Drept de superficie. Imposibilitatea constituirii dreptului de superficie asupra unui bun proprietate publică.

Drept de superficie. Imposibilitatea constituirii dreptului de superficie asupra unui bun proprietate publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin 4 teza I din Constituţie, terenurile proprietate publică sunt inalienabile. De asemenea, Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, referindu-se la proprietatea publică, prevede că „bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile”. Faţă de aceste dispoziţii legale, bunul proprietate publică nu poate constitui obiect al vreunui dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Secţia I civilă - Decizia civilă nr. 81/07 februarie 2013

Prin sentinţa civilă nr.  7974/8.11.2011 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 14373/306/2010,  s-a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamanta pârâtă Comuna R, prin primar, în contradictoriu cu pârâta reclamantă RNP – R. prin DS S şi în consecinţă s-a dispus obligarea pârâtei reclamantă să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei pârâte terenul înscris în CF 7684 Răşinari, nr. top 8723/1/2, în suprafaţă de 7348 mp. S-a respins  cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă în contradictoriu cu reclamanta pârâtă cu privire la stabilirea unui drept de superficie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că potrivit cărţii funciare 7685 Răşinari, nr. top 8723/1/2 cuprinde cantonul silvic S  cu o suprafaţă de 7348 mp, având ca proprietari reclamanta asupra terenului şi pârâta asupra construcţiei. Intabularea pârâtei asupra construcţiei s-a realizat prin încheierea nr. 7272/05.07.2000 şi a avut la bază o schiţă de dezmembrare cu care reclamanta a fost de acord şi dispoziţiile HG nr. 982/1998.

Având în vedere faptul că pârâta avea întabulat dreptul de proprietate asupra construcţiei şi a faptului că aceasta era titulara unui drept de administrare a fondului forestier s-a încheiat între părţi contractul de administrare nr. 1340/04.04.2002, contract care la art. 2 prevede că administrarea fondului forestier predat va înceta cel mai târziu la data de 31.12.2002.

Cum în prezenta cauză pârâta nu a făcut dovada unui contract de administrare valabil, cel existent anterior expirând la data de 31.12.2002 şi potrivit cărţii funciare 7685 Răşinari, nr. top 8723/1/2 sunt titularii unui drept de proprietate asupra construcţiei, instanţa a constatat  că acţiunea reclamantei de revendicare a terenului înscris în CF nr. 7685 Răşinari, nr. top 8723/1/2 în suprafaţă de 7348 mp este întemeiată.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra construcţiei, instanţa constată cererea neîntemeiată, deoarece în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 C. civil.

În prezenta cauză pârâta are înscris dreptul de proprietate în cartea funciară tocmai cu acordul reclamantei, fapt ce nu mai poate face aplicarea art. 494 C. civil, reclamanta având posibilitatea de a contesta înscrierea în cartea funciară a pârâtei (fapt ce ar fi dus la anularea dreptului de proprietate înscris în favoarea acesteia), lucru ce nu l-a făcut. Prin urmare, pârâta are un drept valabil de proprietate asupra construcţiei canton Santa, iar reclamanta rămâne proprietară asupra terenului în suprafaţă de 7348 mp.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de către pârâtă, instanţa a constatat faptul că potrivit dispoziţiilor Legii 46/2008 pădurile fac parte din fondul forestier proprietatea publică a unităţii administrativ teritoriale, în prezenta cauză. Acesta fapt este confirmat şi de cele consemnate pe schiţa aflată la fila 11 dosar din care reiese faptul că terenul în discuţie este o pădure ce face parte din domeniul public al statului.

Prin urmare, terenul în discuţie nu poate face obiectului unui drept de superficie nici chiar cu acordul proprietarului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.

Prin decizia civilă nr. 206/2012 Tribunalul Sibiu a respins ambele apeluri, reţinând următoarele:

Nu se poate susţine că pârâta şi-a întabulat dreptul în temeiul unui „oarecare titlu”, acest „oarecare titlu” fiind acordul proprietarului şi  valorează titlu de proprietate asupra construcţiei şi nu doar o dovadă a bunei-credinţe; este mai mult decât atât.

Nu poate fi primită nici afirmaţia că înscrierea dreptului pârâtei în cartea funciară are doar efect de opozabilitate şi nu caracter constitutiv; chiar dacă ar fi aşa, ar însemna că pârâta a dobândit dreptul prin efectul actului juridic anterior, ceea ce nu este de natură să susţină poziţia apelantei reclamante.

