Drept civil. Contestaţie la executare. Art. 399 Cod civil

Potrivit regulilor imputaţiei plăţii conform căreia dacă creanţa este producătoare de dobânzi şi creditorul datorează şi debitul şi dobânda, plata se impută mai întâi asupra dobânzilor.

În această materie, creditorul are dreptul să facă imputaţia plăţii, precizând în chitanţa liberatorie de obligaţie pe care o dă debitorului, ce datorie s-a stins prin prestaţia făcută  .

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe contestatoarea A în contradictoriu cu intimatul B a solicitat anularea tuturor formelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc motivat de faptul că nu are de achitat nicio creanţă intimatei . 

Solicită de asemenea suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei.

În motivarea cererii, legal timbrată, contestatoarea arată că a primit la somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc prin care i se solicita să plătească la cererea creditorului suma de 274.070,70 lei reprezentând contravaloare penalităţi contractuale de întârziere datorate pentru anii agricoli 2009 şi 2010 .

Solicitarea este netemeinică şi formulată cu rea credinţă, a arătat contestatoarea, întrucât plata arendei pentru anii 2009 şi 2010 s-a realizat în anul 2011 la cererea intimatului.

Precizează că a încheiat cu B contractul de arendă pentru suprafaţa de 50 ha contra unei arende de 800 kg/grau/ha, contract înregistrat la Consiliul Local.

În anul 2009 intimatul a adresat contestatoarei o cerere prin care arăta că renunţă la plata dreptului de arendă pentru anul agricol 2008-2009, solicitând ca plata dreptului de arendă pe anul 2009 să se facă din producţia anului agricol 2009-2010 conform contractului.

În considerarea acestui fapt si pentru respectarea obligaţiilor contractuale, la data de 02.07.2010,  contestatoarea l-a înştiinţat pe intimat să se prezinte la punctul de lucru al societăţii, pentru ridicarea arendei atât pe anul 2009 cât şi pentru 2010, însă, deşi adresa a fost primită personal de intimatul B, la fermă  nu s-a prezentat nimeni  .

Întrucât au fost anunţaţi că moara pe care o deţine familia intimatului urma să intre într-un proces de retehnologizare de durată şi nu dorea  să rămână cu grâu pe stoc, intimatul a solicitat contestatoarei să nu predea nici în anul 2010 cantitatea de grâu datorată cu titlu de arendă, a mai susţinut contestatoarea.

În anul 2011 a predat arenda aferentă anilor 2009-2010-2011, aşa cum s-a stabilit în contractul de arendare, intimatul recunoscând primirea arendei aferentă întrucât prin cererea de executare silită nu solicită decât penalităţi de întârziere, arată contestatoarea.

Solicită să se observe că amânarea predării grâului cu titlu de arendă s-a făcut pe anul 2011 nu din motive imputabile contestatoarei ci la solicitarea creditorului astfel încât intimatul nu poate invoca în susţinerea cererii de executare silită propria sa culpă, fiind cel care a solicitat amânarea plăţii arendei.

Potrivit art.9 alin. 2 din contract în caz de neplată la timp se plătesc penalităţi de întârziere ori în cazul de faţă nu s-a întârziat cu plata arendei, ci arendaşul a solicitat amânarea plăţii din motive neimputabile contestatoarei.

A solicitat suspendarea executării silite având în vedere că există riscul popririi sumelor din conturi în perioada în care trebuie plătită arenda către ceilalţi arendaşi.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.399 şi urm. Cod procedură civilă.

În susţinere se solicită probele cu interogatoriu, acte, martori.

Intimatul arată că în activitatea contestatoarei devenise o practică neonorarea obligaţiilor contractuale, iar în relaţiile cu intimatul plata arendei s-a făcut cu mari întârzieri, exclusiv în natură.

Înscrisurile intitulare „dispoziţii de plată” reprezintă restituire împrumut acordat la 01.12.2007 şi nu contravaloare arendă, a precizat intimatul.

Cantităţile de grâu livrate în anii 2009 şi 2010 către Intercereal nu îndeplineau condiţiile minimale de calitate pentru a fi incluse în vreuna din grupele 1-3 aferente seminţelor de „grâu consum”, justificându-se astfel refuzul de a primi o marfă improprie consumului la livrarea căreia contestatoarea s-a obligat prin contractul de arendă.

