Evacuare

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.251/12.02.2010

Domeniu asociat - acţiune în evacuare

Constată că, prin  acţiunea civilă înregistrată iniţial pe rolul acestei instanţe la data de 13.02.2007,  reclamanţii S. I. , domiciliat în G. , localitatea R. 83022 , E. , nr.- , şi B. A. , domiciliată în G. , localitatea R. 83022 , E. , nr. 2 au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. L. F. şi C. C., ca , prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună :  evacuarea pârâţilor  din imobilul situat administrativ în Mediaş , str. Dr. O. F. , nr. - , jud. S. , înscris în CF 8655 Mediaş nr. top. 3805/4/9/2/1 şi obligarea acestora la plata  chiriei.

În motivarea acţiunii  lor,  reclamanţii au  arătat că pârâţii refuză să părăsească  de bună imobilul , cu toate  că deţin în municipiul Mediaş o altă casă  unde  ar putea locui.

Reclamanţii  şi-au precizat  iniţial acţiunea în sensul că au indicat cuantumul sumei pretinse cu titlu de chirie , anume 87.750.000 lei ( ROL ).

Prin sentinţa civilă -/16.04.2007 pronunţată de Judecătoria Mediaş în primul ciclu procesual  s-a anulat acţiunea reclamanţilor, pe de o parte, întrucât s-a apreciat că cel care a formulat acţiunea în numele reclamanţilor nu a avut procură valabilă  pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată, iar, pe de altă parte, deoarece petitul de pretenţii din chirii nu a fost legal timbrat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.

Prin decizia nr. -/17.10.2007 a Tribunalului Sibiu s-a constatat nul apelul  declarat de reclamanta B.A. şi s-a admis apelul promovat de reclamantul S. I. , sentinţa apelată fiind  desfiinţată , iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În considerentele  deciziei s-a reţinut că instanţa de fond a omis citarea părţii cu menţiunea lipsurilor şi somarea complinirii  lor.

Cu ocazia rejudecării, reclamanţii  au mandatat un avocat, atât în ceea ce priveşte exerciţiul dreptului de chemare în judecată cât  şi în privinţa  reprezentării în judecată – potrivit procurilor speciale  aflate la dosar la filele 9-13  .

Reclamanţii  prin mandatar şi-au precizat din nou acţiunea în ceea ce priveşte pretenţiile legate de plata  contravalorii  folosinţei imobilului în litigiu, indicând  perioada pentru care  pretind obligarea pârâţilor la contravaloarea folosinţei , anume începând cu luna ianuarie 2005 până la predarea efectivă a imobilului de către aceştia ; totodată , reclamanţii au pretins obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor  de judecată ( fila 29 dosar ).

Reclamanţii  prin  mandatar şi-au precizat în mod provizoriu cuantumul pretenţiilor cu titlu de contravaloare a folosinţei  imobilului ca fiind de 2.000 lei ( fila 49 dosar ) în vederea timbrajului,  solicitând stabilirea sumei datorate cu acest titlu de către pârâţi în urma efectuării unei expertize  judiciare contabile.

Prin întâmpinarea formulată la data de 24.01.2008 de către pârâţii C. M. F. şi C. C. ( fila 20 dosar ), aceştia  au arătat că se opun admiterii acţiunii  până la clarificarea situaţiei debitului  pe care reclamanţii îl datorează lor în temeiul unei sentinţe judecătoreşti irevocabile, pentru cheltuielile necesare efectuate de ei  legat de imobil şi îmbunătăţirile aduse acestuia.

Pârâţii au solicitat ataşarea dosarului civil -/2003 al Judecătoriei Mediaş.

Instanţa a dispus ataşarea acestui dosar, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. -/20.05.2004.

Prin cererea ataşată instanţei la data de 15.02.2008 ( fila 41 dosar ), pârâţii, în contextul în care au solicitat amânarea judecării pentru un termen  mai îndelungat, au arătat că sunt într-o perioadă de evaluare a investiţiilor efectuate de ei la imobil şi că urmează ca reclamanţii să le satisfacă pretenţiile băneşti cu privire la aceste investiţii, iar în caz contrar urmează să formuleze cerere reconvenţională privind aceste investiţii.

Cu toate acestea, pârâţii nu au formulat pretenţii pe cale reconvenţională în  prezenta cauză.

De altfel, investiţiile pretins făcute de pârâţi la imobilul în litigiu au făcut obiectul dosarului ataşat.

Prin sentinţa pronunţată în acea cauză s-a constatat că pârâţii au efectuat lucrări de investiţii la imobilul în litigiu în sumă de 443.000.000 lei ( ROL ) , s-a dispus , în urma sistării  stării de coproprietate asupra imobilului între reclamanţi şi S. R., atribuirea acestuia în natură reclamanţilor în cotă de 18/24 pentru S. I. şi 6/24 pentru B. A. ; au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâţilor cu titlu de contravaloare  a investiţiilor utile efectuate asupra imobilului, următoarele sume : 21.250.000 lei ( ROL ),în ceea ce  o priveşte pe B.A., respectiv 106.250.000 lei ( ROL ) în ceea ce îl priveşte pe S. I., fiind respinse celelalte pretenţii ale pârâţilor  cu  referire la alte investiţii pretinse de aceştia.

