Pretenţii

Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamanta S.C. T. S. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. F. S.A., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentantul pârâtei C.P. în baza delegaţiei depuse la dosar, lipsă fiind părţile. 

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se instanţei faptul că la data de 13.05.2013 reclamanta a depus la dosar, prin registratura instanţei, taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.124 lei – potrivit ordinului de plată nr…../08.05…..

Instanţa verificându-şi din oficiu competenţa potrivit prevederilor articolului 159 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, reţine că este competentă general, material şi teritorial, în soluţionarea acestei cauze, în temeiul articolului 1 şi 5 C.pr.civ.

Reprezentantul pârâtei C.P. susţine excepţiile invocate pe baza motivelor descrise în scris în întâmpinare. 

Având în vedere excepţia conexităţii prezentului dosar la dosarul nr. …/187/2013, faţă de obiectul prezentei cauze şi având în vedere că în dosarul nr. …/187/2013 se invocă alte facturi decât în prezentul dosar, instanţa consideră că nu se impune conexarea celor două dosare, motiv pentru care respinge excepţia conexităţii prezentului dosar la dosarul Judecătoriei Beiuş nr. …./187/2013.

 Având în vedere excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, asupra căreia reclamanta s-a pronunţat prin răspunsul la întâmpinare, instanţa consideră că se impune a fi respinsă, pentru următoarele motive: anterior introducerii prezentei acţiuni, reclamanta a formulat cerere pentru emiterea unei ordonanţe de plată, în vederea recuperării creanţei, întemeiată pe prev. O.G. nr. 119/2007. Această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, prin Ordonanţa nr…/COM/2012, pronunţată în dosar nr. …./111/2011 de către Tribunalul Bihor, Ordonanţă irevocabilă la data de 12.01.2012 (fila 101 din dosar). În acest caz, împotriva acestei Ordonanţe, reclamanta nu a mai avut nici o cale de atac decât calea unei acţiuni pe dreptul comun, iar în situaţia în care anterior introducerii unei acţiuni pe dreptul comun, reclamanta s-a adresat instanţei pe o altă procedură, respectiv ceea a ordonanţei de plată, instanţa consideră că nu mai este necesară parcurgerea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzute de art. 720, ind. 1 Cod procedură civilă. Concilierea prealabilă prevăzută de art. 720, ind. 1 Cod procedură civilă este practic realizată şi atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri. Pentru aceste motive, instanţa respinge excepţia prematurităţii introduceri acţiunii.

Reprezentantul pârâtei C. P. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa în baza art.150 C.pr.civ. socoteşte cauza lămurită şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul pârâtei C. P. solicită în principal, respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca nefondată, raportat la faptul că pretenţiile reclamantei nu sunt dovedite. În acest sens arată că deşi acţiunea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, din forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse, se desprinde senzaţia că reclamanta a avut reprezentarea formulării unei noi cereri de ordonanţă de plată. Solicită ca instanţa să verifice dacă  documentele depuse în probaţiune de reclamantă se  referă la perioada de facturare. Cu privire la procesele verbale depuse de reclamantă, arată că s-au semnat de către doi angajaţi ai societăţii reclamante, astfel că apreciază că acest act nu le este opozabil, considerând că trebuia să se solicite o expertiză cu privire la executarea prestaţiilor de către reclamantă.. Aşadar, solicită să raporteze instanţa în fiecare dosar documentele depuse cu privire la perioada de facturare şi să înlăture celelalte înscrisuri depuse de reclamantă. Totodată, arată că nu contestă că între societăţi, părţi în prezenta cauză, au existat relaţii contractuale, însă arată că nu înseamnă că dacă a semnat un contract cu reclamanta, se şi obligă să plătească toate sumele de bani menţionate, ci că se obligă să plătească serviciile prestate de reclamantă în baza contractului încheiat. Mai apoi, arată că au fost prestări de servicii , dar nu la nivelul invocat de către reclamantă. Astfel, arată că fiind în contradicţii reclamanta trebuie să îşi dovedească pretenţiile, menţionând că  obligaţia de plată pe care reclamanta o invocă nu are nimic la bază, întrucât facturile sunt emise dar în mod neîntemeiat, pentru că societăţii pârâte nu i s-a asigurat paza. Astfel, invocă ca o apărare de fond excepţia de neexecutare a contractului sinalagmatic, reciproc şi bilateral încheiat între părţi.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa va aprecia ca fiind valabil contractul încheiat între părţi, în ceea ce priveşte clauza penală privind penalităţile, arată că aceasta nu este aplicabilă după data de 01.03.2010, deoarece nu există nici o prelungire a contractului încheiat între părţi pe o perioadă de 5 ani. Astfel, arată că dacă contractul a încetat în anul 2010, după acea dată apreciază că reclamanta nu mai poate în baza contractului să solicite penalităţi de întârziere. Menţionează şi faptul că în privinţa contractului,  şi mai ales a clauzei penale ,  se aplica legea în vigoare la data încheierii lui , fiind aplicabile astfel prevederile Legii nr. 469/2002.

Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

INSTANŢA 

Prin acţiunea înregistrată la instanţă la data de 12.02.2013, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. ., a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. F. S.A. ., solicitând instanţei obligarea pârâtei S.C. E. F. S.A., la plata sumei de 202.672,47 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform contractului de prestări servicii nr…./01.03.2005 (nr…./11.03.2005) şi a facturilor nr…/30.04.2010, nr…./31.05.2010, nr…./31.05.2010, nr. ../30.06.2010; obligarea pârâtei la plata sumei de 288.239,86 lei reprezentând penalităţi de întârziere, calculate în temeiul clauzei penale prevăzute de art. 11 din contract, de la scadenţă şi până la data de 30.01.2013, precum şi la plata penalităţilor de întârziere până la achitarea efectivă a debitului; cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru şi timbru judiciar.

În motivarea în fapt a acţiunii se arată că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. …/01.03.2005 (nr…./11.03.2005), prin care reclamanta - în calitate de prestator, s-a obligat să asigure paza şi protecţia bunurilor şi valorilor aparţinând beneficiarului - pârâtei, conform structurii prevăzute în anexa 1 la contract, pe o perioadă de 5 ani, la un tarif de 5 lei/oră, aşa cum este prevăzut în fişa categoriilor de servicii prestate la beneficiar. 

Se arată că, la solicitarea pârâtei, la data de 05.05.2005 părţile au semnat Actul Adiţional la contractul de prestări servicii nr…../01.03.2005, respectiv …1/06.05.2005, prin care au convenit reducerea numărului de posturi pentru asigurarea serviciilor de pază precum şi majorarea tarifelor, facturile ulterioare actului adiţional fiind întocmite conform modificărilor aduse prin Actul Adiţional.

Reclamanta arată că a respectat prevederile contractuale, respectiv a asigurat paza şi protecţia bunurilor pârâtei, a emis facturile către pârâtă, le-a comunicat prin poştă, au fost acceptate de aceasta, fiind înregistrate în contabilitatea pârâtei, dar cu toate acestea a refuzat să le achite.

Totodată, reclamanta menţionează faptul că debitul deţinut faţă de debitoare este mult mai mare decât cel arătat în petitul prezentei cereri, precum şi faptul că el este recunoscut de către pârâtă prin semnarea periodică a extraselor de cont prin care pârâta recunoaşte înregistrarea în evidenţele sale contabile a debitului pe care-l are faţă de reclamantă, respectiv extrasul de cont nr…./31.01.2011, nr…/25.05.2011, nr….7/01.02.2012, fapt ce demonstrează certitudinea creanţei pe care reclamanta o are de recuperat de la pârâtă.

În ceea ce priveşte debitul în sumă de 202.672,47 lei ce face obiectul prezentei acţiuni, reclamanta arată că reprezintă contravaloarea facturilor cuprinse în Anexa 1 – Calcul penalităţi de întârziere la data de 30.01.2013 pentru societatea pârâtă, respectiv facturile: nr…./30.04.2010, nr…../31.05.2010, nr…./31.05.2010, nr.…./30.06.2010, care sunt cuprinse în extrasele de cont menţionate mai sus, care au fost acceptate şi recunoscute de către pârâtă prin semnarea acestora.

De asemenea, pentru neachitarea la termen a facturilor de către pârâtă, reclamanta arată că este îndreptăţită să calculeze penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere conform clauzei penale prevăzute la art. 11 din contract, acestea ridicându-se la data introducerii prezentei acţiuni la suma de 288.239,86 lei.

