Simulaţie. Inexistenţa actului secret.

Prin sentinţa civilă nr. 301/01.06.2010 pronunţată de Judecătoria Răducăneni s-au dispus următoarele:

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii G. A. şi G. L., domiciliaţi în Timişoara, str. Vasile Goldiş, nr.3, ap.5, jud. Timiş în contradictoriu cu pârâţii B. A. şi B. D., domiciliaţi în Timişoara, str. Hărniciei, nr. 5, sc. A, ap.10, jud. Timiş.

Obligă reclamanţii să plătească pârâţilor suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că:

La data de 11.01.1999 între pârâ?ii B. A. ?i B. D., pe de o parte ?i reclaman?ii G. A. ?i G. L., pe de altă parte, s-a încheiat un înscris sub semnătură privată, întitulat ”Contract” , în vederea realizării unui acord de voin?ă prin care pârâ?ii vânzători se obligau ca în momentul în care actele de vânzare cumpărare a apartamentul situat în Timişoara, str. Eugeniu de Savoya nr. 11 ap. 5 pot fi întocmite să se efectueze aceste acte pentru suma convenită de 21.00 DM.

Din sus?inerile păr?ilor instan?a re?ine că în ziua încheierii actului, pârâ?ii au primit de la reclaman?i un avans de 2300 DM urmând ca în momentul întocmirii actului în formî legalizată să primească suma de 13.700 DM ?i diferen?a de 5000 DM într-un interval de 4 luni.

Din depozi?iile martorilor M. V. ?i C. M. V., audia?i la cererea pârâ?ilor, precum ?i din depozi?iile martorilor B. I., O. M. L. ?i A. F. M., audia?i la cererea reclaman?ilor, instan?a re?ine că imobilul din litigiu a fost proprietatea mamei pârâ?ilor, fiind dobândit în temeiul contractului nr. 14089/22.08.1997 încheiat în baza Legii 112/1995 cu RA Urbis Timi?oara, ceea ce făcea să fie incidentă interdicţia prevăzută de Legea 112/1995 privind vânzarea acestor imobile pentru o perioadă de 10 ani.

Se mai re?ine că ulterior încheierii contractului din data de 11.01.1999 între păr?i s-au încheiat două contracte de împrumut sume de bani cu garan?ie imobiliară respectiv cel autentificat sub nr. 355/26.01.1999 la BNP S. I. – D. N. A., în sumă de 18.000 DM, cu obliga?ia de restituire la data de 26.01.2007 ?i actul încheiat la data de 16.04.1999 ?i autentificat sub nr. 1130 la BNP D. E. O. - M. A. pentru suma de 3000 DM, cu termen de restituire la data de 26.01.2007. În ambele contracte de împrumut nu se face vorbire despre plata vreunei dobânzi la suma împrumutată însă pentru garantarea restituirii împrumutului au în?eles să intabuleze o ipotecă ?i să noteze interdic?ia de înstrăinare ?i grevare asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. 69675 Timi?oara, nr. Topo 26359/X constând în apartamentul nr. 10 situat pe strada Hărniciei, nr. 5, sc. A din Timi?oara.

Fa?ă de probele astfel cum au fost administrate, instan?a de fond apreciază că în cauză nu ne aflăm în prezen?a unor acte simulate, întrucât aceasta, presupune, pe scurt, existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi, a cel puţin două contracte: unul public, aparent, denumit şi contract simulat, prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi un altul secret, denumit contraînscris care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care părţile anihilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public, dar simulat.

Potrivit art.1175 din Codul civil, actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părţile contractante, un asemenea act neavând nici un efect în contra altor persoane.

Simulaţia, în dreptul nostru, poate să îmbrace mai multe forme, în funcţie de modul în care este conceput contractul aparent şi de relaţia în care acesta se află cu actul juridic secret. Astfel, contractul aparent poate fi fictiv, poate fi deghizat ori simulaţia se realizează prin interpunere de persoane.