Prin decizia civilă nr. -/A/2004 a Curţii de Apel Alba-Iulia s-a schimbat în parte sentinţa mai sus menţionată, în sensul că s-a majorat suma datorată de reclamanţi cu titlu de contravaloare a investiţiilor utile, astfel : la suma de 45.000.000 lei (ROL), în ceea ce o priveşte pe B. A. şi la 135.000.000 lei ( ROL ) în ceea ce îl priveşte pe S. I. , dispoziţie  rămasă irevocabilă.

Aşadar, pârâţii nu ar mai fi putut pretinde în prezenta cauză reanalizarea problemei investiţiilor realizate de ei asupra imobilului în litigiu, întrucât aceasta a fost soluţionată cu putere de lucru judecat.

În şedinţa de judecată din data de 25.04.2008,  atât reprezentantul reclamanţilor, cât şi avocatul pârâţilor au solicitat suspendarea judecării în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. 1 pct. 1  Cod procedură civilă.

Cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor aproape un an de zile , până la data de 24.04.2009, când reclamanţii prin mandatar au solicitat repunerea pe rol  a cauzei .

Prin cererea adresată instanţei la data de 15.05.2009 – reclamanţii au  solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei pârâte C. C., decedată la data de 2.11.2008 – potrivit certificatului de deces aflat la fila 140 .

Ca atare, au fost introduşi în cauză fiii pârâtei  decedate , C. L. şi C. C. F..

La data de 4.06.2009, pârâţii nou introduşi în cauză au adresat o cerere instanţei prin care au solicitat amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea ; cei doi pârâţi  au indicat în cuprinsul cererii că domiciliul lor este cel situat în M., str. A. c.B., nr..-, jud. S..

S-a punctat acest aspect, întrucât, ulterior  pe parcursul procesului avocatul pârâtului C. M. F.  a arătat că pârâtul C. C. F. ar domicilia în  altă parte( şedinţa publică din 5.02.2010 ), aspect care, în condiţiile  în care acest pârât ar fi domiciliat încă din momentul formulării cererii de amânare a judecăţii la alt domiciliu, denotă rea-credinţă din partea pârâtului manifestată în scopul tergiversării judecăţii.

De altfel, şi în întâmpinarea formulată de cei doi pârâţi noi introduşi în cauză ( fila 123 ), pârâtul C.C. F. îşi indică aceeaşi adresă.

Prin întâmpinarea  formulată de cei  doi pârâţi nou introduşi în cauză la data de 1.10.2008 aceştia insinuează în cuprinsul întâmpinării solicitări care ar putea părea că reprezintă pretenţii formulate împotriva reclamanţilor. În fapt , solicitarea acestora în sensul de a fi obligaţi reclamanţii să le achite contravaloarea investiţiilor efectuate  de mama lor în imobil, şi care a făcut obiectul dosarului  ataşat în cauză , nu mai poate face obiectul vreunei judecăţi.

Dacă pârâţii ar fi dorit să formuleze cerere reconvenţională împotriva reclamanţilor , ar fi făcut-o , astfel cum au arătat pârâţii în primul ciclu procesual ( fila 41 dosar iniţial ); în condiţiile în care aceştia  au beneficiat de asistenţă juridică  având mandatat  un avocat care să le reprezinte interesele în cauză, nu pot invoca  faptul că nu au cunoscut condiţiile prevăzute de lege privind formularea unei cereri reconvenţionale.

Mai mult decât atât, afirmaţia avocatului care l-a reprezentat pe tatăl celor doi pârâţi nou introduşi în cauză, făcută cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, în sensul că va invoca în calea de atac împrejurarea că instanţa nu a valorizat  susţinerile pârâţilor  cu privire  la investiţii ca şi pretenţii formulate pe cale reconvenţională denotă tendenţiozitate şi exprimă intenţia de tergiversare a ajungerii cauzei la un deznodământ firesc.

De altfel , în ceea ce priveşte acţiunea reclamanţilor, niciodată  pe parcursul judecăţii pârâţii nu au  negat temeinicia pretenţiilor  reclamanţilor, nici cu privire la evacuarea lor din imobil, nici în ce priveşte plata contravalorii folosinţei imobilului.

Din răspunsul dat la interogatoriu de către pârâtul C. L. ( fila 174 )  reiese că pârâţii au condiţionat evacuarea imobilului  de plata de către reclamanţi a contravalorii investiţiilor la imobil, nefiind vorba, aşadar, despre o negare a dreptului reclamanţilor dedus judecăţii, ci de o condiţionare a realizării propriului lor interes.