În motivarea în drept a acţiunii reclamanta invocă dispoziţiile art.112 C.pr.civ., art.969 Cod civil.

În probaţiune reclamanta a depus la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: anexa 1 – calcul penalităţi de întârziere la data de 30.01.2013 pentru societatea pârâtă, facturile nr…/30.04.2010, nr…./31.05.2010, nr…/31.05.2010, nr…/30.06.2010, contratul de prestări servicii nr…../01.03.2005 (nr…./11.03.2005), fişa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul SC E. F. SA, act adiţional la contractul de prestări servicii nr…/01.03.2005 (nr…./11.03.2005), fişa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul SC E. F. SA, adresa nr…./25.05.2011, nr…./31.01.2011, adresa nr…/01.02.2012 – filele 5-28.

Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.124 lei – potrivit ordinului de plată nr. …/08.05.2013 (fila 256) şi timbru judiciar in valoare de 5 lei (fila 43).

Legal citată la data de 05.03.2013 a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii formulate de reclamantă. De asemenea, pârâta a invocat excepţia conexităţii, solicitând în acest sens trimiterea dosarului la completului civil 3 în vederea punerii în discuţie şi a pronunţării asupra conexării prezentului dosar, la dosarul Judecătoriei Beiuş nr…../187/2013. Totodată, pârâta a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, raportat la introducerea cererii cu nerespectarea obligaţiei prevăzute de art.720 ind.1 din vechiul Cod de procedură civilă cu privire la concilierea directă. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat în principal respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată, iar în subsidiar, a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii penalităţilor calculate peste valoarea presupusului debit restant, precum şi a inadmisibilităţii penalităţilor calculate după data de 01.07.2008.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pe fondul cauzei, pârâta arată că cererea de chemare în judecată are la bază susţinerea reclamantei conform căreia aceasta a asigurat paza şi protecţia bunurilor debitoarei. Reclamanta însă, nu a dovedit în nici un fel această afirmaţie, astfel că nici unul din documentele depuse în probaţiune nu atestă prestarea unui serviciu de către reclamantă.

Totodată arată că, clauza penală privind penalităţile nu este aplicabilă după data de 01.03.2010.

Astfel, contractul de prestări servicii intervenit între părţi este afectat de un termen extinctiv. Conform art. 4 din contract, acesta este valabil pe o perioadă de 5 ani, în consecinţă, părţile au agreat încetarea contractului până în data de 01.03.2010. Se arată mai apoi faptul că, prin Actul Adiţional nr…./06.05.2008, părţile au convenit că după data de 01.06.2008, contractul se va prelungi lunar cu acordul ambelor părţi. După data de 01.07.2008 nu mai există nici o dovadă a prelungirii contractului de către părţi.

Cu privire la inadmisibilitatea penalităţilor calculate peste valoarea presupusului debit restant, pârâta arată că contractul a fost încheiat între părţi la data de 01.03.2005. Conform prevederilor legale în vigoare la acea dată – art.4 al.3 din Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. 1 şi 2, nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.

Se arată de asemenea şi faptul că în cuprinsul contractului părţile nu au introdus prevederi de excepţie de la regula de mai sus, respectiv nu au consimţit ca totalul penalităţilor de întârziere să poată depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. Lipsa unei astfel de prevederi cu caracter de excepţie, în contextul prevederilor legale în vigoare la acel moment, nu poate semnifica decât intenţia clară a părţilor de a nu permite ca penalităţile să poată depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. Obligaţiile contractuale şi mai ales excepţiile de la o anumită regulă trebuie prevăzute în mod clar şi neechivoc, deoarece potrivit art.983 Cod civil „când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă.”

Conform cererii, suma totală a pretinsului debit restant este de 188.281,80 lei, fiind defalcat pe mai multe facturi, iar în situaţia în care, în urma unei analize a îndeplinirii obligaţiilor contractuale, s-ar ajunge la concluzia că pârâta ar mai datora sume aferente debitului principal, eventualele penalităţi nu vor putea în nici un caz depăşi sumele ce reprezintă debitul respectiv.

Faţă de aceste considerente, pârâta solicită în subsidiar, reducerea penalităţilor invocate, la nivelul sumelor reţinute ca debit restant şi principal.

