Incidenţa dispoziţiilor art.271 alin.1 Cod pr.civilă. Soluţionare cauză pe un alt temei juridic decât cel cu care a fost investită,...

În prima instanta  solutia pronuntata nu s-a dat pe fond, de vreme ce s-a retinut incidenta în cauza a disp. art. 159 pct. 1 Cpc, respectiv  necompetenta generala a instantelor  judecatoresti.

De asemenea,  exceptia la rândul ei,  a fost solutionata în mod gresit în raport cu reglementari care se aplica  domeniului sportiv al fotbalului, iar nu  al atletismului, dincolo de împrejurarea ca punctual aceste din urma aspecte, nu au fost puse in dezbaterea partilor, ca elemente de  referinta în solutionarea exceptiei.

Prin sentinta civila nr. 419 de la 25 octombrie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia Civila, s-a admis exceptia de necompetenta generala a instantei.

 S-a respins  cererea formulata de formulata de petenta A N A D,  Bucuresti, în contradictoriu cu intimatul C S O S CRAIOVA.

Daca instanta constata ca litigiul nu este de competenta instantelor judecatoresti, ci de competenta unui organ al statului fara activitate jurisdictionala, cererea va fi respinsa ca inadmisibila, respectiv  ca nefiind de competenta instantelor române.

În speta, petenta a solicitat pronuntarea unei hotarâri de recunoastere a Deciziei de arbitraj pronuntata de Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne la data de 09.10.2009, definitiva si irevocabila prin respingerea recursului declarat de sportiva C. D. de Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne.

Potrivit art.13.1 lit.a din Statutul FIFA, membrii FIFA au obligatia de a respecta în orice moment statutele, regulamentele, directivele si deciziile organelor FIFA precum si deciziile pronuntate de Tribunalul Arbitral al Sportului. În conditiile acestei reglementari, competenta pentru punerea în executare a hotarârilor Tribunalului Arbitral al Sportului revine Comitetului Executiv al FRF, care  în conditiile  art.60 alin.1  din Statutul FRF, va decide în toate cazurile corespunzator dispozitiilor în materie ale FIFA si UEFA cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare.

În acest sens s-a elaborat o procedura de punere în executare a hotarârilor  Tribunalului  Arbitral al Sportului conform careia Federatia Româna de Fotbal va asigura punerea în executare a acestor hotarâri.În consecinta, constatând ca solutionarea prezentei cereri este de competenta Federatiei Române de Fotbal, fata de dispozitiile art.159 pct.1 C.pr.civ., instanta a admis exceptia de necompetenta generala a instantelor judecatoresti si a respins cererea.

Împotriva acestei hotarâri judecatoresti a declarat apel  în termen, motivat si timbrat petenta A N A D.

Criticile au fost  în esenta urmatoarele: Federatia Româna de Fotbal ( FRF ), conform art. 1 alin. (4) din Statut FRF este membru afiliat FIFA si UEFA, fiind singura autoritate a fotbalului asociatie recunoscuta de organismele internationale - FIFA si UEFA - si autorizata conform legii sa organizeze activitatea fotbalistica din România. Scopul Federatiei Române de Fotbal, conform  dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Statut FRF, îl constituie organizarea, administrarea, coordonarea si controlul activitatii fotbalistice  pentru teritoriul României la toate nivelurile.

 Structurile sportive, cu sau fara personalitate juridica ale caror echipe participa la competitiile organizate de Asociatia Judeteana de Fotbal, se afiliaza la asociatia judeteana de fotbal competenta teritorial, legal constituita,  oficial recunoscuta si afiliata la FRF.Conform art. 57 alin. (1) din Statut FRF litigiile izvorâte din sau în legatura cu activitatea fotbalistica din România, în care sunt angrenate cluburile afiliate si oficiali ai acestora, oficiali ai FRF/LFP/AJF, jucatori, agenti de jucatori sau agenti de meciuri urmeaza a fi solutionate exclusiv de organismele jurisdictionale ale FRF.

