Trafic persoane la muncă şi şedere ilegală în ţară , cetăţeni din Bangladesh

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bacău  nr. 20D/P/2011 din 05.09.2011, s-a dispus  trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

O.V., pentru săvârşirea infracţiunilor:

- participaţie improprie la infracţiunea de a determina cu ştiinţă prin intermediari intrarea pe teritoriul ţării a cetăţenilor străini supuşi traficului de persoane prin folosirea unui mijloc fraudulos prev. şi ped. de art.31 alin. 2 teza I  C.p. rap. la art. 17 al.1 lit. a din Legea 678/2001 modificată;

- participaţie improprie la infracţiunea de fals în declaraţii, prev. şi ped. de art. 31 alin. 2 teza I  C.pen rap. la art. 292 C.pen.;

- de facilitare a şederii ilegale a străinilor pe teritoriul României prev. şi ped. de art. 141 al. 1, al. 2 lit. a  din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România;

- trafic de persoane în formă continuată prev. şi ped. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp; toate cu  aplic. art. 33 lit.a C.p., constând în aceea că:

- cu intenţie l-a determinat pe C.Ş. – administratorul SC T. 2 SRL Galaţi, să emită în fals invitaţia care a fost depusă la M.A.E. şi prin acest mijloc fraudulos să determine intrarea pe teritoriul României a 5 cetăţeni străini supuşi traficului de persoane, fapte comise de C.Ş. fără vinovăţia cerută de lege .

- în luna iulie 2010 a recrutat  cele 5 părţi vătămate din Republica Populară Bangladesh, în India, New Delhi prin intermediul SRB I. – societate din Republica Populară Bangladesh, administrată de M.S.H., prin promisiuni mincinoase de obţinere a unor vize de muncă în România, şi de asigurare a unor locuri de muncă plătite, a cazării şi a hranei, ş ia încasat  sume mari de bani în acest scop; în perioada 03.11.2010 – 15.02.2011 a cazat părţile vătămate la Bucureşti, Oneşti şi B. şi le-a exploatat prin muncă cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, transportându-le  periodic (alternativ cu inc. O.M.) la ferma de ciuperci aparţinând SC S.T. SRL Oneşti;

- după expirarea vizei de scurtă şedere cu care părţile vătămate au intrat în ţară, le-a favorizat şederea ilegală în România, ducându-le în eroare cu privire la natura termenului de 15 zile dat de ORI pentru părăsirea voluntară a ţării.

 O.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev. şi ped. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp şi  facilitarea şederii ilegale a străinilor pe teritoriul României prev. şi ped. de art. 141 al. 1, al. 2 lit. a  din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu aplic. art. 33 lit.a C.p., constând în aceea că: împreună cu tatăl său, inculpatul O.V. a traficat cele 5 părţi vătămate din Republica Populară Bangladesh, în modalităţile transport, cazare şi exploatare prin muncă, iar după ce şederea acestora în România a devenit nelegală, prin acţiunile sale a favorizat şederea lor ilicită  în România.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr.4428/110/2011 la data de 05.09.2011.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii: O.V. (filele 108  vol.I ds.4428/110/2011, fila 42 vol.II instanţă, fila 5 vol.III instanţă, filele 69-72 vol.III instanţă) , fiul acestuia, inculpatul O.M. (filele 73-74 vol.III instanţă).

S-au audiat martorii din lucrări: C.Ş., R.D., V.I.,  N.M., A.M., B.V., B.V.,  A.E., C.G., B.C., F.D.,  R.G.  (filele 118-119, 120, 193-199 vol.III instanţă , filele 43, 50, 201 vol.IV instanţă,s-au depus xerocopii ale invitaţiilor şi e-mailurilor trimise între inculpaţi şi martori (filele 121-129 vol.III instanţă),

 În apărarea sa inculpatul O.V. a depus o întâmpinare (filele 109-120, vol.I), extras din presă, acte medicale, carnet de sănătate, certificat medical, scrisoare medicală, (filele 121-125 vol.I, filele 144-152 vol.II, filele 6-36 vol.III, ), copii ale avizelor de însoţire a mărfii,  a producţiei de ciuperci de la ferma proprire (filele-126-154 vol.I), un memoriu adresat judecătorului delegat în Penitenciarul Bacău (filele 89-100 vol.II instanţă), copii xerox şi originale ale cotidienelor locale „Info T. filele 4549 vol.IV dosar instanţă, fotografii despre care inculpatul afirmă că provin de la locuinţa unde au stat părţile vătămate cazate (filele 99-107 vol.IV instanţă).

În memoriul depus la instanţă, fila 113 din volumul I, inculpatul O.V., a arătat că, pe parcursul urmăririi penale, părţile vătămate nu au beneficiat de un traducător din Republica Bangladesh.

În aceeaşi ordine de idei, inculpatul a invocat faptul că traducătorul folosit de organele de urmărire penală, d-ul A.P. deţine o societate comercială care are ca obiect de activitate implementarea forţei de muncă şi astfel al fi în conflict de interese cu societatea comercială a inculpatului SC F.E. SRL,  motiv pentru care consideră că traducerile efectuate nu ar fi conforme cu adevărul, că nu ar reliefa adevărata situaţie de fapt expusă de părţile vătămate.

Instanţa de judecată, pentru efectuarea traducerilor în limba maternă, a solicitat unui alt traducător, d-lui P.L.S., traducerea actelor procedurale, respectiv a citaţiilor.

Având în vedere răspunsul înaintat instanţei de către dl. traducător P.L.S. prin care a adus la cunoştinţă instanţei că nu poate efectua traducere în limba bengali şi cere instanţei să ia legătura cu d-l A.P. care a mai efectuat astfel de traduceri la instanţele din ţară.

Având în vedere verificările efectuate la Ministerul  Justiţiei prin intermediul d-lor S.M. şi M.T. prin care s-a confirmat faptul că d-l P. este singurul traducător însă nu au cunoştinţă de faptul că este interpret şi nu traducător.

Având în vedere că nu mai există alt traducător sau interpret de limba bengali, instanţa în baza art.15 al.1 Lg.178/1997 privind autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor care dă posibilitatea ca în cazul în care nu se găsesc alţi traducători să se poată apela la oricare alte persoane de încredere care cunosc limba, instanţa a dispus a se lua legătura cu d-l A.P. care a efectuat traducerea la urmărirea penală, urmând a-i fi comunicate actele respectiv citaţiile către părţile vătămate din Bangladesh, în vederea traducerii pentru termenul din 19.06.2012.

La  termenul de judecată din 18.12.2012, prin apărătorii aleşi, avuţi de inculpat la acel moment, au solicitat, în baza art. 332 C.pr.pen. raportat la art. 300 C.pr.pen. restituirea cauzei la procuror, motivat de faptul că părţile vătămate nu au avut traducător, fiind considerate lovite de nulitate aceste declaraţii, solicitându-se refacerea audierii părţilor vătămate.

Instanţa de judecată a respins această solicitare, motivat de faptul că art. 332 C.pr.pen. precizează în mod expres care sunt motivele ce pot determina instanţa de judecată să trimită cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Astfel, art.332 C.pr.pen. arată că: ”restituirea pentru refacerea urmăririi penale se face când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

De asemenea, inculpatul a solicitat audierea unei salariate de la T. Istambul , în perioada funcţionarei B.T., a cărei identificare a durat aproximativ un an de zile, (de la 12.02.2013 până în octombrie 2013) pentru a depune ca probă în instanţă, faptul că l-a sunat pe inculpatul O.V. şi i-a adus la cunoştinţă faptul că cele cinci persoane de cetăţenie indiană, aflate la acea dată în aeroport nu pot continua călătoria fără asigurarea sa, de a le acorda cazare şi bani de transport. După multe termene în care cauza a fost amânată, din motive – unele subiective, de tergiversare a cauzei – instanţa a renunţat la audierea acestei martore, fiindcă nu mai prezenta relevanţă faţă de mersul cercetării judecătoreşti, prin depoziţia acestei martore nu se aducea, practic, nici un element de noutate, în apărarea inculpatului. Era menţionat şi în actul de sesizare aspecte pe care inculpatul dorea să le prezinte instanţei prin audierea acesteia la sediul instanţei. Pe de altă parte aducerea fizic a  acestei martore, sau realizarea unei Comisii Rogatorii cu autorităţile turce,  ar fi fost una deosebit de costisitoare pentru statul român.

Alţi martori solicitaţi de inculpat în apărare, au fost : S.V. şi Ţ.D.  şi care au fost audiaţi (filele 298-299 vol.III instanţă).

Inculpatul O.V. a fost cercetat în stare de arest preventiv de la data de 12.07.2011 şi până la data de 03.02.2012, când Încheierea Tribunalului Bacău din 02.02.2012 a rămas definitivă prin nerecurare. La acea dată s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Pentru motive medicale, inculpatul O.V., a solicitat instanţei modificarea limitelor teritoriale stabilite iniţial la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pentru a-i da posibilitatea să efectueze tratamentelor medicale de urgenţă la inimă, pe întreg teritoriul ţării. Instanţa a admis solicitarea inculpatului, astfel că la data de 09.03.2012, inculpatului i s-a permis deplasarea în ţară, pentru efectuarea tratamentelor necesare.

După „eşecul” cu cei cinci cetăţeni din Banghlash, inculpatul O.V., insistă în continuarea aceluiaşi gen de activitate: de recrutare a forţei de muncă, în condiţii sumare de masă, cazare, pentru plasarea lor în domeniul construcţiilor.

La data de 20.09.2012, acelaşi inculpat a solicitat ridicarea completă a controlului judiciar, pentru acelaşi motive medicale, dorind părăsirea ţării pentru efectuarea tratamentelor în SUA .

Şi inculpatul O.M. după ce măsura obligării de a nu părăsi ţara i-a fost admisă, a solicitat instanţei, revocarea acestei măsuri, dorind părăsirea ţării pentru continuarea studiilor în Hong Kong. Acest inculpat a fost arestat preventiv odată cu tatăl său, la data de 12.07.2011 şi i-a fost înlocuită măsura, prin decizia Curţii de Apel Bacău, nr. 855/09-09-2011 cu măsura obligării de a nu părăsi ţara. La data de 28.01.2013 instanţa a respins solicitarea acestuia de revocare (încheiere fila 145 vol.III instanţă) rămasă definitivă prin respingerea ca nefondată a recursului promovat de inculpat la Curtea de Apel Bacău. .

Cauza a suferit multiple amânări datorate în principal dificultăţilor întâmpinate cu citarea părţilor vătămate la domiciliilor acestora în Republica Bangladesh, cu traducerea actelor de procedură în limba bengali (prin lipsa unui traducător sau interpret pentru această lipsă), precum şi pentru desele solicitări de angajare apărători şi pregătirea apărării. Inculpaţii au avut mulţi apărători aleşi, însă după câteva termen de judecată aceştia reziliau contractul, instanţa fiind nevoită a apela la amânări repetate pentru desemnarea apărătorilor din oficiu, pentru ca imediat inculpaţii să-şi angajeze alţi apărători aleşi.

La penultimul termen de judecată - inculpatul O.V., prin apărătorul ales, de la acel moment – d-l avocat S.E.,din cadrul Baroul de Avocaţi Galaţi (delegaţie fila 148 vol.IV instanţă), a însetat în amânarea cauzei invocând  nevoia  ataşării de probe în apărarea inculpatului. Aceste probe au mai fost puse în discuţia părţilor, - a procurorului a apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, respingându-se necesitatea administrării lor. După respingerea cererilor, nemaifiind practic de solicitat, de invocat alte motive pentru amânarea cauzei, inculpatul, prin apărătorul său, a formulat o cererea de modificare a controlului judiciar pentru a-i permite să părăsească teritoriul României în vederea punerii în aplicare a unui proiect de cercetare, eventual de investiţie în România, în domeniul energiei eoliene. Pentru motivarea cererii sale, inculpatul a ataşat la dosar un material  în formă scrisă – filele 203-233 vol.IV instanţă. De asemenea, apărătorul a solicitat un ultim termen de judecată pentru ca instanţa să-i de-a posibilitatea să pregătească concluzii în vederea susţinerii dezbaterilor. Instanţa de judecată, din respect pentru domnul avocat, i-a admis cererea formulată (pentru pregătirea judecării cauzei pe fond) şi a amânat cauza la data de 19.11.2013, încheiere filele 237-238 vol.IV instanţă) şi a rămas în pronunţare cu soluţionarea cererii de modificare a controlului judiciar, fiindu-i respinsă şi rămasă definitivă.

