Ordonanţă de plată

Sentinţă civilă 5281 din 16.07.2013


Ordonanţă de plată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 25.03.2013, SC S S G SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC D SRL obligarea acesteia, pe calea ordonanţei de plată, la plata sumei de 1290,04 lei contravaloare  servicii prestate debitoarei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în data de 30.01.2012 s-a emis factura nr.1256/20.01.2012 către debitoarea SC T D SRL în valoare de 2290,04 lei reprezentând servicii montaj DVR-6308 Ad-F, montaj camera video, montaj microfon, din care s-a achitat parţial suma de 100000 lei, situaţie rezultată din fişa de contabilitate a cleinţilor emisă de SC S S  G SRL.

În dovedirea acţiunii creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: factura fiscală.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.1013 şi urm CPC, privind procedura ordonanţei de plată.

Cererea a fost legal timbrată.

Debitoarea, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă, prin reprezentant, pentru a-şi face apărări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoarea SC S S G SRL în calitate de vânzător şi debitoarea SC D SRL în calitate de cumpărător, s-au stabilit raporturi contractuale, având ca obiect prestări servicii. Facturile  fiscale  acceptate în mod expres de debitoare prin semnare reprezintă şi ea o formă simplificată de contract, făcând dovada deplină a raporturilor stabilite între părţi şi a asumării obligaţiei de plată de către debitoare.

În drept, potrivit art.1013 CPC, prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Instanţa reţine că debitoarea nu a depus întâmpinare, iar în conformitate cu disp. art.1018 CPC, poate considera recunoscute pretenţiile creditoarei.

Cu privire la debitul solicitat, în cuantum de 1290,04 lei reprezentând debit datorat conform facturii sus menţionate, instanţa reţine că această creanţă este certă, existenţa sa rezultând din chiar cuprinsul facturii, este lichidă, cuantumul său fiind determinat în factură şi este exigibilă de la data emiterii, debitoarea făcând şi o plată parţială ceea ce echivalează practic cu o recunoaştere a debitului.

 

Instanţa constată că a fost respectată şi procedura prealabilă a somaţiei de plată.

Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, instanţa va admite cererea şi va ordona debitoarei să plătească creditoarei suma de 1290,04 lei reprezentând contravaloare  servicii prestate şi neachitate.

În scopul executării obligaţiei de plată, instanţa va fixa un termen de plată de 15 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

 

Fiind în culpă procesuală, debitoarea urmează a fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150,3 lei, suportate de către creditoare cu prilejul soluţionării cererii de emitere a ordonanţei de plată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.