În drept întâmpinarea nu este motivată.

În probaţiune pârâta a anexat extras de pe portalul Judecătoriei Beiuş cu cererile de chemare în judecată formulate de reclamantă.

 Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 18.03.2013, reclamanta a solicitat respingerea excepţiei conexităţii prezentului dosar la dosarul Judecătoriei Beiuş nr. …/187/2013, arătând că societatea pârâtă îi datorează contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului de prestări servicii nr…../01.03.2005 şi neachitate. În vederea recuperării creanţei reclamanta arată că a uzat de prevederile art.109 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865.

Totodată, arată şi faptul că cele 20 de acţiuni, deşi au fost înregistrare ca având acelaşi obiect, ele vizează însă facturi distincte, motiv pentru care reclamanta apreciază că ele pot fi soluţionate independent, nefiind imperios necesar conexarea lor într-un singur dosar, legiuitorul lăsând la aprecierea instanţei de judecată posibilitatea reuniri pricinilor.

Cu privire la excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, reclamanta solicită respingerea acestei excepţii ca neîntemeiată, precizând că anterior introducerii prezentei acţiuni, a formulat cerere pentru emiterea unei ordonanţe de plată, în vederea recuperării creanţei, întemeiată pe prev. O.G. nr. 119/2007. Această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, prin ordonanţa irevocabilă nr…./COM/2012, pronunţată în dosar nr…./111/2011 de către Tribunalul Bihor.

Reclamanta precizează faptul că, în urma semnării contractului de prestări servicii cu pârâta, şi-a respectat obligaţiile contractuale efectuând paza obiectivelor convenite prin contract cu pârâta, prestarea serviciilor fiind pe deplin dovedită cu următoarele înscrisuri: Planuri de pază pentru fiecare post întocmit şi convenit cu pârâta şi care sunt semnate de către pârâtă şi aprobate de către Şeful Poliţiei oraşului ..; procese verbale de predare primire a serviciului în care se menţionează în mod expres data, ora, postul din care Obiectiv autorizat face parte, cine a predat postul şi cine a primit postul în fiecare schimb de tură, fiind semnate atât de predare cât şi de primire a postului; buletinele posturilor, care atestă prezenţa angajaţilor reclamantei la posturile de pază prevăzute în planurile de pază; pontajele zilnice ale angajaţilor reclamantei în baza cărora au fost calculate şi virate salariile angajaţilor.

Cu privire la clauza penală, reclamanta arată că la art. 4 şi 5 din contract este prevăzut în mod expres termenul contractual şi modalitatea de prelungire a acestuia, respectiv: „art. 4 Prezentul contract este valabil 5 ani. Art. 5 Durata contractului se poate prelungi cu acordul părţilor. Dacă nici una dintre părţi nu comunică în scris, cu cel puţin 15 zile înainte de expirare intenţia de renunţare la contrat, acesta se prelungeşte în mod automat pentru o perioadă egală cu cea pentru care s-a contractat”.

Prin Actul adiţional la contract nr……./05.05.2008 părţile au convenit modificarea, conform Obiectului actului adiţional, a Anexei 1 la contract începând cu data de 01.06.2008. Totodată pe exemplarul actului adiţional apare şi clauza cu scriere olografă „Contractul de prelungeşte lunar”, scriere semnată de către reprezentanţii celor două părţi contractante. Prin această clauză olografă, părţile contractante au înţeles să modifice doar art. 4 din contract, în sensul reducerii duratei contractuale de 5 ani la o lună, cu posibilitatea de prelungire a contractului. Este evident faptul că art. 5 din contract nu a fost modificat prin Actul Adiţional, el rămânând în vigoare în forma iniţială din contract, astfel că în situaţia în care pârâta nu ar mai fi dorit prelungirea contractului după data de 01.07.2008, în data de 15.06.2008 trebuia să comunice intenţia de renunţare la contract şi evident, ulterior, în fiecare lună până la încetarea raporturilor contractuale.

