Din perspectiva legii, a echităţii juridice, concursul între vechiul proprietar şi un terţ interesat în obţinerea bunului în natură se poate rezolva numai în beneficiul persoanei deposedate

Drept civil.

Sentin civil?

Proprietate privat?.

Din perspectiva legii, a echitii juridice, concursul între vechiul proprietar ?i un ter? interesat în ob?inerea bunului în natur? se poate rezolva numai în beneficiul persoanei deposedate.

(Trib. Bistri?a-N?s?ud, sec?. civ., dec. nr. 499/R/2008, nepublicat?)

Prin sentin?a civil? nr. 3281/2008 pronun?at? de Judec?toria Bistri?a s-a respins excep?ia de necompeten material? a Judec?toriei Bistri?a, invocat? de Institu?ia Prefectului Jude?ului Bistri?a-N?s?ud, ca neîntemeiat?.

S-a respins ac?iunea civil? formulat? de reclamanta U.C.S. prin mandatar U.I în contradictoriu cu pârâ?ii B.L., prin mandatar C.M., Primarul municipiului Bistri?a ?i Municipiul Bistri?a, prin primar, ca neîntemeiat?.

S-a respins cererea reconven?ional? formulat? de pârâtul B.L., prin mandatar C.M., în contradictoriu ?i cu pârâta I.P.J. Bistri?a-N?s?ud ca neîntemeiat?.

S-a respins cererea pârâtului B.L. privind acordarea cheltuielilor de judecat?, ca neîntemeiat?.

Împotriva sentin?ei expuse a declarat apel reclamanta ?i a formulat cerere de aderare la apelul principal al reclamantei reclamantul reconven?ional B.L., prin mandatar C. M.

V?zând c?ile de atac exercitate de p?r?i, cea indicat? în sentin (apelul), tribunalul a pus în discu?ia contradictorie a participan?ilor în proces natura acestora, stabilindu-se apoi, în baza art. 2821 alin. 1 Cod procedur? civil?, ca fiind recursul. Fixarea c?ii de atac este determinat? de specificul ac?iunii introductive, dup? statu?rile Tribunalului Bistri?a-N?s?ud din sentin?a civil? nr. 106/2008 de declinare a competen?ei materiale de solu?ionare a cauzei în favoarea Judec?toriei Bistri?a, de ac?iune în anulare de drept comun îndreptat? de ter? împotriva titlului de proprietate emis potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, pe de o parte. Pe de alt? parte se ?ine seama de valoarea bunului litigios de 284.536.909 lei ROL, precizat? de reclamant?, notat? în practicaua aceleia?i sentin?e. Criteriul valoric s-a avut în vedere la stabilirea competen?ei instan?ei de judecat? în fond. Trebuie s? i se dea eficien?a corespunz?toare ?i din punctul de vedere al c?ii legale în care hot?rârea primei instan?e poate fi supus? controlului judec?toresc.

Recursul reclamantei nu este fondat ?i va fi respins ca atare.

Prima dezlegare ce se impune prin prisma motivelor de recurs este aceea a întinderii fostei proprieti a numitelor S.O.M., c?s?torit? B., ?i B.R.O. Aser?iunile recurentei în leg?tur? cu considerentele ?i dispozi?iile sentin?ei civile nr. 595/1973 dat? de Judec?toria Bistri?a în dosarul nr. 2619/1972, cu transmisiunile ori alte modaliti de dobândire a proprietii, a m?rimii drepturilor ob?inute, oglindite întocmai în registrul de publicitate imobiliar?, sunt inexacte.

Proprietatea înscris? în cartea funciar? nr. 1370 a localitii Bistri?a nr. top 2220/1 asupra casei ?i terenului aferent de 925 mp, în anul 1950, era indiviz? ?i se reg?sea în patrimoniul a zece coindivizari, printre care ?i în averea lui S.O.

În anul 1972, P.I. ?i O. au promovat împotriva celorlal?i coproprietari o ac?iune de ie?ire din indiviziune, înregistrat? sub nr. 2619. S.O., personal ?i prin mandatar B.RO, a fost titulara unei cereri calificat? de interven?ie în interes propriu, cu obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra competin?elor restului pârâ?ilor.

În cadrul partajului s-a adoptat încheierea de admitere în principiu din 5 ianuarie 1973 prin care s-a constatat calitatea p?r?ilor de cop?rta?i asupra imobilelor indicate (reclaman?ii pentru ½, pârâ?ii pentru cealalt? jum?tate), s-a re?inut c? H.E., C., T., C.G., A., H., H., rude cu S.O., sunt pleca?i din ?ar?, nu li se cunoa?te domiciliul, c? din anul 1940 cotele lor p?r?i au fost folosite de intervenient? sub nume de proprietar, suportând toate taxele c?tre organele financiare ale statului, fiind considerat? ca proprietar? a ½ din imobil ocupat? delimitat din anul 1940 ?i pân? la pronun?area încheierii.