A învederat intimatul că neacceptarea/neridicarea grâului aferent arendei pentru anii 2009-2010 s-a datorat exclusiv faptului că produsul nu corespundea din punct de vedere calitativ, aspect atestat de administratorul contestatoarei care a contrasemnat fără obiecţiuni notificarea.

Trebuie coroborate înscrisurile depuse de părţi cu prevederile art.6 alin.2 din contract, a mai susţinut intimatul.

Prin Încheierea pronunţată de Judecătoria s-a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei A în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de arendare.

Prin Somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc Ciupercă Dumitru Virgil în Dosarul de executare, contestatoarea a fost somată să plătească suma reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere contractuale datorate pentru anii agricoli 2009 şi 2010, restul sumelor reprezentând taxe judiciare de timbru, timbre judiciare, onorariu executor judecătoresc, contravaloare cheltuieli de executare silită.

Potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă  împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Cum executarea silită este pornită în baza unui contract de arendare înregistrat la autoritatea locală care constituie titlu executoriu potrivit art.6 alin.5 din Legea nr.16/1994 (în vigoare la data încheierii convenţiei), contestatoarea este îndreptăţită a formula şi apărări de fond împotriva titlului.

Prin cererea introductivă de instanţă partea susţine inexistenţa creanţei astfel că temeinicia contestaţiei nu implică în mod obligatoriu solicitarea privind constatarea nulităţii clauzelor contractuale ori a titlului devreme ce executarea silită poate porni şi se încuviinţează pentru creanţe certe, lichide şi exigibile (art.3731 alin.4 pct.4 C.p.c.).

Cu toate acestea, invocarea ineficacităţii convenţiei pentru invaliditatea semnăturii excede analizei instanţei câtă vreme s-a făcut direct în cadrul dezbaterilor (reluată prin concluziile scrise) iar contestatoarea pretinde că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale .

Se reţine că intimatul, în calitate de arendator şi contestatoarea, în calitate de arendaş au încheiat la data de 18.03.2009 contractul de arendare  având ca obiect terenul în suprafaţă de 50 ha situat în extravilanul localităţii pentru o perioadă de 5 ani („…începând din martie 2009 pana în octombrie 2014”.

Nivelul arendei, conform art. 6 din contract,  a fost stabilit de părţi la 800 kg grâu, plata efectuându-se în cantitate produse, produse şi bani sau numai bani.

Plata arendei în natură se face, conform înţelegerii părţilor, imediat după recoltare, dar nu mai târziu de 45 de zile, iar produsul livrat de arendator va corespunde din punct de vedere calitativ (art.6 alin.2 din contract).

Potrivit art.6 alin.3 din contract plata arendei în bani se face la un preţ stabilit prin înţelegerea părţilor. Plata se face până la 45 de zile de la recoltarea produsului respectiv, plata de bani se face direct la sediul arendaşului sau prin mandat poştal la adresa arendatorului.

Conform art.9 alin.2 din contract, pentru neplata la timp a arendei, arendaşul va plăti penalităţi de întârziere în procent de 1% pe zi din suma datorată.

Ne aflăm în prezenţa unei clauze prin care părţile stabilesc convenţional valoarea despăgubirilor moratorii.

Prin răspunsurile la interogatoriul administrat, contestatoarea a susţinut că a plătit arenda conform înţelegerii, că plata s-a făcut în natură, în grâu,  potrivit solicitării intimatului. Recunoaşte că s-a obligat să predea grâu corespunzător din punct de vedere calitativ, conform contractului, susţinând că în anul 2009 părţile s-au înţeles ca arenda să fie plătită în anul următor întrucât intimatul şi numitul B aveau moara în remont, iar în anul 2010 cei doi s-au prezentat la invitaţia contestatoarei şi, pentru că grâul nu avea conţinutul de gluten pentru panificaţie, au convenit ca plata arendei să se facă din producţia anului 2011.

