Desfacere disciplinară a contractului de muncă . înlocuire sancţiune.

DESFACERE DISCIPLINARĂ A CONTRACTULUI DE MUNCĂ .

ÎNLOCUIRE SANCŢIUNE.

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 3383/117/2008 contestatorul I.D. a chemat în judecată pe intimata U.T.  prin rector profesor dr.ing.M.R.  pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a deciziei 16735/7.07.2008 emisă de intimată , reinstituirea situaţiei anterioare emiterii deciziei , recunoscând contestatorului toate drepturile sale, inclusiv cele salariale , actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii , precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată .

În motivarea contestaţiei a arătat că în data de 7.07.2008 prin decizia nr. 16735/7.07.2008 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului pentru încălcarea „normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului instituţiei” deoarece ar fi afirmat la data de 8.06.2008 în cuvântul adresat promoţiei 2008 de la F.A.C., „că specializarea aceasta nu trebuie la nimeni , este inutilă şi fără obiectul muncii , iar absolvenţii F.A.C. aparţin unei universităţi tehnice ajutătoare”.

S-a mai arătat de asemenea că sancţiunea a fost aplicată deoarece  s-a făcut evaluarea pregătirii studenţilor prin acordarea de note cu două zecimale ceea ce ar contraveni prevederilor art. 15 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor care prevede notarea cu note întregi de la 1 la 10 , nota minimă de promovare 5 .

Contestatorul a precizat că cele două susţineri sunt netemeinice şi nelegale , că prima abatere reprezintă o mistificare , bazată pe declaraţii scrise provenind de la colegi , că toate declaraţiile sunt din data de 10.06.2008 , că festivitatea a avut loc la 8.06.2008 iar textul dactilografiat , conform înregistrării video dar şi CD-ul anexat nu conţin nici o aserţiune sub forma frazei incriminate , acestea dovedind că fraza incriminatorie nu a fost niciodată şi în nici un fel rostită .

În ce priveşte a doua faptă ce i se impută contestatorul a arătat că evaluarea pregătirii studenţilor se asigură în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu normele autonomiei universitare , că se aminteşte de hotărâri judecătoreşti, care ar conduce la aparenţa legalităţii în îndepărtarea contestatorului însă se evită analizarea esenţialului anume că Tribunalul Cluj în motivarea sentinţei civile nr. 157/23.01.2007 a menţionat că instanţa nu poate interveni în actele de organizare ale instituţiilor de învăţământ şi mai mult chiar , nu poate cenzura aceste acte, apreciind ca fiind absolută puterea administrativă .

A concluzionat că decizia de concediere constituie o dovadă a manipulării prevederilor legale pentru a realiza o finalitate de  mult vizată , concedierea contestatorului .

Contestatorul a invocat mai multe excepţii care în opinia sa atrag nulitatea absolută a dispoziţiei de concediere .

O primă încălcare a legalităţii  ar fi aceea că cercetarea prealabilă nu s-a realizat de către comisia de etică deşi se impută o abatere de la normele etice.

O a doua încălcare ar consta din ignorarea în totalitate a prevederilor art. 267 din Codul muncii în sensul că nu există nici o dispoziţie de numire a persoanelor desemnate de angajator pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, nu i s-a acordat termen de înfăţişare pentru a-şi face probele în apărare , iar depunerea textului alocuţiunii rostite ( anexat prezentei) , preluat de pe înregistrarea video dovedeşte că fraza reţinută spre a fi incriminat în decizia de concediere nu aparţine contestatorului .

A mai arătat că au fost ignorate în totalitate prevederile art. 268 din Codul muncii deoarece faptele descrise nu pot face obiectul unei sancţiuni pentru că fie nu există ( primul temei) , fie nu există normă de incriminare ( al doilea temei) , legea permiţând notarea cu zecimale, nu se prezintă de asemenea motivele care au dus la înlăturarea apărărilor contestatorului .

Pe fondul cauzei a arătat că numirea unui profesor universitar impune aprobarea de către Consiliul profesoral al facultăţii , de către Senat şi confirmarea de către MECT , ori principiul simetriei impune ca destituirea unui profesor să parcurgă aceleaşi etape , ori în cazul dat rectorul a dispus concedierea iar senatul a aprobat , ignorându-se principiul simetriei .

A mai precizat că activitatea didactic-profesională a contestatorului confirmă meritele acestuia , faptul că acesta a exprimat deschis opiniile făcând vizibil un sistem parazitar , supunându-se astfel aplicării unor astfel de sancţiuni nemeritate.

În drept şi-a întemeiat contestaţia pe prevederile Codului muncii şi pe prevederile Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic .

Prin întâmpinare , intimata a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei ca fiind temeinică şi legală .

A arătat că în data de 8.06.2008 contestatorul a jignit şi denigrat în public atât F.A.C şi .U.T.  , faptă pentru care răspunde disciplinar conform art. 115 din Legea nr. 128/1997, iar începând cu anul 2004 şi în prezent continuă să evalueze pregătirea studenţilor prin acordarea de note cu doua zecimale, după cum rezultă din catalogul cu note obţinute în procesul de evaluare din 20.05.2008 , precum şi din două adrese transmise F.A.C..

A mai arătat că s-a întocmit referatul 83/16.06.2008 prin care s-a propus sancţionarea contestatorului , că prin hotărârea nr. 34/24.06.2008 s-a numit comisia de cercetare disciplinară prealabilă , contestatorul fiind convocat în scris prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în data de 26.06.2008 pentru cercetarea disciplinară care a fost stabilită pentru data de 4.07.2008 , indicându-se obiectul , data , ora şi locul întrevederii .

A mai arătat că a fost din nou convocat în scris pentru data de 7.07.2008 deoarece contestatorul a arătat că din motive obiective nu a  putut  fi prezent la primul termen stabilit iar la această dată a refuzat să cunoască motivele , argumentând că acestea trebuie să-i fie comunicate în scris de către conducerea universităţii conform cererii nr. 16582/7.07.2008 însă comisia de cercetare a stabilit că cererea a fost înregistrată chiar în ziua întrunirii comisiei în jurul orei 8,00  .

La data de 4.07.2008 contestatorul nu s-a prezentat motivând că este plecat din ţară pentru a participa la o conferinţă deşi de ordinul de deplasare dat de către U.T. era până în data de 3.07.2008 .

În cadrul cercetării contestatorul a recunoscut că acordă note cu zecimale iar cu privire la întrebările referitoare la afirmaţiile publice de denigrare a universităţii a refuzat să răspundă .

Pe baza raportului comisiei de cercetare Senatul universităţii a emis hotărârea nr. 36/7.07.2008 în conformitate cui prevederile art. 123 al.1 din Legea nr. 128/1997 prin care a stabili aplicarea desfacerii disciplinare a contractului de muncă .

Părţile au depus la dosar mai multe seturi de înscrisuri despre care au făcut menţiune în contestaţie şi în întâmpinare .

Prin încheierea din 4.06.2009 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 3383/117/2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Tribunalului Dâmboviţa spre soluţionare ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de contestatorul I.D. şi înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 10446/1/2008 .

La Tribunalul Dâmboviţa cauza a fost înregistrată sub nr. 2775/120/2009.

Prin precizarea contestaţiei aflată la fila 27 din dosar contestatorul a solicitat anularea hotărârii Senatului nr. 36/7.07.2008 ca fiind nelegală şi netemeinică , anularea deciziei nr. 16735/7.07.2008 emisă de intimată , reintegrarea pe postul de profesor , recunoscându-se contestatorului toate drepturile sale , inclusiv cele salariale actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii.

În motivarea acestei cereri a arătat că s-au încălcat prevederile art. 267 din Codul muncii în sensul că nu a existat o cercetare prealabilă efectivă , contestatorul fiind în mod deliberat la dreptul său la apărare , că raportul comisiei care a efectuat cercetarea prealabilă cu nr. 16679/7.07.2008 se încheie fără nici o propunere de sancţionare , lăsând în seama senatului să adopte măsurile legale iar comisia nu a putut beneficia de probatoriul pe care acesta ar fi putut să-l facă dacă avea asistenţă juridică de specialitate şi timp .

La termenul de judecată din 29.09.2009 instanţa a respins  cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei ce face obiectul cauzei din dosarul nr. 7893/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti cu termen la 22.01.2010 privind hotărârea nr. 1/2001 pronunţată de către Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei Cercetării şi Inovării  considerând că soluţionarea prezentei cauze nu depinde de soluţia ce s-ar pronunţa în dosarul Curţii de Apel Bucureşti .

În ce priveşte precizarea contestaţiei în şedinţa publică din 29.09.2009 contestatorul a arătat că a înţeles să reia cererile formulate în faţa Tribunalului Cluj iar cererea privind anularea hotărârii senatului nr. 36/7.07.2008 nu reprezintă o cerere nouă însă dat fiind faptul că Tribunalul Cluj s-a pronunţat cu privire la excepţia de nelegalitate iar ICCJ a păstrat toate actele întocmite de Tribunalul Cluj , înţelege să renunţe la această cerere .

S-au încuviinţat probele cu înscrisuri atât pentru contestator cât şi pentru intimată şi proba cu interogatoriu pentru contestator .

