Acţiune în nulitate absolută

Dosar nr. 954/223/2009 acţiune în constatarea nulităţii

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI-JUDEŢUL VÂLCEA

--

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din 23 martie 2010

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: I.L., judecător

Grefier: C.U.

Pe rol este  judecarea cauzei civile privind pe  reclamantul  A.I. şi pe pârâţii A.I. şi A.N., având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul asistat de avocat T.I. în baza împuternicirii avocaţiale de la fila 10 dosar şi pârâta A.I. reprezentată de avocat M.R. în baza împuternicirii avocaţiale de la fila 19 dosar, lipsind pârâtul  A.N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,  după care:

Apărătorul reclamantului depune la dosar chitanţa cu plata taxei judiciare de timbru în sumă de 282 lei şi timbru judiciar în valoare de 3 lei. De asemenea, depune  la dosar interogatoriu pentru pârâtul A.N..

Instanţa pune în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii, invocate de apărătorul pârâtei A.I. la termenul de judecată din 3 noiembrie 2009 şi de pârâtul A.N. în întâmpinare.

Avocat pentru pârâta A.I. solicită admiterea excepţiilor pentru considerentele expuse la termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2009.

Avocat pentru reclamant, având cuvântul, arată că reclamantul are interes în promovarea acţiunii întrucât reclamantul este cel care a construit imobilul ce a fost tranzacţionat de pârâţi, urmare partajului dintre ei. Întrucât reclamantul este proprietarul bunului în litigiu, apreciază că acesta are calitate procesuală activă în cauză, astfel că solicită respingerea celor două excepţii invocate de apărătorul pârâtei A.I..

Instanţa uneşte cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în promovarea acţiunii şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii şi constatând că dosarul este în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat T.I. pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acţiunii, aşa cum a fost precizată ulterior. Întrucât tranzacţia este indivizibilă, nici o clauză nu poate fi schimbată fără anularea întregii tranzacţii, astfel că se impune constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei cuprinse în sentinţa civilă nr.302 din 31 mai 2007 a Judecătoriei Drăgăşani, judeţul Vâlcea. Urmează ca pentru cheltuielile de judecată, reclamantul să formuleze o cerere separată.

Avocat M.R. pentru pârâta A.I. solicită respingerea acţiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Va depune la dosar concluzii scrise, solicitând amânarea pronunţării în acest sens.

INSTANŢA:

Pentru ca apărătorii părţilor să depună la dosar concluzii scrise, urmează a dispune amânarea pronunţării la un alt termen.

DISPUNE:

Amână pronunţarea la 30 martie 2010.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 23 martie  2010.

Preşedinte,  Grefier,

Dosar nr. 954/223/2009 acţiune în nulitate absolută

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI-JUDEŢUL VÂLCEA

--

Sentinţa civilă nr.940

Şedinţa publică din 30 martie 2010

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: I.L.-judecător

Grefier: U.E.

Pe rol este pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul  A.I. şi pe pârâţii A.I. şi  A.N.., având ca obiect acţiune în constatarea nulităţii absolute.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,  după care:

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 23 martie 2010, fiind consemnate detaliat în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru ca apărătorii părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării la acest termen.

INSTANŢA:

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 27.02.2009, înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. 954/223/2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâţii solicitând să se constate nulitatea absolută a tranzacţiei judiciare încheiate între A.I. şi A.N. la data de 31 mai 2007 şi consfinţită prin hotărârea de expedient nr.302 din 31 mai 2007, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 1498/223/2007, anularea hotărârii de expedient nr.302 din 31 mai 2007 a Judecătoriei Drăgăşani, litigiul privind partajul bunurilor comune dintre pârâţi urmând a fi rejudecat.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 16 aprilie 2007 nora sa, respectiv pârâta A.I., a înregistrat la Judecătoria Drăgăşani o acţiune ce avea ca obiect partajul bunurilor comune ce le dobândise în timpul căsătoriei cu fiul reclamantului, respectiv pârâtul A.N..

Litigiul de la acea vreme s-a stins ca urmare a tranzacţiei încheiate între părţi la data de 31 mai 2007 şi consfinţite prin hotărârea de expedient nr.302 din 31 mai 2007.

