Simulaţia

În cazul simulatiei, de regula, dovada actului secret se face printr-un înscris constatator, caz în care se urmeaza  regulile prevazute de art. 1191-1196 Cod civil.

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata la Judecatoria Târgoviste sub nr.997/315/2011, reclamantii I.S.a chemat în judecata pe pârâtii , I.M. , N.C.G si I.A. solicitând  ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se constate inexistenta dreptului de proprietate al numitei N.C.G. asupra constructiei din BCA, învelita cu tigla, parter si etaj , cu 2 camere, bucatarie, baie, camara, casa scarii si hol la parter si cu 3 camere, hol si 2 balcoane la etaj, constructie situata în judetul Dâmbovita, comuna Voinesti, sat Gemenea-Oncesti, pe un teren în suprafata de 1216 mp. având ca vecini: la nord –I.S., est – drum satesc, sud – drum satesc DS 541/1, vest –I.I.G.

În motivarea cererii, se arata ca, în fapt, între I.S. si I.M. , soti în calitate de vânzatori si I.S.A, fiul acestora, în calitate de cumparator, s-a încheiat, la data de 10.03.1998, contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 339/10.03.1998 de catre Biroul Notarului Public I.F. .

Se arata ca actul  avea drept obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unei case construite din BCA, învelita cu tigla, parter si etaj, cu 2 camere , bucatarie,, baie, camara, casa scarii si hol la parter si cu 3 camere , hol 2 balcoane la etaj, constructie situata în judetul Dâmbovita, comuna Voinesti, sat Gemenea-Oncesti, ca aceasta constructie a fost realizata pe un teren apartinând în proprietate reclamantului, teren în suprafata de 1216 mp. având drept vecini: la nord – I.S., est - drum satesc, sud – drum satesc DS 541/1, vest –I.I.G., ca desi actul încheiat a fost numit contract de vânzare-cumparare, în realitate, acesta a constituit o donatie deghizata, întrucât pretul mentionat, de 20.000.000 ron, nu  a fost stabilit vreodata în scopul de a fi platit si nu a fost vreodata platit de catre cumparator, si ca partile contractante au urmarit, în realitate, înstrainarea bunului fara contraprestatie, vânzatorii având de fapt, intentia de a face cumparatorului care este  fiul lor, o liberalitate sub forma donatiei .

S-a mai aratat  ca, în zona în care traiesc parintii sai si în care a copilarit, obiceiul este ca, la casatorie, parintii sa îsi înzestreze copiii, în general baiatul venind cu casa, iar sotia cu bunurile mobile, ca în acest spirit, parintii sai au construit aceasta casa, din resurse proprii, exclusiv proprii, pe care practic i-au donat-o la casatorie, însa deghizat a fost încheiat un contract de vânzare-cumparare, ca pretul  de 20.000.000 ron, era derizoriu fata de valoarea reala a constructiei, valoare care era la momentul încheierii contractului era de aproximativ 1 miliard rol, ca luând în considerare aspectul potrivit caruia lipseste pretul, un element esential asupra caruia trebuia sa se realizeze acordul de vointa, contractul nr. 339/10.03.1998 este nul absolut ca vânzare-cumparare, ca în cauza contractul îndeplineste conditiile prevazute de dispozitiile legale pentru încheierea valabila a contractului de donatie, inclusiv conditia de forma, acesta fiind încheiat în forma autentica, ca fratele sau, chiar a initiat un dosar pe rolul Judecatoriei Târgoviste prin care a solicitat sa se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 339/10.03.1998, încheiat între I.S. si I.M., în calitate de vânzatori si I.S.A., în calitate de cumparator si, pe cale de consecinta, sa se constate faptul potrivit caruia acest contract este nul absolut ca vânzare-cumparare si este valabil ca donatie deghizata, ca

în acest dosar a fost pronuntata sentinta civila nr. 2287/16.04.2009 prin care actiunea a fost admisa, s-a constatat caracterul simulat al vânzarii-cumpararii, operatia juridica fiind în realitate o donatie, ca aceasta hotarâre a ramas definitiva si irevocabila si ca în temeiul art. 31 lit. c din Codul familiei, atâta vreme cât în actul încheiat, înstrainatorii nu au prevazut în mod expres ca este bun comun constructia, adica având mentiune expresa în sensul ca se înstraineaza catre ambii soti, constructia este bun propriu al reclamantului ceea ce atrage inexistenta oricarui drept de proprietate al pârâtei N.C.G..