La fila 92 din dosar se află răspunsul la interogatoriu formulat de către intimată iar la fila 105 din dosar s-a depus hotărârea nr. 1/23.07.2009 pronunţată de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei , Cercetării şi Inovării prin care s-a respins contestaţia formulată de petentul I.D. împotriva deciziei nr. 16735/7.07.2009 reţinându-se că acesta refuză să se conformeze şi să respecte regulamentele elaborate de universitate iar în ce priveşte motivul de sancţionare referitor la încălcarea normelor de comportare a constatat că nu se pot verifica în totalitate susţinerile intimatei , neputându-se proba fără nici o îndoială dacă afirmaţiile contestatorului au fost rostite în tocmai cum au fost consemnate în decizie , sau dacă acestea au fost scoase din context , existând astfel posibilitatea de a li se fi denaturat sensul .

La termenul de judecată din 10.11.2009 tribunalul a respins excepţia tardivităţii formulării excepţiilor prematurităţii şi excepţiilor vizând nulitatea absolută a actului contestat cu motivarea că acestea sunt excepţii de ordine publică şi pot fi invocate pe tot parcursul procesului .

Contestatorul a invocat  excepţia inadmisibilităţii emiterii deciziei de concediere determinată de prematuritatea deciziei de concediere , atâta vreme cât sancţiunea aplicată a fost contestată pe cale administrativă iar  decizia de sancţionare nu putea fi emisă decât după soluţionarea administrativă a litigiului astfel creat .

Tribunalul a respins această excepţie apreciind că art. 122 din Legea nr. 128/1997 prevede posibilitatea contestării deciziei emise atât pe cale administrativă cât şi în faţa instanţei de judecată.

La acelaşi termen de judecată au fost respinse celelalte excepţii invocate prin contestaţie referitoare la nerespectarea prevederilor Legii 128/1997 şi ale Codului muncii cu privire la condiţiile de formă ale deciziei şi la cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii referitoare la cercetarea disciplinară prealabilă .

Motivarea respingerii acestora s-a făcut prin încheierea din 12.11.2009 .

Examinând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

Prin decizia nr. 16735/7.07.2008 U.T. din Cluj Napoca a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 8.07.2008 în conformitate cu prevederile art. 161 lit. a din Codul muncii coroborat cu art. 264 lit. f din Codul muncii , coroborat cu art. 115 şi 116 lit. f din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.

Prin referatul nr. 83/6.08.2008 , înregistrat la U.T. din Cluj Napoca sub nr. 14775/17.06.2008 , conducerii  U.T.  i s-a adus la cunoştinţă faptul că la cursul festiv din data de 8.06.2008 , al promoţiei 2008 de la F.A.C. , catedra automatică profesorul I.D. a jignit şi denigrat în public atât facultatea de F.A.C. cât şi U.T. , afirmând că „specializarea automatică nu trebuie la nimeni , este inutilă şi fără obiectul muncii iar absolvenţii F.A.C. aparţin unei universităţi tehnice ajutătoare” .

Cea de-a doua faptă reţinută în decizie se referă la acordarea începând cu anul 2004 de note cu două zecimale  cu ocazia evaluării pregătirii studenţilor la verificări , proiecte şi răspunsuri la examene .

Contestatorul a mai fost sancţionat disciplinar prin dispoziţia nr.297/3.04.2006 aplicându-i-se sancţiunea disciplinară a diminuării salariului cu 15% pe o perioadă de 3 luni începând cu luna aprilie 2006 reţinându-se că începând cu sesiunea de iarnă a anului 2004 şi până în prezent acordă calificative formate din două numere zecimale încălcând prevederile art. 15 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor care precizează că notele la examene sunt formate din numere întregi .

Prin sentinţa civilă nr. 2102/2006 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 3923/117/2006 definitivă şi irevocabilă s-a admis contestaţia formulată de angajat şi s-a anulat dispoziţia de sancţionare motivat de nerespectarea prevederilor art. 267 şi 268 din Codul muncii .

În ce priveşte contestaţia împotriva deciziei nr. 16735/7.07.2008 emisă de intimată tribunalul constată că prin hotărârea nr. 1/23.07.2009 pronunţată de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei , Cercetării şi Inovării s-a respins contestaţia formulată de petentul I.D. împotriva deciziei nr. 16735/7.07.2009 reţinându-se că acesta refuză să se conformeze şi să respecte regulamentele elaborate de universitate iar în ce priveşte motivul de sancţionare referitor la încălcarea normelor de comportare a constatat că nu se pot verifica în totalitate susţinerile intimatei , neputându-se proba fără nici o îndoială dacă afirmaţiile contestatorului au fost rostite în tocmai cum au fost consemnate în decizie , sau dacă acestea au fost scoase din context , existând astfel posibilitatea de a li se fi denaturat sensul .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs doar contestatorul , cauza fiind în curs de judecată la Curtea de Apel Bucureşti şi  formează obiectul dosarului nr. 7893/2/2009 .