Invocă reclamantul că la acea dată părţile au tranzacţionat şi bunuri imobile ce nu fuseseră dobândite în timpul căsătoriei lor şi care nici măcar nu le aparţineau, respectiv casa situată în comuna S.(compusă din trei camere şi prispă închisă cu geam, casa fiind acoperită cu tablă), precum şi beciul, cămara construită deasupra acestuia şi bucătăria.

Precizează reclamantul că aceste bunuri îi aparţineau lui în proprietate, fiind construite de el în anul 1968, pe terenul moştenit de la tatăl său, donat acestuia din urmă de către bunicul său în anul 1928. Curtea şi casa sunt evidenţiate la poziţia de rol a reclamantului, atât în registrul agricol ,cât şi în cel fiscal al comunei.

A arătat reclamantul că a aflat de curând în urma unei discuţii contradictorii cu pârâta A.I. că cei doi pârâţi au tranzacţionat cu privire la bunurile proprietatea sa.

De asemenea, a mai arătat că i-a lăsat pe cei doi pârâţi în timpul căsătoriei lor să locuiască în respectiva casă, aflată în aceeaşi curte cu imobilul  în care locuieşte şi el, dar niciodată nu a transferat dreptul de proprietate vreunuia dintre pârâţi cu privire la casă sau terenul aferent acesteia.

Consideră reclamantul că întrucât tranzacţia implică renunţarea la un drept, fapt echivalat cu actele de dispoziţie, cei doi pârâţi nu aveau cum să efectueze astfel de acte asupra unor bunuri ce nu le aparţineau, iar tranzacţionarea casei reclamantului de către pârâţi în condiţiile în care îi cunoşteau regimul juridic nu poate constitui decât un fapt generator de prejudiciu.

Reclamantul a invocat în drept disp. art. 2 din Decretul nr. 167/1958, art. 1706 şi 1716 din Codul civil, art. 1704 - 1717 cod. civil, art. 271 – 273 cod.pr.civilă.

În dovedirea cererii a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar: încheierea nr.302/31 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, adeverinţa nr.1045/23.02.2009, emisă de Primăria S., certificat fiscal nr. 1040/23.02.2009, emis de Primăria S., act de donaţie din  februarie 1928, adeverinţa nr.1773/26.03.2009, contract de vânzare-cumpărare autentificat la nr.1195/ 30 august 1984, dovezi privind veniturile reclamantului şi ale soţiei sale.

S-a luat interogatoriul pârâtei A.I. la propunerea reclamantului (f.67, 68 dosar), interogatoriul reclamantului la propunerea pârâtei (f.69,70 dosar), s-au audiat martorii D.G (f.71), C.G.(f.72), B.E.(f 73), C.G(f.74).

Pârâta A.I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nici unul din bunurile ce au făcut obiectul tranzacţiei dintre cei doi pârâţi nu-i aparţine reclamantului. Astfel, a arătat pârâta că reclamantul face vorbire în acţiune de o casă edificată în anul 1968, în timp ce casa ce a făcut obiectul tranzacţiei a fost edificată în anul 1988 şi a fost cumpărată de la numitul B.I. Iniţial, această casă a fost compusă din două camere şi prispă şi era acoperită cu carton, însă pe parcursul căsătoriei, cei doi pârâţi au modificat acoperişul înlocuindu-l cu tablă şi au construit un zid în interiorul uneia din camere, astfel că în prezent această casă este compusă din trei camere.

De asemenea, a arătat pârâta că au tencuit casa şi ulterior au mai construit un beci, iar deasupra beciului au construit o cămară şi o bucătărie din bolţari.

A precizat pârâta că pârâtul A.N. a figurat înscris în registrul agricol al comunei S. cu construcţiile asupra cărora s-a tranzacţionat şi cu terenul aferent acestora de 300 m.p. şi că imobilul casă la care face referire reclamantul în acţiune reprezintă casa unde locuieşte acesta şi nu are nici o legătură cu bunurile trecute în tranzacţie.

A susţinut pârâta că întrucât în speţă nu se regăseşte niciuna din cauzele de nulitate  a tranzacţiei  prev. de disp. art.1712 – 1716 cod. civil, acţiunea reclamantului apare ca neîntemeiată, motiv pentru care ar trebui respinsă.

