Temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. d din Codul de procedură penală.

Decizie 63 din 06.09.2012


Temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. d din Codul de procedură penală.

Textul art. 148 lit. d din Codul de procedură penală, care reglementează temeiul de arestare preventivă conform căruia inculpatul poate fi arestat dacă a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune, trebuie interpretat în sensul că este necesar ca inculpatul să săvârşească o nouă infracţiune intenţionată după ce a săvârşit fapta pentru care se cere arestarea.

Secţia  penală - Încheierea penală nr. 63/06 septembrie  2012

Prin Încheierea penală nr. 24/29.08.2012, pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 8721/107/2012, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul  Public – DIICOT – Serviciul Teritorial A.I. cu privire la inculpaţii Ţ.P.M. şi M.F.S. şi, în consecinţă:

În baza art. 149/1 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. b, d şi f Cod procedură penală şi art. 143 Cod procedură penală, a fost arestat preventiv inculpatul recurent Ţ.P.M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.08.2012 şi până la 26.09.2012.

În baza art. 149/1 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. a, b, d şi f Cod procedură penală şi art. 146 Cod procedură penală, a fost arestat preventiv inculpatul M.F.S. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare conform art. 149 alin.1 Cod procedură penală.

Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a reţinut că, în cadrul propunerii de arestare, parchetul a arătat:

La data de 31.07.2012, ofiţerii din cadrul Brigăzii de Criminalitate Organizată şi Terorism A.I. s-au sesizat cu privire la faptul că învinuitul P.C. zis T. în vârstă de 20 de ani, domiciliat în municipiul Sebeş şi inculpatul Ţ.P.M. de aproximativ 30 de ani domiciliat în Petreşti, au preocupări pe linia traficului şi consumului ilicit de droguri de risc.

Din activităţile investigative desfăşurate s-a stabilit că inculpatul Ţ.P.M. comercializează în mod frecvent cannabis şi rezină de cannabis contra sumei de 50 lei /gram unor persoane cunoscute de aceştia sau recomandate, cu domiciliul pe raza municipiului A.I. şi S. 

Conform activităţilor operativ investigative specifice la data de 31.07.2012, investigatorul D. si colaboratorul C., în timp ce se aflau in Mun. S., jud. A., la un moment dat colaboratorul C. s-a întâlnit cu „T.”, ulterior identificat în persoana învinuitului P.C., care i-a comunicat că are posibilitatea să vândă haşiş la preţul de 50 lei /gram.  Aceasta a fost de acord motiv pentru care învinuitul P.C.  a luat legătura telefonic cu inculpatul T.P.M. căruia i-a spus să aducă marfa că are un client.

După aproximativ 10-15 minute, în jurul orelor 22.00, in zona bisericii din cartierul  K. şi-a făcut apariţia inculpatul T.P.M. care conducea un autoturism cu numere străine probabil G., cu configuraţia L:KBJ sau L:BJK. Acesta mai era în maşină cu o minora de circa 12 ani despre care a spus ca este fiica sa, Ţ.D.M.

Inculpatul a scos din buzunar doua grame hasis, cate 1 gram porţionat şi ambalat in  punga din plastic lipita prin ardere, pe care le-a dat învinuitului P.C., arătându-se indignat că are comanda prea mica, de numai 2 grame. Învinuitul P.C.  a luat cele 2 grame, 1 gram ambalat in punga la păstrat pentru el şi al doilea gram, la fel ambalat, l-a dat colaboratorului C., în schimbul sumei de 50 lei.

În acelaşi context la data de 1.08.2012 inculpatul Ţ.P.M. a mai vândut colaboratorului C. cantitatea de 1 gram haşiş contra sumei de 50 lei în parcarea Super Marketului P. din mun. S.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.2345458 din 6.08.2012 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor – Brigada C.N., s-a constatat că proba înaintată în cauză spre a fi analizată reprezentând cantitatea de 3 bucăţele substanţă solidă cu aspect de rezină de culoare verde oliv, vândute de făptuitorii T. şi Ţ. constituie o,5 grame rezină de cannabis şi s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de substanţa cannabis; de asemenea s-au pus în evidenţă o serie de alţi compuşi precum cannabiodiolul, compuşi biosintetizaţi de planta cannabis.

