Lipsa motivelor pentru anularea parțială a unui contract de vânzare cumpărare autentificat. Neîndeplinirea condițiilor necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune tabulară

DREPT CIVIL

Lipsa motivelor pentru anularea parțială a unui contract de vânzare cumpărare autentificat. Greșita respingere a excepției de prescripție a dreptului de a solicita rectificarea situației de carte funciară. Pierderea puterii executorii a unei hotărâri judecătorești prin neîntabularea acesteia în cartea funciară timp de peste 10 ani de la rămânerea definitivă a acesteia. Neîndeplinirea condițiilor necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune tabulară

- art. 27, art. 32 alin. l, art. 34, art. 36, art. 37 din Decretul Lege nr. 115/1938

- art. 907 alin. 1, punctele 1-4, art. 908, art. 909 alin. 1 punctele 1, 2 din Noul Cod civil

- art. 405 din Codul de procedură civilă din anul 1865

La data la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare contestat, cotele de proprietate ale vânzătorilor nu erau rectificate în cartea funciară, aceștia cunoșteau existența cotei de proprietate superioare a unuia dintre aceștia pentru cea de-a doua casă, dar au avut în vedere vânzarea cotelor integrale, au încasat prețul, fără a se contesta vreodată sub durata vieții acestora întinderea drepturilor, aspecte greșit neluate în considerare de instanța de fond.

Câtă vreme hotărârea judecătorească ce stabilea o cotă de proprietate mai mare în favoarea vânzătorului, antecesor al intimatului reclamant, nu a fost intabulată în cartea funciară, mai mult de 10 ani de zile de la rămânerea definitivă, și-a pierdut puterea executorie, o cerere în acest sens ar fi ineficientă, astfel, nu exista rațiune pentru a se avea în vedere faptul că o hotărâre judecătorească a stabilit o altă cotă de proprietate. Întrucât nu s-a făcut dovada faptului că ar fi fost cumpărătoarele de rea credință, prin trecerea a peste 3 ani de zile de la data dobândirii și înscrierii dreptului acestora în cartea funciară, dreptul la obținerea rectificării de carte funciară era prescris, greșit instanța de fond reținând contrariul, astfel că, chiar dacă s-ar păstra cele statuate de prima instanță, privitoare la nulitatea contractului de vânzare cumpărare, nu s-ar putea dispune rectificarea situației de carte funciară.

Deoarece la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al recurentelor, vânzătorii și-au păstrat dreptul de uzufruct viager, au intrat în posesie doar după decesul acestora, în anii 2012, 2013, astfel că, termenul de dobândire al dreptului de proprietate cu titlul de uzucapiune tabulară de 10 ani de zile, instituit de art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938, nu era împlinit la data invocării excepției de uzucapiune, în anul 2019, astfel că s-a impus a fi respinsă ca nefondată cererea.

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia nr. 613 din 3 octombrie 2019

Prin Sentința civilă nr. (...)/C din 22.03.2019, Tribunalul (...) a admis în parte cererea formulată de reclamantul (R), CNP (...), domiciliat în (...), în contradictoriu cu pârâtele (P1), CNP (...), domiciliată în (...), (P2), CNP (...), domiciliată în (...).

S-a constatat calitatea de unic moștenitor a reclamantului după defunctul tată (D), decedat la data de 24.08.2013.

S-a anulat certificatul de moștenitor nr. (...)/2013 emis de BN (...).

A fost admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală după defuncta (P1) în ceea ce-l privește pe reclamant și în consecință a fost respinsă cererea reclamantului de a se constata deschisă succesiunea după (P1) și a se constata moștenitorii acesteia.

A fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...).

S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) cu privire la cota de 1/6 părți din cea de-a doua casă notată în CF (X) (...) nr. top. (Y) înstrăinată de numita (P1).

A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat privind constarea donației deghizate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...).

A fost admisă excepția prescripției dreptului de a solicita reducțiunea donațiilor excesive cu referire la cota înstrăinată de către defuncta (P1) prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) și respinsă ca prescrisă cererea.

A fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) pentru donație deghizată și respinsă cererea ca lipsită de interes.

A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune a cererii de a se constata nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) și respinsă cererea ca prescrisă.

S-a constatat că masa succesorală după defunctul (D), decedat la data de 24.08.2013 se compune din următoarele bunuri:

- cota de 1/6 din terenul arabil extravilan parcela nr. 167 în suprafață de 1 ha 6800 mp din titlul de proprietate nr. (...)/2008;

- cota de 3/6 din casa notată sub B13 CF (X) (...) nr. topografic (Y).

S-a respins excepția prescripției dreptului de a solicita rectificare CF.

S-a dispus rectificarea CF (X) (...) nr. top. (Y), B15 și B16 în sensul că în ceea ce privește cea de-a doua casă înstrăinată, notată sub B13, (P1) și (P2) au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 3/6.

S-a dispus înscrierea în CF în favoarea reclamantului, cu titlu de moștenire, a cotei de 3/6 din casa notată sub B13 CF (X) (...) nr. topografic (Y).

Au fost respinse restul cererilor.

Au fost obligate pârâtele să achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 3.318,6 lei taxă judiciară de timbru și s-au compensat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Cu privire la moștenitorii după defunctul (D), decedat la data de 24.08.2013, instanța a constatat că fiul său, reclamantul (R) a acceptat expres succesiunea la data de 19.08.2014, în termenul legal de acceptare a succesiunii de 1 an, prin declarația nr. (...)/19.08.2014 autentificată de BNP (...).

Întrucât reclamantul este descendent în linie directă de gradul I și face parte din clasa I de moștenitori, categorie de rude care exclude de la moștenire o altă categorie de rude, s-a admis în parte cererea reclamantului și s-a constatat calitatea de unic moștenitor a reclamantului după defunctul tată (D), decedat la data de 24.08.2013.

Reținând că certificatul de moștenitor nr. (...)/2013 emis de BNP (...) prin care s-a dezbătut succesiunea după defunctul (D) și s-a stabilit calitatea de moștenitor legal a surorii (P1), moștenitor din clasa a II-a, a fost întocmit nelegal în urma unor declarații de martor mincinoase, în scopul înlăturării de la moștenire a fiului acestuia, s-a anulat.

În ceea ce privește succesiunea după bunica reclamantului, defuncta (P1), decedată la data de 30.09.2012, instanța de fond a constatat că la data deschiderii moștenirii aceasta avea 3 copii: (P1), (P2) și (D), tatăl reclamantului.

S-a reținut că pârâta (P2) a renunțat la moștenirea după (P1) iar pentru pârâta (P1) s-a întocmit certificatul de calitate de moștenitor nr. (...)/17.07.2013.

În ceea ce-l privește pe (D), s-a reținut că acesta nu a făcut nici un act de acceptare expresă a moștenirii după (P1) și nici de acceptare tacită a moștenirii, până la data decesului său din 24.08.2013.

Acceptarea tacită a succesibilului, s-a concluzionat că, se manifestă prin acte sau fapte pe care acesta nu ar putea să le facă decât asumându-și calitatea de moștenitor, conform art. 1108 alin. 3 Cod civil.

Din declarațiile martorilor audiați, instanța de fond a reținut că nu rezultă că (D) ar fi efectuat acte de acceptare tacită, iar faptul că a locuit în imobilul din care deținea o cotă-parte în calitate de coproprietar, nu reprezintă un act de acceptare tacită pentru cealaltă cotă-parte deținută de mama lui și nici pentru restul bunurilor aflate în indiviziune, nefiind un fapt din care să rezulte intenția sa reală de a păstra calitatea de moștenitor.