Întrucât în legislaţia noastră simulaţia, în sine, nu este sancţionată cu nulitatea, ci sancţiunea specifică este, de regulă, inopozabilitatea faţă de terţele persoane a situaţiei juridice create prin actul juridic secret, reuşita acţiunii în simulaţie depinde de validitatea acestui din urmă contract. Cu alte cuvinte, pentru a se admite pe cale judecătorească o acţiune în simulaţie, care să înlăture efectele contractului aparent, este necesar ca actul secret să îndeplinească condiţiile de valabilitate de fond şi de formă, cerute de lege la data încheierii actului. De asemenea, potrivit majorităţii opiniilor, este necesar ca actul secret să fie încheiat concomitent sau eventual anterior de încheierea contractului public, ori în cauza de fa?ă actele au fost încheiate la intervale relativ mari de timp, respectiv 26.01.1999 ?i 16.04.1999.

Reţine instanţa de fond că simulaţia are incontestabil drept scop eludarea unor dispoziţii legale care incomodează încheierea actului juridic voit a fi încheiat de către părţi, acestea din urmă fiind nevoite să găsească alte "soluţii alternative".

Avînd în vedere că simula?ia în cazul interdic?iei de înstrăinare a locuin?elor prevăzută de Legea nr. 112/1995 nu poate fi concepută decât pentru fraudarea unei norme imperative ale legii, sanc?iunea impusă este nulitatea absolută a întregii opera?iuni, pentru fraudă de lege, ceea ce lipse?te de efecte juridice atât actul public cât ?i pe cel secret.

Prin prisma acestor considerente, având în vedere modalitatea de încheiere a actelor între păr?i ?i succesiunea acestora, instan?a apreciază că nu ne aflăm în situa?ia unei simula?ii ci mai degrabă a unei promisiuni de vânzare cumpărare, păr?ile inserând în partea finală a Contractului, o clauză potrivit căreia în situa?ia în care vânzătorul se răzgânde?te ?i nu mai dore?te vânzarea apartamentului, va fi obligat la plata unor despăgubiri egale cu valoarea de vânzare a locuin?ei.

Fa?ă de cele de mai sus, instan?a de fond apreciază că ac?iunea de fa?ă nu este întemeiată ?i, în consecin?ă, a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii G. A. şi G. L. care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că motivarea instanţei în raport cu probatoriul administrat şi starea de fapt expusă este neîntemeiată.

Susţin recurenţii că instanţa a reţinut în motivare aspecte pur teoretice privind simulaţia juridică şi face vagi şi nerelevante aspecte legate de situaţia dedusă judecăţii, că pot fi identificate în cuprinsul hotărârii argumentele pe care instanţa şi-a întemeiat hotărârea.

Analizând hotărârea de faţă prin prisma prevederilor art. 260 Cod procedură civilă solicită a constata că această hotărâre nu întruneşte exigenţele textului menţionat şi pe cale de consecinţă hotărârea este nelegală.

Arată recurenţii că sub aspectul voinţei reale exprimate de părţi în actul intitulat – contract încheiat la 11.01.1999 –aceasta rezultă din următoarele probe administrate în cauză:

- conţinutul actului încheiat în care fără echivoc se menţionează vânzarea cumpărarea imobilului;

- martorii audiaţi care au cunoscut despre negocierile dintre părţi şi care au declarat că voinţa reală a părţilor a fost de a vinde respectiv de a cumpăra imobilul;

- corespondenţa purtată cu pârâţii în perioada 1999-2006;

- adresa asociaţiei de proprietari din care rezultă folosinţa imobilului începând cu luna ianuarie 1999 – anterioară încheierii contractului de închiriere (mai 1999);

Sub aspectul fictivităţii actelor încheiate ulterior susţin recurenţii că sunt relevate următoarele aspecte:

- contractul de împrumut cuprinzând că suma împrumutată sumă înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare drept preţ al imobilului;

- contractele de împrumut s-au încheiat în intervalul de timp în care părţile au convenit în contractul încheiat în 11.01.1999, plata preţului;

- anunţurile publicitare prin care pârâţii acordau împrumuturi financiare în mod constant – ceea ce denotă că susţinerile acestora legate de starea de nevoie personală sunt vădit nesincere:

- declaraţiile martorilor privind contractul de închiriere;

- folosinţa spaţiului s-a realizat anterior încheierii contractului;

- nu s-a achitat sau încasat în toată perioada nici o chirie.