La ultimul termen stabilit, spre surprinderea instanţei, apărătorul ales nu s-a prezentat, nu a formulat concluzii scrise, în schimb a desemnat un substituent, care a reiterat aceleiaşi solicitări de probatorii (de ex: audiere martorei B.T.). Faţă de atitudinea  manifestată de apărătorul ales titular, instanţa a dispus amendarea acestuia cu suma de 200 lei. Apărătorul substituent, în concluziile sale a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.b C.pr.pen. precizând că va depune pe larg argumentarea solicitării făcute. Nici până în ziua de astăzi nu au fost ataşate aceste concluzii scrise. Ceea ce s-a ataşat la dosar sunt propriile concluzii pe care le-au înţeles inculpaţii să le ataşeze la dosar, la data de 29.11.2013.

Faţă de imposibilitatea realizării procedurii de citare a părţilor vătămate/părţi civile, la domiciliile cunoscute în ţara de origine, instanţa de judecată, a admis solicitarea apărătorului ales al inculpaţilor de la acea dată, dispunând citarea acestor păţi prin afişare la Consiliul local de la locul săvârşirii faptei – Mun.Oneşti şi Primăria comunei B., precum şi la sediul Parchetului ce a efectuat cercetări în cauză – mun. Bacău DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău.

Părţile vătămate au avut asigurată apărarea din oficiu, prin intermediul avocatului desemnat, din cadrul Baroului Bacău.

Demersurile instanţei de fond au fost zadarnice în dorinţa de a fi citate părţile vătămate la domiciliile acestora, având în vedere că nici primele citaţii făcute la începutul cercetării judecătoreşti, în cursul lunii decembrie 2011, fiindcă nici la acest moment nu s-au întors procesele de îndeplinire a procedurii de citare cu aceste părţi vătămate. Situaţia dificilă cu care se confruntă România în relaţii diplomatice, la nivelul cooperării judiciare în materie penală, cu India a fost reliefată instanţei de către Consulatul General al României din cadrul M.A.E. a României – fila 228 vol.I dosar instanţa, precum şi adresa nr. 27330/2011 din 23.03.2011 a Serviciului de Cooperare Judiciară I.ă în materie penală, filele 383-384 vol.II urm.pen.

În motivarea admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe care instanţa de fapt i-a admis-o inculpatului O.V., între altele a fost şi această imposibilitate de realizare a procedurii de citare, de asigurare a prezenţei fizice a părţilor vătămate în faţa instanţei în vederea audierii, a încălcării normelor procedural penale, de menţinere în stare de arest preventiv a inculpatului, pe baza aceloraşi motive, neavând nici o posibilitate de prezentare a părţilor vătămate în sală. Încălcarea normelor europene în materia dreptului de libertate ar fi fost uşor de demonstrat în situaţia dată, motivările menţinerii stării de arest preventiv ar fost stereotipe, nimic nu s-ar fi schimbat din 60 în 60 de zile, astfel ca să determine instanţa să-i menţină arestarea preventivă. Condamnările României în faţa instanţelor europene au fost numeroase pentru acest motiv, al menţinerii stării de arest preventiv fără să se motiveze convingător necesitatea menţinerii privării de libertate.

Pentru acoperirea viciului de procedură, s-a procedat la afişarea citaţiilor în trei locuri diferite: Consiliile Locale al Municipiului Oneşti, al comunei B. (locurile săvârşirii faptei), precum şi la sediul organului judiciar care a efectuat urmărirea penală – Consiliul local al mun. Bacău (sediul DIICOT Bacău). De asemenea, din partea Baroului Bacău, părţile vătămate au avut apărător, avocat, în persoana doamnei avocat Ţ.G. Astfel, considerăm respectate dispoziţiile art. 174 C.pr.pen.

S-a dovedit că intenţia inculpaţilor a fost în permanenţă de a părăsi ţara (prin cererile repetate cu diferite motive), singura cale a fost menţinerea lor  în România pe care dispoziţiilor art. 160 C.pr.pen., ultima dată în cursul lunii octombrie 2013, prin prezentarea acelui material privind energia eoliană.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

I. LATURA PENALĂ

1. În fapt : 

În urma unei sesizări din oficiu a BCCO Bacău – Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane cu privire la faptul că numiţii O.V., O.M. şi C.Ş., prin intermediul unor cetăţeni din Bangladesh şi Malaezia, recrutează persoane din aceste ţări şi le facilitează pătrunderea în spaţiul Uniunii Europene unde sunt exploatate prin muncă.

La baza acestei sesizări a stat identificarea unui număr de 5 cetăţeni din Republica Populară Bangladesh, respectiv S.I.S., M.E.H., M.R., D.H. şi M.R.H., pe teritoriul României, fără drept de şedere în condiţiile în care le expiraseră vizele, existând indicii că ar fi victimele unei infracţiuni de trafic de persoane.

În data de 15.02.2011 cetăţenii Republicii Populare Bangladesh D.H. şi M.R.H. au fost depistaţi de către Secţia Regională de Poliţie Transporturi Braşov în trenul rapid nr. 346 care circula pe ruta Bucureşti Nord – Viena. Având în vedere  declaraţiile date de aceştia în faţa reprezentanţilor Oficiul Român pentru  Imigrări – Direcţia Migraţie – Serviciul pentru Imigrări Braşov au mai fost depistaţi trei cetăţeni străini din acelaşi stat, S.I.S., M.E.H. şi M.R. în imobilul din localitatea B., jud. Bacău, aparţinând martorei N.M..

În urma verificărilor efectuate de ORI s-a stabilit că cei 5 cetăţeni din Republica Populară Bangladesh au intrat în România în data de 03.11.2010 prin punctul de trecere al frontierei Otopeni, în baza unei vize de scurtă şedere în scop de afaceri tip C/A. Vizele au fost eliberate de Ambasada României din New Delhi – India, în scop de afaceri,  începând cu data de 06.09.2010, cu drept de şedere de 30 de zile pe teritoriul României, în baza unei invitaţii înaintată Consulatului României din India de către SC T. 2 Galaţi, administrată de înv. C.Ş.

În data de 22.11.2010, cei 5 cetăţeni străini s-au prezentat la Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău însoţiţi de inculpatul O.V. Întrucât autorităţile au constatat că aceştia nu au respectat obligaţia de a părăsi România înainte de expirarea perioadei de valabilitate a vizei de scurtă şedere, la data de 22.11.2010 au fost emise decizii de returnare de pe teritoriul României întrucât şederea devenise ilegală. Conform procedurii reglementate de OUG. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cetăţenii străini trebuiau să părăsească voluntar România în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de returnare.

Fiind depistaţi de autorităţi în zilele de 15 respectiv 16.02.2011, după expirarea termenului în care trebuiau să părăsească voluntar ţara, s-a dispus măsura administrativă a îndepărtării lor sub escortă de pe teritoriul României. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus prin rezoluţii din data de 16.02.2011 luarea în custodie publică a celor 5 cetăţeni din Republica Populară Bangladesh, în temeiul art. 97 al. 2 şi art. 88 al. 7 din OUG. 194/2002, măsură care a încetat de drept în urma formulării unor cereri de azil de către cetăţenii străini. Cele 5 părţi vătămate au fost audiate imediat după depistare de către lucrătorii de poliţie din cadrul ORI, care au reuşit să se înţeleagă cu ei destul de greu în limba engleză, şi au fost cazate în Centrul de cazare pentru solicitanţii de azil Galaţi. Întrucât din aceste declaraţii rezultau indicii cu privire la faptul că ar fi victimele unei infracţiuni de trafic de persoane, ORI a sesizat BCCO Bacău în vederea efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti pentru efectuarea de cercetări faţă de O.V., O.M. şi N.M. şi cei 5 cetăţeni străini sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni prevăzute de OUG. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

PJ Oneşti a trimis cauza sesizată de ORI către DIICOT – ST Bacău, aceasta fiind conexată la dosarul nr. 20D/P/2011 în data de 17.03.2011.

Prin adresa nr.1351091 din data de 22.07.2011, ORI – Serviciul pentru Imigrări al Jud. Bacău ne-a comunicat că cererile de azil şi căile de atac depuse de cei 5 cetăţeni din Republica Populară Bangladesh au fost respinse, iar aceştia au fost evacuaţi în luna aprilie 2011, din Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi, fiind emise ordine de depistare la nivel naţional.

Inculpatul O.V. a iniţiat începând cu anul 2009 operaţiuni consistente pe linia importului în România de forţă de muncă din Asia. În acest scop a dezvoltat un sistem relaţional la nivelul unor reprezentanţi diplomatici ai statelor din spaţiile furnizoare de forţă de muncă.

Din verificările efectuate de organele de poliţie a rezultat că inc. O.V. este administrator la SC F.E. SRL Oneşti, SC W.T. SRL, SC S.T.SRL Oneşti şi SC B.R.T. SRL şi a avut o procură de administrare pentru SC V. SRL Bacău.

Societatea comercială V. SRL Bacău îl are ca unic asociat pe H.P., care are aceeaşi adresă de domiciliu cu inc. O.V.. S-a stabilit că Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti are în lucru dosarul nr. 1555/P/2011, în care H.P. în calitate de administrator la SC V. SRL este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, constând în aceea că în perioada 30.09-27.11.2008 a efectuat tranzacţii comerciale intracomunitare în valoare de 723.641 lei generatoare de surse impozabile ori taxabile şi a omis evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate. În declaraţiile date în acest dosar H.P. a precizat că este neşcolarizat, a fost paznic la SC S.T.SRL şi la solicitarea inc. O.V. a fost de acord să preia prin cesiune părţile sociale ale SC V. SRL, semnând la notar mai multe acte de împuternicire pentru O.V., fără a efectua el personal activităţi în societate.

În societatea SC F.E. SRL inc. O.V. este asociat cu cetăţeanul malaezian J.B.H., şi a fost asociat până de curând şi cu  numitul C.G. care a ieşit din societate ,fiind înlocuit de inc. O.M.. Conform relaţiilor primite de la M.A.E. - J.B.H. este soţul ambasadoarei Malaeziei la Bucureşti şi beneficiază de imunitate de jurisdicţie civilă, penală şi administrativă pe teritoriul României. În SC S.T.SRL inc. O.V. este asociat cu  fiul său, inc. O.M.. În 31.05.2011 O.V. în asociere cu cetăţeanul chinez W.T. a înfiinţat SC S.C. SRL, iar în data de 20.05.2011 a fost înfiinţată societatea M.S. SRL de către O.M. în asociere cu M.Ş.I.

Din documentaţia ataşată la dosarul de urmărire penală rezultă că în cursul anului 2010 inculpatul O.V. a încercat să obţină detaşarea unui număr mare de cetăţeni din Republica Populară Bangladesh în România, la SC F.E. SRL Oneşti, pe care o administrează, fără însă a obţine avizele cerute de legislaţia în vigoare în acest scop.

În urma percheziţiilor efectuate în data de 11.07.2011 la domiciliul inc. O.V. şi la sediul SC S.T.SRL Oneşti au fost ridicate mai multe înscrisuri, printre care 308 contracte  de detaşare a unor cetăţeni din Republica Populară Bangladesh prin intermediul SRB I. la SC V. SRL Bacău şi 42 contracte de detaşare la SC S.T.SRL Oneşti. Aceste contracte sunt semnate de muncitorii ce urmau a fi detaşaţi şi de M.S.H. în calitate de reprezentant al SC SRB I.  la SC S.T.SRL.  Contractele sunt întocmite în aceeaşi formă cu cele depuse la instituţiile statului de către SC F.E. SRL Oneşti,  nu sunt datate şi în conţinutul lor nu există menţiuni cu privire la profesiile solicitanţilor bengalezi, situaţie care creează ambiguităţi juridice  şi conturează ideea că demersurile prezintă caracteristicile unor operaţiuni de migraţie mascată. Documente similare s-au găsit şi în urma percheziţiei efectuate în mediile de stocare a datelor informatice ridicate de la inc. O.V.

