Acţiune în constatare respinsă. Acţiune în declarare simulaţiei admisă şi stabilirea ulterior, a împrejurării că actul secret este nul. În ipoteza în care una din părţi declanşează un litigiu având la bază un act juridic, instanţa de judecată poate, ...

Actiune în constatare respinsa. Actiune în declarare simulatiei admisa si stabilirea ulterior, a împrejurarii ca actul secret este nul. În ipoteza în care una din parti declanseaza un litigiu având la baza un act juridic, instanta de judecata poate, constatând ca actul juridic ce constituie fundamentul pretentiei supuse judecatii este lovit de nulitate absoluta, sa respinga actiunea, fara insa a pronunta si nulitatea acelui act , retinându-se nulitatea actului în mod incidental.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 28.11.2008 sub nr. 9732/303/2008, reclamantii GS si GC au chemat în judecata pe pârâtii VI si VN, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate dreptul reclamantilor de proprietate asupra imobilului compus din teren si constructii reprezentate de C1 – locuinta din caramida în suprafata construita de 142, 20 mp (suprafata utila de 112,06  mp) si C 2 -  constructia  anexa, în  suprafata construita  de 12,67 mp, situat în Bucuresti, strada Sudului nr. 11, sector 6.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca la data de 22.09.1973 s-a încheiat contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 7704/1973, încheiat între AN si AF, în calitate de vânzatori si GH si GV, în calitate de cumparatori, cu privire la imobilul situat în Bucuresti, sector 6, format din teren în suprafata de 329 mp si  constructie  existenta pe acest teren. De asemenea, la data de 22.09.1973, prin intermediul contractului de vânzare – cumparare mentionat anterior, au devenit proprietari ai imobilului situat în Bucuresti, sector 6, sotii GH si GV.

Reclamantii au mai aratat ca prin sentinta civila nr. 410/27.01.1988, definitiva si irevocabila, Judecatoria Sector 6 Bucuresti a admis actiunea formulata împotriva pârâtilor GH si GV, constatându-se simulat actul de vânzare cumparare nr. 7704/22.09.1973 si dispunându-se anularea actului simulat. În considerentele sentintei s-a mentionat ca reclamantii au depus contraînscrisul din care rezulta ca au cumparat împreuna cu GH si GV, în cote de ½  fiecare, de la numitii AN si AF, imobilul situat în Bucuresti, sector 6,cu pretul de 24.000 lei, pret la care  au contribuit acestia, cât si sotii GH si GV, cu câte 12.000 lei.

Au  mai sustinut reclamantii ca prin sentinta mentionata mai sus, s-a constatat simulatia si s-a anulat actul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 7704/1973 de Notariatul de Stat Sector 6 Bucuresti. Prin urmare, efectul acestei anulari este recunoasterea contraînscrisului ca act juridic valabil, act în temeiul caruia,  acestia  aveau calitatea  de  cumparatori (coproprietari), în cota de ½ din imobil, platind jumatate, respectiv suma de  12.000 lei, din pretul total de 24.000 lei.

În data de 09.04.1991 s-a încheiat contractul de vânzare - cumparare autentificat sub nr. 5147 de Notariatul de Stata al Sectorului 6 Bucuresti, între GH si GV, în calitate de vânzatori si reclamanta gs, în calitate de cumparatoare, act prin intermediul caruia vânzatorii  si-au vândut cota lor indiviza de ½ din imobilul situat în Bucuresti,  sector 6, pentru care s-a platit pretul de 12.000 lei.

Prin urmare, în temeiul ultimului act de vânzare – cumparare si a sentintei civile mentionate anterior, reclamantii au devenit proprietarii exclusivi asupra întregului imobil situat în Bucuresti, sector 6.