Analizând fondul cauzei deduse judecăţii, instanţa a reţinut următoarele :

Potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar la fila 134 , reclamanţii au calitatea de coproprietari asupra imobilului în litigiu.

Prin sentinţa civilă -/20.05.2004 pronunţată în dosarul ataşat s-a decis, astfel  cum s-a dezvoltat mai sus, situaţia juridică actuală a imobilului în litigiu.

Totodată , au fost recunoscute o parte din investiţiile pretinse de către  pârâţii iniţiali  ca având caracter util , care au avut calitatea de intervenienţi în acea cauză , şi au fost obligaţi reclamanţii să îi despăgubească pe aceştia cu contravaloarea acestor investiţii , efectuate în perioada în care intervenienţii  au locuit în imobil în temeiul unui contract de închiriere  .

Dacă reclamanţi au achitat sau nu contravaloarea acestor investiţii nu interesează prezenta cauză, în condiţiile în care pârâţii nu au pretins un  drept de retenţie asupra imobilului în cauza anterioară .

Reclamanţii , având calitatea de proprietari asupra întregului imobil în litigiu începând cu data  rămânerii definitive  a sentinţei mai sus menţionate, anume din data de 25.11.2004, data pronunţării deciziei -/A/2004 a Curţii de Apel Alba-Iulia , care marchează  şi momentul în care aceasta a devenit executorie , sunt îndreptăţiţi a se bucura deplin de toate prerogativele dreptului lor de proprietate, recunoscute de prevederile art. 480 şi 481 Cod civil, deci, inclusiv de folosinţa exclusivă asupra imobilului.

Pârâţii , foşti chiriaşi în imoiblul în litigiu, în baza  unui contract de închiriere încheiat cu administratorul fondului locativ de stat , nu au invocat în prezenta cauză vreun titlu locativ care i-ar fi îndreptăţit să folosească în continuare imobilul şi după ce sentinţa menţionată mai sus  a devenit executorie.

Pârâţii nu au negat faptul că deţin cheile de acces în imobil, afirmând pe parcursul procesului în întâmpinările formulate şi la interogatoriu( pârâtul C. L.- fila 174) că nu eliberează imobilul şi nu predau cheile  decât cu condiţia satisfacerii tuturor pretenţiilor lor privind investiţiile la imobil.

Acest fapt  s-a dovedit  şi testimonial în baza declaraţiei martorei O. S. ( fila 177 ).

Probele administrate evidenţiază împrejurarea că de câţiva ani pârâţii locuiesc în  alt imobil, astfel că pare cu atât mai mult abuzivă atitudinea lor de sfidare a dreptului de proprietate  al reclamanţilor.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse , se va dispune evacuarea pârâţilor din imobilul în litigiu .

În ceea ce priveşte pretenţiile privind contravaloarea folosinţei imobilului , acestea sunt întemeiate pornind  tot de la dreptul de proprietate al reclamanţilor , drept care, fiind nesocotit de către pârâţi, nu a putut fi exercitat în ceea  ce priveşte folosinţa, fapt  ce  a reprezentat  un prejudiciu patrimonial pentru reclamanţi . Chiar dacă reclamanţii locuiesc în G., ei ar fi putut închiria imobilul pentru a obţine un câştig  de pe urma acestuia.

Expertiza contabilă efectuată în cauză a evidenţiat care ar fi valoarea de piaţă actualizată a lipsei de folosinţă a imobilului , analizată în raport de criteriile practicate  în zonă în perioada mai 2005 – ianuarie 2010 .

Cum dintr-o eroare materială s-a trecut în  adresa comunicată expertului că perioada de calcul a contravalorii folosului este aceea începând cu luna mai 2005 , în loc de  ianuarie 2005 ( cum au pretins reclamanţii – fila 29 dosar ), instanţa, folosind algoritmul expus de expert , a complinit acest calcul , rezultând o sumă totală de 45.017,7 lei.

Reclamanţii sunt îndreptăţiţi la a fi despăgubiţi pentru lipsa folosinţei asupra imobilului din momentul  pronunţării deciziei -/A/2004 a Curţii de Apel Alba-Iulia , definitivă şi executorie la data de 25.11.2004; ei au înţeles să pretindă, însă, acest drept doar începând cu luna ianuarie 2005.

Pentru argumentele deja expuse , vor fi obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 45.017,17 lei , cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă a imobilului pentru perioada ianuarie 2005 şi până în ianuarie 2010 , când s-a efectuat expertiza.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă  pârâţii, în sarcina cărora se reţine o  culpă procesuală exclusivă , vor  fi obligaţi să plătească reclamanţilor  cheltuieli de judecată în cuantum de 5.132,4 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocatului şi al expertului , precum şi a taxelor judiciare percepute.

Domenii speta

Spete similare