Prin adresa 6638/21.04.2011 ITM Bacău ne-a comunicat că SC F.E. SRL prin administratorul O.V. a înregistrat la ITM Bacău, sub nr. 12078/08.07.2010 o adresă prin care se solicita avizarea unui contract de detaşare pentru 350 de muncitori de la firma SRB I. din Bangladesh. Ulterior, a revenit cu adresa nr. 13619/04.08.2010, prin care solicita acelaşi lucru pentru 100 de muncitori din Bangladesh,  anexând o listă cu numele şi nr. paşapoartelor acestora.

Conform art. 18 din OUG nr.56/2000 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, angajatorul la care s-a dispus detaşarea transmite Inspectoratului Teritorial de Muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul o comunicare privind detaşarea salariaţilor străini pentru al căror acces pe piaţa muncii din România este necesară autorizaţia de muncă, cu cel puţin 5 zile anterioare începerii activităţii  pe teritoriul României.

Prin urmare, întrucât conform dispoziţiilor legale ITM nu are în atribuţii avizarea contractelor de detaşare, s-a rezumat la o verificare la sediul declarat al SC F.E. SRL din Oneşti, (care este acelaşi cu sediul declarat al SC S.T.SRL), la solicitarea Oficiului Român pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău, şi împreună cu reprezentanţi ai acestei instituţii, ocazie cu care s-a constatat că la punctul de lucru desfăşoară activităţi o persoană fără a avea încheiat contract individual de muncă, încheindu-se un proces verbal de sancţionare contravenţională în data de 20.09.2010.

La  cererea adresată ITM Bacău, SC F.E. SRL a anexat un contract prestări servicii de cazare cu nr. 44 din 09.07.2010, încheiat cu SC F. SRL din Oneşti, în calitate de prestator, având ca obiect asigurarea de către prestator şi utilizarea de către beneficiar a spaţiilor de cazare, a serviciilor de masă şi a altor servicii pentru cetăţenii din Bangladesh ce urmau să fie aduşi la muncă pe teritoriul României la SC F.E. SRL.

Prin adresa nr. 8258/13.05.2011 ITM Bacău a comunicat că în Registrul special de evidenţă a agenţilor de ocupare a forţelor de muncă în străinătate din cadrul ITM Bacău nu este înscrisă niciuna din societăţile administrate de inculpatul O.V., respectiv SC F.E. SRL, SC W.T. SRL, SC S.T.SRL şi nici O.V. ca persoană fizică.

Conform adresei M.A.E. nr. G5 -2/5491/11.05.2011 SC F.E. SRL a solicitat în cursul lunii iulie 2010 viză de lungă şedere pentru alte scopuri (tip D/AS) în favoarea unui număr de aproximativ 260 de cetăţeni din Bangladesh. Nici unul dintre cetăţeni nu a primit răspuns favorabil pentru obţinerea vizei.

Oficiul Român pentru Imigrări – Direcţia Migraţie a comunicat prin adresa nr. 1183699 din 07.03.2011 că cele 266 de cereri de obţinere a unor vize de lungă şedere D/AS depuse de  cetăţeni din Bangladesh la Misiunea Diplomatică a României la New Delhi, ca străini detaşaţi de la SC SRB I. din Bangladesh la SC F.E. SRL Oneşti, au fost trimise la ORI – Direcţia Migraţie pentru emiterea avizului, conform art. 30 al. 7 din OUG. 194/2002.

Întrucât contractul de detaşare încheiat între SC F.E. SRL, SRB I. şi străinul detaşat nu respecta prevederile legale în vigoare cu privire la contractele de prestări servicii, respectiv nu se preciza numărul, obiectul contractului şi activităţile pe care străinul urma să le execute în România, termenele de execuţie, obligaţiile părţilor, modalităţile şi condiţiile de plată, răspunderea contractuală, s-a apreciat că există suspiciuni cu privire la motivele pentru care au fost solicitate vizele. În consecinţă, această instituţie a stabilit că există motive să se considere că vizele au fost solicitate în scopul migrării ilegale şi a transmis avizul la cererile de viză, în sensul constatării neîndeplinirii condiţiilor de intrare în ţară a străinilor prin invocarea prevederilor art. 49 al. 1 lit. a pct. ii, coroborat cu art. 27 al. 2 lit. e din OUG. 194/2002.

S-au solicitat de la ORI relaţii suplimentare, care au fost trimise prin adresa cu nr. 1183811/30.03.2011. S-a comunicat că pentru transmiterea avizului au fost luate în considerare următoarele elemente: menţiunile misiunii diplomatice făcute în cererile de viză cu privire la documentele depuse de străini, care să justifice scopul şi condiţiile călătoriei; rezultatul verificărilor efectuate de Serviciul pentru Imigrări al judeţului Bacău la sediul social al SC F.E. SRL pentru a constata necesitatea detaşării forţei de muncă din Bangladesh, activităţile ce urmau a fi desfăşurate de străini, condiţiile pentru asigurarea cazării străinilor pe perioada şederii, condiţiile legale de funcţionare a societăţii; rezultatul verificărilor efectuate în evidenţele ORI precum şi cele efectuate în baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În documentaţia depusă de SC F.E. SRL prin inc. O.V. pentru obţinerea vizelor figurează şi o cerere de acordare autorizaţie de muncă în vederea obţinerii vizei pentru angajare în muncă (care are aspectul unei scrisori de intenţie), în care se menţionează că cetăţenii din Bangladesh, angajaţi ai SC SRB I. urmează să fie detaşaţi în România în vederea efectuării de lucrări în agricultură, construcţii şi confecţii, conform unor proiecte avute în vedere şi stabilite în contractul de colaborare dintre SC F.E. SRL şi SRB I.. Se menţiona că statul de funcţii al SC F.E. SRL este prevăzut cu un număr de 1500 de posturi, din care 3 sunt ocupate de cetăţeni români, 450 de cetăţeni străini detaşaţi şi 1047 de posturi sunt vacante.

Aceste date nu corespund realităţii întrucât conform informaţiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, SC F.E. SRL în anii 2008 şi 2009 a dat declaraţii pe proprie răspundere că nu desfăşoară activitate de la constituire.

Având în vedere lipsa de activitate a firmei SC F.E. SRL şi conţinutul unor convorbiri telefonice interceptate autorizat purtate de inc. O.V., s-a conturat ipoteza că acesta intenţiona să plaseze forţa de muncă pe care urma să o aducă din Bangladesh la  persoane fizice şi juridice pentru a obţine astfel diverse beneficii materiale.

Ipoteza a fost confirmată de declaraţia martorului C.G. (fost asociat la SC F.E. SRL Oneşti) şi de inc. O.V. cu ocazia audierii lui în cauză în calitate de învinuit, acesta precizând că intenţiona să plaseze cei 350 de cetăţeni străini la diferite persoane juridice cu contracte de colaborare, ceea ce ar fi însemnat încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare în România.

În condiţiile în care demersurile inc. O.V. de a aduce în România cetăţeni din Republica Populară Bangladesh ca detaşaţi la propriile sale societăţi comerciale sau la SC V. SRL Bacău (societate pentru care avea o procură de administrare), nu au fost încununate de succes, condiţiile impuse de legislaţia în vigoare fiind foarte stricte, acesta l-a determinat pe C.Ş. - administrator al SC T. 2 SRL Galaţi, să emită invitaţii prin care să faciliteze prin această societate, care este mare contribuabil la bugetul de stat, intrarea în mod legal în România a 6 cetăţeni din Republica Populară Bangladesh:cele 5 părţi vătămate şi M.S.H. partenerul său de afaceri din această ţară. Conform actului constitutiv al SRB I.P. LTD şi a memorandumului asocierii găsite cu ocazia percheziţiilor la inculpatul O.V.,traduse din limba engleză în limba română în cursul cercetărilor,M.S.H. este director şi administrator al acestei societăţi care are în obiectul de activitate un număr extrem de mare şi variat de domenii.

 Părţile vătămate S.I.S., M.E.H., M.R., D.H. şi M.R.H. au fost audiate de procuror în prezenţa unor avocaţi desemnaţi din oficiu şi a unui interpret de limbă bengali, care a depus jurământ de martor în condiţiile art. 83, 84, 85 Cpp.

Din declaraţiile părţilor vătămate rezultă că l-au cunoscut pe inc. O.V. în cursul lunii iulie 2010 la New Delhi, fiindu-le prezentat de M.S.H. (P.), care reprezenta o firmă de recrutare de forţă de muncă din Bangladesh, respectiv SRB I.P. LTD. Victimelor li s-a explicat că li se va facilita obţinerea unor permise de muncă în spaţiul UE şi în acest scop au depus cereri de viză la Ambasada României la New Delhi. Toţi 5 au achitat comisioane de mii de euro pentru intermedierea obţinerii vizei de muncă şi contravaloarea transportului, unii dintre ei vânzând în acest scop proprietăţi din Republica Populară Bangladesh. Conform declaraţiilor părţilor vătămate aceste comisioane au fost împărţite între inc. O.V. şi firma de recrutare din Bangladesh.

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare a fost identificat un înscris reprezentând o împuternicire dată de cele 5 părţi vătămate şi de M.S.H. inculpatului O.V. ca să depună şi să ridice paşapoartele lor în vederea obţinerii vizelor de la Ambasada României la New Delhi. Fiind întrebat cu privire la această împuternicire, cu ocazia audierilor inc. O.V. a declarat că nu îşi aminteşte să fi întocmit un asemenea act. (vol. V – fl.160). De asemenea au fost găsite copii după paşapoartele părţilor vătămate.

Părţile vătămate au intrat în România în data de 03.11.2010 prin PTF Otopeni şi au fost aşteptate la aeroport de O.V. şi O.M., care le-au condus la Oficiul de Imigrări în vederea întocmirii formalităţilor de intrare în ţară. Ulterior inc. O.V. le-a luat paşapoartele şi le-a cerut sumele de bani cu privire la care conveniseră încă din India că i se cuvin lui pentru facilitarea obţinerii permiselor de muncă. Cei 5 cetăţeni bengalezi au fost cazaţi timp de 4-5 zile în Bucureşti, după care au fost transportaţi de inc. O.M. la Oneşti şi cazaţi într-un apartament proprietatea lui O.V., situat în mun. Oneşti. La Oneşti au stat aproximativ 2 luni, timp în care erau transportaţi fie de către O.V., fie de O.M. cu un autoturism la o fermă de ciuperci aparţinând SC S.T.SRL, societate administrată de inculpatul O.V., la care era asociat cu inculpatul O.M., unde au muncit cu nerespectarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, asigurări sociale, sănătate şi securitate.

Din probatoriul administrat a rezultat că părţile vătămate nu se cunoşteau înainte de a sosi în România. Declaraţiile acestora sunt concordante în sensul că la ferma de ciuperci au lucrat un număr mare de ore pe zi, câteodată şi noaptea, 10-14 ore, inclusiv sâmbăta şi duminica, primeau mâncare insuficientă în cursul zilei, iar seara îşi găteau mâncare cu produse cumpărate din banii lor, nu au încheiat contracte de muncă cu O.V. şi nici nu au fost plătiţi pentru munca prestată la fermă. Toţi 5 au declarat că nu îl cunosc pe C.Ş. – administratorul societăţii comerciale SC T. 2 SRL Galaţi, nu l-au văzut niciodată şi nu au avut nici un fel de plan de afaceri sau legătură cu această societate. Au precizat că invitaţia de la această societate, în baza căreia au obţinut viza şi au intrat pe teritoriul României le-a fost dată de M.S.H. pentru a o folosi în faţa autorităţilor române, ei neînţelegând de fapt ce fel de viză au primit de la autorităţile române şi nici conţinutul invitaţiei, întrucât aceasta era redactată în limba română.

În data de 22.11.2010 părţile vătămate au fost conduse de inc. O.V. la ORI  - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău, pe motiv că trebuie să-şi prelungească viza de şedere. O.V. le-a explicat că a obţinut o prelungire de 15 zile şi în acest termen le va obţine viză de muncă, iar în acest scop le-a mai cerut bani, în condiţiile în care cetăţenii străini primiseră decizii de returnare, iar termenul de 15 zile le-a fost acordat pentru părăsirea voluntară a ţării.