De asemenea, în contractul de vânzare – cumparare din 09.04.1991, autentificat sub nr. 5147 de Notariatul de Stat al Sectorului 6 Bucuresti, nu s-a mentionat faptul ca s-a  anulat contractul de vânzare -  cumparare autentificat sub nr. 7704/1973 (transcris  sub nr. 7543/1973), nu s-a precizat ca  reclamantii la data  încheierii acestui contract de vânzare -  cumparare – 5147/1991,  erau deja proprietari pe cota indiviza de ½ din  imobilul în litigiu, conform sentintei  civile nr. 410/1988, ci s-a mentionat gresit  contractul de vânzare – cumparare  nr. 7704/1973, contract care a fost declarat simulat si anulat  prin sentinta  civila din 1988.

Pe cale de consecinta, vânzatorii GH si GV le-au transmis  reclamantilor si  cota lor de ½ din imobil, acestia din urma pe lânga cota indiviza de ½ si cota indiviza de ½ a vânzatorilor, au dobândit întregul imobil, astfel cum este individualizat în raportul de expertiza  tehnica extrajudiciara.

Reclamantii au învederat ca au formulat prezenta cerere pentru a putea intabula dreptul lor de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, fapt care pâna în prezent nu s-a putut produce deoarece suprafata terenului pe care acestia solicita a se constata este mai mica decât cea precizata în acte, respectiv de 329 mp, suprafata ce a fost masurata în mod relativ cu rulate la acea data.

Calitatea procesuala a  pârâtilor din prezenta cauza este justificata de faptul ca acestia  sunt mostenitorii lui AF, decedata la data de 19.09.1996, conform certificatului  de mostenitor nr. 183/15.07.1997 emis de BNP Mircia Elena. AN a decedat la data de 01.05.1992, având ca unica mostenitoare pe sotia sa, AF, care ca legatara  universala a cules întreaga masa succesorala, astfel cum rezulta din certificatul de  mostenitor nr. 1159/24.06.1992.

La data de 16.12.2008, pârâta vi a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale  pasive, având în vedere faptul ca din actul de vânzare – cumparare încheiat între AN SI AF, pe de o parte, si GH si GV, pe de alta parte, vânzarea imobilului situat în Bucuresti,  sector 6 s-a petrecut în anul 1973, iar pârâta s-a casatorit cu VN la data de 14.08.1976, astfel ca nu avea cunostinta de vânzarea – cumpararea imobilului, si nici asupra actelor ce i-au urmat, motiv pentru care nu se  justifica calitatea procesuala pasiva. De asemenea, pârâta a mentionat ca sotul sau, VN, a decedat la data de  05.10.1999.

La termenul de judecata din data de 13.02.2009, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a pârâtului VN si a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta VI.

Prin sentinta civila nr. 2739/ 03.04.2009 instanta a respins actiunea formulata de reclamanti împotriva pârâtei VI, ca neîntemeiata si a respins actiunea formulata împotriva pârâtului VN, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara capacitate de folosinta. Pentru a dispune astfel instanta a avut în vedere ca, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 7704/ 22.09.1973 de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 7 Bucuresti, sotii AN si AF au vândut sotilor GH si GV, imobilul situat în Bucuresti, sector 7, compus din teren în suprafata de 329 mp si constructia existenta pe acest teren. Prin sentinta civila nr. 410/27.01.1988 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 în dosarul nr. 11005/1987, ramasa definitiva prin nerecurare, s-a admis actiunea formulata de reclamantii GS SI GC, s-a constatat simulat actul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 7704/ 22.09.1973 si transcris sub nr. 7543/1973 si s-a dispus anularea actului simulat. În considerentele acestei hotarâri s-a retinut ca între reclamantii GS SI GC si pârâtii GH si GV s-a întocmit un contraînscris din care rezulta ca reclamantii au cumparat împreuna cu sotii GH si GV, în cote de ½ fiecare, de la numitii AN si AF, imobilul situat în Bucuresti, sector 6, cu pretul de 24.000 lei, din care fiecare a platit câte 12.000 lei.