Succesibilul celui care a decedat fără a-și fi manifestat opțiunea succesorală, respectiv reclamantul, are două drepturi de opțiune: propriul lui drept de opțiune născut la deschiderea moștenirii autorului său direct și dreptul de opțiune retransmis care vizează moștenirea anterior deschisă. În acest caz, s-a reținut că fiecare dintre cele două termene vor începe să curgă diferit, de la data deschiderii moștenirii la care se raportează.

Întrucât (P1) a decedat în data de 30.09.2012 iar (D) a decedat în data de 24.08.2013, instanța de fond a reținut că reclamantul în calitate de succesibil avea drept de opțiune cu privire la moștenirea după (P1) până la data de 30.09.2013, exercitându-l tardiv, în data de 19.08.2014, astfel că în temeiul art. 1103 alin. 1 Cod civil, a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală după defuncta (P1) în ceea ce-l privește pe reclamant și în consecință a respins cererea reclamantului de a se constata deschisă succesiunea după (P1) și a se constata moștenitorii acesteia.

Instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...), pentru vânzarea lucrului altuia, apreciind că reclamantul are interes în promovarea cererii, în calitatea sa de moștenitor legal al vânzătorului (D).

Prin sentința civilă nr. (...)/1996 pronunțată în dosar nr. (...)/88 de Judecătoria (...), irevocabilă prin decizia civilă nr. (...)/R/1999 pronunțată de Curtea de Apel (...) s-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre defunctul (D) și soția sa, lui (D) revenindu-i 2/3 din cea de-a doua casă notată în CF în anul 1991, cota de 1/3 aparținând mamei acestuia, (P1).

S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare s-a transmis cota de 3/6 a numitei (P1) și cota de 1/6 a numitului (D) către surorile acestuia care dobândiseră prin succesiune după defunctul (D) senior cota de câte 1/6, conform înscrierilor din CF (X).

În ceea ce privește cea de-a doua casă, s-a reținut că (P1) deținea doar cota de 2/6 și nu 3/6 cât a înstrăinat, în timp ce (D) fiul deținea cota de 4/6, astfel s-a apreciat că numita (P1) a înstrăinat mai mult decât avea, respectiv cota de 1/6 care nu-i aparținea, situație în care instanța a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) cu privire la cota de 1/6 părți din cea de-a doua casă notată în CF (X) (...) nr. top. (Y) înstrăinată de numita (P1).

Instanța a respins excepția autorității de lucru judecat privind constarea donației deghizate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) întrucât prin sentința nr. (...)/2001 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2000 nu s-a soluționat această cerere.

S-a admis excepția prescripției dreptului de a solicita reducțiunea donațiilor excesive cu referire la cota înstrăinată de către defuncta (P1) prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) întrucât acțiunea în reducțiunea donațiilor se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii: 30.09.2013, conform art. 1095 Cod civil, termenul împlinindu-se la data de 30.09.2016. Având în vedere că cererea a fost formulată la data de 21.08.2018, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, instanța a respins ca prescrisă cererea.

Reținând că s-a prescris dreptul de a solicita reducțiunea donațiilor excesive, instanța a admis excepția lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) pentru donație deghizată și a respins cererea ca lipsită de interes.

În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare din 1997 pentru lipsa cauzei, cauză ilicită și imorală, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Cauza este ilicită sau imorală atunci când scopul urmărit de cel care se obligă contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii politice, sociale și economice a țării sau regulilor de conviețuire socială. Existența cauzei și caracterul ei real și licit sunt prezumate prin lege până la proba contrară.

Potrivit art. 966 cauza ilicită nu poate avea niciun efect, sancțiunea care intervine în cazul cauzei ilicite (imorale) este nulitatea absolută a actului juridic respectiv.

Art. 968 Cod civil prevede că este nelicită cauza când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.

Ca principiu, s-a reținut că orice contract încheiat într-un scop contrar bunelor moravuri este lovit de nulitate. Bunele moravuri, în lipsa unei definiții legale, sunt acele atitudini ale unei persoane caracterizate de decență în comportare, adică de bună-cuviință și pudoare; pe cale de consecință, o atitudine sau o intenție indecentă a unei persoane, manifestată printr-un scop cuprins explicit sau, de cele mai multe ori, neexplicit într-un act juridic, este considerată o cauză imorală.

Așadar, s-a apreciat că, cauza unui contract este imorală când scopul determinant nu este în concordanță cu bunele moravuri, un exemplu de cauză imorală este încheierea contractului pentru a menține o relație de concubinaj. Întrucât apelantul nu a făcut dovada vreunei cauze imorale, s-a apreciat că o astfel de cauză nu poate fi reținută de instanță.

Orice proprietar de bunuri poate dispune de acestea așa cum dorește, le poate dona, înstrăina prin acte juridice între vii, pentru cauza de moarte.

În cazul actelor juridice civile numite, cum este contractul de vânzare-cumpărare, ilicit ar putea fi numai scopul mediat (indirect) care reprezintă motivul determinant al încheierii unui act juridic.

S-a reținut că în cazul contractului de vânzare-cumpărare, scopul mediat constă în destinația concretă a sumei ce reprezintă prețul, care diferă de la vânzător la vânzător, de exemplu pentru a-și cumpăra un alt lucru sau pentru a plăti o datorie.

Cauza este ilicită sau imorală atunci când scopul urmărit de cel care se obligă contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii politice, sociale și economice a țării sau regulilor de conviețuire socială. Existența cauzei și caracterul ei real și licit sunt prezumate prin lege până la proba contrară.

Potrivit art. 966 cauza ilicită nu poate avea niciun efect, sancțiunea care intervine în cazul cauzei ilicite (imorale) este nulitatea absolută a actului juridic respectiv.

Art. 968 Cod civil prevede că este nelicită cauza când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.

Ca principiu, s-a reținut că orice contract încheiat într-un scop contrar bunelor moravuri este lovit de nulitate. Bunele moravuri, în lipsa unei definiții legale, sunt acele atitudini ale unei persoane caracterizate de decență în comportare, adică de bună-cuviință și pudoare; pe cale de consecință, o atitudine sau o intenție indecentă a unei persoane, manifestată printr-un scop cuprins explicit sau, de cele mai multe ori, neexplicit într-un act juridic, este considerată o cauză imorală.

S-a apreciat că, în cazul actelor juridice civile numite cum este contractul de vânzare-cumpărare, ilicit ar putea fi numai scopul mediat (indirect) care reprezintă motivul determinant al încheierii unui act juridic.

În cazul contractului de vânzare-cumpărare, s-a reținut că, scopul mediat constă în destinația concretă a sumei ce reprezintă prețul, care diferă de la vânzător la vânzător, de exemplu pentru a-și cumpăra un alt lucru sau pentru a plăti o datorie.

Având în vedere că din probele administrate nu a rezultat lipsa cauzei, cauza ilicită și imorală, instanța a respins cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a contractului pentru lipsa cauzei, cauză ilicită și imorală.

Instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune a cererii de a se constata nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) și a respins cererea ca prescrisă întrucât s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, de la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în baza contractului: 1997.