Rezina de cannabis face parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea 143/2000, fiind catalogat ca drog de risc.

În perioada 31.07.2012 şi ulterior inculpatul a purtat mai multe convorbiri telefonice cu Spania, respectiv cu inculpatul M.F.S. în care se înţelegea cu acesta cu privire la cantitatea de droguri ce urma să fie livrată, preţul acestora, modalitatea în care să fie trimise şi folosea termenii de „tricouri” pentru gramele de drog expediate, aspecte ce rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

Periodic inculpatul Ţ.P.M. trimitea sume cuprinse între 100 – 150 euro prin Wester Union pe numele numitului M.C.G., fratele inculpatului M.F.S. întrucât inculpatul M.F.S. este plecat de mai mult timp în Spania, unde nu mai deţine documente de identitate, care i-au expirat şi pe numele său este emis de Judecătoria Sebeş mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 92/12.02.2007 pentru infracţiunea de furt calificat, fiind urmărit internaţional.

Sumele de bani erau predate de M.C.G. inculpatului M.F.S. pentru ca acesta să cumpere droguri pe care ulterior i le trimitea inculpatului Ţ.P.M.

Din investigaţiile efectuate ulterior în cauză a reieşit că inculpatul Ţ.P.M. primea drogurile din Spania, din Madrid de la inculpatul M.F.S., care i le trimitea din Spania prin Firma de Transport, Coletărie B., pe numele mamei sale, martora A.S. La primirea coletului inc. Ţ.P.M. o însoţea pe martora A.S., care ridica pachetul, care ulterior era  desfăcut de inculpat; coletul conţinea de regulă 2 borcane de cafea ness, iar în urmul din el era ascunsă cantitatea de haşiş care era expediată (45 – 50 grame), ambalată în folie de plastic.  Inculpatul transporta drogurile la domiciliu unde, în prezenţa şi cu ajutorul fiicei sale minoră de 12 ani, Ţ.D.M., porţiona drogurile în pachete de 1 gram, care era ambalat în folie de celofan şi lipite prin ardere cu brichete la capeţi. În unele împrejurări această operaţiune a fost realizată doar de fiica minoră a inculpatului la îndemnul acestuia.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada mai 2012  – 31.07.2012 a fost expediată şi introdusă în ţară cantitatea de aproximativ 300 grame haşiş, în 6 transporturi prin intermediul firmei de transport, Coletărie B. din P. şi martorul H.C.D.

Ulterior drogurile au fost comercializate la mai mulţi consumatori identificaţi în cauză printre care şi învinuiţii G.A., M.A. şi P.C., cu sume cuprinse între 50 – 60 lei gramul (10- 12 euro), în condiţiile care pentru procurarea lor plătea suma de 2 – 2, 5 euro în Spania.

Prin rezoluţiile 81/2012 din 27.08.2012 ora 8,00; 82/2012 din 28.08 ora 20,00 şi 83/2012  din 29.08.2012 ora 8,00  s-a dispus începerea, respectiv extinderea urmăririi penale faţă de inculpaţii: Ţ.P.M. şi M.F.S. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, faptă prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc fără drept, prev. de art. 26 C.p. raportat la  3 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p, şi faţă de învinuiţii G.A., M.A. şi P.C.  pentru comiterea infracţiunilor de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.