 Inculpatul O.V. a menţinut astfel în eroare părţile vătămate întrucât conform art. 23 al. 5 din OUG. 194/2002 viza de scurtă şedere nu poate fi prelungită. Faptul că O.V. cunoştea exact tipul de viză cu care părţile vătămate intraseră în România şi faptul că şederea acestora devenise ilegală, neexistând posibilitatea prelungirii vizei, rezultă şi din conţinutul unor convorbirii telefonice interceptate în baza autorizaţiei 117 /2011.

După expirarea vizei de scurtă şedere de afaceri, cu care părţile vătămate au intrat în România, şederea lor a devenit ilegală, aspect cunoscut de inculpaţii O.V. şi O.M., care au menţinut în eroare părţile vătămate. În perioada următoare emiterii deciziilor de returnare inculpaţii O.V. şi O.M., au continuat să exploateze prin muncă părţile vătămate pe care le-au transportat cu maşina la ferma de ciuperci, de la  locuinţa din Oneşti, iar ulterior de la casa din loc. B., în  care i-au adăpostit.

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză (declaraţii părţi vătămate, declaraţii de martori) rezultă că cei doi inculpaţi au exploatat prin muncă părţile vătămate timp de aproximativ 2 luni de zile, perioadă în care i-au folosit la lucru la propria fermă de ciuperci, unde erau obligate să presteze munci grele (cărau saci de compost şi efectuau curăţenie la fermă), lucrau mult peste timpul legal de muncă, respectiv 10-12 ore pe zi, fără repaus săptămânal şi fără a fi plătiţi pentru munca depusă. În zilele în care părţile vătămate munceau la fermă, inculpaţii le dădeau mâncare în cantitate insuficientă.

Părţile vătămate au mai precizat în declaraţiile date că au văzut în apartamentul din Oneşti în care au fost cazate, copii după un număr mare de acte de identitate aparţinând unor cetăţeni din Bangladesh.

La un moment dat, după ce şederea străinilor pe teritoriul României devenise ilegală, inc. O.V. şi O.M. au adăpostit victimele în mediul rural în imobilul din com. B., jud. Bacău, aparţinând martorei N.M. unde acestea au stat aproximativ 4 săptămâni.  Scopul cazării lor în această comună a fost de a evita depistarea de către autorităţi şi în acest mod s-a favorizat şederea ilegală a cetăţenilor străini pe teritoriul ţării. O.V. i-a explicat martorei N.M. că în perioada cât cetăţenii străini vor sta la ea le va obţine permise de muncă şi  i-a promis că îi va plăti întreţinerea străinilor. Din declaraţiile părţilor vătămate reiese că N.M. s-a purtat urât cu ei, întrucât  era nemulţumită de neîncasarea banilor de la inc. O.V.  aşa cum fusese înţelegerea între ei. Părţile vătămate au declarat că la un moment dat,  după ce cheltuiseră banii trimişi de acasă, primeau mâncare de la vecinii cărora li s-a făcut milă de ei.  A fost identificată şi audiată martora A.E., care a declarat că din milă a dat alimente celor 5 cetăţeni străini, cazaţi la sora ei N.M.  În timp, părţile vătămate şi-au dat seama că au fost înşelate, însă le-a fost teamă să îi ceară socoteală inc. O.V.

A fost audiată în calitate de martoră în cauză numita N.M. Aceasta a declarat că în data de 17.01.2011 inc. O.V. a venit la locuinţa ei însoţit de A.C. cu care ea este rudă prin alianţă. Inculpatul i-a propus să găzduiască timp de 2-3 zile 5 cetăţeni străini până li se vor elibera nişte acte ,dându-i un avans de 150 lei şi bani pentru o butelie, urmând ca ulterior să îi mai achite nişte bani în cazul în care străinii vor sta mai mult timp.

Două dintre părţile vătămate au dormit în aceeaşi cameră cu martora pe saltele, iar celelalte trei au dormit într-un chiler. Toaleta era în curte, iar străinii se spălau într-un mic spaţiu amenajat afară, într-un grajd, în condiţiile în care era iarnă. Conform declaraţiei martorei ,străinii şi-au adus hrană când au fost cazaţi ,apoi le-a cumpărat ea de la magazin din banii pe care i-a primit de la ei. Când au rămas fără bani le-a mai dat de mâncare din milă numita I.A.

 Părţile vătămate cetăţeni străini au rămas timp de o lună de zile în locuinţa de la B., până când doi dintre ei au fugit, iar după câteva zile poliţia i-a luat pe ceilalţi trei.

Şi în perioada în care părţile vătămate au fost adăpostite la B. au fost transportate de inculpaţi  în mai multe rânduri pentru a desfăşura activităţi lucrative la ferma de ciuperci. În data de 15.02.2011 D.H. şi M.R.H. au fugit de la B. nemulţumiţi de situaţia dificilă în care se aflau, fiind depistaţi de autorităţi în trenul Bucureşti – Viena, iar în baza primelor declaraţii pe care le-au dat, reprezentanţii ORI i-au depistat şi pe ceilalţi 3 cetăţeni din Bangladesh în casa din loc. B., jud. Bacău.

Partea vătămată M.R.H. a declarat că M.S.H. (P.), proprietarul agenţiei SRB I. i l-a prezentat pe O.V. şi i-a explicat că există oferte bune de muncă în România. M.S.H. i-a încasat un comision de 5000 de euro care includea şi cheltuielile de transport şi de obţinere a vizei, din această sumă 1000 de euro fiindu-i trimişi lui O.V. pentru obţinerea invitaţiei, urmând să-i mai dea acestuia 1000 de euro la sosirea în România. I s-a explicat că în România va munci la o fermă de ciuperci, pentru un salariu de 400 de euro pe lună, având mâncarea şi cazarea asigurate de firmă. La aeroport a fost aşteptat de O.V., care l-a condus împreună cu încă 4 cetăţeni din Bangladesh la Oficiul de Imigrări şi a prezentat actele lor, după care le-a luat paşapoartele. În perioada în care au fost exploataţi prin muncă îşi cumpărau seara hrană din banii proprii şi în acest scop le-au fost trimişi bani de către familiile de acasă pe numele lui O.V.. Partea vătămată  M.R.H.  a declarat că a fugit din B. de disperare, împreună cu D.H., întrucât erau trataţi ca animalele. Expunând condiţiile grele în care au muncit şi faptul că li se dădea hrană insuficientă partea vătămată foloseşte următoarea frază: „Am rămas cu impresia că ne dă de mâncare ca să nu murim de foame şi să putem munci în continuare”.

 A pus la dispoziţia organelor de anchetă fotografii şi o înregistrare video, realizate cu telefonul său mobil când s-a întâlnit în India cu O.V. în luna iulie 2010. Fotografia este făcută după o poză pe care inc. O.V. i-a arătat-o, în care acesta apare alături de ministrul muncii din Bangladesh. La percheziţia efectuată la ferma de ciuperci a fost găsită această fotografie, în format A4, plasticată, în care O.V. apare alături de 2 cetăţeni asiatici, o femeie şi un bărbat. Fotografia a fost trimisă de inc. O.V. în format electronic şi învinuitului C.Ş. în demersurile sale legate de implicarea societăţii administrate de acesta SC T. 2 SRL Galaţi în obţinerea vizelor. Şi prin această modalitate inc. O.V. a urmărit să câştige încrederea învinuitului C.Ş. şi a părţilor vătămate, încercând să dea o aparenţă de legalitate demersurilor sale.

În declaraţie (mai amănunţită decât cele date de restul părţilor vătămate) a precizat că din informaţiile lui obţinute în urma convorbirilor telefonice purtate cu rudele de acasă, un număr foarte mare de cetăţeni din Bangladesh, aproximativ 350, au plătit comisioane la firma SRB I., pentru a obţine vize de muncă în România. Întrucât vizele nu au fost obţinute, M.S.H. s-ar fi refugiat în Malaezia. De altfel, toate convorbirile interceptate autorizat pe care inc. O.V. le-a avut cu M.S.H. (P.) sunt purtate de acesta din urmă de pe un număr de telefon mobil din Malaezia. În declaraţiile date, inc. O.V. nu recunoaşte că ar fi încasat bani de la părţile vătămate sau de la cei 350 de străini pentru care a cerut detaşarea în România.

Se conturează ideea că M.S.H. şi inc. O.V. au înşelat de fapt cetăţenii din Republica Populară Bangladesh în condiţiile în care, după ce le-au încasat comisioane mari pentru obţinerea vizelor de muncă în România, nu le-au restituit banii după ce  vizele nu au putut fi obţinute. Cauza urmează să fie disjunsă pentru aprofundarea cercetărilor sub acest aspect.

Prin adresa nr.G5-2/8883 M.A.E. Centrul Naţional de Vize ne-a comunicat că solicitanţii de viză din Republica Populară Bangladesh au achitat taxele de viză odată cu depunerea cererii, nu au solicitat restituirea acestor taxe şi nici măcar nu au revenit la Ambasada României pentru restituirea paşapoartelor.

Cu ocazia percheziţiilor efectuate în data de 11.07.2011 la domiciliul inc. O.V. şi la sediul SC S.T.SRL Oneşti, au fost ridicate înscrisuri în care se menţionează că O.V. este împuternicit de un număr de 343 cetăţeni menţionaţi în tabelele anexă să depună şi să ridice paşapoartele lor în vederea obţinerii vizelor de la Ambasada României din New Delhi. Pe tabele apar semnăturile cetăţenilor din Republica Populară Bangladesh. S-au cerut relaţii în acest sens de la M.A.E. – Centrul Naţional de vize, care prin adresa nr. G5-2/10601 a comunicat că solicitanţii de vize din Republica Populară Bangladesh, care doreau să fie detaşaţi la SC F.E. SRL Oneşti, în cursul anului 2010 au depus cererile de viză şi au achitat taxele prevăzute de lege prin intermediul unui împuternicit, iar la ambasadă în vederea depunerii aplicaţiilor de viză s-au prezentat M.S.H. şi O.V., care au fost informaţi că la ridicarea paşapoartelor (după luarea deciziei asupra vizei) vor trebui să prezinte un mandat legal din partea tuturor titularilor de paşapoarte. Până la data de 09.08.2011 nu s-a prezentat nimeni să ridice documentele de călătorie.

La percheziţia informatică efectuată asupra mediilor de stocare ridicate de la domiciliul inculpatului O.V.,au fost găsite în formă scanată chitanţe care dovedesc plata taxelor de viză la Misiunea diplomatică a României la New Delhi.

În declaraţiile date, inc. O.V. a recunoscut că a fost împuternicit de cei 350 de cetăţeni din Republica Populară Bangladesh să obţină vize de muncă în România pentru ei, precizând însă că taxele de viză le-a plătit din banii lui personali, împrumutaţi de la bancă şi de la partenerul său de afaceri G.C..

Din convorbirea (interceptată în baza autorizaţiei nr.321/2011 a Tribunalului Bacău), pe care  inc. O.V. o are cu M.S.H. (P.), în data de 18.05.2011, ora 17:32:23 rezultă că inculpatul are motive să se teamă de cetăţenii din Republica Populară Bangladesh de la care a încasat bani fără a le obţine viză.

Partea vătămată D.H. a declarat că pentru obţinerea vizei de muncă în România i-a plătit lui M.S.H. (P.), proprietarul agenţiei SRB I. suma de 5000 de euro şi lui O.V. 5000 de euro. I s-a explicat că va munci la o fermă de ciuperci din România, fără a i se comunica salariul, fiind însă asigurat că va primi mâncare şi cazare gratis din partea angajatorului. Nu a cunoscut cu ce fel de viză a intrat în România. A declarat că familia lui i-a trimis 3.100 de euro lui O.V., în vederea obţinerii unui permis de muncă de 3 ani în România, iar el când a ajuns în România, pe aeroport, i-a dat 2.000 de euro lui O.V., conform înţelegerii anterioare.