Ulterior, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 5174/ 09.04.1991 de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 6 Bucuresti, sotii GH si GV au vândut sotilor GS si GC, cota indiviza de 1/2 din imobilul situat în Bucuresti, sector 7, compus din teren în suprafata de 329 mp si constructia existenta pe teren. La data de 01.05.1992 a decedat numitul AN, fiind mostenit de sotia sa supravietuitoare AF, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 1159/24.06.1992. La rândul sau, AF a decedat, fiind mostenita de pârâtii VN si VI, potrivit certificatului de mostenitor nr. 183/15.07.1997.

La data de 04.02.1995 a decedat numitul GH, fiind mostenit de sotia sa supravietuitoare GV, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 20/19.02.1996, care la rândul sau a decedat la data de 11.05.2003, lasând ca unic mostenitor pe reclamanta GS, potrivit certificatului de mostenitor nr. 104/18.11.2004.

Reclamantii sustin faptul ca sunt proprietarii imobilului situat în Bucuresti,  sector 6, imobil pe care l-au dobândit parte prin cumparare de la numitii AN si AF, în baza actului secret, parte prin cumparare de la numitii GH si GV, în baza contractului de vânzare cumparare nr. 5174/ 09.04.1991.

Cu privire la cota de 1/2 pretins dobândita de la sotii A instanta a avut în vedere ca simulatia este operatiunea juridica unitara care creeaza o aparenta neconforma cu realitatea prin încheierea concomitenta a doua acte juridice: unul public si unul mincinos, ale carui efecte sunt înlaturate sau modificate, total sau partial, de altul secret si adevarat care contine in sine acordul, implicit sau explicit, al partilor de a simula. Asadar, definitorii pentru simulatie sunt urmatoarele elemente: existenta a doua acte juridice, unul public, dar mincinos si celalalt secret, dar adevarat; contradictia intre cele doua acte, in sensul ca actul secret modifica, total sau partial, ori înlatura efectele actului public; existenta acordului partilor de a simula, continut de actul secret; încheierea concomitenta a celor doua acte, in sensul ca intre ele trebuie sa existe o simultaneitate de ordin intelectual; ascunderea in acest fel a adevaratelor raporturi juridice dintre parti si crearea unei aparente neconforme cu realitatea.

Partile simulatiei sunt subiectele de drept care, personal sau prin reprezentant, au încheiat actul juridic secret (incluzând acordul simulatoriu) in cadrul unei simulatii si in patrimoniul ori persoana carora se produc efectele actului.

În speta de fata, prin sentinta civila nr. 410/27.01.1988 s-a constatat simulat actul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 7704/ 22.09.1973 si transcris sub nr. 7543/1973 si s-a dispus anularea actului simulat, retinându-se ca între sotii Go si Gh îsi produce efecte actul secret reprezentat de înscrisul sub semnatura privata intitulat „Întelegere”. Prin urmare, contractul de vânzare cumparare nr. 7704/22.09.1973 prin care sotii A au vândut sotilor GH si GV, imobilul situat în Bucuresti, sector 6, a fost anulat, astfel încât nu-si mai produce efectele.

Instanta constata însa ca nici înscrisul sub semnatura privata intitulat „Întelegere” nu are efect translativ al dreptului de proprietate din patrimoniul sotilor A în patrimoniul sotilor Go si Gh.

Astfel, analizând acest înscris, instanta constata ca nu este încheiat si semnat si de catre sotii A, care ar fi trebuit sa-si exprime acordul în privinta înstrainarii imobilului proprietatea lor, ci doar de catre sotii Gh si Go.

Este bine cunoscut faptul ca, pentru a produce efecte juridice, actul secret trebuie sa îndeplineasca toate conditiile de fond si forma pentru valabilitatea operatiunii juridice .

Or, în speta de fata, actul secret intitulat „Întelegere” nu cuprinde consimtamântul valabil exprimat al presupusilor vânzatori, respectiv al sotilor A, consimtamânt ce, potrivit art. 948 cod civil, reprezinta o conditie ad validitatem al oricarui act juridic.

