Fara titlu

Sentinţă civilă 2391 din 10.12.2009


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.2391/10.12.2009

Domeniu asociat - Acţiune în evacuare

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la data de 2 noiembrie 2009, reclamanta Ş. E.(fostă I.), dom. în localitatea V.,  str. Ş. nr.- a chemat în judecată pe pârâtul Ş. F., dom. în V. nr.-, solicitând evacuarea acestuia din imobilul situat administrativ în localitatea V. nr.-, motivat de faptul că a divorţat  şi nu mai înţelege să locuiască cu acesta , întrucât este o fire violentă creându-i probleme atât ei cât şi copiilor săi.

În drept, cererea nu este motivată şi nici nu au fost precizate probele de care înţelege să se prevaleze în susţinerea acţiunii.

Pârâtul, deşi legal citat, nu s-a prezentat la judecată nici personal şi nici prin mandatar ; nu a depus întâmpinare; nu a invocat excepţii şi de asemenea, nici poziţia procesuală nu şi-a exprimat-o relativ la cererea reclamantei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Potrivit extrasului de carte funciară de la fila 4 dosar, imobilul situat în localitatea V. nr.- este înscris în CF x al loc. V. sub nr.top.x şi constă într-o casă formată dintr-o cameră cu teren în suprafaţă de 828 mp. Proprietarii tabulari  asupra imobilului sunt C. D. - M. şi C. E. în devălmăşie asupra cotei de 1/1 părţi, existând înscrisă menţiunea interdicţiei de înstrăinare pe 10 ani potrivit Legii 112/1995.  Reclamanta susţine că de fapt ea este persoana înscrisă ca şi proprietar în cartea funciară împreună cu primul său soţ, al cărei nume l-a purtat.

Într-adevăr, aşa după cum rezultă din copia certificatului  de căsătorie  şi a cărţii de identitate de la filele 9 , 10 dosar, reclamanta  a fost căsătorită începând cu anul 1980 cu numitul C. D.-M.. În anul 2007, s-a recăsătorit cu pârâtul Ş. F., căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorţ , potrivit sentinţei civile nr.x/20.10.2008 a Judecătoriei Mediaş – filele 7-8 dosar. Sentinţa de divorţ a devenit irevocabilă la data de 29.12.2008.

Prin acţiunea de faţă, reclamanta a cerut evacuarea pârâtului pe considerentul că deţine un drept de proprietate asupra imobilului, iar pârâtul face imposibilă convieţuirea prin manifestările violente pe care le are faţă de ea şi copiii săi.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martora  M. C., spre a dovedi aspectele invocate, de manifestare violentă a pârâtului, dar ulterior a renunţat.

Prin urmare, singurul motiv dovedit în susţinerea cererii de evacuare rămâne dreptul de proprietate invocat de către reclamantă, pe temeiul căruia se cere evacuarea fostului soţ, pârâtul Ş. F..

În atare situaţie, cauza se circumscrie reglementării prev. de art.480 C. civil care defineşte proprietatea ca fiind dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

Dacă în doctrină şi practica judiciară s-a conturat teza potrivit căreia în valorificarea dreptului prev de art.480 C.civil,  proprietarul prejudiciat urmează a uza de acţiunea în revendicare, cea privind evacuarea fiind socotită inadmisibilă în astfel de situaţii, totuşi cauza de faţă are o anume particularitate, anume că proprietara/reclamantă are posesia imobilului, întrucât ea foloseşte imobilul. În atare situaţie , devine improprie utilizarea acţiunii în revendicare care  este definită ca fiind acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Pârâtul a dobândit dreptul de şedere în locuinţa proprietatea reclamantei ca urmare a căsătoriei, care în prezent nu mai fiinţează, şi ca atare situaţia sa apare ca fiind cea echivalentă a unei persoane tolerate, în lipsa constituirii unui titlu care să-i confere anumite drepturi locative.

Prin urmare, atâta timp cât reclamanta nu poate uza de acţiunea în revendicare ea având posesia şi folosinţa imobilului, iar pârâtul are poziţia unei persoane tolerate, ea nu are deschisă o altă cale legală pentru reglementarea litigiului existent ,decât cea a acţiunii în evacuare. Partajul de asemenea nu poate fi aplicat din moment ce pârâtul nu are un drept constituit sau recunoscut legal asupra imobilului, iar eventualele investiţii se constituie într-un eventual drept de creanţă şi nicidecum într-un drept de coproprietate. Ca atare, instanţa,  în respectarea dreptului fundamental al reclamantei privind accesul efectiv la justiţie, va declara ca fiind admisibilă acţiunea promovată de aceasta , o soluţie contrară de inadmisibilitate contravenind  atât practicii Curţii Europene pentru Drepturile Omului ,cât şi situaţiei actuale când părţile deşi divorţate pentru neînţelegeri familiale s-ar vedea puse în situaţia în care ar trebui să continue convieţuirea sub acelaşi acoperământ ,deşi acest lucru nu mai este posibil din moment ce au divorţat.

De asemenea, tot în lumina practicii judiciare a Curţii la care am făcut referire, faptul că reclamanta este numai coproprietar în devălmăşie asupra imobilului, nu este o împrejurare menită a socoti că în lipsa acordului celuilalt coproprietar, acţiunea sa este inadmisibilă. Este o sarcină apreciată de instanţă ca fiind una excesivă de a pretinde reclamantei ca să obţină acordul celuilalt soţ pentru evacuarea celui de-al doilea soţ al ei, despre care se poate să nici nu ştie că a locuit pe timpul căsătoriei cu reclamanta, în proprietatea lui.

Aşadar, şi din această perspectivă acţiunea reclamantei se susţine ca fiind una admisibilă.

Pe fondul pricinii, se reţine, aşa după cum s-a arătat de altfel, reclamanta este proprietar în devălmăşie asupra imobilului , iar pârâtul nu are nici un titlu locativ valabil. În lipsa unui titlu şi a poziţiei exprimate de reclamantă, care fiind proprietar nu mai doreşte să tolereze şederea pârâtului în imobilul ei, nu se poate conclude altfel decât că acţiunea promovată este întemeiată, urmând a fi admisă. În consecinţă, în baza art.480 C. civil , se va dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în localitatea V. nr.-,jud. S..

Cheltuieli de judecată nu s-au cerut şi prin urmare nu se vor acorda.