În speţa de faţă actele analizate sunt contemporane actului secret şi real – naşterea lor fiind nedeterminată de termenele şi condiţiile din actul secret.

Astfel, în actul secret s-a menţionat că plata urma a fi efectuată în termen de 5 luni de la data încheierii contractului.

Actele simulate privind plata preţului s-au încheiat în acest interval de timp în cuantumul şi termenele stabilite, contractul de închiriere încheindu-se în acelaşi interval.

Susţin recurenţii că, condiţia temporară a naşterii actelor este pe deplin îndeplinită şi că legea română nu sancţionează operaţiune de încheiere prin simularea raportului real prin deghizarea realităţii – cu anularea actelor simulate.

Astfel, operaţiunea de a evita interdicţia stabilită în conţinutul Legii 112/1995 privind vânzarea imobilelor pe o perioadă de 10 ani nu poate fi declarată nulă pentru fraudarea legii, sens în care operează voinţa părţilor exprimată în actul secret încheiat pe care instanţa trebuia să îl aibă în vedere.

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat, respingerea recursului ca neîntemeiat reiterând apărările invocate la instanţa de fond.

S-au administrat probe noi în recurs respectiv înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate şi al dispoziţiile legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.

În prezenta cauză reclamanţii G. A. şi G. F. L. au chemat în judecată pe pârâţii B. A. şi B. D. pentru ca în contradictoriu şi pe baza probelor ce se vor administra să se constate simulate actele de împrumut nr. 355/26.01.1999 şi 1130/16.04.1999, precum şi contractul de închiriere nr. 2416/25.05.1999 în raport cu actul încheiat între părţi la data de 11.01.1999.

În fapt, Tribunalul reţine că la data de 11.01.1999 pârâţii B. A. şi B. D., pe de o parte şi reclamanţii G. A. şi G. L., pe de altă parte au încheiat Contractul depus la fila 6, dosar fond „în vederea realizării unui acord prin care vânzătorii, pârâţii B. A. şi D. se obligă ca în momentul în care actele de vânzare-cumpărare a locuinţei în cauză, (apartamentul nr. 5A situat pe strada Eugeniu de Savoya nr. 11) pot fi întocmite, să se efectueze aceste acte”. Suma convenită pentru vânzarea-cumpărarea bunului a fost de 21.000 DM.

În cuprinsul convenţiei s-a menţionat că în ziua încheierii actului pârâţii B. A. şi D. au primit de la reclamanţii G. A. şi L. un avans de 2.300 DM, urmând ca în momentul întocmirii contractului în forma legalizată să primească suma de 13.700 DM, iar diferenţa de 5.000 DM într-un interval de 4 luni.

Imobilul în litigiu a fost dobândit de pârâţi în temeiul contractului nr. 14089/22.08.1997 încheiat în baza Legii nr. 112/1995 cu R.A. U. Timişoara.

Ulterior convenţiei din 11.01.1999 au fost încheiate convenţii de împrumut între părţile litigante.

Astfel, prin „Actul de împrumut sume de bani cu garanţie imobiliară” autentificat sub nr. 26.01.1999 de B.N. S. I. – D. N. A. reclamantul Gîrbovean Adrian a dat soţilor B. A. şi B. D., cu titlu de împrumut, fără dobândă, suma de 18.000 DM, cu obligaţia de restituire pentru aceştia din urmă la data de 26.01.2007. Pentru garantarea restituirii sumei de mai sus împrumutaţii au înţeles să intabuleze o ipotecă şi să noteze interdicţia de înstrăinare şi grevare asupra imobilului înscris în Cartea funciară nr. 69675 Timişoara, nr. top. 26359/X constând în apartamentul nr. 10 situat pe strada Hărniciei nr. 5, sc. A din Timişoara.