În plus, faptul ca prin sentinta civila nr. 410/27.01.1988 s-a anulat actul public reprezentat de contractul de vânzare cumparare nr. 7704/22.09.1973 nu este de natura sa suplineasca consimtamântul sotilor A la încheierea actului secret.

Nu în ultimul rând, instanta constata ca actul secret nu îmbraca forma autentica, conditie ad validitatem pentru legala înstrainare a unui teren, astfel încât nici din acest punct de vedere actul secret nu îsi poate produce efectele.

În consecinta, fata de toate aceste argumente, instanta a apreciat ca reclamantii nu au dobândit în mod valabil cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, sector 6,  prin cumparare de la sotii A, deoarece actul public a fost anulat, iar actul secret nu îndeplineste toate conditiile de validitate, respectiv nu cuprinde consimtamântul vânzatorilor si nu îmbraca forma autentica.

Cu privire la cota de 1/2 pretins dobândita de la sotii Go instanta a retinut ca, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 5174/ 09.04.1991 de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 6 Bucuresti, sotii GH si GV au vândut sotilor GS si GC, cota indiviza de 1/2 din imobilul situat în Bucuresti, sector 6. În cuprinsul contractului s-a stipulat faptul ca vânzatorii Gh dobândisera dreptul de proprietate înstrainat de la sotii A, în baza contractului de vânzare cumparare nr. 7704/22.09.1973. Având în vedere ca prin sentinta civila nr. 410/27.01.1988 s-a anulat contractul de vânzare cumparare nr. 7704/22.09.1973, aplicându-se principiul de drept resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, potrivit caruia anularea actului juridic initial atrage si anularea actului juridic subsecvent, datorita legaturii lor juridice, rezulta ca si contractul de vânzare cumparare nr. 5174/ 09.04.1991 este nul, nemaiputând sa-si produca efectele.

Pe de alta parte, doctrina si jurisprudenta au statuat in unanimitate ca, in ipoteza în care una din parti declanseaza un litigiu având la baza un act juridic, instanta de judecata poate, constatând ca actul juridic ce constituie fundamentul pretentiei supuse judecatii este lovit de nulitate absoluta, sa respinga actiunea, fara insa a pronunta si nulitatea acelui act , retinându-se nulitatea actului în mod incidental.

Nu în ultimul rând, instanta a retinut ca în cauza devine incident si principiul de drept nemo plus iuris ad allium transferre potest, quam ipse habet (nemo dat quod non habet), potrivit caruia daca prin anularea actului juridic initial se desfiinteaza dreptul transmitatorului din actul juridic subsecvent (si care a fost dobânditor al unui drept în actul juridic initial), înseamna ca acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.

În speta de fata, instanta constata ca dreptul de proprietate al vânzatorilor Gh, dobândit prin contractul de vânzare cumparare nr. 7704/22.09.1973, a fost desfiintat prin anularea acestui contract, astfel încât nu-l mai puteau transmite în mod valabil reclamantilor GS si GC prin contractul de vânzare cumparare nr. 5174/ 09.04.1991.

Fata de toate aceste argumente, instanta a apreciat ca reclamantii nu au dobândit în mod valabil nici cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, sector 6, prin cumparare de la sotii Gh, deoarece contractul de vânzare cumparare nr. 5174/ 09.04.1991 este nul, în ceea ce priveste transferul dreptului de proprietate, motiv pentru care a respins actiunea în constatare formulata împotriva pârâtei VI, ca neîntemeiata. În ceea ce-l priveste pe pârâtul VN, având în vedere ca la termenul de judecata din data de 13.02.2009 s-a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a pârâtului VN, instanta a respins actiunea formulata împotriva acestuia ca fiind formulata împotriva unei persoane fara capacitate de folosinta.

Sentinta pronuntata nu este irevocabila, nefiind solutionat apelul declarat împotriva acesteea.

Domenii speta

Spete similare