Pârâtul A.N. a formulat întâmpinare (f.40 dosar), prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând că bunurile ce au făcut obiectul tranzacţiei nu-i aparţineau reclamantului în proprietate, ci au fost proprietatea celor doi soţi ( pârâţii din cauza de faţă). A invocat acest pârât excepţia lipsei de interes a reclamantului, motivând că acesta nu poate face dovada celor pretinse în acţiune.

La fila 41 dosar reclamantul a precizat acţiunea, arătând că imobilele construcţii enumerate în acţiune, respectiv casa situată în comuna S., beciul, cămara construită deasupra acestuia şi bucătăria nu au fost construite în anul 1968, aşa cum eronat a menţionat iniţial în cererea de chemare în judecată, ci în perioada cuprinsă între anii 1985 şi 1988, după ce dobândise în anul 1984, prin cumpărare, terenul şi o construcţie aflată pe acesta ( ce a demolat-o ulterior) de moştenitorii soţilor B.I. şi A., ca urmare a faptului că îi întreţinuse la bătrâneţe pe aceştia din urmă.

A menţionat reclamantul în aceeaşi cerere de precizare că după ce a construit casa ce a format obiectul tranzacţiei, a cedat folosinţa ei către fiul său (pârâtul A.N.), ca urmare a faptului că în acea perioadă o persoană nu putea deţine două proprietăţi imobiliare simultan, iar odată cu căsătoria acestuia cu pârâta în anul 1989, a fost de acord să le lase ambilor folosinţa imobilului, însă niciodată nu s-au înţeles să transfere dreptul de proprietate asupra casei şi a terenului aferent acesteia către cei doi pârâţi.

În şedinţa publică din 3 noiembrie 2009, pârâta A.I. prin apărător a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii. Aceste excepţii, cât şi excepţia lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâtul A.N. au fost puse în discuţia părţilor în şedinţa publică din 23 martie 2010 şi au fost unite cu fondul cauzei de către instanţă.

Din probele administrate instanţa reţine următoarele:

Prin hotărârea de expedient nr. 302 din 31 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr.1498/223/2007, instanţa a stins litigiul având ca obiect partajul bunurilor comune dintre pârâţii A.I. şi A.N., consfinţind tranzacţia încheiată dintre cei doi soţi.

Prin acea tranzacţie, cei doi soţi au convenit ca pârâta A.I.(reclamantă în acel dosar) să ia în deplină proprietate, printre alte bunuri: „ o casă situată în comuna S., construită din bolţari, compusă din trei camere şi prispă închisă, acoperită cu tablă; beciul, cămara construită deasupra beciului şi bucătăria, construcţii edificate din bolţari, situate în aceeaşi curte cu casa anterior precizată”.

Analizând cu prioritate în conformitate cu disp. art. 137 alin.1 C.proc.civ, excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia lipsei de interes a reclamantului, invocate de pârâţi, instanţa reţine următoarele:

Potrivit susţinerilor reclamantului din cererea de precizare (f.41dosar) coroborate cu conţinutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1195/3 august 1984 (f.66 dosar) şi depoziţiile martorilor, iniţial în locul casei din litigiu a existat o casă construită din lemn şi cărămidă, cu 2 camere, acoperită cu tablă, pe un teren loc de casă în suprafaţă de 188 m.p., ce au fost cumpărate de pârâtul A.N. prin contractul de vânzare-cumpărare din 3 august 1984. Casa cumpărată a fost într-o stare avansată de uzură, motiv pentru care a fost demolată de către reclamant, iar în locul ei, acesta a construit, în perioada anilor 1985 – 1988, casa din litigiu din bolţari, compusă din două camere şi sală (prispă, neînchisă cu geam), acoperită cu carton.

După căsătoria celor doi pârâţi în anul 1989, reclamantul le-a permis acestora să locuiască în acea casă. Pârâţii au construit în timpul căsătoriei lor beciul, cămara, bucătăria, au acoperit cu tablă casa pe care o construise reclamantul şi o acoperise cu carton; de asemenea, pârâţii au construit un zid interior într-una din camerele casei, astfel că, acea casă a devenit cu 3 camere mai mici; pârâţii au mai tencuit casa pe exterior, au zugrăvit-o, au refăcut tavanele şi au închis prispa cu geamlâc în timpul căsătoriei, aspecte ce rezultă din depoziţiile martorilor).

Din nici o probă din dosar nu rezultă că reclamantul ar fi înstrăinat vreodată casa din litigiu către cei doi pârâţi.