Prin urmare , chiar dacă împotriva hotărârii nr. 1/23.07.2009 pronunţată de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei , Cercetării şi Inovării  contestatorul a declarat recurs , nefiind irevocabilă  , potrivit principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac , nu se poate pronunţa o soluţie mai puţin favorabilă pentru contestator decât aceasta .

Aşa fiind, hotărârea nr. 1/23.07.2009 pronunţată de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei , Cercetării şi Inovării urmează a produce  efecte juridice în sensul că în prezenta cauză instanţa nu mai poate analiza abaterea disciplinară referitoare la denigrarea instituţiei , această instanţă disciplinară reţinând că nu se pot verifica în totalitate susţinerile intimatei , neputându-se proba fără nici o îndoială dacă afirmaţiile contestatorului au fost rostite în tocmai cum au fost consemnate în decizie , sau dacă acestea au fost scoase din context , existând astfel posibilitatea de a li se fi denaturat sensul .

La termenul de judecată din 12.11.2009 instanţa s-a pronunţat cu privire la mai multe excepţii invocate de contestator menţionând că excepţia lipsei unei efective cercetări disciplinare urmează a fi analizată odată cu fondul cauzei .

Cu privire la lipsa unei cercetări disciplinare efective contestatorul a arătat că pretinsa comisie de cercetare a refuzat dreptul său  la apărare , că a  fost  convocat în faţa comisiei în timp ce se afla într-o misiune în străinătate pentru U.T. iar în a doua fază a cercetărilor a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-şi asigura apărarea , fiindu-i respinsă cererea cu încălcarea prevederilor art. 264 al.4 din Codul muncii .

Susţinerile contestatorului sunt neîntemeiate împrejurare ce rezultă din actele ce constituie cercetarea disciplinară prealabilă astfel :

La data de 26.06.2008 contestatorul a fost convocat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire pentru cercetarea disciplinară prealabilă stabilită pentru data de 4.07.2008 , menţionându-se , obiectul , data , ora şi locul întrevederii .

Datorită faptului că angajatul a comunicat că nu se poate prezenta din motive obiective a fost din nou convocat pentru data de 7.07.2008.

La această dată contestatorul a solicitat acordarea unui nou termen de 30 de zile , precum şi comunicarea în scris a abaterilor disciplinare ce-i erau imputate în vederea studierii documentelor şi formulării unui punct de vedere .

Cererea nu i-a putut fi îndeplinită de către comisia de cercetare a abaterii disciplinare având în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 268 al.1 din Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă , în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei , admiterea cererii de amânare conducând la depăşirea termenului de 30 de zile înăuntrul căruia angajatorul putea dispune aplicarea sancţiunii disciplinare.

Cercetarea disciplinară a fost efectivă şi s-a făcut cu respectarea art. 267 al.4 din Codul muncii în sensul că i s-a acordat posibilitatea contestatorului să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa , să ceară probe , să-şi angajeze un apărător , însă toate acestea trebuiau efectuate în interiorul termenului prevăzut de lege pentru aplicarea sancţiunii disciplinare.

Pentru cele ce preced tribunalul urmează a analiza pe fond doar abaterea disciplinară referitoare la evaluarea pregătirii studenţilor la verificări , proiecte şi a răspunsurilor la examene prin acordarea de note cu două zecimale .

Din analiza probelor administrate rezultă că contestatorul procedează de această manieră încă din anul 2004 , acordând începând cu acest an  şi în continuare note formate din numere cu zecimale,  conducând la perturbarea desfăşurării procesului de învăţământ şi a sistemului informatic al UTCM deşi a mai fost sancţionat cu avertisment scris în anul 2005 şi cu diminuarea salariului cu 15% pe o perioadă de 3 luni în anul 2006, această din urmă sancţiune fiind contestată în instanţă şi admisă contestaţia pentru încălcarea unor dispoziţii care vizează legalitatea deciziei şi nu temeinicia acesteia.