Partea vătămată M.R. a declarat că în schimbul unui comision de 7.200 de euro plătit lui M.S.H. (P.), proprietarul agenţiei SRB I., i s-a promis obţinerea unei vize de muncă în România. M.S.H. i l-a prezentat pe O.V. la New Delhi, în India şi i-a explicat că acesta îl va ajuta la obţinerea vizei şi a unui loc de muncă în România. I s-a promis că va munci la ferma de ciuperci a inculpatului O.V. pentru 500 de dolari, mâncarea şi cazarea fiind asigurate de firma acestuia. Nu a cunoscut cu ce fel de viză a intrat în România. În perioada cât a stat la Oneşti, în vederea prelungirii vizei şi obţinerii unui permis de muncă pe 3 ani i-a mai dat inc. O.V. 3100 de euro, bani trimişi de familia lui prin intermediul agenţiei SRB I.. Partea vătămată M.R. a precizat în declaraţia dată că a fost ameninţat de O.V., care i-a insuflat astfel o stare de teamă, dându-i de înţeles că are prieteni sus-puşi şi nu se poate pune cu el.

Partea vătămată S.I.S. a declarat că i-a plătit lui M.S.H. (P.), proprietarul agenţiei SRB I., în Bangladesh, în vederea obţinerii unei vize pentru România, suma de 3200 de euro, care includea şi contravaloarea biletului de avion şi conform înţelegerii, pe aeroport, la sosirea în România, i-a dat inculpatului O.V. 4100 de euro, pentru a-i obţine viză de muncă şi a-l ajuta să obţină azil politic, bani pe care i-a obţinut în urma vânzării unor proprietăţi din Bangladesh. În timpul şederii în Oneşti, O.V. i-a mai cerut suma de 3200 de euro pentru a-l trimite fraudulos într-o ţară din vestul Europei. A precizat că O.V. i-a lăsat impresia unei persoane cu influenţă şi i-a insuflat o stare de teamă.

Partea vătămată M.E.H. a declarat că a plătit 3500 de euro lui M.S.H. (P.), proprietarul agenţiei SRB I., pentru a-i intermedia obţinerea unei vize de muncă şi pentru biletul de avion. Lui O.V. i-a dat 1000 de euro la sosirea în România pe aeroport. I s-a promis că va munci la o fermă de ciuperci pentru 300 de euro pe lună, plus mâncare şi cazare, pe perioada desfăşurării activităţilor. Cât timp a stat în Oneşti a primit bani de la familie, 200 de euro şi 300 de euro de la o cunoştinţă din Spania, întrucât avea nevoie de bani pentru a-şi cumpăra alimente. Partea vătămată M.E.H. a precizat că a fost ameninţat de O.V.  şi i-a fost frică întrucât se afla într-o ţară străină, nu avea nici un sprijin şi nu putea fi ajutat. Cu ocazia verificărilor efectuate la serviciile de transfer rapid de bani, s-a stabilit că în perioada de referinţă inculpatul O.V. a primit suma de 289 euro din Spania de la numitul I.G. (volum 6, fila 183).

Faptul că inc. O.V. era îngrijorat de situaţia în care a ajuns în urma depistării cetăţenilor străini de către autorităţi rezultă şi din conţinutul următoarelor convorbiri telefonice pe care acesta le are cu cetăţeni din Republica Populară Bangladesh, interceptate în baza autorizaţiei 117/2011.

Inc.O.V. a declarat că R.,M. şi D. cu care portă aceste discuţii telefonice sunt  persoane din conducerea S.R.B.I.

Au fost audiaţi în calitate de martori în cauză A.C., B.S. şi B.V. şi B.C., care  au fost propuşi şi de inc.O.V. în apărare.

Martorele A.C. şi B.S. au declarat că au lucrat la ferma de ciuperci aparţinând SC S.T.SRL Oneşti fără a li se încheia contract de muncă. Acestea au văzut părţile vătămate lucrând la fermă în mai multe zile de dimineaţă până seara. Martorul B.V. care presta activităţi ocazional la fermă a declarat că i-a văzut pe cetăţenii străini într-o zi cărând saci cu compost.

Martorul B.C. este preşedintele Asociaţiei de Proprietari P. din mun. Oneşti şi locuieşte în imobilul în care O.V. deţinea apartamentul în care au fost cazate părţile vătămate. Acesta a declarat că apartamentul în cauză are două camere, este nedecomandat, parţial mobilat şi plin de igrasie. Martorul a observat  cei 5 cetăţeni străini cazaţi, care i s-au părut neajutoraţi şi îmbrăcaţi neadecvat vremii de iarnă şi care cumpărau mâncare ieftină în cantităţi mici. A precizat că nu l-a văzut niciodată pe inc. O.V. aprovizionându-i cu alimente.

În cauză s-au cerut relaţii de la M.A.E. – Centrul Naţional de Vize, cu privire la modalitatea în care au intrat în România cele 5 părţi vătămate din Bangladesh: S.I.S., M.E.H., M.R., D.H. şi M.R.H.. În urma corespondenţei purtate cu această instituţie a fost înaintată în copie invitaţia trimisă de SC T. 2 SRL Galaţi, administrată de înv. C.Ş. prin care se solicita acordarea vizei de intrare în România pentru cele 5 părţi vătămate şi pentru M.S.H. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 06.09.2010, întrucât au iniţiat împreună un plan de afaceri (respectiv ţeavă sondă şi produse din sulf), prezenţa lor fiind absolut necesară în vederea realizării acestui proiect. SC T. 2 SRL Galaţi se angaja să asigure condiţiile de cazare, mijloacele de întreţinere şi eventualele cheltuieli de returnare în cazul în care nu vor respecta condiţiile impuse de viză. Au fost ataşate la invitaţie fotocopii după documentele de călătorie aparţinând celor 6 persoane.

Pe invitaţia societăţii comerciale din Galaţi apărea şi numitul M.S.H., reprezentant al firmei de recrutare forţă de muncă SRB I.P. LTD din Republica Populară Bangladesh, care nu a mai intrat pe teritoriul României, dar care a intermediat recrutarea părţilor vătămate de către inc. O.V.

Anterior, în data de 11.08.2010,  SC T. 2 SRL formulase o invitaţie similară, pentru aceeaşi cetăţeni din Republica Populară Bangladesh, însă întrucât nu a fost trimisă o scrisoare de garanţie de către invitator la Centrul Naţional de Vize, MAE a respins cererile de viză.

Conform dispoziţiilor OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România,  viza de scurtă şedere este identificată prin simbolul C (art. 20 lit.c), se acordă pentru afaceri pentru străinii care intenţionează să călătorească în România în scopuri economice sau comerciale, pentru contracte ori tratative, pentru învăţarea sau verificarea folosirii şi funcţionării bunurilor achiziţionate ori vândute în cadrul contractelor comerciale şi de cooperare industrială, precum şi pentru străinul care este sau urmează să devină asociat ori acţionar al unei societăţi comerciale din România (art.23 al.4 lit.d), iar dreptul de şedere pe teritoriul României, conferit străinului prin viza de scurtă şedere nu poate fi prelungit (art.23 al.5).

Conform art. 30 din acelaşi act normativ, viza română se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, iar în vederea aprobării cererilor pentru acordarea vizelor de scurtă şedere, Centrul Naţional de Vize din cadrul M.A.E., solicită în anumite cazuri avizului Oficiului Român pentru Imigrări. Art.36 reglementează condiţiile de acordare a vizelor de scurtă şedere, în funcţie de scopul pentru care acestea au fost solicitate, iar în cazul acordării vizelor de afaceri în aliniatul 1 litera d (iii) se prevede că este necesară invitaţie din partea unei societăţi comerciale sau autorităţi publice de a participa la întâlniri, conferinţe, târguri ori congrese având legătură cu comerţul sau cu industria, din care să rezulte faptul că societatea comercială ori autoritatea publică respectivă va asigura costurile privind îndepărtarea, în cazul în care străinul invitat nu părăseşte România până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau prin alte documente care dovedesc scopul călătoriei. Procedura invitaţiei este reglementată de art. 38 al.1 lit.c.

În declaraţiile date, cele 5 părţi vătămate au precizat că nu au avut nici o legătură, nici un plan de afaceri cu SC T. 2 SRL Galaţi, nu l-au văzut niciodată pe inc. C.Ş. şi nu au înţeles conţinutul invitaţiei care le-a fost înmânată de M.S.H. pe aeroport în India. Este evident că prin intermediul acestei invitaţii s-a facilitat intrarea în România a victimelor care au fost exploatate prin muncă.

Având în vedere aceste prevederi legale ,concluzionăm  că invitaţia emisă de SC T. 2 SRL Galaţi care a stat la baza aprobării vizelor cu care părţile vătămate au intrat în ţară, este un înscris întocmit în fals care conţine aspecte necorespunzătoare realităţii. Conform propriilor lor declaraţii,  părţile vătămate au un nivel de pregătire redus şi nu au o specializare în legătură cu activităţile pe care ar fi trebuit să le presteze conform conţinutului invitaţiei, iar în India li s-a spus că vor munci la o fermă de ciuperci în România.

 C.Ş. a fost audiat în prezenţa apărătorului ales în data de 20.07.2011. A declarat că în perioada iunie – iulie 2010 partenerul său de afaceri V.I. i-a comunicat  că O.V. ar fi găsit cumpărători din Republica Populară Bangladesh pentru ţeava petrolieră pe care o avea în stoc şi pentru sulf. Întrucât era interesat de afacere, a dat curs solicitării inc. O.V. de a emite o invitaţie pentru aceşti potenţiali cumpărători prin firma SC T. 2 SRL Galaţi, după ce a primit prin e-mail de la O.V. o documentaţie privind SRB I., licenţe pe numele persoanelor care urmau să fie invitate pe care apăreau fotografiile acestora şi nişte extrase de cont,documente care i-au creat convingerea că  este vorba despre oameni de afaceri.

C.Ş. a emis o împuternicire pentru O.V. ca să reprezinte SC T. 2 SRL Galaţi la M.A.E., Centrul Naţional de Vize şi Oficiul Comun pentru Imigrări în vederea depunerii cererilor de acordare de viză pentru cei 6 cetăţeni din Republica Populară Bangladesh.

C.Ş. declară că a  aflat prin intermediul martorului V.I.,care a discutat ulterior cu inc.O.V., că cei 6 cetăţeni nu ar mai fi venit în România întrucât a existat o problemă legată de invitaţie sau de viză.

C.Ş. a depus la dosar înscrisuri în apărarea sa, inclusiv corespondenţa purtată pe e-mail cu O.V. în legătură cu emiterea invitaţiilor.

Anumite aspecte legate de situaţia de fapt rezultă şi din declaraţia martorului V.I.,partener de afaceri al acestui învinuit. Acesta a precizat că inc. O.V. i-a propus o afacere  cu importanţi investitori din Republica Populară Bangladesh şi i-a solicitat să apeleze la C.Ş. pentru a formula invitaţii  cu privire la 14 persoane din această ţară întrucât societăţile administrate de el aveau probleme cu fiscul şi era necesar ca invitaţiile să provină de la o firmă serioasă. C.Ş. a fost de acord şi a făcut demersuri pentru emiterea invitaţiilor primind prin e-mail datele necesare în urma discuţiilor telefonice purtate cu  inc. O.M.. Ulterior inc. O.V. i-a explicat că investitorii au stat o perioadă scurtă de timp în România pentru că le expira viza. Martorul V.I. a precizat că în timp  şi-a dat seama că inc. O.V. nu a fost serios şi că i-a indus în eroare.

Inculpatul O.V. a declarat  că a solicitat eliberarea invitaţiilor de către SC T. 2 SRL Galaţi, motivând că M.S.H. i-a spus că cei 5 cetăţeni sunt investitori şi vor să încheie contracte în România şi s-a ocupat personal de depunerea invitaţiilor la MAE şi trimiterea lor prin e-mail la S.R.B. I.. După ce aceştia au intrat în ţară, întrucât nu a reuşit să ia legătura cu înv. C.Ş., i-a dus la Oneşti şi i-a cazat într-un apartament proprietatea sa în condiţiile în care şi-a dat seama că nu sunt oameni de afaceri. Părţile vătămate şi-au manifestat dorinţa de a vizita ferma, lucru pe care l-au făcut în câteva zile, ocazie cu care s-au oferit voluntar să ajute la treburile fermei,respectiv la căratul sacilor cu compost. Cât au muncit la fermă le-a dat de mâncare biscuiţi, banane şi suc.