Pentru a demonstra că raporturile contractuale au continuat şi după data de 01.07.2008 până la data de 18.01.2013 şi pentru a demonstra netemeinicia tuturor susţinerilor pârâtei din cuprinsul întâmpinării, reclamanta menţionează că depune în probaţiune următoarele înscrisuri: Actul Adiţional nr. …./24.02.2012 la contractul de prestări servicii nr. …../01.03.2005, Adresa nr. …./06.12.2012 emisă de către pârâtă, prin care înştiinţează reclamanta de faptul că „contractul de prestări servicii nr. …../01.03.2005 încetează începând cu data de 15.12.2012, întrucât reclamanta nu va mai executa serviciile ce constituie obiectul contractului astfel încât contractul va rămâne fără obiect” – prin această adresă pârâta recunoaşte  în mod expres atât valabilitatea contractului cât şi executarea serviciilor de către societatea reclamantă. Cum însă intenţia pârâtei de încetare a contractului nu a fost făcută în conformitate cu prevederile art. 5 din contract, respectiv cu 15 zile înainte de expirarea duratei contractuale, în luna decembrie 2012 contractul nu mai putea fi reziliat, motiv pentru care acest fapt s-a produs la data de 18.01.2013; procesul verbal de predare a obiectivului S.C. E. F. S.A. din Ş.din data de 18.01.2013, semnat de către reprezentanţii pârâtei, care demonstrează faptul că la data de 18.01.2013 au încetat prestaţiile reclamantei şi au fost predate posturile de pază; procesul verbal de predare a obiectivului F. de B. din S. din data de 18.01.2013, semnat de către reprezentanţii  pârâtei, care demonstrează faptul că la data de 18.01.2013 au încetat prestaţiile reclamantei şi au fost predate posturile de pază.

Prin urmare, reclamanta menţionează faptul că, contractul de prestări servicii nr. …./01.03.2005 şi-a încetat efectele la data de 18.01.2013.

În privinţa solicitării pârâtei de limitare a cuantumului penalităţilor la valoarea facturilor, reclamanta arată că cererea introductivă a fost introdusă ulterior abrogării Legii nr. 462/2002 prin Legea nr. …./30.06.2009, prin urmare la data la care reclamanta a investit instanţa, nu mai exista limitare vis-a-vis de cuantumul penalităţilor de întârziere solicitate ca urmare a neachitării facturilor, ca atare cuantumul acestora poate depăşi valoarea debitului.

În probaţiune reclamanta a depus în fotocopii înscrisurile filele 101- dosar, respectiv: Ordonanţa nr. …../COM/2012 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. …./111/2011, plan de pază nr…../25.04.2012, plan de pază nr…../27.04.2012, procese verbale de predare primire a serviciului încheiate la data de: …..2012,  …..2012,  ….2012,  …..2011,  …..2011,  04.06.2011,  09.05.2011,  09.12.2010,  19.09.2010,  01.08.2010,  17.06.2010,  14.05.2010,  13.04.2010,  05.03.2010, 11.06.2009,  23.05.2009, 18.05.2009, 09.04.2009, 20.03.2009, 18.03.2009, 20.12.2008, 01.08.2008, 19.07.2008, buletinele posturilor la obiectivul E. F. din data de: 05.11.2010, 06.12.2010, 20.01.2011, 13.03.2011, 26.04.2011, 30.06.2011, 03.07.2011, 7/8.08.2011, 9/10.02.2012, 11/12.04.2012, 27/28.02.2012, 11/12.04.2012, 27/28.05.2012, 28.06.2012, 12.07.2012, 24.09.2012, 07.11.2012, 09.12.2012, Actul Adiţional nr…./05.05.2008 la contractul de prestări servicii nr……/01.03.2005, Actul Adiţional nr…../24.02.2012 la contractul de prestări servicii nr…../01.03.2005, fişa categoriilor de servicii prestate la beneficiar, adresa nr…../06.12.2012 emisă de către pârâtă, procesul verbal de predare a obiectivului S.C. E. F. S.A. Ş. încheiat la data de 18.01.2013, procesul verbal de predare a obiectivului F. de B. S. încheiat la data de 18.01.2013, fila de comunicare din dosarul nr…./111/2012, Sentinţa comercială nr…./COM/2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, cererea reclamantei nr…./22.08.2012 către BEJ B.I., O.P. nr…/22.08.2012, O.P. nr…/22.08.2012, O.P. nr…/22.08.2012.