Inculpatul Ţ.P.M. a fost reţinut pentru 24 ore începând cu data de 28.08.2012, ora 21.30 până la data de 29.08.2012 ora 21.30.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor s-au arătat următoarele aspecte:

- inculpatul M.F.S. a fost condamnat la mai multe pedepse pentru infracţiuni de furt, violare de domiciliu, ultima de 4 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 51/20.02.2006 a Judecătoriei Sebeş - definitivă prin decizia penală nr. 399/A/2006 a Tribunalului Alba şi decizia penală nr. 97/6.02.2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, arestat la 17.05.2005, liberat la 24.07.2006 cu un rest de 1329 zile închisoare. În prezent acesta se sustrage de la executarea pedepsei, fiind dat în urmărire internaţională, conform fişei privind persoana urmăritului Marta Florin Silviu în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 92/12.02.2007 emis de Judecătoria Sebeş. Din convorbirile telefonice existente în cauză rezultă că inculpatul are la cunoştinţă acest aspect, mai mult, se află pe teritoriul Spaniei unde, nu mai deţine documente de identitate legale întrucât acestea i-au expirat şi există date că foloseşte documente false. Relevant sub acest aspect este faptul că atât la expedierea cantităţilor de droguri din Spania cât şi la primirea sumelor de bani, destinatar apare fratele său M.I.M.

- inculpatul Ţ.P.M. este recidivist, fiind condamnat pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt, tentativă de omor, tăinuire, violare de domiciliu, în perioada 2000 – 2008, ultima condamnare fiind de 3 ani închisoare pentru fapta prev. de art. 221 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., prin sentinţa penală 51/2.002.2006 a Judecătoriei Sebeş, arestat la 5.10.2007 eliberat la 15.09.2008 cu rest de 324 zile închisoare. Faptele inculpatului prezintă un pericol social de o gravitate deosebită, cu atât mai mult cu cât acestea au un caracter repetat, sunt comise în scopul obţinerii unor foloase materiale, inculpatul având reprezentarea că prin comiterea acestora aduce grave prejudicii privind dezvoltarea fizică şi morală a persoanelor care au cumpărat şi consumat droguri. Mai grav este faptul că inculpatul a antrenat cu intenţie în activităţile sale ilicite şi pe fiica sa minoră de 12 ani, care era folosită la pregătirea cantităţilor de droguri ce urmau a fi vândute de acesta.

Faţă de cele de mai sus, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. a, d şi f Cpp cu privire la inculpatul M.F.S., care se sustrage de la urmărire penală, este recidivist şi a comis o nouă infracţiune cu intenţie, iar legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică şi prevederile art. 148 lit. d şi f Cpp cu privire la inculpatul Ţ.P.M. care este recidivist şi a comis o nouă infracţiune cu intenţie, iar legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Analizând propunerea de arestare prin prisma propriei aprecieri, prima instanţă a reţinut:

Potrivit art.1491 alin.1 rap. la art.136 alin.1 şi 6 din Cpp, măsura arestării preventive poate fi dispusă, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, numai dacă este îndeplinită condiţia prevăzută de art.143, există vreunul dintre cazurile prevăzute în art.148 şi această măsură este necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.

Potrivit art. 143 Cpp, măsura arestării preventive poate fi luată dacă există probe sau indicii temeinice (în accepţiunea art.681 din Cpp) că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

În speţă cerinţele art. 143 Cod procedură penală sunt îndeplinite existând nu doar indicii certe, ci chiar probe privind săvârşirea de către cei doi inculpaţi a unor fapte prevăzute de legea penală şi de asemenea, există mai multe cazuri dintre cele prevăzute la art. 148 Cod procedură penală şi anume cele de la lit.d şi f în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ. şi cele de la lit. a, d, f  în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.