Pe de altă parte, prima instanţă a motivat în mod corect că în condiţiile în care nu s-a solicitat rectificarea cărţii funciare în sensul înlăturării dreptului de proprietate al pârâtei, nu se poate admite cererea în revendicare a reclamantei.Pârâta a criticat modul în care instanţa de fond a respins cererea sa de recunoaştere a dreptului de superficie. Tribunalul a apreciat că în contextul probelor administrate în cauză, în mod corect a fost respinsă cererea reclamantei, dar ceea ce  face neîntemeiată cererea pârâtei este lipsa unei  expertize tehnice care să stabilească şi să delimiteze suprafaţa de teren aferentă construcţiei pârâtei. Regula este aceea că dreptul de superficie se constituie asupra întregii suprafeţe a corpului funciar pe care se află construcţia. Aşa fiind, este evident că pârâtei nu-i poate fi recunoscut un drept de folosinţă asupra întregii suprafeţe de teren al reclamantei, de 7348 mp.

Pe de altă parte, reclamanta nu avea de ce să solicite administrarea unei asemenea probe, întrucât ea a negat dreptul de superficie al  pârâtei. Singura care avea interes să o facă este pârâta, iar obligaţia îi incumba şi din perspectiva dispoziţiilor art. 1169 Cod civil.

În lipsa unor asemenea dovezi, respingerea cererii de recunoaştere a unui drept de superficie este corectă, aşa încât tribunalul a înlăturat şi acest motiv de apel.

 Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta RNP R. – DS Sibiu, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei, cu consecinţa admiterii cererii reconvenţionale în sensul constatării dreptului de superficie, şi înscrierea în CF.

În expunerea criticilor se arată, în esenţă, că instanţa de apel  greşit a reţinut că superficia nu poate fi înscrisă pe întreg corpul funciar de 7272 mp întrucât această suprafaţă depăşeşte nevoile construcţiei, iar recurenţii au refuzat efectuarea unei expertize. Or, superficia, ca regulă generală, se înscrie asupra întregului corp funciar, numai prin excepţie, prin voinţa ambelor părţi, poate fi instituită pe o parte a corpului funciar şi numai proprietarul terenului poate cere dezmembrarea imobilului.  Proprietatea aparţinând domeniului public poate fi dată în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică, iar superficia presupune folosinţa terenului;

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat următoarele:

Ambele instanţe de fond au reţinut corect că cererea reconvenţională nu poate fi admisă, însă având motivări diferite.

Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că terenul face parte din domeniul public şi astfel este inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil. Din contră, instanţa de apel a reţinut că bunul poate face obiectul dreptului de superficie întrucât supraedificatul s-a construit şi întabulat cu acordul proprietarului terenului, însă nu poate opera asupra întregului teren, ci în limitele exercitării folosinţei construcţiei.

În consecinţă, se impune analizarea, respectiv stabilirea opiniei corecte.

Din extrasul CF este de necontestat că imobilul teren de 7348 mp este proprietate publică a unităţii administrativ teritoriale Comuna Răşinari, fiind dezmembrat dintr-un corp funciar – pădure nr. top 7823, de 460 ha şi 250 mp.

Doctrina şi jurisprudenţa în majoritate covârşitoare susţin existenţa acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate ca fiind aplicabil numai proprietăţii private şi nu publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin 4 teza I din Constituţie, terenurile proprietate publică sunt inalienabile. De asemenea, Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, referindu-se la proprietatea publică la unităţile administrativ – teritoriale, prevede că: „bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile”.

Faţă de aceste dispoziţii legale, corect a reţinut instanţa de fond coordonatele juridice ale dreptului de proprietate publică, şi astfel, corect a statuat că bunul proprietate publică nu poate constitui obiect al vreunui dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Este corectă reţinerea instanţei de fond că bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă şi pot fi concesionate ori închiriate întrucât inalienabilitatea nu este incompatibilă cu existenţa unor drepturi reale corespunzătoare proprietăţii publice, drepturi care însă sunt diferite de dezmembrămintele dreptului de proprietate privată.

Susţinerea recurentei că proprietatea publică poate fi dată în folosinţă gratuită instituţiilor publice, este corectă. De asemenea, şi susţinerea că superficia presupune folosinţa terenului este corectă (susţinerea formulată la pct. 5), însă aceste două drepturi reale nu se confundă.

Dreptul de folosinţă gratuită asupra bunului proprietate publică este un drept real corespunzător dreptului de proprietate publică, reglementat constituţional în prevederile art. 136 alin 4 din Constituţia României şi reluat în art. 124 din Legea nr. 215/2001, iar dreptul de superficie este un drept real corespunzător dreptului de proprietate privată, care exclude ideea de folosinţă gratuită, şi, astfel cum  s-a arătat mai sus, superficiarului îi revine obligaţia de a plăti despăgubiri proprietarului terenului, în lipsa de convenţie contrară.

În concluzie, cererea reconvenţională se impunea a fi respinsă în considerare celor reţinute de către prima instanţă, iar considerentele instanţei de apel urmează a fi substituite de prezentele considerente.

Domenii speta

Spete similare