În temeiul art. 1091 alin. 1 cod civil, instanța a constatat că masa succesorală după defunctul (D), decedat la data de 24.08.2013 se compune din următoarele bunuri:

- cota de 1/6 din terenul arabil extravilan parcela nr. 167 în suprafață de 1 ha 6800 mp din titlul de proprietate nr. (...)/2008 și nu cota de ¼ întrucât defunctul (D) a dobândit prin succesiune de la tatăl său, cota de 1/6, la care nu se adaugă și cota ce ar fi revenit defunctului (D) în cazul acceptării succesiunii după mama sa, (P1), întrucât nu a acceptat moștenirea după aceasta.

- cota de 3/6 din casa notată sub B13 CF (X) (...) nr. topografic (Y), reprezentând cea de-a doua casă, aceasta fiind cota care a rămas defunctului (D) în urma înstrăinării cotei de 1/6 din totalul de 2/3 pe care l-a deținut.

Instanța a respins excepția prescripției dreptului de a solicita rectificare CF întrucât operațiunea de rectificare CF s-a solicitat urmare a cererii de constatare a nulității absolute parțiale a contractului, constatare care trebuie să producă efecte și în cartea funciară, astfel că a dispus rectificarea CF (X) (...) nr. top. (Y), B15 și B16 în sensul că în ceea ce privește cea de-a doua casă înstrăinată, notată sub B13, surorile (P1) și (P2) au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 3/6, cota deținută anterior de mama lor, (P1).

A dispus înscrierea în CF în favoarea reclamantului, cu titlu de moștenire, a cotei de 3/6 din casa notată sub B13 CF (X) (...) nr. topografic (Y) iar în ceea ce privește cota parte asupra terenurilor din titlul de proprietate nr. (...)/2008, reținând că acesta din urmă nu a fost întabulat, a respins cererea de înscriere în CF în favoarea reclamantului, cu titlu de moștenire, a cotei de 1/6, fiind necesar a se efectua în prealabil demersuri pentru întabularea titlului de proprietate.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere soluția de admitere în parte, instanța a obligat pârâtele să achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 3.318,6 lei taxă judiciară de timbru și a compensat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe și a încheierilor din data de 03.09.2018, 29.10.2018 și 09.10.2019, în termen legal, timbrat cu 3241,30 lei, prin chitanța fiscală aflată la fila 12, au declarat apel pârâtele (P1) și (P2), solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței, a încheierilor, admiterea excepției lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/19.11.1997 de BNP (...), admiterea excepției autorității de lucru judecat privitor la constatarea donației deghizate în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/19.11.1997, respingerea constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) cu privire la cota de 1/6 părți din cea de-a doua casă notată în CF nr. (X) (...), nr. top. (Y) înstrăinată de (P1), respingerea cererii de constatare a masei succesorale cu privire la cota de 3/6 părți din casa notată sub B 13 din CF nr. (X) (...), nr. top. (Y), respingerea cererilor de rectificare a CF nr. (X) (...), nr. top. (Y) de sub B 15 și 16 în ceea ce privește reducerea cotei lor la 3/16 părți din cea de-a doua casă și de înscriere în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra cotei de 3/6 părți cu titlu de moștenire din cea de-a doua casă notată sub B 13 în CF nr. (X) (...), nr. top. (Y), admiterea excepției prescripției dreptului de-a solicita rectificarea de carte funciar, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de apel s-a invocat că trebuie făcută o delimitare clară între cotele de proprietate rezultate în urma partajului și cotele de proprietate din succesiune, raportat la contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1997. S-a făcut confuzie între cotele rezultate din partaj și cotele legale succesorale.

Au fost purtate între părți mai multe litigii, din toate plângerile și procesele avute, cel mai mult le afectează cel de partaj și cel de constatare a nulității contractului, sub aspectul autorității de lucru judecat. În urma procesului de partaj, prin SC nr. (...)/04.07.1996 a Judecătoriei (...), din dosar nr. (...)/1988, cu privire la cea de-a doua casă de locuit s-a stabilit că, cota de 2/3 părți este proprietatea codevălmașă a soților (D) și fosta soție (F), cota de 1/3 a defunctei (P1). Cota de 1/3 a lui (F) s-a atribuit la (D) cu obligarea la plata sultei, astfel că acesta a deținut cota de 4/6 părți din casa de sub B 13.

S-a modificat această hotărâre prin DC nr. (...)/R/14.04.1999 pronunțată de Curtea de Apel (...) doar referitor la cuantumul sultei, iar, întrucât nu se mai finaliza procesul, anterior soluționării apelului au încheiat cu cei doi defuncți contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/19.11.1997 de BNP (...) prin care aceștia le-a vândut cotele. Rațiunea vânzării a fost faptul că defuncții trebuiau să achite mamei reclamantului sulta, fosta soție a lui (D).

Este neîntemeiată susținerea instanței în sensul că prin acest contract s-a vândut cota de 3/6 părți a lui (P1) și cea de 1/6 părți a lui (D), intenția a fost de vindere a cotelor integral pentru ca imobilul să le aparțină lor. Potrivit înscrierilor de sub B 8, (P1), defuncta lor mamă, deținea ½,respectiv 3/6 părți din imobil, soțul, tatăl lor, (D), cota de 3/6 părți, B 7, la pozițiile B 9, 10, 11 s-a dezbătut succesiunea după defunct și fiecare copil a dobândit 1/3 părți, la B 12 s-a notat în data de 06.12.1997 existența primei case de locuit, sub B 13, în data de 15.08.1991 s-a notat cea de-a doua casă în locuit, cea din litigiu, astfel că, la momentul vânzării din data de 19.11.1997 imobilul era format din cea de-a doua casă și teren aferent de 996 mp, proprietari fiind (P1) senior 3/6 părți, (D) junior 1/6 părți, (P1) junior 1/6 părți, (P2),1/6 părți.

Prin contactul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/19.11.1997, (P1) senior și (D) junior, defuncții din cauză, au vândut cotele deținute de 3-6 și 1/6 părți, loc de casă cu două case și teren aferent, susținerea instanței că (P1) nu putea vinde cota de 3/6 părți ce nu i-ar fi aparținut deoarece ar fi deținut doar cota de 2/6 părți, iar (D) cota de 4/6 părți, că ar fi lovit contractul de nulitate absolută sub acest aspect, sunt neîntemeiate.

Intenția vânzătorilor a fost de-a vinde întregul imobil care să devină proprietatea apelantelor, se impun a fi avute în vedere în acest sens interogatoriile administrate la solicitarea lui (R) în dosarul nr. (...)/2000 al Judecătoriei (...) în care a solicitat constatarea nulității absolute, răspunsurile de la întrebarea nr. 1 din fiecare interogatoriu potrivit cărora au vândut cota lor din casa veche, din cea cu etaj, cea de-a doua construcție, considerent pentru care, ulterior rămânerii definitive a hotărârilor de partaj, defunctul (D) nu a solicitat rectificarea de CF, nulitatea contractului de vânzare cumpărare, acesta nu a avut intenția, interesul de-a rectifica o cotă dintr-un imobil pe care l-a înstrăinat și a dorit alături de (P1) să îl dețină ele integral.

Respectă contractul cotele de proprietate, acesta este perfect legal, în concordanță cu cotele din CF, nu se putea încheia notarial în acel moment în altă formă, în acest moment rectificarea de CF este prescrisă întrucât hotărârea judecătorească și-a pierdut puterea executorie, excepție respinsă de instanță. De altfel, având în vedere data întabulării în cartea funciară, de la care au devenit proprietare și folosesc imobilul sub nume de proprietar de peste 20 de ani, cu bună credință, chiar dacă contractul de vânzare cumpărare ar fi viciat, acesta se curăță de vicii, sens în care invocă excepția de uzucapiune prin convalescența titlului, potrivit art. 27 din Legea nr. 115/1938.