Hot?rârea de sistare a indiviziunii – sentin?a nr. 595/1973 – admite ac?iunea introductiv?, cererea de interven?ie în interes propriu, constat? uzucapiunea în favoarea intervenientei asupra terenului aferent cotelor cuvenite pârâ?ilor de rând 2-8, enumera?i mai înainte, stabile?te c? prima devine titulara proprietii de ½ din întreg bunul. Totodat?, descrie componen?a casei, formeaz? ?i atribuie loturi în natur? ?i în proprietate exclusiv? în ce prive?te construc?ia, prevede p?strarea indiviziunii for?ate pentru p?r?ile comune din cas?, terenul construit, curtea ?i gr?dina, cu suprafa total? de 1075 mp, superioar? celei din c.f. (de 925 mp), cu respectarea cotei de ½ a reclaman?ilor ?i ½ a intervenientei, dar consfin?e?te totu?i un partaj de folosin între titularii finali ai proprietii asupra gr?dinii (1/2 parte dinspre nr. top 2219 se va folosi de reclaman?i, ½ parte dinspre nr. top 2220/2 se va folosi de intervenient?).

Drepturile realizate pe cale judec?toreasc? s-au înscris în c.f. la B17-19. Ulterior, S.O.M. doneaz? fiicei sale B.R.O. valorile patrimoniale derivate din împ?r?eal? (B20).

M?surile din dispozitivul sentin?ei sunt sus?inute, explicate de considera?iile ei de fapt ?i de drept. Împreun? intr? în puterea lucrului judecat, se impun tuturor p?r?ilor, succesorilor ori dobânditorilor subsecven?i, nu numai universali sau cu titlu universal, dar ?i cu titlu particular, cum este cazul reclamantei. În acela?i timp, nu permit adoptarea punctului de vedere contrar din recursul analizat.

Sentin?a nr. 3496/2000 a Judec?toriei Bistri?a în niciun caz nu a schimbat realitatea proprietii. Prin ea s-a finalizat întabularea sentin?ei anterioare. Recurgerea la un nou proces devenea necesar? fa de neradierea indivizarilor nota?i sub B5-7, B9-12, pârâ?i în dosarul nr. 2619/1972. Opera?iunea de radiere era corelativ? întabul?rii noilor proprietari (S.O., B.R.O.). Înl?turarea din documentele de eviden funciar? a proprietarilor care au pierdut dreptul prin pasivitate s-a omis în cadrul întabul?rii sentin?ei nr. 595.

Majorarea suprafe?ei, ordonat? în 2000, de la 925 mp la 1103 mp, profit? exclusiv autorilor participan?ilor în procesul de fa, secunzii putând primi acela?i num?r, cantitate ?i calitate de drepturi. Implicit este ?i în folosul reclamantei, dar cu p?strarea m?rimii îndreptirilor subliniate.

De?i prin Decizia nr. 473/29 august 1977 statul preia în proprietate suprafa?a de 241,81 mp (suprafa construit? desfurat?), în fapt, f?r? titlu valabil, dup? stipula?ia art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001, a deposedat pe B.R.O. de întreaga suprafa corespunz?toare jum?tii din 1103 mp (551,5 mp). Împrejurarea se confirm? prin întreruperea exercit?rii de c?tre persoana fizic? proprietar? a oric?rui atribut component al dreptului real ?i trecerea lor în mâinile altor persoane (stat, chiria?i, etc.).

Proprietatea statului s-a întabulat în anul 1977 (B21), nu abia în 2006, dup? afirma?ia eronat? a reclamantei. Chiar dac? s-ar verifica ipoteza recursului, circumstan?a nu ar avea relevan în contextul restituirii reglementat? de legea special?. Restabilirea proprietii func?ioneaz? independent de acest aspect. Important devine actul prelu?rii abuzive la stat, caracterul ilegal al transform?rii proprietii, ce pot fi dovedite cu orice mijloc de prob?.

În acela?i sens, de neinfluen?are a solu?iei, se prive?te ?i durata în care fostul proprietar ?i-a putut manifesta calitatea.

Sentin?a nr. 355/2004 a Tribunalului Bistri?a-N?s?ud concord? cu starea tabular?, nu contrazice hot?rârile judec?tore?ti care au fundamentat-o.