Prin cel de-al doilea Act de împrumut sume de bani cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1130/16.04.1999 de B.N.P. D. E. O. – M. A. A. acelaşi reclamant a împrumutat aceloraşi pârâţi cu suma de 3.000 DM, de asemenea fără dobândă, cu termen de restituire la data de 26.01.2007. Împrumutaţii au consimţit la intabularea unei noi ipoteci asupra apartamentului nr. 10, de rang subsecvent celei intabulate anterior, cu menţinerea interdicţiei de înstrăinare şi grevare în favoarea împrumutatorului.

Tribunalul constată că în mod neîntemeiat prima instanţă a considerat că în prezenta cauză nu ne aflăm în prezenţa unor acte simulate.

Instanţa de control judiciar notează că simulaţia reprezintă o operaţiune juridică complexă care constă în încheierea şi existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi contractante a două contracte: unul aparent sau public, prin care se creează o situaţie juridică aparentă, contrară realităţii; altul secret care dă naştere situaţiei juridice reale dintre părţi, anihilând sau modificând efectele produse în aparenţă în temeiul contractului public. Simulaţia creează o convenţie aparentă cu unicul scop de a fi ascunse efectele actului secret. Este de esenţă simulaţiei voinţa autorilor ei de a dedubla realitatea contractuală şi norma privată care îi înconjoară: pentru ei se vor produce efectele actului ascuns, în timp ce terţilor le este opusă o realitate amăgitoare, efectele actului ascuns. Simulaţia este o consecinţă a liberalismului contractual, care se sprijină pe autonomia de voinţă.

Contractul secret exprimă voinţa reală a părţilor şi stabileşte adevărata situaţie juridică născută între ele; acesta se mai numeşte şi contraînscris. Contractul aparent are rolul de a disimula intenţia reală a părţilor, cu scopul de a ascunde faţă de terţi adevăratele raporturi juridice dintre părţi al căror izvor principal rămâne actul secret. Actul aparent poate produce şi el unele efecte dacă acestea sunt prevăzute în actul secret.

Simulaţia este reglementată de art. 1175 Cod civil ( care este o adaptare a art. 1321 Cod civil francez), prevede: „Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea efecte în contra altor persoane.

Deci, simulaţia este rezultatul unei înţelegeri specifice, numită acord simulator, care intervine între două sau mai multe persoane numite simulanţi şi care se structurează pe două planuri, unul aparent şi unul secret. La vedere se încheie un act juridic care este în total sau în parte simulat şi care creează o aparenţă înşelătoare pentru terţi. În ascuns există fie o negare a actului real, fie un alt act juridic care vine să contrazică actul simulat.

Ori ansamblul probator administrat în cauză înscrisuri, declaraţiile martorilor, răspunsurile la interogatorii relevă îndeplinirea, în speţă, a condiţiilor specifice anterior menţionate.

Astfel, Tribunalul reţine că raportul juridic real (corespunzând voinţei reale a părţilor) este cel consemnat în contraînscrisul încheiat la 11.01.1999, privind promisiunea de vânzare cumpărare a imobilului, în litigiu, raport ce a fost disimulat, prin încheierea a două acte juridice aparente, respectiv contractul de închiriere (ce asigura folosinţa promitentului apărător) şi contractul de împrumut (ce asigura plata preţului convenit în actul secret.

Tribunalul reţine că pentru a ascunde terţilor şi a evita o acţiune în anulare pentru nerespectarea interdicţiei de înstrăinare, prevăzută de Legea 112/1995, pe o perioadă de 10 ani de la dobândirea imobilului de către promitenţii vânzători (1997), părţile au convenit simularea raportului juridic real prin încheierea unor acte simulate ce asigurau punerea în executare a voinţei reale consemnate în înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract”.