Ar fi avut interes să invoce nulitatea contractului raportat la cotele de proprietate stabilite prin hotărârea judecătorească, (D) junior, dar nu a făcut acest lucru întrucât intenția lui era de-a vinde întregul imobil către ele. Prețul obținut l-a folosit alături de (P1) senior pentru a achita sulta la (F), mama reclamantului, acesta neputând pretinde alte drepturi decât autorul său, sens în care invocă excepția lipsei de interes în ceea ce privește solicitarea nulității absolute a contractului raportat la cotele stabilite prin hotărârea judecătorească.

Se întreabă care ar fi interesul reclamantului în a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pentru cota de 1/6 părți a defunctei (P1) câtă vreme s-a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.

A inclus instanța în masa succesorală rămasă după defunctul (D) junior cota de 3/6 părți din cea de-a doua casă, or, nu s-a solicitat rectificarea CF cu privire la cotele din hotărârea judecătorească. De altfel nici nu se poate face o astfel de cerere întrucât hotărârea și-a pierdut puterea executorie și orice rectificare CF este prescrisă, greșit fiind respinsă excepția în acest sens.

Au invocat prin întâmpinare excepția autorității de lucru judecat referitor la capătul 4 al cererii, în ceea ce privește lipsa prețului, fictivitatea lui, cauza ilicită și imorală, sub aspectul donației deghizate, aceste cereri au mai fost formulate în dosarul nr. (...)/2000 al Judecătoriei (...), respinse prin SC nr. (...)/2001. Din această perspectivă, prin încheierea de ședință din data de 03.09.2018 s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de ele, ulterior s-a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale admise prin încheierea din data de 09.01.2019.

Interpretând aceste încheieri rezultă că excepția s-a admis în parte, astfel că înțeleg a le ataca prin apelul declarat. În dosarul nr. (...)/2000 al Judecătoriei (...) reclamantul a solicitat a se constata nulitatea absolută pentru lipsa cauzei, pentru cauză ilicită, imorală (problema cotelor de proprietate) fictivitatea prețului, invocând art. 845 Cod civil privind donația deghizată, cerere ce a fost respinsă, între cele două dosare există tripla identitate de părți, obiect, cauză, astfel că se impune admiterea excepției invocate.

Cât privește excepția lipsei de interes cu privire la solicitarea reclamantului de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/19.11.1997 de BNP (...), nelegal a fost respinsă. Urmare a admiterii excepției prescripției dreptului reclamantului de-a solicita reducțiunea donațiilor, nu mai justifica interes procesual în a constata ca fiind donație deghizată contractul de vânzare cumpărare atacat, excepția fiind astfel întemeiată cu privire la acest capăt de cerere.

Singurul interes procesual al reclamantului în ceea ce privește constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare ca fiind o donație deghizată o reprezintă necesitatea de a solicita reducțiunea donației, solicitare prescrisă, astfel cum s-a constatat de instanță. Nu justifică interes reclamantul în constatarea nulității contractului și raportat la faptul că antecesorul său nu a solicitat a se constata nulitatea actului raportat la hotărârea judecătorească.

Nelegal s-a respins excepția de prescripție a dreptului de-a solicita rectificarea de CF, au trecut 10 ani de la data întabulării contractului de vânzare cumpărare, operează astfel excepția de uzucapiune tabulară prin convalescența titlului. Au trecut 10 ani de zile și de la data pronunțării hotărârii prin care s-au rectificat cotele de proprietate, aceasta nu mai poate fi pusă în executare din punctul de vedere al întabulării, cererea de rectificare CF fiind astfel tardiv formulată, prescrisă, nelegal instanța a respins excepția invocată. Critică astfel și cererea de includere în masa succesorală după defunctul (D) a cotei de 3/6 părți din casa nouă, notată sub B 13.

S-a invocat în drept art. 478 alin. 2, art. 466 și urm. Cod procedură civilă.

Intimatul (R), prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, hotărârea este justă, în concordanță cu probatoriul administrat, cu normele legale incidente, presupusa intenție a vânzătorilor nu este mai presus de reglementările legale potrivit cărora nimeni nu poate înstrăina ceea ce nu deține în proprietate la momentul încheierii contractului. Chiar în ipoteza dobândirii ulterioare a unei cote suplimentare, aceasta nu putea face obiectul contractului de vânzare cumpărare retroactiv.

Este irelevant faptul că defunctul (D) senior nu a solicitat nulitatea contractului de vânzare cumpărare, rectificarea CF în timpul vieții, el are dreptul de a exercita drepturile antecesorului său fără a fi condiționat de atitudinea acestuia din timpul vieții, prin promovarea acțiunii și-a exercitat propriul drept la succesiunea tatălui. Faptul că acesta nu a pretins aceste drepturi în timpul vieții ar putea avea multe explicații, exemplu lipsa veniturilor pentru achitarea taxei de timbru, nu doar cele expuse de apelante.

Corect s-a respins excepția lipsei sale de interes, calitatea de moștenitor a tatălui s-a restabilit de instanță ce a anulat certificatul de moștenitor nelegal, emis în baza unor declarații de martori mincinoase, în scopul înlăturării sale de la moștenire. S-a dat o soluție temeinică și excepției autorității de lucru judecat privind constatarea donației deghizate a contractului de vânzare cumpărare, s-a reținut just că prin Sentința nr. (...)/2001 a Judecătoriei (...) nu s-a soluționat această cerere.

Instanța de fond corect a respins excepția prescripției dreptului de a solicita rectificarea CF, termenul de prescripție de a solicita rectificarea începe a curge de la data soluționării acestei cauze, întabularea unei hotărâri poate avea loc și după trecerea termenului de 10 ani, pierderea puterii de lucru judecat nu împiedică întabularea.

Referitor la uzucapiune, excepția a fost invocată pentru prima dată în apel, or, nu pot fi formulate pretenții noi în acest stadiu procesual, potrivit art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă.

Din probațiunea cu înscrisuri reiese că urmare a partajului i s-a atribuit tatălui său cota de 2/3 părți din casa cu etaj edificată de foștii soți sub durata căsătoriei, bunicii cota de 1/3 părți, apelantelor nefiindu-le stabilit vreun drept de proprietate, neavând merit la edificarea imobilului. Deși bunica și tatăl, prin hotărârea de partaj au dobândit în întregime dreptul de proprietate asupra celei de-a doua case, cu plata sultei în favoarea mamei lui, nu și-au înscris în CF acest drept, lăsând a se înțelege că apelantele sunt și ele proprietare în cotă de 1/6 părți fiecare, prin nenotarea din CF s-a redus cota tatălui de la 2/3 la 1/6 părți, iar a bunicii a crescut de la 1/3 la 3/6, contrar celor dispuse, a realității, actele translative ulterioare fiind grav viciate.

Au dat dovadă apelantele de rea credință, deși cunoșteau dispozitivul sentinței de partaj, au încălcat cele stabilite, s-au tranzacționat alte cote de proprietate decât dețineau vânzătorii, afirmația că se impunea vânzarea pentru plata sultei nu este adevărată, doar tatăl său a fost obligat în acest sens nu și bunica, aceasta a fost doar de 17630,366 lei, nu putea produce o teamă atât de mare vânzătorilor încât să-i determine a-și vinde proprietățile, plata sultei s-a făcut la peste 4 ani de la semnarea contractului.