Declaraţiile inc. intră în contradicţie flagrantă sub aceste aspecte cu declaraţiile părţilor vătămate.

În ce priveşte încercarea inculpatul O.V. de a lua legătura cu C.Ş., imediat după sosirea străinilor în România, acest aspect nu este dovedit de listingurile telefonice solicitate pentru perioada de referinţă pentru numerele de telefon utilizate de cei doi. Din aceste înscrisuri rezultă că discuţii între ei s-au purtat doar în perioada 10-11.09.2010.

Deşi inculpatul O.V. susţine că a fost la rândul său indus în eroare de partenerul străin M.S.H.,din monitorizările intruzive realizate autorizat în cauză, rezultă că cei doi sunt în relaţii cordiale, inculpatul nereproşând nimic în acest sens interlocutorului său.

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză rezultă că C.Ş. a fost indus în eroare de către inculpatul O.V. cu privire la calitatea în care urmau să vină în România cele cinci părţi vătămate din Republica Populară Bangladesh, în sensul că aceştia ar fi oameni de afaceri, emiţând invitaţia care a stat la baza intrării în ţară a străinilor în baza celor expuse de inculpat şi a documentaţiei pe care a primit-o pe e-mail şi care i-a creat convingerea că cetăţenii străini sunt interesaţi să încheie contracte comerciale cu firmele lui.

Prin urmare, inculpatul O.V. şi C.Ş. nu au acţionat cu aceeaşi formă de vinovăţie, instigatorul acţionând conştient, urmărind săvârşirea faptei, iar autorul fiind în eroare de fapt, iar în cauză sunt întrunite condiţiile legale ale participaţiei improprii.

La comiterea infracţiunii de trafic de persoane şi-a adus aportul şi inculpatul O.M., în ce priveşte transportul, adăpostirea, exploatarea prin muncă a părţilor vătămate. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inc. O.M. împreună cu inc. O.V. a preluat părţile vătămate de pe Aeroportul Otopeni, iar ulterior el este cel care le-a transportat de la Bucureşti la Oneşti şi de la Oneşti la B.. Conform declaraţiilor părţilor vătămate inc. O.M. le transporta de la locuinţele în care au fost cazaţi la ferma unde munceau, iar câteodată acest lucru îl făcea inc. O.V., iar martora N.M. a declarat că părţile vătămate au fost aduse la domiciliul ei de către inc. O.M.. Conform declaraţiei martorei  A.C. şi inc. O.M. îi punea la muncă la ferma de ciuperci, pe cetăţenii străini.

Ferma de ciuperci la care victimele au fost exploatate prin muncă este situată în loc. Oneşti, şi aparţine SC S.T.SRL Oneşti la care sunt asociaţi inc. O.M. şi O.V. Este evident că activitatea infracţională pe teritoriul României a fost desfăşurată de O.V. împreună cu O.M. care cunoştea situaţia părţilor vătămate, modalitatea în care au intrat pe teritoriul României, activităţile prestate de acestea şi condiţiile în care munceau.

O.M. în prima fază a anchetei a refuzat să dea declaraţii însă a dat o scurtă declaraţie în calitate de inculpat. A declarat că nu cunoaşte ce afacere aveau cetăţenii străini cu tatăl său şi nici cu ce fel de viză au intrat aceştia în ţară. A recunoscut că i-a preluat împreună cu inc. O.V. de la aeroport, iar  ulterior i-a transportat de la Bucureşti la Oneşti şi B. A precizat că o singură dată a transportat cetăţenii străini la fermă şi nu ştie dacă aceştia munceau, dacă aveau încheiate contracte de muncă şi dacă au fost plătiţi. În general a precizat că nu cunoaşte activităţile tatălui său, inc. O.V..

Declaraţia inc. O.M. este contrazisă de declaraţia martorei A.C. care l-a văzut la ferma de ciuperci punându-i la muncă pe cetăţenii străini şi declaraţiile martorului V.I. care a precizat că informaţiile cu privire la părţile vătămate au fost transmise înv. C.Ş., în vederea emiterii invitaţiilor prin e-mail şi în baza unor discuţii purtate cu O.M., prin urmare considerăm declaraţia dată în cauză de inc. O.M. ca necorespunzătoare adevărului.

Inc. O.V.  a dat  declaraţii detaliate în cauză expunând nuanţat situaţia de fapt, într-un fel care să-i favorizeze apărarea. A recunoscut că intenţiona să aducă 350 de cetăţeni din Bangladesh ca străini detaşaţi la SC F. SRL Oneşti, pe care însă urmărea să îi plaseze la muncă la alte persoane juridice. Într-o declaraţie ulterioară a precizat că dorea să desfăşoare activităţi prin SC F.E. SRL cu forţa de muncă din Bangladesh, dacă ar fi obţinut finanţare din fonduri europene pentru planurile sale. A precizat că nu a încasat de la aceştia taxă de viză şi că taxele de viză în sumă totală de 54.000 euro au fost plătite din bani împrumutaţi de el de la bancă şi de la asociatul său G.C.. Nu a recunoscut că le-ar fi promis părţilor vătămate contracte de muncă în România, cazare şi masă pe perioada activităţilor şi nici că ar fi încasat bani de la ei în acest scop.

Cu ocazia efectuării percheziţiilor în mediile de stocare a datelor informatice au fost identificate documente scanate reprezentând chitanţele emise de M.A.E., Misiunea Diplomatică în New Delhi pentru încasarea taxelor de viză, pentru fiecare solicitant în parte.

S-au efectuat verificări la serviciile de transfer rapid de bani pentru a se stabili dacă inc. O.V. a primit sume de bani din ASIA. Cu ocazia verificărilor a rezultat că în perioada 03.06-25.11.2010 inc. O.V. a primit prin sistemul Western Union, din Singapore, suma totală de 28.031 euro, printr-un număr de 12 tranzacţii bancare, de la numiţii: A.H.M.T.I. (5 transferuri), A.H.M.H. (5 transferuri), A.S. (2 transferuri). Pe formularele întocmite de unităţile bancare, la rubrica „destinaţia sumei primite”, se menţionează: împrumut sau ajutor financiar. Fiind întrebat cu privire la aceste tranzacţii băneşti, inc. O.V. a declarat că banii reprezintă un profit din afacerile sale personale de comercializare a unor parfumuri din Malaezia în Singapore şi nu au legătură cu demersurile sale legate de importul de forţă de muncă din Bangladesh.

Victimele au intrat în România voluntar din dorinţa de a obţine locuri de muncă, fiind induse în eroare prin false promisiuni de obţinere a unor permise de muncă. Provin dintr-o ţară defavorizată, cu potenţial migraţionist, au un nivel redus de pregătire şi nu vorbesc limba română, fapt care a favorizat exploatarea vulnerabilităţii lor economice şi sociale de către inculpaţi. Prin confiscarea documentelor de identitate imediat după intrarea în România, victimele au fost constrânse, îngrădindu-li-se libertatea de mişcare. Conform declaraţiilor părţilor vătămate, paşapoartele le-au fost restituite de inc. O.V. după ce i-a adăpostit la B..

Scopul pentru care inculpaţii au procedat la recrutarea, transportul şi cazarea părţilor vătămate a fost acela ca victimele să fie exploatate prin muncă în sensul că, forţate de împrejurări să accepte să muncească în condiţii improprii,  fiind tratate ca o marfă aducătoare de venit.

După ce a condus părţile vătămate la ORI şi acestora li s-a dat termen de părăsire a României inculpatul O.V. declară că i-a dus la B., la locuinţa unei rude a angajatei sale A.C.,  la solicitarea acestora întrucât apartamentul în care au fost cazaţi în Oneşti urma să fie vândut de bancă şi că a achitat acesteia aproximativ 1.000 lei pentru cazarea şi mâncarea străinilor. Sub acest aspect declaraţiile inculpatului intră în contradicţie cu declaraţiile martorei N.M. care a precizat că înţelegerea a  fost doar să cazeze străinii pentru 2-3 zile, nu să le dea şi mâncare, iar pentru acest serviciu a primit 150 lei şi bani de butelie, iar ulterior după ce străinii au fost depistaţi de autorităţi, întrucât l-a ameninţat pe O.V. acesta i-a mai dat 170 lei.

În cauză s-au efectuat percheziţii la domiciliul inc. O.V. şi s-au ridicat înscrisuri, telefoane mobile utilizate în desfăşurarea activităţii infracţionale, sisteme informatice. Asupra acestui inculpat a fost găsită o ştampilă cu inscripţia S.R.B. I.,cu privire la care a declarat că e posibil să fie o copie realizată de el după ce a pierdut ştampila originală primită în primăvara anului 2010 în Bangladesh de la M.S.H.

Înclinaţia inculpatului O.V. pentru eludarea prevederilor legale rezultă şi din faptul că obişnuieşte să angajeze la firmele sale „la negru”, cetăţeni români. Relevante sunt în acest sens declaraţiile martorilor A.C., B.S. şi B.V. precum şi procesul verbal de sancţionare contravenţională încheiat în data de 20.09.2010 de către ITM Bacău.

În prezent O.V. este cercetat şi în dosarul  cu nr. 210D/P/2009 al DIICOT – Serviciul Teritorial Bacău, din care s-a dispus disjungerea  şi în temeiul art. 912 al.5 C.pr.pen., folosirea convorbirilor telefonice purtate de acesta, interceptate în temeiul autorizaţiei nr. 117/2011 a Tribunalului Bacău, în prezentul dosar, întrucât aveau relevanţă cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Pretabilitatea inc. O.V. pentru angrenarea în activităţi ce aduc profituri substanţiale,  chiar dacă exced cadrului legal şi pericolul pe care îl prezintă acesta pentru ordinea publică, rezultă şi din declaraţia martorului R.G.

Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi

cercetarea judecătorească: declaraţiile părţilor vătămate, recunoaşterea după planşă foto a inculpaţilor de către părţile vătămate, declaraţiile înv. C.Ş., declaraţia inc. O.V., declaraţiile de martori, documentaţia întocmită de Oficiul Român pentru Imigranţi, adresele Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău şi ale M.A.E. – Centrul Naţional de Vize, procesele verbale de redare în formă scrisă a interceptărilor autorizate ale convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, procesele verbale întocmite de organele de poliţie în baza delegărilor, înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor, documentele identificate în urma percheziţiei informatice asupra sistemelor informatice şi a mediilor de stocare, ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inc. O.V. şi probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, când au fost audiaţi inculpaţii: O.V. (filele 108  vol.I ds.4428/110/2011, fila 42 vol.II instanţă, fila 5 vol.III instanţă, filele 69-72 vol.III instanţă ), fiul acestuia, inculpatul O.M. (filele 73-74 vol.III instanţă).

S-au audiat martorii din lucrări: C.Ş., R.D., V.I.,  N.M., A.M., B.V., B.V.,  A.E., C.G., B.C., F.D.,  R.G.  (filele 118-119, 120, 193-199 vol.III instanţă , filelel 43, 50, 201 vol.IV instanţă,s-au depus xerocopii ale invitaţiilor şi e-mailurilor trimise între inculpaţi şi martori (filele 121-129 vol.III instanţă).

 În apărarea sa inculpatul O.V. a depus o întâmpinare (filele 109-120, vol.I), extras din predă, acte medicale, carnet de sănătate, certificat medical, , scrisoare medicală, (filelel 121-125 vol.I, filele 144-152 vol.II, filele 6-36 vol.III, ), copii ale avizelor de însoţire a mărfii,  a producţiei de ciuperci de la ferma proprie (filele -126-154 vol.I), un memoriu adresat judecătorului delegat în Penitenciarul Bacău (filele 89-100 vol.II instanţă), copii xerox şi originale ale cotidienelor locale „Info T. filele 4549 vol.IV dosar instanţă, fotografii despre care inculpatul afirmă că provin de la locuinţa unde au stat părţile vătămate cazate (filele 99-107 vol.IV instanţă). Alţi martori solicitaţi de inculpat în apărare, au fost : S.V. şi Ţ.D. , şi care au fost audiaţi (filele 298-299 vol.III instanţă).