În şedinţa publică din data de 16.05.2013 instanţa a respins excepţia conexităţii invocată de către pârâtă şi excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtă, pentru considerentele reţinute în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din analiza înscrisurilor depuse în probaţiune la dosar rezultă faptul că, între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii nr…./01.03.2005 (nr…/11.03.2005) – filele 9-12, prin care reclamanta - în calitate de prestator, s-a obligat să asigure paza şi protecţia bunurilor şi valorilor aparţinând beneficiarului – pârâtei, conform structurii prevăzute în anexa 1 la contract, pe o perioadă de 5 ani, la un tarif de 5 lei/oră, aşa cum este prevăzut în fişa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul SC E. F.SA, fiind emise în acest sens facturile nr…./31.12.2009, nr…../31.01.2010, nr…./28.02.2010 – filele 6-8, în valoare totală de 202.672,47 lei, urmând ca plata să fie făcută pe baza facturilor emise de prestator, în termen de 10 zile de la primirea facturii în original, conform articolului 7 din contract.

Prin convenţia mai sus identificată  – art.11, părţile au convenit încheierea unei  clauze penale în cazul neachitării de către pârâtă a contravalorii facturilor emise de reclamantă, astfel: „pentru neexecutarea la termen a obligaţiilor băneşti, se vor percepe penalităţi de 0,15 % pe zi de întârziere.”

Prin actul adiţional nr…. încheiat la data de 05.05.2008 la contractul de prestări servicii nr…./01.03.2005, părţile au convenit reducerea numărului de posturi pentru asigurarea serviciilor de pază, precum şi majorarea tarifelor facturile ulterioare actului adiţional fiind întocmite conform modificărilor aduse prin Actul Adiţional.

În ceea ce priveşte durata contractului , instanţa reţine următoarele prevederi din convenţia părţilor:

„ Art. 4. Prezentul contract este valabil pentru o perioadă de 5 ani.

Art. 5. Durata contractului se poate prelungi cu acordul părţilor. Dacă nici una din părţi nu comunică în scris , cu cel puţin 15 zile înainte de expirare intenţia de renunţare la contract , acesta se prelungeşte în mod automat pentru o perioadă egală cu cea care s-a contractat. „

Prin Actul adiţional la contract, nr…/05.05.2008 (fila 173) părţile au convenit modificarea, Anexei 1 la contract începând cu data de 01.06.2008. Totodată pe exemplarul actului adiţional apare şi clauza cu scriere olografă „Contractul de prelungeşte lunar”, scriere semnată de către reprezentanţii celor două părţi contractante.

Instanţa va reţine că  părţile contractante au înţeles  modificarea  doar a art. 4 din contract, în sensul reducerii duratei contractuale de 5 ani la o lună, cu posibilitatea de prelungire a contractului. Va reţine aşadar instanţa că  articolul  5 din contract nu a fost modificat prin actul adiţional mai sus individualizat, el rămânând în vigoare în forma iniţială din contract.

Din analiza documentelor depuse în probaţiune , nu rezultă existenţa în perioada (2008-noiembrie 2012 ) a vreunui înscris redactat de către pârâtă şi comunicat reclamantei , prin care să se notifice intenţia de renunţare la contract, de neprelungire a acestuia,  (mai puţin adresa nr. ….5/06.12.2012– fila 176).

Reţine instanţa faptul că, pârâta prin semnarea periodică a extraselor de cont nr. …./31.01.2011, nr. …./25.05.2011, nr. …./01.02.2012 – filele 17-28, recunoaşte existenţa soldurilor, respectiv recunoaşte înregistrarea în evidenţele sale contabile a debitului pe care-l are faţă de reclamantă.

Mai mult decât atât, reţine instanţa faptul că prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta recunoaşte şi confirmă doar înregistrarea facturilor, contestând efectuarea serviciilor.

 Din procese verbale de predare primire a serviciului depuse în probaţiune de către reclamantă – filele 127-149, rezultă faptul că a fost efectuat planul de pază, respectiv reclamanta - în calitate de prestator, a asigurat paza şi protecţia bunurilor şi valorilor aparţinând beneficiarului – pârâtei.