Cunoșteau apelantele la data contractării că prin sentința nr. (...)/1996 a Judecătoriei (...) s-a dispus ca fratelui lor să i se atribuie cota de 2/3 din imobil, fiind părți în acel proces, au consimțit a cumpăra și achita prețul doar pentru cota de 1/6 din casa cu etaj știind că restul de 3/6 va rămâne tatălui său, prețul fiind suficient pentru plata sultei.

Au profitat apelantele de starea precară de sănătate și emoțională a fratelui lor, ce a trecut prin divorț, partaj ce au durat 10 ani, l-au determinat să vândă o cotă mai mică decât cea la care era îndreptățit profitând de sentimentele, de vârsta înaintată a mamei lor, sub influența negativă a stării conflictuale generate împotriva sa, cu scopul vădit de al înlătura de la moștenire după tată și bunică.

Examinând sentința și încheierile apelate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Litigiul a avut mai multe capete de cerere, respectiv, prin acțiunea dedusă judecății, intimatul reclamant a solicitat:

- constatarea calității sale de unic moștenitor acceptant al tatălui său, defunctul (D), decedat la data de 24.08.2013, cu ultimul domiciliu în mun. (...), (...);

- anularea Certificatului de moștenitor nr. (...) din 13. 09.2013 emis de BNP (...);

- constatarea ca deschisă succesiunea după bunica sa, (P1), decedată la data de 30.09.2012, cu ultimul domiciliu în mun. (...), (...) și constatarea calității de moștenitori după (...), la data decesului acesteia, a numiților (D) (fiu), (...) (fiica) și (P2) (fiica);

- în principal, constatarea nulității absolute parțiale a Contractului de vânzare - cumpărare autentificat de „B.N.P. (...)” cu nr. aut. (...) din 19 noiembrie 1997, în ce privește imobilele vândute de defuncta (P1) și, pe cale de consecință, includerea în masa succesorală după defuncta (P1) a cotei de 3/6 din terenul în suprafață de 996 mp și casa notată sub B 12, precum și cota de 1/3 din casa notată sub B 13 (drepturi dobândite prin sentința de partaj).

- în subsidiar, în cazul în care instanța ar respinge capătul de cerere formulat la pct. anterior, s-a solicitat constatarea faptului că, contractul de vânzare - cumpărare autentificat de „B.N.P. (...)” cu nr. aut. (...) din 19 noiembrie 1997, este încheiat între rude în linie dreaptă, iar potrivit art. 1091, alin. 4 din noul Cod civil, stabilirea faptului că înstrăinarea proprietății în ce o privește pe vânzătoarea (P1) către fiicele sale, pârâtele de rd.1 și 2 în prezenta cauză, reprezintă o donație, a se dispune reducțiunea acestei donații până la rezerva succesorală ce i s-ar fi cuvenit tatălui său, (D) (cu includerea reducțiunii în masa succesorală după (D). Includerea în masa succesorală rămasă în urma defunctei (...) și a cotei de ¼ asupra terenurilor reconstituite în baza Legii nr. 18/1991 prin emiterea Titlului de proprietate nr. (...)/12.12.200.

- în principal, constatarea nulității relative a Contractului de vânzare - cumpărare autentificat de „B.N.P. (...)” cu nr. aut. (...) din 19 noiembrie 1997 în ce privește imobilele vândute de defunctul (D), având în vedere că obiectul dar și conținutul contractului sunt greșit determinate și lipsite de coerență, iar prețul și consimțământul sunt viciate. Pe cale de consecință, includerea în masa succesorală după defunctul (D) a cotei de 2/3 din imobilul înscris sub B 13 din CF (X) (...).

- în subsidiar, în cazul respingerii capătului de cerere formulat anterior, a se constata faptul că obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat de „B.N.P. (...)” cu nr. aut. (...) din 19 noiembrie 1997 a fost cota de 1/6 din imobilele deținute de vânzătorul (D), astfel că din drepturile constituite prin hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat partajul, i-a mai rămas în patrimoniu o cotă de 3/6 din imobilul „casă de locuit”, notat sub B 13, ce nu a făcut obiectul vânzării și pentru care nu s-a încasat prețul, care să fie inclusă în masa succesorală după acesta.

- a se constata că masa succesorală rămasă în urma tatălui său, defunctul (D), se compune din:

- cota de ¼ asupra terenurilor reconstituite în baza Legii nr. 18/1991, prin emiterea Titlului de proprietate nr. (...)/12.12.2008, la care se adaugă 1/12 părți asupra terenurilor reconstituite în baza Legii nr. 18/1991, pe seama defunctei (P1), prin același Titlu de proprietate.

- cota de 1/6 părți teren și casă, notate sub B 9 și B 12 - dobândite cu titlu de moștenire după bunicul (defunctul (D) și cota de 2/3 din imobilul „casă de locuit” dobândită cu titlul de construire și în urma procesului de partaj prin Sentința civilă nr. (...)/1996, pronunțată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/1988, notat sub B 13 (în urma admiterii cererii formulate la punctul 5) sau cota de 3/6 din casa de sub B13, rămasă nevândută (în cazul admiterii cererii formulate la punctul 5.1)

- cota de 1/6 din teren în suprafață de 996 mp și casa notată sub B 12 precum și cota de 1/9 din casa notată sub B 13 - înscrise în CF (X) (...) (în urma admiterii cererii formulate la punctul 4) sau cota provenită din reducțiunea donației, în cazul admiterii cererii formulate la punctul 4.1, astfel: cota de 1/12 din teren în suprafață de 996 mp și casa notată sub B 12 precum și cota de 1/18 din casa nouă notată sub B 13 (calculate față de drepturile dobândite prin sentința de partaj) toate înscrise în CF (X) (...).

- rectificarea înscrierilor de carte funciară de sub B 15 - B 16 în consecință și înscrierea cotelor de proprietate provenite în urma dezbaterii succesiunii în prezentul litigiu.

- cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor ocazionate.

Prin sentința ce face obiectul prezentei căi de atac, instanța de fond a admis mai multe capete de cerere, respectiv, a admis în parte acțiunea, a constatat calitatea de unic moștenitor a reclamantului după defunctul tată (D), decedat la data de 24.08.2013, a anulat certificatul de moștenitor nr. (...)/2013 emis de BN (...), a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală după defuncta (P1) în ceea ce-l privește pe reclamant și în consecință a respins cererea acestuia de-a se constata deschisă succesiunea după (P1) și a se constata moștenitorii acesteia.

S-a respins excepția lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...), s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) cu privire la cota de 1/6 părți din cea de-a doua casă notată în CF (X) (...) nr. top. (Y) înstrăinată de numita (P1).

A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat privind constarea donației deghizate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...), s-a admis excepția prescripției dreptului de a solicita reducțiunea donațiilor excesive cu referire la cota înstrăinată de către defuncta (P1) prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) și respinsă ca prescrisă cererea. S-a admis excepția lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) pentru donație deghizată și respinsă cererea ca lipsită de interes. A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune a cererii de a se constata nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 19.11.1997, autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) și s-a respins cererea ca prescrisă.

S-a constatat că masa succesorală după defunctul (D), decedat la data de 24.08.2013 se compune din următoarele bunuri:

- cota de 1/6 din terenul arabil extravilan parcela nr. 167 în suprafață de 1 ha 6800 mp din titlul de proprietate nr. (...)/2008;

- cota de 3/6 din casa notată sub B13 CF (X) (...) nr. topografic (Y).