Pentru asigurarea folosinţei imobilului s-a încheiat fictiv contractul de închiriere nr. 2416/25.05.1999 pe o perioadă de 10 ani, respectiv 20.05.1999 – 20.05.2007.

De asemenea, s-a convenit încheierea a două contracte de împrumut nr. 355/26.01.1999 şi nr. 1130/16.04.1999 care să certifice achitarea sumei de 21.000 DM sumă convenită de părţi ca preţ real al imobilului.

Tribunalul reţine ca fiind relevant anul 2007, prevăzut în ambele contracte de împrumut autentice încheiate în anul 1999, pentru restituirea sumelor de 18.000 DM şi respectiv 3000 DM, anul 2007 fiind şi anul în care înceta perioada de interdicţie de înstrăinare de 10 ani prevăzută de Legea 112/1995. În plus, apare ca fiind greu de acceptat acordarea unui împrumut de o valoare considerabilă, la acea epocă, pentru o perioadă de 8 ani, fără dobândă.

Mai mult instanţa reţine că menţiunea olografă, de pe verso-ul contractului de împrumut încheiat la 26.01.1999 (depus la fila 61 dosar fond) conform căreia, în suma împrumutată, este cuprinsă şi suma de 2300 DM, conduce la concluzia că este vorba despre aceeaşi sumă, menţionată şi în actul secret, fiind certă legătura dintre contractul de împrumut şi plata preţului consemnat în înscrisul secret încheiat la 11.01.1999.

De asemenea menţiunea olografă de pe verso-ul contractului de închiriere nr. 2416/25.05.1999, conform căreia chiria urma a se achita la finalul contractului, probează faptul că obligaţiile stabilite în cuprinsul contractului de închiriere nu corespundeau realităţii.

Deşi pârâţii au susţinut că iniţial ar fi intervenit convenţia asupra împrumutului, că părţile s-au cunoscut ca urmare a anunţului pe care l-au publicat în acest scop, şi că locaţiunea reclamanţilor asupra apartamentului situat în str. Eugeniu de Savoya nr. 11 ar fi început la 20.05.1999, ulterior predării sumei de bani împrumutate, voinţa reală a părţilor fiind cea materializată în contractele de împrumut şi respectiv de închiriere, Tribunalul constată că aceste apărări nu pot fi primite, fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, contrar susţinerilor pârâţilor, din adeverinţa nr. 01/20.01.2010 (fila 110 dosar fond)a Asociaţiei de Proprietari se reţine că, pentru apartamentul nr. 5A situat în Timişoara, str. Eugeniu de Savoya nr. 11, cheltuielile de întreţinere au fost achitate de reclamantul G. A. începând cu luna ianuarie 1999, data încheierii actului secret.

În plus, caracterul fictiv al actelor de împrumut, al contractului de închiriere, precum şi voinţa reală a părţilor rezultă din amplele depoziţii (consemnate la filele 125, 126, 127 dosar fond) ale martorilor B. I, O. M. L. şi A. F. M., martori, care au perceput, în mod nemijlocit, raporturile dintre părţi. Martorii au fost audiaţi la termenul din 11.02.2010 iar actele de procedură întocmite la Judecătoria Timişoara, anterior strămutării, au fost păstrate, potrivit încheierii din 14.02.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul constată că depoziţiile martorilor propuşi de pârâţi, consemnate la filele 122, 123, 124 dosar fond, nu pot contribui la formarea convingerii instanţei de control judiciar, întrucât aceştia nu au participat la discuţiile purtate între părţi, cunoscând doar de la pârâţi faptul că imobilul ar fi fost închiriat reclamanţilor. Ori pentru a avea valoare probatorie, împrejurările relatate de martori trebuie să fie cunoscute personal, să fi participat la încheierea actelor litigioase sau la tratative, la discuţii purtate de părţi cu privire la raporturile reale existente între ele.