Astfel ambii inculpaţi au săvârşit infracţiuni cu intenţie după mai multe condamnări anterioare menţionate în propunerea de arestare, infracţiunile pentru care sunt cercetaţi în prezent sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani (limitele de pedeapsă fiind de la 10 la 20 de ani) iar lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică întrucât prin activitatea lor infracţională se aduce o atingere gravă valorilor ocrotite de legea penală, existând pericolul de a fi atrase în rândul consumatorilor de droguri de risc, tot mai multe persoane. Dovada vie a acestui pericol şi a puterii de distrugere a flagelului pe care-l reprezintă drogurile o constituie însăşi inculpatul Ţ., care în declaraţia dată în faţa judecătorului a precizat că simte nevoia să se drogheze tot timpul, iar când nu are haşiş consumă plante etnobotanice. În starea de dependenţă în care se află, este clar că acest inculpat nu mai e stăpân pe gândirea sa şi pe acţiunile sale şi a-l lăsa liber în comunitate înseamnă a-i expune pericolului pe cei în mijlocul cărora s-ar afla inculpatul.

Mai mult decât atât este clară alterarea personalităţii sale ca individ din moment ce manipula drogurile, forma dozele şi le livra în prezenţa fiicei sale în vârstă de 12 ani, ceea ce înseamnă nu doar inconştienţă, ci şi pericol.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M. acesta prezintă pericol pentru că dat fiind caracterul extrem de profitabil al activităţii cu droguri, va găsi un alt ,,amic’’ care să-l înlocuiască pe inculpatul Ţ. şi căruia să-i expedieze droguri din Spania, mai ales că mama sa, numita A.S. este aici, în ţară şi ar putea intermedia uşor o legătură cu alt distribuitor.

La aceste aspecte se adaugă faptul că ambii inculpaţi au antecedente penale care nu pot fi neglijate, iar inculpatul M. este dat în urmărire internaţională pentru că se sustrage de la executarea unei pedepse aplicate de judecătoria Sebeş, această împrejurare atrăgând şi incidenţa art. 148 lit. a Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheierii a formulat, în termen, recurs inculpatul Ţ.P.M., fără a-l motiva, solicitând a fi judecat în stare de libertate.

Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului, cu motivarea consemnată în practicaua prezentei.

Analizând recursul cu respectarea art. 38514 şi 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, curtea reţine:

Pentru dispunerea arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu art. 148 alin. 1 cu raportare la art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală, trebuie să existe:

-probe sau indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi

-cel puţin unul din cazurile prevăzute de acelaşi art. 148 alin. 1 lit. a-f din Codul de procedură penală.

De asemenea, pentru a dispune aceeaşi măsură preventivă, instanţa trebuie să ţină cont şi de prevederile art. 136 alin. 1 şi 8 din Codul de procedură penală, care arată scopul pentru care se dispune măsura şi modalitatea de alegere a acesteia.

Nu în ultimul rând, instanţa trebuie să ţină cont şi de principiile creionate de jurisprudenţa CEDO în materie.

În speţa de faţă, prima instanţă a reţinut în mod corect că, din materialul probator administrat până la data sesizării cu propunerea de arestare, se desprind suficiente şi temeinice indicii care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent a săvârşit faptele de care este acuzat.

De altfel, chiar inculpatul recurent a declarat în faţa primei instanţe că recunoaşte săvârşirea faptelor de care este acuzat, poziţie pe care a menţinut-o şi în faţa instanţei de recurs şi care se coroborează cu aspectele ce reies din materialul probator existent la dosarul de urmărire penală.

Tot în mod corect a mai reţinut prima instanţă că sunt întrunite în speţă şi condiţiile de incidenţă ale ambelor teze ale art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală cu privire la inculpat, astfel:

Acesta este cercetat, într-adevăr, pentru infracţiuni (deţinere de droguri de risc fără drept. prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc fără drept, prev. de art. 26 C.p. raportat la  3 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.) pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind deci îndeplinită condiţia prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f teza I din Codul de procedură penală.

Prima instanţă a realizat o justă apreciere şi atunci când a reţinut că este îndeplinită inclusiv condiţia prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f teza a II-a din Codul de procedură penală.