În concluziile depuse în scris de inculpaţi, aceştia au solicitat instanţei, achitarea lor, în baza dispoziţiilor art. 10 lit b C.pr.pen. apreciind că faptele nu sunt de natură penală, nu sunt prevăzute de legea penală, sau pe temeiul art.10 lit.a C.pr.pen. faptele nu există.

Instanţa de fond, raportat la întreg materialul de urmărire penală şi cercetare judecătorească nu poate reţine apărările făcute. Instanţa nu poate admite apărarea formulată,  întrucât toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti conduc – cu precădere procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi - la  o singură concluzie, aceea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care este cercetat, a faptului că le-a comis cu forma de vinovăţie cerută de lege. 

Astfel,  chiar declaraţiile inculpatului O.V., sunt diferite, oscilante, neclare, cu tendinţă de a induce instanţa de judecată şi organele de urmărire penală în eroare. Singurele care „spun adevărul”, sunt transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diferite persoane implicate în cauză.

 Astfel, inculpatul O.V., a susţinut în faţa organelor judiciare (parchet şi instanţă) că nu le-a cunoscut personal pe cele cinci părţi vătămate, că a fost impresionat de fotografiile pe care le-a văzut. După ţinută, după cum erau un fotografii, afirmă a ar fi înţeles despre ele că sunt investitori, persoane cu situaţie financiară foarte bună, cu cărţi de credit. Din declaraţiile părţilor vătămate, aflate la dosarul de urmărire penală, vol.I, filele 36,69, 96, 122 şi 149 rezultă că, de fapt, inculpatul O.V. a fost prezent la sediul firmei SRB I., care are într-adevăr obiect de activitate recrutarea de forţă de muncă, şi împreună cu d-l M.S.H. au stabilit condiţiile de muncă,, de salariu. Li s-a spus atunci că vor lucra la o fermă de ciuperci contra unui salariu de 400 de EURO, cu masa şi cazarea asigurată de firmă.

Instanţa consideră că declaraţiile inculpatului sunt nesincere, că prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată.

Cele susţinute de părţile vătămate sunt confirmate de alte mijloace de probă. De exemplu, în vol.I, filele 60-61 se regăsesc fotografii făcute de părţile vătămate, atunci când au încheiat acele „contacte de muncă”, în Dhaka – Banghaldesh,  în data de 18.07.2010. Prin urmare, relatările părţilor vătămate sunt confirmate.

Inculpatul susţine că a fost nevoit să îi primească în Oneşti, la domiciliul său, pentru a răspunde în condiţii de maximă ospitalitate, să se poarte deosebit de frumos faţă de „investitorii străini”, fiindcă şi el a fost tratat identic în Bangladesh şi că din acest motiv nici nu i-a pus să muncească, le-a asigurat cazare şi hrană din banii proprii.

 Inculpatul O.V., în declaraţia dată în faţa instanţei, fila 70 vol.III, recunoaşte că a „intrat „ în afacerea cu C.Ş., „intermediindu-i” vânzarea de ţeavă de cupru şi sulf, fiindcă dorea obţinerea unui profit , a unui comision, care se preconiza a fi suficient de consistent, altfel nu-l interesa implicarea sa. De aceea a insistat către C.Ş. în formularea acelor invitaţii pe numele societăţii T. 2 GALAŢI.

Că nu a fost cinstit inculpatul, cu partenerul său de afaceri, d-l D., rezultă din conţinutul convorbirii telefonice purtate de el cu acesta la data de 14.04.2011, după ce cei cinci cetăţeni din Bangladesh au fost returnaţi, convorbire din care rezultă că îi cere acestuia din urmă suma de 10.000 EURO pentru rezolvarea problemei cu cei cinci cetăţeni.

Inculpatul susţine că a făcut un împrumut colosal de 54.000 EURO pentru derularea afacerii, pentru proiectul său de redresare economică a ţării, prin investirea forţei de muncă din Bangladesh în mun.Oneşti, România. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că cei cin ci cetăţeni şi-au achitat în totalitate taxele cerute pentru asemenea deplasare. Avem în vedere răspunsul dat organelor de urmărire penală de către M.A.E., - Centrul Naţional de Vize, prin adresa nr. g5-2/10601 – fila 378 vol.II urm.pen.

Cu privire la condiţiile de trai, incluzând aici cazare, alimentaţie, şi muncă, instanţa are în vedere depoziţiile martorilor audiaţi la urmărirea penală, (filele 372-375, 387, vol.I urm.pen.), care au confirmat situaţia expusă în rechizitoriu. Aceeaşi martori, audiaţi la instanţa de judecată, au prezentat situaţia de fapt mai nuanţată, mai „blândă”, nefiind exclusă „intervenţia” inculpatului asupra martorilor, ştiut fiind că parte din ei sunt salariaţii firmei inculpatului, la crescătoria de ciuperci.

În privinţa inculpatului O.M., instanţa nu poate decât să aibă în vedere că, acesta a făcut în exclusivitate ce i-a fost dictat de tatăl său. In principal a transportat cetăţenii străini de la Bucureşti la Oneşti, la locurile de muncă, şi mai apoi, odată cu mutarea în com.B., le-a asigurat transportul la locul de muncă – ciupercărie, şi înapoi acasă la B. A fost alături de tatăl său, a ştiut la fel de bine cine, ce sunt şi pentru ce se află în ţară aceşti cetăţeni. 

ÎN DREPT:

Faptele inculpatului O.V. constau în aceea că, cu intenţie l-a determinat pe C.Ş. – administratorul SC T. 2 SRL Galaţi, să emită în fals invitaţia care a fost depusă la M.A.E. şi prin acest mijloc fraudulos să determine intrarea pe teritoriul României a 5 cetăţeni străini supuşi traficului de persoane, în luna iulie 2010 a recrutat  cele 5 părţi vătămate din Republica Populară Bangladesh, în India, New Delhi prin intermediul SRB I. – societate din Republica Populară Bangladesh, administrată de M.S.H., prin promisiuni mincinoase de obţinere a unor vize de muncă în România, şi de asigurare a unor locuri de muncă plătite, a cazării şi a hranei, ş ia încasat  sume mari de bani în acest scop; în perioada 03.11.2010 – 15.02.2011 a cazat părţile vătămate la Bucureşti, Oneşti şi B. şi le-a exploatat prin muncă cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, transportându-le  periodic (alternativ cu inc. O.M.) la ferma de ciuperci aparţinând SC S.T.SRL Oneşti; după expirarea vizei de scurtă şedere cu care părţile vătămate au intrat în ţară, le-a favorizat şederea ilegală în România, ducându-le în eroare cu privire la natura termenului de 15 zile dat de ORI pentru părăsirea voluntară a ţării, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de participaţie improprie la infracţiunea de a determina cu ştiinţă prin intermediari intrarea pe teritoriul ţării a cetăţenilor străini supuşi traficului de persoane prin folosirea unui mijloc fraudulos prev. şi ped. de art.31 alin. 2 teza I  C.p. rap. la art. 17 al.1 lit. a din Legea 678/2001 modificată; participaţie improprie la infracţiunea de fals în declaraţii, prev. şi ped. de art. 31 alin. 2 teza I  C.pen rap. la art. 292 C.pen.;  de facilitare a şederii ilegale a străinilor pe teritoriul României prev. şi ped. de art. 141 al. 1, al. 2 lit. a  din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România; trafic de persoane în formă continuată prev. şi ped. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp; toate cu  aplic. art. 33 lit.a C.p., fapte pentru care urmează a fi angajată răspunderea penală pentru fiecare dintre infracţiuni.

 Faptele inculpatului O.M. constau în aceea că împreună cu tatăl său, inc. O.V. a traficat cele 5 părţi vătămate din Republica Populară Bangladesh, în modalităţile transport, cazare şi exploatare prin muncă, iar după ce şederea acestora în România a devenit nelegală, prin acţiunile sale a favorizat şederea lor ilicită  în România, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev. şi ped. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp şi  facilitarea şederii ilegale a străinilor pe teritoriul României prev. şi ped. de art. 141 al. 1, al. 2 lit. a  din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu aplic. art. 33 lit.a C.p., fapte pentru care urmează a fi angajată răspunderea penală pentru fiecare dintre infracţiuni.

 Pentru fiecare dintre infracţiuni se va aplica câte o pedeapsă cu închisoarea iar la individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen., urmând a se face o cuvenită diferenţiere a inculpaţilor raportat la atitudinea avută, la comportamentul lor nesincer, de nerecunoaştere, în totalitate sau în parte ,  de care au dat dovadă pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti. 

Astfel, inculpatul O.M., este fiul inculpatului O.V., el, a făcut ce i-a dictat tatăl său, nu are antecedente penale, s-a ocupat de studiu, iar în timpul liber efectua transportul părţilor vătămate şi a avut o atitudine sinceră în faţa instanţei de judecată.

Faţă de inculpatul O.V. trebuie să spunem că acesta a mai avut antecedente penale, e drept înainte de 1989 pentru trafic de produse interzice, speculă, şi după cum a arătat şi el în multiplele memorii depuse la dosar. Dar din conţinutul convorbirilor telefonice transcrise la dosar din care rezultă preocupările sale I.e, de obţinere a unor câştiguri  din orice tip de activitate ilicită: trafic de arme din  Ucraina, trafic de persoane, prostituţie, dorinţa lui de a se implica în vânzarea fabricii „L.” din mun. Bacău, în obţinerea cetăţeniei malaieze pentru fiului lui D.S., de introducere în ţară de marfă second-hand de produse electrocasnice imediat după anii 1989. Toate acestea scot la iveală perseverenţa infracţională a acestui  inculpat, neliniştea sa, în pofida stării sale de sănătate, dovedită cu acte medicale.  Toate aceste se pot verifica din lecturarea proceselor verbale în care au fost transcrise convorbirile telefonice ale inculpatului O.V. cu diferite peroane şi în plus harta relaţională ataşată dosarului de urmărire penală: depoziţii martorilor R.G. (fila 389 vol.IU), fila 119 vol.III urm.pen. fila 165 vol.III urm.pen., fila 206 vol.III urm.pen. şi filele 252-278  vol.III urm.pen. Cu harta relaţională

 Vor fi aplicate dispoziţiile art. 33 lit.a c.pen. şi art. 34 lit.b c.pen. urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai mare.

În baza art. 71 alin.2 C.pen. se va aplica fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a lit.b C.pen.

 Art. 71 cod penal , astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a-c „se interzic de drept  în cazul condamnării la  pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate  de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate , contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană  a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie . Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o , nu se justifică  excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. 

Acolo unde lege prevede obligatoriu aplicarea pedepsei complementare, şi cuantumul aplicat de instanţă permite, se va proceda la aplicarea pedepsei complementare, fiind vorba de infracţiunea  de „trafic de persoane”,  şi în formă continuată „, prev. de art. 12 alin.1,2 lit.a  din Legea nr. 678/2001, precum şi cea prev. de art. 31 alin.2 teza I C.pen. rap. la ar.t 17 alin.1 lit.a din Legea nr. 678/2001. 

 Potrivit art. 88 C.pen. se va computa din pedeapsa de executat,  ceea ce a executat deja prin reţinere şi arest preventiv pentru fiecare inculpat, astfel: pentru inculpatul O.V., se va  deduce din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reţinere şi arest preventiv  de la  11.07.2011 până la data de 03.02.2012, când a rămas definitivă Încheierea Tribunalului Bacău de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului O.V..

Pentru inculpatul O.M. în temeiul art. 88 C.pen. se va deduce din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reţinere şi arest preventiv de la data de  11.07.2011 la data de 09.09.2011,  când a fost admis recursul  inculpatului O.M. împotriva încheierii Tribunalului Bacău din 06.09.2011 şi înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura obligării de nu părăsi ţara, prin Decizia penală nr. 855/09.09.2011 a Curţii de Apel Bacău.