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 1175, art. 1200 punctul 1,4 , art. 1295, art. 801, art.813, art. 822 din Codul civil, art. 31 lit. b din Codul familiei, si art. 112 si urm. din Codul de procedura civila.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicit respingerea actiunii în principal ca inadmisibila si în subsidiar ca nefondata aratând ca potrivit art. 111 din Codul de procedura civila, pentru exercitarea actiunii în constatare este necesar a fi îndeplinite cumulativ mai multe conditii respectiv partea sa nu poata cere realizarea dreptului, sa fie justificat un interes si prin actiune sa nu se urmareasca constatarea existentei sau inexistentei unei stari de fapt, ca  prin actiunea de chemare în judecata reclamantul solicita constatarea inexistentei dreptului sau de proprietate conferit de contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 339/10.03.1998, invocând neachitarea pretului stipulat în contract ca,  nu  ar fi fost platit anterior încheierii actului, pretul neserios (derizoriu) fata de valoarea bunului vândut si lipsa elementului, pret motivându-se sub cele trei ipoteze nulitatea absoluta de contractul de vânzare-cumparare, ca având în vedere ca reclamantul are posibilitatea formularii unei actiuni în realizare prin promovarea unei actiuni în constatarea nulitatii actului considera actiunea promovata ca inadmisibila si ca promovarea actiunii fara a se indica în mod expres art. 111 din Codul de procedura civila si fara a se indica valoarea actuala a bunului obiect al contractului reprezinta o modalitate de a se încerca evitarea achitarii taxei de timbru la  valoare sau a apararii privind împlinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiune.

S-a mai aratat ca actiunea urmeaza a fi respinsa, având în vedere ca în timpul casatoriei cu reclamantul a cumparat de la P.G. terenul în suprafata de 1216 mp, conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 249/1998, astfel ca sustinerea reclamantului ca acest teren era proprietatea sa exclusiva, este nereala, ca pe acest teren proprietatea vânzatorului P.G.(tert în prezenta cauza) fusese edificata de pârâtii I.S.si I.M., fara drept, o constructie, ca aceasta constructie a fost înstrainata partilor, contra sumei de 20.000 lei (echivalentul sumei de 15000 USD la nivelul anului 1998), ca pretul de 20.000 lei (15.000 USD) a fost un pret mai mult decât serios fiind cu mult peste valoarea de circulatie a imobilelor practicate în perioada respectiva, deoarece un apartament cu 3 camere în Târgoviste în zona buna se vindea cu 3000-4000 USD iar la finele anului 1999 o casa în Târgoviste, în zona ultracentrala se vindea cu 12-14.000 USD, valoarea terenului în aceeasi zona fiind de maxim  5 USD, ca invocarea de catre cumparator si dupa trecerea unei perioade de 13 ani de la încheierea actului, a faptului ca nu ar fi achitat pretul, este în totala contradictie cu declaratiile vânzatorilor facute în fata notarului public dar si cu realitatea cunoscuta de catre parte, ca mai mult, neachitarea pretului putea fi invocata de vânzatori si nicidecum de cumparator fiind dovedit ca reclamantul aflat actualmente în proces de partaj de bunuri comune, a formulat aceasta actiune „pro causa” încercând fie sa scoata de la masa de împartit, bunurile imobile(casa si teren), desi ele sunt dobândite prin acte separate si de la vânzatori diferiti dar în timpul casatoriei si cu participare egala, fie tergiverseaza solutionarea procesului de partaj înregistrat în cursul anului 2008 nesolutionat înca în prima instanta, ca întrucât în contractul de vânzare-cumparare este stipulat atât pretul cât si faptul achitarii sale în întregime, acesta întruneste toate conditiile de valabilitate ca act de vânzare-cumparare si ca nu are relevanta faptul ca reclamantul si fratele sau au initiat o actiune în simulatie, a aceluiasi contract de vânzare-cumparare deoarece, nefiind citata în cadrul acelui dosar, sentinta nr.2287/16.04.2007 prin care s-ar fi constatat caracterul simulat al vânzarii nu îi este opozabila ci denota ca reclamantul, personal sau sprijinit de rudele sale, încearca în continuare sa-si aduca în proprietate exclusiva bunuri ce apartin ambilor soti, recurgând la cele mai fanteziste demersuri sau afirmatii nesincere în vederea denaturarii realitatii si ascunderea adevarului.

