Revizuire. Hotărâri ce pot face obiect al unei revizuiri. Noţiunea de „înscrisuri noi doveditoare”.

Decizie 405 din 06.09.2012


Revizuire. Hotărâri ce pot face obiect al unei revizuiri. Noţiunea de „înscrisuri noi doveditoare”.

Potrivit art. 322 alin.1 pct.5 C.proc.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 405/6 septembrie 2012

Prin cererea formulată în dosar nr. 7323/85/2011 recurentul ŞC a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 525/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.  3050/306/2011.

În motivarea cererii, revizuientul a arătat că  instanţa de judecată a refuzat să ia în considerare cererea sa din dosarul nr. 8357/306/2010 în care era menţionat acordul său pentru executarea de către intimatul MT a  tavanului la apartamentul său.

Revizuientul a solicitat de asemenea, ca instanţa să ia în considerare declaraţia intimatului MT din şedinţa din 11 noiembrie 2011 în care spunea că nu îi mai trebuie acordul pentru executarea lucrărilor.

Prin decizia civilă nr. 35/2012, Tribunalul Sibiu a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 525/11 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Sibiu, reţinând că prin decizia care formează obiectul cererii de revizuire, nr. 525/2011 pronunţată în dosarul nr. 3050/306/2011, Tribunalul Sibiu a respins apelul declarat  de petentul ŞC împotriva sentinţei civile nr. 4531/6.06. 2011, pronunţată de Judecătoria Sibiu, pe care a păstrat-o. Instanţa de apel a reţinut că apelul este neîntemeiat întrucât procedura de efectuare a reparaţiilor la imobilul reclamanţilor impune, în prealabil, acordul pârâtului, iar refuzul acestuia apare ca fiind abuziv.

Aşa cum se poate observa cererea formulată de revizuient nu priveşte nici unul dintre motivele pentru care legiuitorul deschide părţii interesate calea revizuirii unei hotărâri. Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, pe baza unor fapte, împrejurări sau probe descoperite după ce judecata a avut loc, se tinde la  retractarea hotărârii atacate şi realizarea unei noi judecăţi.

Recurentul invocă fie greşeli de judecată, fie elemente total străine de hotărârea atacată, aspecte ce nu pot fi analizate pe care revizuirii, pentru că prin această cale de atac nu se poate realiza o nouă judecată în acelaşi condiţii de fapt şi pe baza aceloraşi probe. Aspectele invocate de revizuient în prezenta cerere pot face, eventual, obiectul unui recurs declarat împotriva deciziei nr. 525/2011 a Tribunalului Sibiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul Ş.C. solicitând anularea hotărârii 525/11.11.2011.

În expunerea criticilor, recurentul arată în esenţă că la dosar exista încă înainte de promovarea acţiunii, acordul său ca MT să repare ce a stricat chiriaşul, acord recunoscut chiar de către M. la 11.11.2011.

Prin decizia atacată se arată că nu există înscrisuri doveditoare ori înscrisul doveditor este cererea din dosar 8357/306/2010.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat recursul nefondat pentru următoarele:

Recurentul a investit instanţa de judecată cu o cerere de revizuire a unei decizii pronunţată de către instanţa de apel prin care s-a dispus respingerea căii de atac a apelului împotriva sentinţei pronunţată de Judecătoria Sibiu.

În mod corect Tribunalul Sibiu a respins cererea de revizuire astfel formulată, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 C. proc. civ.

E de reţinut că obiectul revizuirii este stabilit de art. 322 al. 1 C. proc. civ. şi îl constituie numai hotărârile de fond.

Mai mult, susţinerile recurentului că ar fi incidente prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu pot fi primite.

Prima ipoteză prevăzută de acest text legal vizează descoperirea unor înscrisuri doveditoare după pronunţarea hotărârii, reţinut de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Astfel, pentru a fi admisibilă revizuirea, în baza tezei I – art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se impune ca înscrisurile noi să fie descoperite după pronunţarea hotărârii, să fi fost imposibil să fie prezentate instanţei care a judecat litigiul, deci înscrisurile, în mod obiectiv nu au fost cunoscute de această instanţă.

În speţă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, întrucât chiar revizuientul arată că acordul său există depus la dosar, cât şi cererea depusă în dosar 8357/306/2010.

Faţă de considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ, a respins ca nefondat recursul.