Având în vedere comportamentul inculpatului O.M., relativ sinceră pe parcursul cercetării judecătoreşti, a lipsei de antecedente penale, a perseverenţei sale în studiu, care pe parcursul derulării cercetării judecătoreşti şi-a finalizat studiile universitare obţinând Diploma de Licenţă şi dorinţa lui de a continua studiile în afara ţării la Hong Kong, prin burse de masterat, de implicarea lui minimă în desfăşurarea întregului traseu infracţional, instanţa consideră că acestui inculpat i se poate aplica o pedeapsă a cărei executare să se facă pe calea suspendării executării sub supraveghere cu respectarea dispoziţiilor art. 86 ind.1, ind.2 C.pr.en.

Se va atrage atenţia inculpatului că în cazul comiterii unei alte infracţiuni în interiorul termenului de încercare, pentru viitoarea pedeapsă se va adăuga matematic şi actuala pedeapsă, cu executare efectivă în penitenciar.

Se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin.5 c.pen.

Va fi  încredinţat spre  supraveghere inculpatul  O.M. pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău  şi-l va  oblig inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86 ind.3 alin.1 C.pen. şi anume: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău;să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;să comunice informaţii cu privire la mijloacele de existenţă.

 Urmare a soluţiei pronunţate pe latură penală, sub aspectul modalităţii de executare, instanţa este obligată ca, în temeiul art. 350 C.pr.pen. să revoce măsura obligării de a nu părăsi ţara  luată asupra inculpatului O.M. la data de 09.09.2011 de  către  Curtea de Apel Bacău, când a fost admis recursul  inculpatului  împotriva încheierii Tribunalului Bacău din 06.09.2011, prin Decizia nr. 182/22.02.2013 a Curţii de Apel Bacău.

II. LATURA CIVILĂ

În temeiul art. 14, 346 C.pr.pen., art. 1357 C.civ. constatând întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, urmează să admită, pretenţiile civile formulate de părţile civile: S.I.S., M.E.H., M.R., D.H. şi M.R.H.

Acestea au arătat că la întocmirea documentaţiei pentru plecarea din ţară au achitat toate taxele (confirmat din adresa M.A.E. şi declaraţiile date la urmărirea penală vol.I filelel 36, 69,  96,  122, 149,) bani predaţi inculpatului O.V., pentru cazare, telefon, mâncare.

Drept urmare, inculpatul este obligat a le restitui acestora sumele pe care  le-a cerut de la fiecare în parte, astfel: de la M.R.H, suma de 5.000 EURO, de la  D.H., suma de 10.000 EURO, cu titlu de daune materiale, de la  M.R., suma de 11.200 EURO, cu titlu de daune materiale , de la S.I.S., suma de 4.100 EURO şi de la M.E.H., suma de 7.000 EURO.

De asemenea, instanţa trebuie să soluţioneze şi despăgubirile cerute de părţile civile, cu titlu de daune morale, fiindcă aceasta a fost opţiunea lor, la momentul audierii la organele de urmărire penală. Acolo au expus pe larg umilinţele la care au fost suspuşi în mun.Oneşti şi în comuna B.. Şi martorii audiaţi au confirmat modul cum erau trataţi aceşti „străini”, că multora dintre vecini li s-a făcut milă de ei, şi le-a adus deseori de mâncare. Au fost umiliţi, degradaţi moral, numindu-i în toate felurile, batjocoriţi, că nu mănâncă decât „şobolani”, că sunt mici, negricioşi., au suportat cu greu clima (fiind vorba de lunile ( XI-2010-02.2011).Hrana lor de o zi era format dintr-o banană, o jumătate de pâine,  şi un suc.

Pe de altă parte ei nu au mai putut ţine legătura cu familiile lor, nu au putut părăsi ţara, decât în condiţii de maximă urgenţă, de disperare, unul dintre ei a luat trenul şi a fugit, fiind depistat în mun. Braşov iar ceilalţi trei ridicaţi de organele de poliţie. Cea făcut inculpatul O.V. în acele momente? A plecat din ţară, la o „mătuşă” în Grecia, şi după ce a aflat că cei cinci au plecat s-a întors şi el în ţară.

Una dintre părţile vătămate, a arătat că pe parcursul şederii sale în România, de supărare, a murit tatăl său şi nici măcar nu a putut să meargă în ţara sa.

Toate părţile vătămate au arătat că pentru obţinerea banilor în vederea deplasării lor în România, şi-au vândut din proprietăţi, iar acum au rămas pur şi simplu pe drumuri, fără să fi fost finalizată promisiunea de angajare la muncă făcută de inculpatul O.V. .Indignarea lor este una mare, au arătat că pur şi simplu O.V. le-a distrus viaţa (fila 71 vol.I urm.pen.).

De asemenea, aflându-se în ţară străină, inculpatul i-a ameninţat că n-ar putea face nimic împotriva sa, întrucât are prieteni „sus-puşi” şi nu  ar păţi nimic” (fila 151 vol.I urm.pen.).

Pentru toate aceste argumente, instanţa apreciază că inculpatul O.V. trebuie să plătească câte 10.000 EURO pentru fiecare parte vătămată cu titlu de daune morale.

Un alt aspect al laturii civile a cauzei îl reprezintă contravaloarea muncii prestate de aceşti cetăţeni străini în folosul inculpatului, la munca prestată la ciupercăria din mun.Oneşti. El a „promis” la momentul „aşa zisei angajări”, în cursul lunii iulie 2010 , în Daka , Banghaldesh, un salariu de 400-500 EURO pe lună. Că aceştia au muncit mai mult de 8 ore pe zi, în condiţii de lipsă de hrană, de la ora 7,30, până la orele 20,00 când se întorceau în apartamentul din Oneşti sau la casa din com.B., rezultă din declaraţiile martorilor din dosar, care confirmă astfel susţinerile părţii vătămate. Din acest punct de vedere, se cuvine a obliga pe inculpat să le achite fiecăruia pentru munca prestată timp de două luni de zile câte 1000 EURO.

În temeiul art. 118 lit.b Cpen. rap. la art. 19 alin.1 din Legea nr. 678/2011 se va  dispune confiscarea specială a următoarelor sisteme şi medii de stocare a datelor informatice şi telefoanelor mobile ridicate de la inculpaţi cu ocazia reţinerii, astfel: sisteme informatice şi medii de stocare a datelor informatice, precum şi telefoanelor mobile:  un laptop F.S., un memory stik K. ,Harddisc extern USB 2.0, 1  Harddisc WD şi 2 cârduri microCD, N. 1 GB şi P. 2GB, telefon N.,; Telefon N.  1661; telefon S. GT  .

Vom constata că inculpaţii  au avut  apărător ales.

Potrivit culpei lor procesuale,  în temeiul art. 192 alin.2,4 C.pr.pen. fiecare inculpat va fi obligat la plata a câte 10.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sume în care s-au inclus şi cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală în cuantum de 8.000 lei.

I. 1. În temeiul art. 31 alin.2 teza I C.pen., raportat art. 17 alin.1 lit.a din Legea nr. 678/2001, pentru săvârşirea infracţiunii de „participaţie improprie la infracţiunea de determinare cu intenţie prin intermediari intrarea pe teritoriul ţării a cetăţenilor străini supuşi traficului de persoane”, condamnă pe inculpatul O.V., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3(trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.

2. În temeiul art. 31 alin.2 teza I C.pen. raportat la art. 292 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „participaţie improprie la fals în declaraţii”, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

3. În temeiul art. 141 alin.1, alin.2 lit.a din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, pentru săvârşirea infracţiunii de „facilitarea şederii ilegale pe teritoriul României a străinilor”, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

 4. În temeiul art. 12 alin.1, 2 lit.a  din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin.2 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane în formă continuată”, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.

În temeiul art. 33 lit.a C.pen., art. 34 lit.b C.pen. aplică inculpatului O.V. pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi 4 (patru) ani  pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.

 PEDEAPSĂ REZULTANTĂ DE EXECUTAT = 7 (şapte) ani închisoare şi 4 (patru) ani  pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului O.V.  pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b C.pen.

În temeiul art. 88 C.pen. deduce din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reţinere şi arest preventiv  de la  11.07.2011 până la data de 03.02.2012, când a rămas definitivă Încheierea Tribunalului Bacău de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului O.V.

II. 1. În temeiul art. 12 alin.1, 2 lit.a  din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin.2 C.pen., cu art. 74 lit.c C.pen. şi cu art. 76 lit.b C.pen.,  pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane în formă continuată”, condamnă pe inculpatul O.M. la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare şi 3(trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.

2. În temeiul art. 141 alin.1, alin.2 lit.a din OUG nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România,  cu art. 74 lit.c C.pen. şi art. 76 lit.d C.pen.,  pentru săvârşirea infracţiunii de „facilitarea şederii ilegale pe teritoriul României a străinilor”, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an  închisoare.

În temeiul art. 33 lit.a C.pen., art. 34 lit.b C.pen. aplică inculpatului O.M. pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare şi 3(trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.

 PEDEAPSĂ REZULTANTĂ DE EXECUTAT =3(trei) ani închisoare şi 3(trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului O.M.  pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b C.pen.

În temeiul art. 88 C.pen. deduce din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reţinere şi arest preventiv de la data de  11.07.2011 la data de 09.09.2011,  când a fost admis recursul  inculpatului O.M. împotriva încheierii Tribunalului Bacău din 06.09.2011 şi înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura obligării de nu părăsi ţara, prin Decizia penală nr. 855/09.09.2011 a Curţii de Apel Bacău.

În temeiul art. 86 ind.1 C.pen. dispune suspendarea sub supravegherea executării pedepsei principale.

În temeiul art.86 ind.2 C.pen. stabileşte termen de încercare de 5 (cinci ) ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359C.pr.pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin.5 C.pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Dispune încredinţarea supravegherii inculpatului  O.M. pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău  şi obligă inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86 ind.3 alin.1 C.pen. şi anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

-  să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii cu privire la mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. revocă măsura obligării de a nu părăsi ţara  luată asupra inculpatului O.M. la data de 09.09.2011 de  către  Curtea de Apel Bacău, când a fost admis recursul  inculpatului  împotriva încheierii Tribunalului Bacău din 06.09.2011,  prin Decizia nr. 182/22.02.2013 a Curţii de Apel Bacău.

În temeiul art.14, 346 C.pr.pen. art.1357 C.civ. admite acţiunile civile formulate de părţile civile: S.I.S., M.E.H., M.R., D.H. şi M.R.H  şi în consecinţă pe inculpatul O.V. să plătească acestor părţi civile suma de 87.300 EURO, astfel, pentru:

 - M.R.H, suma de 5.000 EURO, cu titlu de daune materiale şi suma de 10.000 EURO cu titlu de daune morale.

 - D.H., suma de 10.000 EURO, cu titlu de daune materiale şi suma de 10.000 EURO cu titlu de daune morale.

-  M.R., suma de 11.200 EURO, cu titlu de daune materiale şi suma de 10.000 EURO cu titlu de daune morale.

 - S.I.S., suma de 4.100 EURO, şi suma de 10.000 EURO cu titlu de daune morale.

-  M.E.H., suma de 7.000 EURO, şi suma de 10.000 EURO cu titlu de daune morale.

 În temeiul art.14, 346 C.pr.pen. art.1357 C.civ. admite acţiunile civile formulate de părţile civile: S.I.S., M.E.H., M.R., D.H. şi M.R.H  şi în consecinţă pe inculpatul O.V. să plătească acestor părţi civile câte  1000 EURO reprezentând contravaloarea muncii prestate de aceste părţi civile pentru o perioadă de două luni. 

În temeiul art. 118 lit.b Cpen. rap. la art. 19 alin.1 din Legea nr. 678/2011 dispune confiscarea specială a următoarelor sisteme şi medii de stocare a datelor informatice şi telefoanelor mobile ridicate de la inculpaţi cu ocazia reţinerii, astfel: sisteme informatice şi medii de stocare a datelor informatice, precum şi  telefoanelor mobile.

Constată că inculpaţii  au avut  apărător ales.

În temeiul art. 192 alin.2,4 C.pr.pen. obligă pe fiecare inculpat la plata a câte 10.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sume în care s-au inclus şi cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală în cuantum de 8.000 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inculpaţi şi de la comunicare pentru părţile civile.

Domenii speta

Spete similare