S-a mai aratat ca în ceea ce priveste invocarea si interpretarea disp. art. 31 lit. b din Codul familiei partea este în totala eroare,  ca din economia textului art. 31 lit. b se desprinde concluzia ca si bunul donat poate avea regim de bun comun daca dispunatorul prevede ca donatia o face în beneficiul ambilor soti, prevedere care nu poate fi extinsa la actele de vânzare-cumparare pentru ca ar înfrânge principiul consacrat de norma prevazuta în art. 30 din Codul familiei potrivit carora bunurile dobândite în timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor, iar calitatea de bun comun nu trebuie dovedita, ca invocarea dispoz. art. 31 lit. b pentru un bun dobândit prin cumparare în timpul casatoriei de unul dintre soti este, fie rodul nestiintei fie al încercarii de inducere în eroare a partii adverse si ca la fel de inaplicabile spetei sunt si dispozitiile legale invocate de reclamant ca temei de drept al actiunii sale.

Reclamantul a formulat precizari prin care a aratat ca, prin cererea sa, nu solicita constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare nr. 339/10.03.1998, ci constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 339/10.03.1998 de Biroul Notarului Public I.F., operatia juridica fiind în realitate o donatie, conform principiului conversiei actului juridic civil, ca prin sentinta civila nr. 1735/19.03.2009 pronuntata de Judecatoria Târgoviste în dosarul nr. 630/315/2009 s-a constatat  caracterul simulat al contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 339/10.03.1998 , operatia juridica fiind în realitate o donatie, ca de vreme ce pentru reclamant contractul încheiat este o donatie, este firesc ca acest contract sa fie tot donatie si pentru terti si ca problema care se ridica cu privire la admisibilitatea actiunii în constatare este daca se poate sau nu introduce o cerere în realizare, actiune în realizare pentru protejarea aceluiasi drept si ca pentru admiterea exceptiei inadmisibilitatii ar trebui sa existe o actiune în realizare în concret.

De asemenea reclamantul a precizat si completat cererea de chemare în judecata, aratând ca solicita sa se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 330/10.03.1998 si pe cale de consecinta sa se constate , faptul potrivit caruia acest contract este nul absolut ca vânzare-cumparare, el fiind în realitate o donatie.

Prin sentinta civila nr. 939/13.02.2012 Judecatoria Târgoviste a respins

actiunea  retinând ca prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 339/1998, pârâtii I.S. si I.M.  (parintii reclamantului) în calitate de vânzatori, au înstrainat fiului lor,  reclamantului I.S. în calitate de cumparator, casatorit la momentul respectiv cu pârâta N.C.G., constructia , ca simulatia presupune existenta concomitenta, între aceleasi parti, a doua contracte din care  unul public, aparent, denumit contract simulat, prin care se creeaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii,iar altul secret, denumit contraînscris, care corespunde vointei reale a partilor prin care se anihileaza, în tot sau în parte, aparenta juridica creata prin actul public simulat, ca simulatia poate îmbraca forma deghizarii totale, în cazul în care se urmareste a se ascunde însasi natura contractului secret, ca între parti, contractul secret îsi produce efectele în masura în care, acest contract este valid sub aspectul conditiilor de fond si forma si  ca sanctiunea specifica  simulatiei este inopozabilitatea fata de tertele persoane a situatiei juridice create prin actul secret (sanctiunea nu este nulitatea) si, dupa caz, înlaturarea simulatiei pe calea actiunii în simulatie.