Faptele de care este acuzat inculpatul recurent sunt unele cu un grad ridicat de pericol social abstract iar împrejurările în care se presupune în mod rezonabil că s-au săvârşit faptele (în mod repetat, în prezenţa fiicei minore a inculpatului) relevă un pericol social concret la fel de ridicat, toate acestea, coroborate şi cu recrudescenţa pe care o înregistrează infracţionalitatea legată de droguri, făcând să existe indubitabil, cel puţin la acest moment procesual, pericolul social al lăsării în libertate a inculpatului recurent.

Curtea, în analiza incidenţei art. 136 alin. 1 şi 8 din Codul de procedură penală, mai reţine şi că :

-măsură preventivă dispusă este necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, urmărirea penală fiind într-o fază de culegere de date şi informaţii menite a duce la descoperirea de noi probe, demers ce este mult facilitat de rămânerea inculpatului în stare de arest,

-măsura preventivă este just aleasă raportat la starea de sănătate a inculpatului, care este una bună, la vârsta acestuia, 35 de ani şi la împrejurările legate de influenţa nefastă asupra fiicei sale minore, în vârstă d 12 ani.

Pentru considerentele de mai sus, curtea mai apreciază şi că măsura aleasă respectă şi principiile creionate de jurisprudenţa CEDO în materie, la acest moment neputându-se trage concluzii favorabile inculpatului cu privire la durata nerezonabilă sau cu privire la preferinţa luării altor măsuri preventive mai puţin drastice.

Curtea de apel nu poate fi însă de acord cu reţinerea de către prima instanţă a prevederilor art. 148 lit. b şi d Cod de procedură penală în ceea ce-l priveşte pe inculpatului recurent Ţ.P.M., din următoarele considerente:

Din dosarul de urmărire penală lipsesc cu desăvârşire date din care să rezulte că inculpatul recurent încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, nefiind întrunite condiţiile de incidenţă ale art. 148 lit. b Cod de procedură penală, curtea reţinând că inculpatul recurent a recunoscut săvârşirea faptelor de care este acuzat.

Nici în legătură cu existenţa condiţiei art. 148 lit. d Cod de procedură penală, conform cărora inculpatul poate fi arestat dacă a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune, curtea nu poate împărtăşii opinia primei instanţe deoarece acest temei al arestării trebuie interpretat în sensul că este necesar ca inculpatul să săvârşească o nouă infracţiune intenţionată după ce a săvârşit fapta pentru care se cere arestarea.

A interpreta dispoziţiile art. 148 lit. d Cod de procedură penală în sensul că se referă la săvârşirea faptei pentru care se cere arestarea în condiţii de recidivă sau altă antecedenţă penală, ar însemna să se înfrângă şi cele reţinute în practica CEDO în legătură cu neconformitatea luării măsurii arestării preventive doar pe temeiul existenţei stării de recidivă (cauza Scundeanu contra României).

Pentru aceste din urmă considerente şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, curtea a admis recursul declarat de inculpatul Ţ.P.M. împotriva încheierii penale nr. 24/29.08.2012, pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 8721/107/2012, a casat încheierea recurată sub aspectul temeiurilor de drept reţinute pentru arestarea inculpatului recurent Ţ.P.M. şi, rejudecând, a înlăturat dispoziţiile art. 148 lit. b şi d Cod de procedură penală în ceea ce-l priveşte pe inculpatului recurent Ţ.P.M.

Procedând, în baza art. 3857 alin. 1 din Codul de procedură penală, la examinarea cauzei cu privire şi la inculpatul nerecurent M.F.S., curtea a constat că aprecierile la care s-a oprit mai sus în legătură cu temeiurile art. 148 lit. b şi d Cod de procedură penală sunt întru-totul valabile şi pentru acest inculpat, astfel că, efectele recursului  au fost  extinse şi s-a dispus înlăturarea dispoziţiile art. 148 lit. b şi d Cod de procedură penală şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatului M.F.S.

Curtea a menţinut, în rest, dispoziţiile încheierii recurate, în măsura în care nu contravin prezentei încheieri.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 5 lit. d din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, curtea a acordat onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei, care va fi avansat din fondul special destinat al Ministerului de Justiţie.