Contestatoarea a susţinut că nu a existat o înţelegere pentru livrare grâu panificaţie care să corespundă unor indicatori stabiliţi prin Ordinul nr.321/12 mai 2009,  act normativ care nu exista la momentul încheierii contractului de arendare şi consideră că obligaţia era de livrare grâu corespunzător calitativ dar nu a existat niciodată o înţelegere pentru livrare grâu de panificaţie.

Contestatoarea recunoaşte că nu a efectuat plata arendei în bani, în vara anului 2011 îndeplinindu-şi obligaţiile prin plată în natură conform solicitării şi potrivit contractului, pentru arenda aferentă anilor 2009, 2010 şi 2011.

La rândul său, intimatul cu ocazia administrării interogatoriului propus de contestatoare recunoaşte că în vara anului 2009 nu a ridicat grâul pentru arendă menţionând că produsul nu corespundea calitativ  . A recunoscut faptul că arendaşul deţinea produsele preţ al convenţiei, putea plăti arenda aferentă contractului, subliniind că acest grâu nu corespundea calitativ fapt ce l-a determinat să solicite plata arendei în următorul an (respectiv în anul 2010 pentru anul 2009)  .

Cât priveşte penalităţile  de întârziere pentru neplata arendei în anul 2009, intimatul a răspuns în sensul că a solicitat „.. plata arendei în următorul an conform contractului … „

În ceea ce priveşte arenda pentru anul 2010, intimatul susţine că s-a prezentat  pentru ridicarea grâului (necorespunzător calitativ) şi nu a indicat un cont în care să i se plătească arenda în bani deoarece preţul oferit era sub orice limită.

Recunoaşte că a refuzat să primească arenda şi pentru anul 2010 şi că în vara anului 2011 contestatoarea i-a plătit integral arenda aferentă contractului de arendare pe anii 2009,2010 şi 2011.

În ceea ce priveşte aspectul referitor la sintagma „ grâul reprezentând plata arendei va corespunde din punct de vedere calitativ” ,  intimatul a arătat că grâul trebuia să corespundă Nomenclatorului de gradare aprobat de Ministerul Agriculturii prin Ordinul nr. 321/2009 şi instituit prin Hotărârea nr. 1336/2002, art. 2 lit. d.

Instanţa mai reţine că prin adresa contestatoarea l-a înştiinţat pe intimat să se prezinte la punctul de lucru al societăţii situat în data de 05.07.2010 pentru ridicarea arendei pentru anul agricol 2009 şi 2010 conform contractului de arendare, iar prin adresa solicită comunicarea unui cont bancar unde s-ar putea vira bani în contul arendei.

La rândul său, prin adresă al cărei conţinut este însuşit de arendaş (poartă menţiunea „de acord”) arendatorul înştiinţează pe cocontractant că renunţă la plata dreptului de arendă pentru anul agricol 2008-2009, deoarece produsul, grâul, nu corespunde din punct de vedere calitativ; solicitând totodată ca plata dreptului de arendă pentru anul agricol 2008-2009 să se facă din producţia anului agricol 2009-2010, conform contractului de arendare.

La data de 25.07.2010 intimatul, alături de numiţii C şi D, arendatori, au  remis contestatoarei  adresă învederându-i că s-au prezentat la punctul de lucru cu mijloace de transport pentru a prelua întreaga cantitate de grâu cuvenită conform contractelor de arendă pentru anii 2009 şi 2010 însă, întrucât produsul nu a corespuns calitativ (grâu pentru panificaţie) nu l-au mai preluat .

Se fac referiri la încercările de negociere a preţului astfel încât să li se permită achiziţionarea de pe piaţă a unei cantităţi de grâu echivalente cu cea pe care contestatoarea o datorează  .

Prin aceeaşi adresă, intimatul şi ceilalţi arendatori, propun contestatoarei ca grâul ce li se cuvine să fie atribuit din recolta anului 2011 conform contractelor, iar sumele de bani pregătite ….. pentru plata arendei pe anii 2009-2010 ca şi, de altfel, şi alte sume suplimentare să fie acordate ….. pentru debite datorate ….. pentru anii 2003, 2004, 2005, cât şi prezent.

În cazul în care s-ar proceda în alt mod arendatorul va aprecia atitudinea societăţii drept încălcare a obligaţiilor contractuale („… vă comunicăm intenţia … de a rezilia contractele….. .) .