Decizia de sancţionare este temeinică sub aspectul aplicării acestei sancţiuni având în vedere prevederile art. 148 al.2 şi 3 din Legea învăţământului nr. 84/1995 care prevăd că activitatea în învăţământul universitare se asigură prin forme specifice în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu normele autonomiei universitare , că în sistemul naţional de învăţământ şi educaţie notarea se face cu note de la 1 la 10 iar în baza acestor prevederi Senatul U.T. din Cluj Napoca a emis regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor care prevăd  la art. 15 că „ notarea pregătirii studentului la verificări şi proiecte precum şi răspunsurilor la examene se face cu note întregi de la 1 la 10 , nota minimă de promovare fiind 5 ”.

Nu este lipsit de importanţă faptul că aceste aspecte au fost tranşate cu putere de lucru judecat prin deciziile civile nr. 10717/26.09.2005 şi 1049/R/2007 ale Curţii de Apel Cluj , prin această din urmă decizie reţinându-se că libertatea inţiativei profesionale a personalului didactic nu se poate sustrage exigenţelor impuse de necesitatea organizării şi funcţionării unitare consecvente şi obiective a instituţiilor de învăţământ superior inclusiv sub aspectul notării activităţii profesionale a studenţilor , că dispoziţiile art. 15 şi 7 pct.1 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor nu contravin art. 48 din Legea nr. 84/1995 şi art.96  din Legea nr. 128/1996 care prevăd că notarea pregătirii studenţilor se face cu note de la 1 la 10 , fără a recunoaşte expres notarea cu cifre cu două zecimale .

Contestatorul a susţinut cu ocazia cercetării disciplinare prealabile că nu există nici o raţiune sau temei legal , moral sau profesional care să-l determine să modifice notele acordate în condiţii de maximă corectitudine şi că orice modificare a acestora de către alte persoane îl va îndreptăţi să acţioneze prin toate mijloacele unui stat de drept .

Tribunalul constată că atitudinea contestatorului de a nu se conforma regulamentului emis de universitate se constituie într-o abatere disciplinară care a fost săvârşită cu vinovăţie de către salariat , acesta perseverând în comiterea aceleiaşi abateri , abaterea disciplinară a produs consecinţe constând în perturbarea activităţii şi a sistemului informatic , însă sancţiunea desfacerii contractului de muncă este mult prea gravă , având în vedere că anterior a mai fost sancţionat doar cu avertisment scris , cealaltă sancţiune fiind anulată.

Art.115 din Legea nr. 128/1997 stabileşte că  „ personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învaţamânt raspund disciplinar pentru încalcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de munca, precum şi pentru încalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului învaţamântului şi prestigiului instituţiei” .

De asemenea art. 119 din Legea 128/1997 prevede că „În cadrul cercetarii abaterii prezumate se stabilesc faptele şi urmarile acestora, împrejurarile în care au fost savârşite, existenta sau inexistenta vinovatiei, precum şi orice alte date concludente”.

Pentru a se respecta prevederile articolului mai sus menţionat precum şi dispoziţiile art. 266 din Codul muncii care stabilesc criteriile de aplicare a sancţiunii disciplinare în raport cu gravitatea abaterii, împrejurările în care fapta a fost săvârşită , gradul de vinovăţie al salariatului , consecinţele abaterii disciplinare , comportarea generală în serviciul salariatului şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior , tribunalul urmează ca în baza art. 116 lit.c. din Legea nr. 128/1997 să înlocuiască măsura disciplinară a desfacerii  contractului de muncă cu măsura diminuării salariului de bază cu 10% pe trei luni .

Ca urmare a înlocuirii sancţiunii desfacerii contractului de muncă , contestatorul urmează  să beneficieze de drepturile salariale diminuate pe o perioadă de trei luni după care urmează a primi drepturile salariale integrale pe toată perioada cât a fost lipsit de aceste drepturi în condiţiile art. 78 din Codul muncii , respectiv i se vor acorda  salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul .

În cuprinsul notelor scrise contestatorul a arătat că concedierea sa a fost determinată ca represalii pentru activitatea de avertizor în interes public şi nu în temeiul pretinselor abateri disciplinare invocate de către intimată , susţinere care nu poate fi primită atâta vreme cât ea nu se regăseşte ca temei în motivarea  contestaţiei , ştiut fiind faptul că instanţa este ţinută în soluţionarea cauzei de temeiurile de fapt şi de drept invocate în cuprinsul contestaţiei .

Pentru cele ce preced , tribunalul a admis  contestaţia formulată de contestatorul I.D. , în contradictoriu cu intimata U.T.5 , judeţul Cluj . , a înlocuit  măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă dispusă prin decizia nr. 16735/7.07.2008 cu aceea prevăzută de art. 116 lit.c. din Legea nr. 128/1997 respectiv diminuarea salariului de bază cu 10% pe 3 luni . Definitivă şi executorie de drept .

Domenii speta

Spete similare