Privitor la împrejurările în care părţile au iniţiat încheierea convenţiilor, Tribunalul constată că pârâţii nu au produs dovezi din care să rezulte cele afirmate în cuprinsul întâmpinărilor. Pe de altă parte, reclamanţii au depus la dosarul cauzei anunţul dintr-o publicaţie locală, din decembrie 1998, prin care se oferea, spre vânzare, un apartament cu două camere ultracentral, amenajat pentru birouri, cabinet avocat pentru preţul de 21.000 Euro (fila 69 dosar fond).

Deşi nu există, în cuprinsul anunţului, date despre numele vânzătorului, există elemente ce conduc spre prezumţia că apartamentul era cel asupra căruia părţile aveau să tranzacţioneze ulterior, în ianuarie 1999, respectiv preţul identic cu cel convenit la 11.01.1999 în „contract”, locul situării imobilului şi caracteristicile acestuia.

Pe de altă parte, deşi pârâţii au susţinut că au oferit, doar spre închiriere imobilul, nu au depus la dosar şi anunţurile date publicităţii, din care să rezulte această intenţie, afirmată ca fiind cea reală şi nici nu au produs dovezi din care să rezulte că au un alt număr de telefon decât cel existent în anunţul depus de reclamant la fila 69 dosar fond.

Cu privire la apărarea pârâţilor, care au invocat că, în contractele pretinse de reclamanţi ca fiind fictive, nu apare ca parte contractantă şi soţia reclamantului, Tribunalul constată că în mod constant în doctrina şi practica în materie s-a statuat că identitatea dintre părţile actelor publice şi cel secret, nu reprezintă o condiţie pentru existenţa simulaţiei.

Tribunalul notează că nu se poate reţine în cauză nici faptul că, prin convenţia încheiată la 11.01.1999, s-ar fi fraudat dispoziţiile legale. Frauda la lege intervine atunci când, anumite norme legale, sunt folosite, nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, deci o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea de la litera şi spiritul dispoziţiilor legale.

Ori excepţia de la principiul libertăţii contractuale (consacrat de art. 969) prevăzută de art. 9 alin. 8 din Legea 112/1995, fiind de strictă interpretare şi aplicare, nu poate fi extinsă şi la promisiunile de vânzare cumpărare, cum este cazul raportului juridic real existent între părţile litigante.

Tribunalul constată că scopul legiuitorului ce a edictat dispoziţia cuprinsă în art. 9 alin. 8 din legea 112/1995 a fost acela de a limita, timp de 10 ani, circuitul civil al imobilelor ce fuseseră preluate abuziv de stat într-o epocă anterioară, până la deplina clarificare a situaţiei lor juridice şi nu acela de protecţie socială.

În sensul acestei opinii vine şi conţinutul art. 48 din Legea 10/2001 ce reglementează posibilitatea chiriaşului ce a cumpărat locuinţa în baza Legii 112/1995 de a înstrăina înainte de împlinirea termenului de 10 ani, doar persoanei îndreptăţite fost proprietar al acelei locuinţe. Prin urmare, prin încheierea unor promisiuni de vânzare-cumpărare , cu privire la aceste imobile, ce urmau a fi efectiv vândute după perioada de 10 ani, reglementată de lege, nu se aduce atingere spiritului şi nici literei legii. În plus, în cauză, tribunalul constată că se impune aplicarea principiului consacrat de art. 978 Cod civil, ce prevede necesitatea interpretării actelor juridice în sensul de a produce efecte juridice.

În considerarea celor anterior expuse, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, urmând a se dispune în baza art. 312, 3041 Cod procedură civilă admiterea acestuia şi modificarea sentinţei recurate. Se va dispune în baza art. 960 şi art. 1175 Cod civil, admiterea acţiunii formulate de reclamant, în sensul celor cuprinse în prezenta decizie.

Domenii speta

Spete similare