A fost respinsă excepția prescripției dreptului de a solicita cărții funciare, s-a dispus rectificarea CF (X) (...) nr. top. (Y), B15 și B16 în sensul că în ceea ce privește cea de-a doua casă înstrăinată, notată sub B13, s-a constatat că (P1) și (P2) au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 3/6, s-a dispus înscrierea în CF în favoarea reclamantului, cu titlu de moștenire, a cotei de 3/6 din casa notată sub B13 CF (X) (...) nr. topografic (Y). Au fost respinse restul cererilor și obligate pârâtele să achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 3.318,6 lei taxă judiciară de timbru, compensate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Prin apelul declarat, potrivit celor arătate mai sus, apelantele pârâte au criticat doar anumite dispoziții, solicitând modificarea în parte a sentinței, a încheierilor, admiterea excepției lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/19.11.1997 de BNP (...), admiterea excepției autorității de lucru judecat privitor la constatarea donației deghizate în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/19.11.1997, respingerea constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/1997 de BNP (...) cu privire la cota de 1/6 părți din cea de-a doua casă notată în CF nr. (X) (...), nr. top. (Y) înstrăinată de (P1), respingerea cererii de constatare a masei succesorale cu privire la cota de 3/6 părți din casa notată sub B 13 din CF nr. (X) (...), nr. top. (Y), respingerea cererilor de rectificare a CF nr. (X) (...), nr. top. (Y) de sub B 15 și 16 în ceea ce privește reducerea cotei lor la 3/16 părți din cea de-a doua casă și de înscriere în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra cotei de 3/6 părți cu titlu de moștenire din cea de-a doua casă notată sub B 13 în CF nr. (X) (...), nr. top. (Y), admiterea excepției prescripției dreptului de-a solicita rectificarea de carte funciar, cu cheltuieli de judecată.

Având în vedere cele solicitate, raportat la prevederile art. 477 aliniat 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța de apel procedează la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care se atacă, s-au analizat doar dispozițiile criticate, celelalte devenind astfel definitive prin neapelare.

Întrucât s-a admis excepția prescripției dreptului de-a solicita nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare, pentru că ar reprezenta o donație deghizată, fiind respinsă cererea ca lipsită de interes, deoarece s-a admis și excepția de prescripție a dreptului de a solicita reducțiunea donațiilor excesive, fiind respinsă acțiunea în acest sens, la fel cererea de constatare a nulității absolute parțiale a contractului pentru lipsa cauzei, pentru cauză ilicită și imorală, dispoziții ce nu au fost contestate de către intimatul reclamant, ceea ce s-a impus a se analiza a fost doar dispoziția prin care s-a reținut nulitatea absolută parțială urmare a vânzării unei cote de proprietate mai mari decât cea deținută.

Atâta timp cât instanța de fond a admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de-a se constata nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare, pentru că ar reprezenta o donație deghizată, fiind admisă și excepția de prescripție a dreptului de a se solicita reducțiunea donațiilor excesive, apărarea apelantelor în sensul invocării din nou a excepției lipsei de interes în acest sens, celelalte apărări, referitor la aceste aspecte, nu s-a mai impus a fi analizate.

Din cuprinsul copiei colii de carte funciară nr. (X) (...), filele 41 - 43 dosar de fond, Curtea a reținut faptul că, imobilul având nr. topografic (Y), reprezentând în natură loc de casă cu casă în pusta (...), teren aferent în suprafață de 996 mp, a fost dobândit cu titlu de cumpărare, potrivit contractului de vânzare cumpărare din data de 19 august 1949, în părți egale de către (D) și soția (P1), drept întabulat la foaia B nr. 7-8.

În baza certificatului de moștenitor nr. (...)/1967, eliberat de Notariatul de Stat regional (...), s-a întabulat la foaia B nr. 9-11, dreptul de proprietate asupra cotei proprietarului de la foaia B nr. 7, (D), de ½ părți, cu titlul de moștenire în favoarea lui (D), fiu, în cotă de 1/3 părți, a lui (P1), fiică, în cotă de 1/3 părți și a lui (...), fiică, în cotă de 1/3 părți, căsătorită (...), intimatul reclamant fiind fiul lui (D) junior.

La data de 6 decembrie 1972, la foaia B nr. 12 și foaia A I, s-a notat în cartea funciară că pe acest imobil, susmenționat, se află edificată o casă de locuit, apoi, la data de 15 august 1991, în baza adeverinței nr. (...)/1991 eliberată de Primăria Municipiului (...) s-a notat la foaia B nr. 13 și foaia A I, o a doua casă de locuit.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/19 noiembrie 1997 de notar public (...), fila 40 dosar de fond, (D) junior și (P1) senior, au vândut apelantelor (P1) junior și (P2), dreptul lor de proprietate în cotă de 3/6 părți, respectiv cota de 1/6 părți, din imobilul susmenționat, constând în două case cu teren aferent în suprafață de 996 mp, total 4/6 părți, vânzătoarea (P1) păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra casei fără etaj, a anexelor și a 830 mp teren, respectiv vânzătorul (D), dreptul de uzufruct viager asupra casei cu etaj și a 166 mp teren, pentru un preț de 60000000 lei, contract întabulat în cartea funciară la data de 3 decembrie 1997, foaia B nr. 15-16, în cote egale, în favoarea apelantelor.

Acest contract de vânzare cumpărare a mai făcut obiectul unui alt litigiu, în dosar nr. (...)/2000 al Judecătoriei (...), prin care același intimat reclamant a solicitat a se constata nulitatea acestuia pentru că prețul ar fi fost unul fictiv, că prețul nu ar fi fost serios, că acesta este o donație deghizată, acțiunea fiind respinsă prin Sentința civilă nr. (...)/28.06. 2001 pronunțată de Judecătoria (...), apelul declarat s-a constatat că este perimat prin Decizia civilă nr. (...)/A/20.02.2003 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/2001.

S-a reținut din considerentele acestei sentințe faptul că intimatul reclamant și-a precizat acțiunea la termenul de judecată din data de 07.06.2001 în sensul invocării faptului că vânzătorii au vândut în altă cotă decât cea pe care o dețineau în proprietate, cote stabilite cu ocazia soluționării procesului de împărțire de bunuri, din dosar nr. (...)/1988, or, instanța a apreciat că este ținută a soluționa litigiul în limitele cadrului procesual trasat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar, pe de altă parte a concluzionat că oricum reclamantul nu a dovedit reaua credință a părților la încheierea contractului de vânzare cumpărare, că aceasta era singura situație în care din oficiu avea posibilitatea de-a invoca nulitatea absolută a acestuia, că vânzarea într-o cotă mai mare decât cea avută în fapt putând fi asimilată cu vânzarea lucrului altuia.

Deși prin acțiunea dedusă judecății s-a invocat pe lângă prețul fictiv, neserios și faptul că ar fi contractul de vânzare cumpărare o donație deghizată, din considerentele hotărârii pronunțate, a Sentinței civile nr. (...)/28.06.2001 a Judecătoriei (...) nu reiese faptul că instanța ar fi analizat și acest aspect, motive pentru care, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu operează în acest sens excepția autorității de lucru judecat, criticile în acest sens nefiind fondate.

Cu privire la aspectele dezlegate prin încheierea din data de 3 septembrie 2018, referitoare la motivele de nulitate ale contractului constând în prețul fictiv, neserios, lipsa acestuia, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, dispoziții ce nu au fost contestate de către intimatul reclamant.