S-a mai retinut ca,  reclamantul solicita a se constata simulatia contractului de vânzare-cumparare încheiat între parti, aratând ca, în realitate, partile au încheiat un contract de donatie (întelegerea secreta), nefiind platit un pret pentru imobilul înstrainat, ca în ce  priveste dovada actului secret încheiat între parti, se aplica regulile de drept comun, reglementate prin disp. art. 1191 Cod Civil, ca prin probele administrate, reclamantul nu a reusit sa probeze existenta unui contract secret, de donatie, încheiat între parti, si în consecinta, nu s-a evidentiat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumparare, ca partile nu au încheiat un act scris, doveditor al întelegerii secrete în sensul de a nu se plati pretul constructiei, ca pârâta N.C.G. fosta sotie a reclamantului, tert fata de contractul de vânzare-cumparare si persoana interesata în a nu se constata caracterul simulat al acestui contract imobilul constituind obiect al cererii de partaj bunuri comune, prin raspunsurile la interogatoriu, a sustinut ca, împreuna cu fostul sau sot, a achitat pretul constructiei, ca datele furnizate de catre martor sunt generale, având  ca sursa spusele partilor interesate în a se constata simulatia (parintii reclamantului) si nu se coroboreaza cu o alta proba administrata în cauza si ca, nu sunt în masura sa convinga asupra realitatii unei conventii secrete, are sa aiba  natura juridica a unui contract de donatie, încheiata între parti.

De asemenea, s-a mai retinut, ca hotarârile de expedient nu beneficiaza de autoritatea de  lucru judecat, acestea având  natura juridica a unor conventii, fiind supuse principiului relativitatii si a fortei obligatorii între partile contractante si ca pârâta nu a fost parte în procesul solutionat prin sentinta civila nr. 1735/2009sus mentionata, astfel ca aceasta nu îi este opozabila.

Împotriva sentintei civile au declarat recurs reclamantul si pârâtii I.S. si I.M.

Recurentul reclamant a aratat ca în ce priveste primul petit al actiunii de chemare în judecata respectiv sa se constate caracterul simulat al contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 339/10.03.14998, instanta a respins în mod gresit acest capat de cerere motivând ca prin probele administrate nu s-a reusit sa se probeze existenta unui contract secret, de donatie , încheiat între parti si în consecinta , nu s-a evidentiat caracterul simulat al contractului de vânzare cumparare, ca martora a declarat tot ceea ce cunostea , respectiv ca stie din familie , fiind ruda cu partile din proces , vizitându-se atât în timpul casatoriei cât si dupa despartirea de pârâta , ca nu s-a platit vreodata vreun pret al înstrainarii , ca parintii au intentionat o înzestrare a fiului lor, astfel cum a procedat si cu celalalt fiu al lor si ca imobilul casa era construit de parintii sai  , din resurse exclusiv proprii , fapt necontestat de vreuna din parti , ca în mod gresit s-a apreciat ca proba cu martori nu se coroboreaza cu alte probe din dosar  si ca proba testimoniala se coroboreaza cu proba cu interogatoriul.

S-a mai aratat ca în ce priveste cel de-al doilea petit  subsidiar, al actiunii raportat la dispozitivul sentintei nr. 1735/19.03.2009, instanta a respins în mod gresit si acest capat de cerere apreciind ca sentinta care stabilea ca actul incriminat este o donatie si nu un act de vânzare cumparare , mentionata ca având putere de lucru judecat , a apreciat-o ca fiind hotarâre de expedient si nefiind rezultatul dezbaterii în contradictoriu , astfel ca are natura juridica a unei conventii, ca hotarârea de expedient nu poate fi o simpla conventie, câta vreme, spre deosebire de conventii , ea are girul instantei de judecata , judecatorul nelimitându-se la verificarea învoielii partilor si facând si verificari cu privire la valabilitatea conventiei , actul  semnificând acceptarea si recunoasterea eficacitatii a ceea ce partile au cazut de acord , ca partile nu au facut în mod evident tranzactie, dar nici învoiala, întrucât aceasta înseamna manifestarea de vointa , în desfasurarea procesului , a ambelor parti  si ca pârâta nu poate dobândi un  drept de proprietate asupra constructiei.

Recurentii pârâti au sustinut prin motivele de recurs ca instanta de fond a apreciat în mod gresit ca sentinta civila nr. 1735/2009 ar fi o hotarâre de expedient , ca prin sentinta respectiva s-a constatat caracterul simulat al vânzarii – cumpararii autentificat sub nr. 339/10.03.1998 , ca hotarârea de expedient presupune existenta unei învoieli , a unei tranzactii întru parti , ori învoiala se deosebeste de marturisire, recunoastere sau de confirmare iar recunoasterea este un mijloc de proba , pe când tranzactia presupune concesii reciproce , ca nu este posibil ca un act sa fie apreciat ca fiind act de donatie fata de una dintre parti , iar fata de alta ca fiind act de vânzare cumparare , ca fata de probatoriul administrat si fata de sentinta civila care a constatat ca actul este donatie , trebuie ca o astfel de calificare sa fie opozabila, ca instanta a respins în mod gresit primul petit al actiunii de chemare în judecata si ca prin probele administrate, reclamantul a reusit sa probeze existenta unui contract secret, de donatie, încheiat între parti si în consecinta s-a evidentiat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumparare .

S-a mai aratat ca împrejurarea potrivit careia pârâta împreuna cu reclamantul ar fi achitat pretul constructiei nu poate fi retinut întrucât nu au cerut si nu au primit niciodata pretul si ca, întrucât nu s-a platit nici un pret , notarul public nu a atestat ca s-ar fi facut plata în fata sa.

Intimata nu a formulat întâmpinare .

Examinând sentinta civila în raport de criticile formulate, de probele administrate ca si de dispozitiile legale incidente în cauza tribunalul va admite recursul formulat de recurentul reclamant si va anula ca insuficient timbrat recursul formulat de catre recurentii pârâti pentru considerentele ce se vor arata în continuare:

Referitor la recursul formulat de catre recurentul reclamant acesta este fondat.

În cazul simulatiei de regula , dovada actului secret se face printr-un înscris constatator , caz în care se urmeaza regulile prevazute de art. 1191-1196 Cod civil.

Solicitându-se de catre recurentul reclamant sa se constate simulatia contractului de vânzare cumparare încheiat de catre parti sustinându-se ca în realitate partile au încheiat un contract de donatie neplatindu-se un pret pentru bunul înstrainat în mod corect prima instanta a procedat la administrarea  probei testimoniale.

Asa cum reiese din depozitia martorei audiata în cauza reclamantul recurent si intimata nu au achitat parintilor reclamantului contravaloarea bunului care face obiectul contractului de vânzare cumparare o astfel de relatare fiind facuta ca urmare a discutiilor purtate între parti si la care martora a asistat.

Pe de alta parte depozitia martorei se coroboreaza si cu raspunsurile la interogatoriu ale recurentilor pârâti.

Chiar intimata pârâta recunoaste la interogatoriu ca întelegerea initiala a partilor a fost sa li se dea imobilul fara pret ca ulterior în decursul anilor 1995-1998 pârâta si reclamantul sa fi achitat contravaloarea bunului respectiv fara însa a face o dovada a sustinerilor sale precum si a împrejurarilor ce au determinat modificarea întelegerii initiale a partilor.

Mentiunea din actul de vânzare cumparare cu referire la pret în sensul ca a fost platit si primit de vânzatori mai înainte de autentificarea contractului de vânzare cumparare nu este rezultatul unei constatari personale a notarului public ci constituie o declaratie a partilor ce instituie sub aspect probator o prezumtie relativa ca pretul a fost platit împotriva careia este admisibila orice mijloc de proba.

Fictivitatea pretului în sensul ca acesta nu a fost cerut si platit în realitate reprezinta un element cert al deghizarii totale a unui contract de vânzare cumparare prin care s-a urmarit ascunderea naturii reale a actului care întruneste acordul de vointa al partilor respectiv aceea a unui contract de donatie iar înserarea în contractul de vânzare cumparare a unei mentiuni neconforme cu realitatea aceea a unui pret inexistent s-a facut doar în scopul de a se valida aparenta unui contract de vânzare cumparare.

Prin urmare, în raport de cele retinute mai sus în cauza s-a facut dovada conventiei secrete care are natura juridica a unui contract de donatie încheiat între parti si pe cale de consecinta în temeiul art. 312 Cod procedura civila va admite recursul formulat de reclamantul recurent.

Cât priveste recursul formulat de recurentii pârâti acesta urmeaza a fi anulat ca insuficient timbrat având în vedere ca, desi li s-a adus la cunostinta ca au obligatia de a completa taxa de timbru mentionându-se si cuantumul acestia au învederat instantei la termenul de judecata din data de 23.10.2012 ca nu îsi îndeplinesc obligatia ce le incumba.

În conformitate cu dispozitiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru , taxele judiciare de timbru se platesc anticipat iar neîndeplinirea obligatiei de plata pâna la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii .

Cum pârâtii recurenti nu si-au îndeplinit obligatia de a timbra recursul tribunalul va admite exceptia netimbrarii si va anula recursul ca insuficient timbrat.

Domenii speta

Spete similare