A mai aratat ca,  Clubul Sportiv Olimpic Sport Craiova este un club de atletism român, afiliat la Federatia Româna de Atletism, care a declarat apel la data de 5 ianuarie 2009 în fata Curtii de Arbitraj Sportiv de la Lausanne împotriva deciziei nr. 6/08.12.2008 emisa de Comisia de Apel de pe lânga A N A D, pentru atleta de nivel international Corina M. D, legitimata la clubul mentionat.

A solicitat admiterea apelului si pronuntarea unei hotarâri de exequator prin care decizia pronuntata de Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne sa fie recunoscuta si pe teritoriul României.

Apelul este fondat.

Curtea retine ca sentinta primei instantte nu poate fi pastrata, solutia fiind gresita, dar nu poate fi nici  reformata, fiind incidente dispozitiile art. 297 alin. 1 teza I Cod procedura civila.

Potrivit dispozitiilor art. 297 alin. 1 Cod procedura civila, desfiintarea sentintei si  trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, se poate dispune  în doua cazuri si anume: atunci când instanta a rezolvat procesul fara a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa parti care nu a fost legal citata.

 Ratiunea celor doua cazuri de desfiintare cu trimitere are la baza cerinta neprejudicierii partilor de un grad de jurisdictie, atunci când procesul a fost solutionat  gresit pe baza unei exceptii sau în lipsa unei parti care nu a avut cunostinta de litigiu.

 Într-adevar, dispozitiile legale sunt de stricta interpretare si cele doua cazuri trebuie aplicate restrictiv, iar nu extensiv prin asimilarea altor situatii neavute în vedere de catre legiuitor,  cazuri care ar conduce la nesolutionarea cauzei într-un termen rezonabil si la încalcarea art. 6 din C.E.D.O., dupa caz.

Or, în prima instanta  solutia pronuntata nu s-a dat pe fond, de vreme ce s-a retinut incidenta in cauza a disp. art. 159 pct. 1 Cpc, respectiv  necompetenta generala a instantelor  judecatoresti.

De asemenea,  exceptia la rândul ei,  a fost solutionata în mod gresit în raport cu reglementari care se aplica  domeniului sportiv al fotbalului, iar nu  al atletismului, dincolo de împrejurarea ca punctual aceste din urma aspecte, nu au fost puse in dezbaterea partilor, ca elemente de  referinta în solutionarea exceptiei.

In aceeasi ordine de idei, prima instanta nu a adus niciun argument care sa sprijine solutia data în privinta aplicabilitatii în  atletism a unor reglementari din fotbal, considerente  si motivare care sa faca dupa caz, obiectul unui control judiciar în apel, în sensul confirmarii, completarii sau  substituirii, sau care sa puna partile în situatia de a o critica, respectiv sustine, în mod aplicat.

In orice caz, în masura în care un asemenea punct de vedere ar avea la baza împrejurarea ca reglementarile anti-doping in cele doua domenii sportive au acelasi sediu legislativ sau ca sunt aplicabile în egala masura si disp. art. 58 din legea 227/2006R1, sau ca TAS  asigura solutionarea prin arbitraj a litigiilor care apar si în domeniul fotbalului , Curtea apreciaza ca  un asemenea argument ar fi gresit, împrejurarile respective fiind nerelevante. De asemenea, existenta unei reglementari în fotbal în sensul aratat in prima instanta nu  înseamna ca toate deciziile TAS care privesc si alte domenii sportive, se pun în executare de  Comitetul executiv al FRF, câta vreme in fiecare domeniu la nivel national si international sunt înfiintate structuri asociative distincte cu statute si reglementari proprii.

Nu în ultimul rând, prima instanta, pornind de la premisa gresita a aplicarii în cauza a unor reglementari din fotbal, premisa ce a  generat concluzia necompetentei generale a instantelor de judecata în examinarea cererii pe care a  respins-o ca atare, evident ca nu  s-a mai preocupat în a raspunde partii care a sustinut  aplicabilitatea în cauza a disp. art. 370 ind. 1  si urm. Cpc, precum si a disp. art. 167 si urm. din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.

3

Domenii speta

Spete similare