Motivul secund de recurs se constat?, de asemenea, nefondat.

Prima instan conchide întemeiat c? retrocedarea în natur? a bunurilor ce cad sub inciden?a Legii nr. 10/2001 are rangul de principiu în procedura aplic?rii ei. Normele metodologice din H.G. nr. 250/2007 instituie, în Capitolul I pct. 1 lit. a, regula prevalen?ei acestui mod de repara?ie, în acord cu art. 1 alin. 1, art. 7, art. 9 din lege. Textele arat? imperativ c? numai atunci când restituirea în natur? nu este posibil? sau este expres înl?turat? de la aplicare se va proceda la acordarea m?surilor prin echivalent. Din interpretarea lor coroborat? reiese cu claritate c? acordarea restituirii în forma ei principal? nu este l?sat? de legiuitor la latitudinea unitii de?in?toare ?i nici la aprecierea notificatorului (ca în cazul modalitilor echivalentului). Prin urmare, ori de câte ori terenul este liber (element necontestat de reclamant?), respectiv nu este afectat de construc?ii, de servitu?i legale, alte amenaj?ri de utilitate public? ale localitii, nu a fost înstr?inat legal, autoritile ?i persoanele implicate în procesul reparator sunt obligate s? atribuie ?i s? se primeasc? imobilul în natur?, f?r? importan în posesia cui se afl?, libere de orice sarcini.

Unitatea notificat?, în îndeplinirea obliga?iei de stabilire a caracterului de teren liber, trebuie s? verifice întinderea lui nu numai în func?ie de datele notific?rii, ci ?i corespunz?tor actelor doveditoare prezentate ?i situa?iei reale din momentul tranrii raportului cu solicitantul. În aceea?i idee are posibilitatea s? revin? asupra propriei decizii ?i s? dea eficien legii, adic? s? redea bunul în natur?, deci f?r? agravarea st?rii persoanei îndreptite, dar, în acela?i timp, prin evitarea afect?rii intereselor altor persoane care ar fi agonisit legal, între timp, dreptul vis-a-vis de bunul respectiv, ceea ce nu este cazul în spe.

Este de men?ionat c? legalitatea m?surilor prin echivalentul desp?gubirilor, tocmai în scopul de a nu se eluda principiul fundamental, este supus? verific?rii inclusiv în etapa final? reglementat? de articolul 16 alin. 4, 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Din perspectiva legii, a echitii juridice, concursul între vechiul proprietar ?i un ter? interesat în ob?inerea bunului în natur? se poate rezolva numai în beneficiul persoanei deposedate.

Pretinsul contract de închiriere al recurentei ?i so?ului s?u nu constituie o sarcin? a bunului ?i oricum nu este un impediment împotriva repara?iei dispuse de primar prin dispozi?ia atacat?.

Situa?ia suprafe?ei de 351,5 mp de loc înfundat nu este real?. Se remarc? men?inerea indiviziunii din c.f. în însi actele de restituire întemeiate pe legile speciale. Atât reclamantei, cât ?i pârâtului li s-a acordat proprietatea în cote p?r?i (de 200/1103, 351,5/1103). Coproprietatea subzist? inclusiv în raport cu proprietarii P. (jum?tate din 1103 mp). Pân? la individualizarea p?r?ilor materiale prin partaj nu se poate sus?ine însu?irea de lot înfundat a unei p?r?i din coproprietate.

Aser?iunea legat? de neatacarea dispozi?iei nr. 2325/2004 este înl?turat? de existen?a dosarului nr. 2640/2004 în care s-a pronun?at sentin?a civil? nr. 355/2004.

Recursul reclamantului reconven?ional s-a promovat cu depirea termenului de 15 zile stipulat în art. 301 Cod procedur? civil?, urmând s? fie respins ca tardiv. Hot?rârea i s-a comunicat la data de 29.10.2008 prin procesul-verbal de la fila 202 (dosar fond), iar cererea de declarare s-a expediat judec?toriei po?tal, la 17.11.2008. Socotind termenul procedural conform art. 101 Cod procedur? civil?, se constat? c? acesta s-a epuizat la 14.11.2008. Momentul final se situeaz? într-o zi lucr?toare (vineri), a?a încât prorogarea din alineatul 5 nu intervine.

Cererea de aderare este inadmisibil?, deoarece contravine procedurii recursului, fiind proprie numai apelului.

Solu?iile nu atrag posibilitatea oblig?rii vreuneia dintre p?r?i s? suporte cheltuielile de judecat? avansate de adversar (judec?tor Iacob Corina).

Domenii speta

Spete similare