Deoarece intimatul reclamant a promovat litigiul în calitatea sa de succesor al vânzătorilor unor cote ale imobilului în litigiu, interesul acestuia derivă din această calitate, scopul fiind acela de-a aduce în masa succesorală cota deținută de aceștia. Faptul că defunctul său tată nu a promovat un litigiu similar, că a fost admisă excepția de prescripție a dreptului de opțiune succesorală după defuncta (P1), nu era un motiv concludent pentru a se reține excepția lipsei sale de interes, instanța urmând a aprecia dacă solicitările acestuia au fost sau nu corect dezlegate, prin sentința apelată, criticile în acest sens nefiind astfel fondate.

La data la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare ce face obiectul litigiului, potrivit celor evidențiate mai sus, imobilul reprezentând în natură teren în suprafață de 996 mp, cu două case, avea ca proprietari tabulari pe bunica intimatului reclamant, (P1), în cotă de ½ dobândită cu titlu de cumpărare, plus cota de 1/3 părți din cota de ½ părți, dobândită cu titlu de succesiune, pe tatăl acestuia (D) în cotă de 1/3 părți din cota de ½ părți, cu titlul de succesiune și pe apelanta pârâtă (P2), născută (...), sora tatălui intimatului reclamant, în cotă de 1/3 părți din cota de ½ părți.

Potrivit copiei Sentinței civile nr. (...)/4 iulie 1996, pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/1988, filele 27 - 30, s-a constatat că (D) și (F) au dobândit sub durata căsătoriei mai multe bunuri, printre care imobilul înscris în cartea funciară nr. 957 (...), nr. top. (Y), ce reprezintă cea de-a doua construcție, dreptul întinzându-se asupra cotei de 2/3 părți, cealaltă cotă de 1/3 părți constatându-se că a fost dobândită de către (P1), născută (...). S-a dispus sistarea stării de devălmășie asupra bunurilor, cota de 2/3 părți din construcție s-a atribuit lui (D), ce a fost obligat la plata unei sulte în favoarea fostei soții, reclamanta (F), majorată de instanța de recurs prin Decizia civilă nr. (...)/R/1999 din data de 14 aprilie 1999, pronunțată în dosar nr. (...)/1999 al Curții de Apel (...), filele 34 - 37 dosar de fond, hotărâri ce însă nu au fost întabulate în cartea funciară.

Având în vedere cele expuse, s-a constatat faptul că, doar ulterior încheierii acestui contract de vânzare cumpărare, la data de 14.04.1999, urmare a pronunțării Deciziei civile nr. (...)/R/1999 de către Curtea de Apel (...), în dosar nr. (...)/1999, a devenit irevocabilă Sentința civilă nr. (...)/4 iulie 1996 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/1988 ce a avut ca obiect partajul bunurilor comune dobândite sub durata căsătoriei tatălui intimatului reclamant, defunctul (D), cu (F), potrivit căreia, astfel cum s-a arătat mai sus, s-a constatat că aceștia au dobândit sub durata căsătoriei mai multe bunuri, printre care imobilul înscris în cartea funciară nr. 957 (...), nr. top. (Y), ce reprezintă cea de-a doua construcție, dreptul întinzându-se asupra cotei de 2/3 părți, cealaltă cotă de 1/3 părți constatându-se că a fost dobândită de către (P1), născută (...), s-a dispus sistarea stării de devălmășie asupra bunurilor, cota de 2/3 părți din construcție s-a atribuit lui (D), ce a fost obligat la plata unei sulte în favoarea fostei soții, (F).

Curtea a reținut astfel că, la data la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare contestat, atât vânzătorii cât și cumpărătoarele au avut în vedere situația de carte funciară privitoare la întinderea drepturilor lor de proprietate, situație ce într-adevăr nu a fost rectificată pentru a fi în concordanță cu cea reținută prin sentința susmenționată, criticile în acest sens fiind astfel întemeiate. De altfel, la data la care s-a încheiat contractul, vânzătorii, printre care și tatăl intimatului reclamant, cunoșteau faptul că acesta deținea o cotă mai mare din cea de-a doua casă, respectiv 2/3 părți, urmare a partajului bunurilor comune dobândite sub durata căsătoriei cu (F), or, cu toate acestea nu a înțeles a contesta întinderea dreptului de proprietate al mamei sale, existând astfel o înțelegere în sensul de-a vinde alături de mama sa, surorilor sale, apelante în cauză, întreg dreptul lor de proprietate deținut din imobilul în litigiu, aspect ce nu a fost avut în vedere de instanța de fond.

Atâta timp cât hotărârea judecătorească nu a fost întabulată în cartea funciară, cotele deținute nefiind rectificate, aceasta prin trecerea timpului, respectiv mai mult de 10 ani de la data rămânerii definitive, și-a pierdut puterea executorie, întrucât, potrivit art. 405 din vechiul Cod de procedură civilă, în cazul titlurilor executorii emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani, astfel că, implicit o cerere de întabulare a acesteia în cartea funciară ar fi ineficientă.

Potrivit art. 32 aliniat 1 din Decretul Lege nr. 115/1938, privind unificarea dispozițiilor privitoare la cartea funciară, în vigoare la data la care s-a încheiat actul contestat, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei. Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.

Conform art. 34, din același act normativ, rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată:

1. dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile.

2. dacă prin înscriere, dreptul a fost greșit calificat.

3. dacă nu mai sunt întrunite condițiunile de existență ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Potrivit art. 35, rectificarea se va putea săvârși numai în temeiul unei hotărâri judecătorești desăvârșite.

Acțiunea în rectificare, potrivit art. 36 din Decret Lege nr. 115/1938, sub rezerva prescripțiunii acțiunii de fond, va fi imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său. Față de terțele persoane, care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat, acțiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiți din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere. Conform art. 37, din același act normativ, acțiunea în rectificare întemeiată pe art. 34 punctul 1 și 2, dacă a fost intentată în termenul legiuit, își va produce efectele și față de terțele persoane, care au dobândit de bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. Termenul va fi de trei ani, socotiți de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere.

Față de cele expuse, câtă vreme la data la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, cota de proprietate a antecesorului intimatului reclamant înscrisă în cartea funciară a fost avută în vedere, aceasta nefiind nici în prezent rectificată, nu există rațiune pentru care să se aibă în vedere faptul că o hotărâre judecătorească a stabilit altă cotă a acestuia, atâta timp cât aceasta nu a fost pusă în executare printr-o cerere de întabulare și de rectificare a colii de carte funciară.

Doar în măsura în care, la data la care s-a promovat prezentul litigiu, situația de carte funciară ar fi fost rectificată în acest sens, instanța putea astfel avea în vedere faptul că s-a înstrăinat de către unul dintre vânzători, în speță de către bunica intimatului reclamant, o cotă de proprietate mai mare decât cea întabulată în cartea funciară în favoarea acesteia, astfel, greșit s-a avut în vedere o hotărâre judecătorească neîntabulată în cartea funciară, criticile în acest sens fiind astfel fondate. Mai mult, astfel cum s-a arătat mai sus, vânzătorii au înțeles a înstrăina întregul imobil, din suma cuvenită antecesorului intimatului reclamant a fost achitată sulta datorată de acesta fostei sale soții (F).

Referitor la rectificarea situației de carte funciară, astfel cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art. 34 - 37 din Decretul Lege nr. 115/1938, în vigoare la data la care s-a încheiat contractul de vânzare contestat, reglementau nu doar condițiile în care se putea solicita, obține rectificarea unor înscrieri de carte funciară și termenul de prescripție instituit în acest sens.