Recunoaşterile părţilor şi înscrisurile depuse dovedesc că plata aferentă anilor 2009, 2010 şi 2011 s-a realizat prin plata în produse  în iulie 2011, astfel cum rezultă şi din înscrisul centralizator avize grâu arendă.

Instanţa apreciază înţelegerile părţilor consemnate în actele emise de arendator (de renunţare la arendă, propunere de plată a unor sume de bani pentru anii anteriori) ca având dublă semnificaţie juridică.

Pe de o parte, actul prin care contestatorul a arătat că renunţă la plata dreptului de arendă pentru anul agricol 2008-2009 ce i se cuvine conform Contractului, solicitând ca plata să se facă din producţia anului agricol 2009-2010 conform contractului de arendare, ce poartă semnătura contestatorului şi menţiunea „de acord” are semnificaţia unui nou termen de plată a dreptului de arendă, termen însuşit de părţi.

De asemenea, cererea intimatului adresată contestatoarei în anul 2010 prin care acesta a propus ca grâul ce se cuvine să fie atribuit conform contractelor din recolta anului 2011, are semnificaţia unui nou termen de plată a dreptului de arendă, operând o prorogare a termenului de plată din anul 2009 în anul 2010 şi apoi în anul 2011.

Pe de altă parte, ne aflăm în faţa unei convenţii prin care, posterior producerii prejudiciului reprezentat de penalităţile stabilite convenţional, creditorul renunţă la repararea lui deoarece din momentul în care obligaţia devine exigibilă, creditorul are dreptul la plata penalităţilor de întârziere.

În aceste condiţii, penalităţile aferente contractului începeau să curgă dacă contestatorul efectua plata cu întârziere a obligaţiei principale, dar de la termenul astfel stabilit de părţi, respectiv din anul 2011.

Susţinerile intimatului că grâul oferit de contestatoare în anul 2009 şi în anul 2010 nu îndeplinea condiţiile minimale pentru consum nu sunt de natură să schimbe înţelegerea între părţi de stabilire a unui nou termen de plată.

Întrucât părţile nu au determinat cu claritate semnificaţia noţiunii de produs care să  „ corespundă din punct de vedere calitativ”  şi cum clauzele neclare se interpretează întotdeauna în favoarea debitorului se ajunge la concluzia că arenda stabilită în natură nu echivalează produsului ai cărui factori de gradare sunt specifici grâului panificabil.

Sub alt aspect, instanţa reţine că potrivit regulilor imputaţiei plăţii conform căreia dacă creanţa este producătoare de dobânzi şi creditorul datorează şi debitul şi dobânda, plata se impută mai întâi asupra dobânzilor, dacă intimatul ar fi înţeles să solicite şi plata penalităţilor ar fi acceptat propunerea făcută de parte prin adresa prin care invita intimatul să comunice în scris un cont bancar deschis pe persoana intimatei unde pot vira arenda pentru anul 2009 şi 2010 sau să indice o adresă completă unde  pot trimite bani pentru arendă prin mandat poştal.

Însă intimatul nu a acceptat sumele oferite de contestatoare sub motiv că aceste sume nu permiteau achiziţionarea unei cantităţi echivalente de grâu de pe piaţă, fără a specifica poziţia cu privire la penalităţile pe care contestatoarea i le-ar datora şi fără a accepta plata cu acest titlu  .

În această materie, creditorul are dreptul să facă imputaţia plăţii, precizând în chitanţa liberatorie de obligaţie pe care o dă debitorului, ce datorie s-a stins prin prestaţia făcută  .

Potrivit clauzelor contractuale (art.6 alin.3) plata arendei se poate face în bani, intimatul având posibilitatea de a accepta oferta privind plata în bani dacă înţelegea să nu primească plata în natură din cauza calităţii necorespunzătoare a grâului, iar dacă suma nu era îndestulătoare să precizeze în chitanţa liberatorie pentru ce suprafaţă de teren se acceptă plata.

Neprocedând în acest fel a înţeles să renunţe la penalităţi.

Având in vedere motivele expuse, instanţa apreciază contestaţia la executare întemeiată, motiv pentru care urmează a o admite şi a dispune  anularea tuturor formelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc .

Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la data de 29.01.2013.

Domenii speta

Spete similare