Cu toate acestea, cei doi pârâţi au tranzacţionat în dosarul nr.1498/223/2007 al Judecătoriei Drăgăşani şi cu privire la această casă ce nu era proprietatea lor, ci a  reclamantului.

Din probele administrate, instanţa reţine că la momentul efectuării tranzacţiei, pârâţii erau proprietari doar pe beci, cămară şi bucătărie, bunuri ce le construiseră ei în timpul căsătoriei şi cu privire la care ar fi putut să tranzacţioneze în mod valabil.

Chiar dacă pârâţii au făcut unele îmbunătăţiri la casa din litigiu, ei nu au dobândit în acest mod nici un drept de  proprietate asupra casei, ci au doar un drept de creanţă, pe care-l pot valorifica împotriva reclamantului (contravaloarea îmbunătăţirilor).

Întrucât reclamantul este proprietarul casei din litigiu, construită din bolţari, compusă din trei camere şi prispă închisă, rezultă că el are şi interesul şi calitatea procesuală activă în promovarea acţiunii de faţă, motiv pentru care instanţa va respinge ca neîntemeiată atât excepţia lipsei calităţii active, cât şi excepţia lipsei de interes a reclamantului.

Potrivit art.1706 Cod civil, tranzacţie pot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins în ea.

Cum pârâţii nu erau proprietarii casei din litigiu cu privire la care au tranzacţionat, ei nu puteau face acte de dispoziţie cu privire la aceasta, deci nu o puteau tranzacţiona.

Încheierea tranzacţiei cu privire la acea casă de către pârâţi, în condiţiile în care cunoşteau că nu erau proprietarii ei, conduce la concluzia că cei doi pârâţi au urmărit un scop (cauză) ilicit.

Potrivit art. 948 Cod civil, printre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii se numără şi o cauză licită.

Cum în speţă tranzacţia dintre cei doi pârâţi nu are o cauză licită, instanţa va admite acţiunea reclamantului ca întemeiată şi va constata nulitatea absolută a tranzacţiei judiciare încheiată între pârâţi la data de 31 mai 2007 şi consfinţită prin hotărârea de expedient nr.302 din 31 mai 2007 pronunţată de  Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 1498/223/2007.

Întrucât tranzacţia este indivizibilă, nici o clauză nu poate fi schimbată fără anularea întregii tranzacţii, astfel că se impune constatarea nulităţii absolute a întregii tranzacţii.

Pe cale de consecinţă, se va anula hotărârea de expedient nr.302 din 31 mai 2007 pronunţată de  Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 1498/223/2007, litigiul privind partajul bunurilor comune dintre pârâţi urmând a fi rejudecat.

Se va lua act că reclamantul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată printr-o acţiune separată.

În baza art.18 din O.U.G. nr.51/2008 vor fi obligaţi în solidar pârâţii să plătească statului suma de 282 lei taxă judiciară de timbru (ajutorul public judiciar acordat reclamantului prin încheierea din 23 martie 2010 dată de Judecătoria Drăgăşani în Camera de consiliu). 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de pârâta A.I..

Respinge excepţia lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâţiiA.N. şi A.I..

Admite acţiunea precizată la fila 41 dosar, formulată de reclamantul A.I. împotriva pârâţilorA.I. şi A.N., ambii cu domiciliul în comuna S.

Constată nulitatea absolută a tranzacţiei judiciare încheiată între pârâţi la data de 31 mai 2007 şi consfinţită prin hotărârea de expedient nr.302 din 31 mai 2007, pronunţată de  Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 1498/223/2007.

Anulează hotărârea de expedient nr. 302 din 31 mai 2007, pronunţată de  Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 1498/223/2007, litigiul privind partajul bunurilor comune dintre pârâţi urmând a fi rejudecat.

Ia act că reclamantul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată printr-o acţiune separată.

Obligă în solidar pârâţii să plătească statului suma de 282 lei taxă judiciară de timbru (ajutorul public judiciar acordat reclamantului prin încheierea din 23 martie 2010 dată de Judecătoria Drăgăşani în Camera de consiliu). 

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30.03.2010, la sediul Judecătoriei Drăgăşani.

PREŞEDINTE,GREFIER,

I.L.U.C.

 Red. L.I.H.

 Tehnored.M.L.

 30.04.2010

 Ex.5

2

Domenii speta

Spete similare