Aceleași aspecte se regăsesc și în actualul Cod civil, art. 907 alineat 1, punctele 1-4 stabilind condițiile în care o persoană interesată poate cere rectificarea unei întabulări: - Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă:

1. înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desființat, în condițiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui;

2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.

Cât privește termenul de prescripție în care se poate solicita rectificarea întabulării, actualul Cod civil în art. 909, stabilește că:

 (1) Sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea în fond, acțiunea în rectificare este imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său. Dacă acțiunea de fond introdusă pe cale separată a fost admisă, acțiunea în rectificare este, de asemenea, imprescriptibilă atât împotriva celor care au fost chemați în judecată, cât și împotriva terților care au dobândit un drept real după ce acțiunea de fond a fost notată în cartea funciară.

 (2) Față de terțele persoane care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat cu titlu particular, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea de fond, nu se va putea introduce decât în termen de 5 ani, socotiți de la înregistrarea cererii lor de înscriere.

 (3) De asemenea, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea în fond, acțiunea în rectificare, întemeiată exclusiv pe dispozițiile art. 908 alin. (1) pct. 1 și 2, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credință și printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. În aceste cazuri, termenul va fi de 3 ani, socotiți de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, cu excepția cazului când încheierea, prin care s-a ordonat înscrierea care face obiectul acțiunii în rectificare, a fost comunicată celui îndreptățit, caz în care termenul va fi de un an de la comunicarea acesteia.

 (4) Termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt termene de decădere.

În speță nu s-a dovedit o reaua credință a apelantelor la încheierea contractului de vânzare cumpărare, acestea înțelegând a cumpăra întregul imobil, plătind astfel prețul integral convenit ambilor vânzători ce l-au împărțit cum au considerat de cuviință, buna credință fiind prezumată, motiv pentru care, termenul de prescripție pentru a se putea solicita și obține o rectificare a situației de carte funciară era de 3 ani de zile de la data întabulării. Câtă vreme contractul de vânzare cumpărare a fost întabulat în cartea funciară în favoarea apelantelor dobânditoare la data de 3.12.1997 iar acțiunea s-a promovat doar la data de 21.08. 2017, termenul de prescripție era mult depășit, aspect greșit neavut în vedere de către instanța de fond, criticile în acest sens fiind fondate.

Chiar și în măsura în care s-ar fi apreciat că actul contestat ar fi fost o donație deghizată, termenul instituit în vederea rectificării situației de carte funciară, de 10 ani, potrivit Decretului Lege nr. 115/1938, prin art. 36, respectiv de 5 ani, prin art. 909 alineat 2 din noul Cod civil, era împlinit la data introducerii acțiunii. De altfel, capătul de cerere prin care s-a solicitat a se constata nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare, pentru donație deghizată, a fost respins ca lipsit de interes iar cererea de reducțiune a donațiilor excesive s-a respins ca prescrisă.

Raportat la cele expuse, este evident faptul că și în măsura în care s-ar fi apreciat că cele reținute de instanța de fond cu privire la nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare ar fi corecte, nu s-ar fi putut dispune rectificarea situației de carte funciară câtă vreme termenul de prescripție instituit în acest sens a fost mult depășit, iar, pe de altă parte, întrucât situația de carte funciară a rămas aceiași cu cea de la data încheierii actului, nu existau motive pentru a se dispune privitor la acesta, astfel că și dispoziția prin care s-a constatat că face parte din masa succesorală după defunctul (D) cota de 3/6 părți din casa notată la foaia B nr. 13 din CF nr. (X) (...), nr. top. (Y), prin care s-a dispus rectificarea înscrierilor de carte funciară, întabularea dreptului acestuia, sunt greșite și s-a impus a fi înlăturate.

S-a mai reținut faptul că, prin motivele de apel s-a invocat o excepție de fond, cea a dobândirii de către apelante a dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, potrivit art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938, astfel că s-a impus a fi analizată.

Uzucapiunea este un mod de dobândire al dreptului de proprietate, iar potrivit art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938 (incident în materie, câtă vreme actul contestat în baza căruia au intrat apelantele în posesia cotelor de proprietate ce au făcut obiectul acestuia s-a încheiat în anul 1997, când era în vigoare) în cazul când s-au înscris fără cauza legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.

Apelantele și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, astfel cum s-a arătat mai sus, la data de 3.12.1997, dată de la care însă, câtă vreme vânzătorii și-au păstrat dreptul de uzufruct viager, au intrat în posesia cotelor ce au făcut obiectul vânzării doar după decesul acestora, care însă a avut loc la 30.09.2012, (P1), respectiv la 24.08.2013, (D), moment de la care, până când s-a invocat excepția de uzucapiune, în anul 2019, termenul instituit de prevederile legale susmenționate, de 10 ani, nu se poate reține că a fost împlinit, astfel că, aceasta s-a impus a fi respinsă ca nefondată.

Luând în considerare toate considerentele expuse, Curtea în baza art. 480 alineat 2 Cod procedură civilă a admis ca fondat apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. (...)/C/2019, pronunțate de Tribunalul (...) la data de 22.03.2019, a schimbat în parte sentința apelată, a înlăturat dispoziția prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/19.11.1997 de BNP (...), cu privire la cota de 1/6 părți din cea de-a doua casă notată în cartea funciară nr. (X) (...), nr. top. (Y) înstrăinată de către defuncta (P1), respingând astfel cererea formulată în acest sens ca fiind neîntemeiată, a admis excepția de prescripție a dreptului intimatului reclamant de-a solicita rectificarea înscrierilor de carte funciară și a înlăturat dispozițiile contrare prin care a fost respinsă această excepție, cea prin care s-a constatat că face parte din masa succesorală după defunctul (D) cota de 3/6 părți din casa notată la foaia B nr. 13 din CF nr. (X) (...), nr. top. (Y), cea prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului intimatului reclamant, cu titlu de moștenire asupra cotei de 3/6 părți din casa notată la foaia B nr. 13 din CF nr. (X) (...), nr. top. (Y), cea prin care s-a dispus rectificarea de carte funciară referitor la cea de-a doua casă în sensul că (P1) și (P2) au dobândit dreptul de proprietate doar asupra cotei de 3/6 părți din aceasta.

A fost respinsă ca nefondată excepția de uzucapiune invocată de către apelante, pentru motivele arătate mai sus.

În baza art. 480 alineat 1 Cod procedură civilă, pentru aspectele invocate mai sus, apelul declarat împotriva încheierilor de ședință din data de 03.09.2018, 29.10.2018 și 09.01.2019, a fost respins ca nefondat, fiind astfel păstrate dispozițiile acestora privitoare la cele contestate, a dispozițiilor prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat.

Având în vedere cele dispuse, faptul că s-a impus schimbarea doar în parte a sentinței apelate urmare a admiterii apelului împotriva acesteia, fiind respins ca nefondat apelul îndreptat împotriva încheierilor de ședință, întrucât acțiunea s-a admis doar în parte, văzând solicitarea părților, dispozițiile art. 453 alineat 2 Cod procedură civilă, Curtea a apreciat că se impune compensarea în întregime a cheltuielilor de judecată ocazionate în fond și în apel, constând în taxe judiciare de timbru și onorarii avocațiale, astfel că au fost înlăturate dispozițiile contrare din sentința apelată prin care apelantele pârâte au fost obligate la plata în favoarea intimatului reclamant a 3318,6 lei cheltuieli de judecată parțiale constând în taxa judiciară de timbru.

S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate, ca fiind legale și temeinice, pentru motivele învederate mai sus.

Domenii speta

Spete similare