Din cuprinsul adresei nr…/06.12.2012 emisă de pârâtă către reclamantă – fila 176, rezultă faptul că reclamantei i s-a comunicat că, începând cu data de 15.12.2012, contractul de prestări servicii nr…/01.03.2005, nr…./11.03.2005 încetează, întrucât reclamanta nu va mai executa serviciile de constituie obiectul contractului, astfel încât contractul rămâne fără obiect.

Din procesul verbal de predare a obiectivului S.C. E. F.S.A. Ş. încheiat la data de 18.01.2013 – fila 177, precum şi din procesul verbal de predare a obiectivului F. de B. S. încheiat la data de 18.01.2013 – fila 178, rezultă faptul că la predare nu au fost obiecţii cu privire la integritatea obiectivului.

Astfel, instanţa va respinge apărarea pârâtei conform căreia reclamanta nu a dovedit executarea serviciilor la care s-a angajat prin contractul încheiat , mai mult decât atât pârâta invocând excepţia non adimpleti contractus, sarcina probei îi incumba , dar  din ansamblul probaţiunii administrate rezultă că reclamanta a prestat serviciile la care s-a obligat, contravaloarea facturilor fiscale nefiind achitate de către beneficiar.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind penalităţile de întârziere, instanţa reţine prevederile art.4 al.1-3 din Legea 462/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, text de lege în vigoare la data naşterii raporturilor juridice între părţi – anume la data de 01.03.2005, potrivit căruia:

„ART. 4

(1) In contractele incheiate partile contractante vor prevedea ca, in cazul neindeplinirii in termen de 30 de zile de la data scadentei a obligatiilor prevazute la art. 3 alin. (1), debitorii sa plateasca, in afara sumei datorate, penalitati pentru fiecare zi de intarziere.

(2) In contractele comerciale dintre partile contractante, indiferent de forma in care acestea se incheie, in afara penalitatilor contractuale prevazute la alin. (1), pentru compensarea prejudiciului suferit de catre creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligatiilor asumate de debitor, se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.

(3) Totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare, prevazute la alin. (1) si (2), nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.”

Reţine mai apoi instanţa faptul că, în cuprinsul contractului ce face obiectul cauzei, părţile nu au introdus prevederi de excepţie de la regula de mai sus, respectiv nu au consimţit ca totalul penalităţilor de întârziere să poată depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, astfel că lipsa unei astfel de clauze, în contextul textelor legale în vigoare la acel moment, nu poate semnifica decât intenţia clară a părţilor de a nu permite ca penalităţile să poată depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. 

Obligaţiile contractuale şi mai ales excepţiile de la o anumită regulă trebuie prevăzute în mod clar şi neechivoc, deoarece potrivit art.983 Cod civil „când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă.”

Raportat la considerentele mai sus reţinute, văzând prevederile art.4 al.1-3 din Legea 462/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, în condiţiile în care în contract nu s-a prevăzut că penalităţile de întârziere pot depăşi valoarea debitului, instanţa le va diminua la valoarea debitului principal.

Văzând aceasta stare de fapt, în temeiul art.969 al.1 din Codul Civil potrivit căruia - convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, a art.970 din Codul Civil potrivit căruia - convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă, a art.1073 din Codul Civil potrivit căruia - creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligaţie, în caz contrar are dreptul la dezdăunare, a art.983 Cod Civil – când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă, , în temeiul articolului 102  din capitolul VII- secţiunea 1 a legii nr. 7/2011 pentru punerea în aplicare  a legii nr. 287/2009 privind Codul Civil , potrivit căruia: „ contractul este supus legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea , interpretarea , efectele, executarea şi încetarea sa. „ , instanţa apreciază cererea de chemare în judecată a reclamantei ca întemeiată în parte, motiv pentru care o va admite în parte, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa în temeiul art. 274 coroborat cu art.276 din Codul de Procedură Civilă, reţinând culpa procesuală a pârâtei o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de ….. lei reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, (taxe judiciare aferente debitului principal şi penalităţilor acordate şi la care pârâta a fost obligată către reclamantă), potrivit documentelor justificative anexate (filele 43,256 dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea reclamantei S.C. T. S. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. F.S.A.

Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de …… lei  reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate şi la suma de ….. lei reprezentând penalităţi de întârziere şi la suma de ….. lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 16.05.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER

Domenii speta

Spete similare