produce.

Din actele dosarului instanta reţine  ca parata a savarsit fapta ilicită din culpă, împrejurare dovedita ca fiind reala, astfel că şi elementul vinovăţiei este îndeplinit în cauză.

Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 1349 si urm. NCC, instanţa va admite acţiunea.

Domenii speta

Spete similare