Cerere de revizuire. Expertiza este o probă în dosar, administrată în condiţii de contradictorialitate, astfel că instanţa este suverană în aprecierea ei

Cerere de revizuire. Expertiza este o probă în dosar, administrată în condiţii de contradictorialitate, astfel că instanţa este suverană în aprecierea ei

 - Cod procedură civilă, art. 322 pct. 7

Faptul că instanţa de recurs a ţinut seama de o altă expertiză decât cele efectuate cu ocazia judecării acţiunilor de uzucapiune, nu înseamnă nicidecum că hotărârile sunt contradictorii. Expertiza este o probă în dosar, administrată în condiţii de contradictorialitate, astfel că instanţa este suverană în aprecierea ei.

Faptul că instanţa de recurs a stabilit o linie de hotar ce ar fi contrară unor expertize efectuate în dosarele anterioare, nu reprezintă decât o chestiune ce vizează strict hotărârea instanţei de recurs şi nicidecum o „contrarietate” în sensul art.322 pct.7 Cod procedură civilă. Contrarietatea trebuie să existe între dispozitivele hotărârilor şi nicidecum între probele administrate în dosare diferite.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr.1170/326/2010/a1 din 12.10.2011, revizuientul G.N. a solicitat admiterea cererii de revizuirea a Deciziei nr. 529 din 15.06.2011 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1170/326/2010, având ca obiect acţiunea în grăniţuire şi revendicare, în contradictoriu cu intimaţii D.D. şi D.L., schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice şi suspendarea executării acestei hotărâri, urmând a se fixa în sarcina sa plata cauţiunii aferente, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În susţinerea cererii sale revizuientul a arătat că prin hotărârea a cărei revizuire o solicită  Tribunalul a admis cererea de recurs a recurenţilor şi în consecinţă a stabilit că limita între proprietăţile învecinate ale părţilor este cea reprezentată şi identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv limita ce rezultă în baza datelor din expertiza de uzucapiune al terenului reclamanţilor,  reprezentat prin aliniamentul din schiţele grafice nr. 2 şi 3 anexe la raportul de expertiză şi obligă pârâtul să lase în deplină proprietate şi posesie a reclamanţilor terenul în suprafaţă de 40 mp.

Revizuientul a considerat că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire în sensul că, limita ce rezultă în baza dalelor din expertiza de uzucapiune al terenului reclamanţilor este una perfect dreaptă, fără frânturi, după cum se poate observa din reprezentarea grafică şi plan de situaţie care este parte componenta a acestei expertize de uzucapiune, ori în hotărârea rămasa definită se indică o linie curbă diferită de cea din expertiza de uzucapiune, aspect care se afla într-o totală contradicţie;  fâşia de teren în litigiu are o suprafaţa de 58 mp iar în hotărârea atacată se face referire numai Ia suprafaţa de 40 mp, rămânând astfel nelămurita situaţia suprafeţei de 18 mp.

Revizuientul a mai susţinut că în mod absurd prin hotărârea atacată s-a stabilit că linia de hotar este una curbă, în vreme ce din toate expertizele care au fost efectuate cronologic, precum planul de punere în posesie, reiese clar că linia de hotar este una perfect dreapta fără frânturi. Astfel cum rezultă şi din dosarul cu nr. 1615/2002 având ca obiect uzucapiune şi joncţiunea posesiilor, nu s-a întocmit raport de expertiză ci a fost anexat cel întocmit în dosarul cu nr. 668/2008. Toate  trei reprezentări grafice au fost efectuate la o scara de 1:1000, neputând fi deci invocate nici un fel de diferenţe, în afară de mijloacele cu care s-au făcut măsurătorile.

Un alt punct de vedere este faptul că nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut în sensul că fâşia de teren în litigiu are o suprafaţa de 58 mp iar in hotărârea atacată se face referire numai la suprafaţa de 40 mp, rămânând astfel nelămurita situaţia suprafeţei de 18 mp.

 Exista hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de grade deosebite, în sensul că intre sentinţa civila nr.1225/1998 pronunţata în dosarul 668/1998 având ca obiect uzucapiune, şi Sentinţa civilă nr. 1192 26.11.2002 din dosarul 1615/2002 având ca obiect prescripţie achizitivă cu joncţiunea posesiilor, pe de o parte, şi hotărârea atacată pe de altă parte, exista contradicţii esenţiale.

Prin Sentinţa civilă nr. 730/R/12.10.2011 a Tribunalului Harghita s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 529/R din 15 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1170/326/2010, formulată de revizuentul G.N., s-a respinge cererea intimaţilor D.D. şi D.L. privind plata cheltuielilor de judecată, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a aceleiaşi decizii, întemeiată pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.

Urmare a acestei decizii, cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Tg-Mureş la data de 20.01.2012.

Prin precizarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29.02.2012, revizuientul a solicitat, în baza art. 327 C. proc. civ, să fie anulată Decizia nr.529/R/15.06.2011 pronunţată de Tribunalul Harghita.

S-a solicitat ca instanţa să constate că Sentinţa civilă nr.1225/15.12.1998 pronunţată în dosarul nr.668/1998 şi Sentinţa civilă nr.1192/26.11.2001 pronunţată în dosarul nr.1615/2002 sunt favorabile revizuientului stând la baza deciziei a cărei anulare se solicită astfel că se impune luarea în considerare  a acestora precum şi a probelor ce au stat la baza pronunţării lor.

S-au depus, în susţinerea cererii de revizuire, copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 9 mai 1977, prin care revizuientul a dobândit terenul în suprafaţă de 3900 mp, copia încheierii de autentificare notarială,  copia încheierii Notariatului de  Stat Topliţa nr.742 CF din data de 27 octombrie 1977, copia facturii, prin care se face dovada achitării cheltuielilor de judecată la care revizuientul a fost obligat, în sumă de 4264 lei (total general  4313,40 lei).

O nouă precizare a cererii de revizuire a fost depusă la dosar la data de 28.03.2012, revizuientul arătând, în esenţă, că, având în vedere dosarele nr.668/1998 şi nr.1615/2002, pronunţate de Judecătoria Topliţa, atât intimaţii  cât şi foştii proprietari de la acare aceştia au cumpărat, nu puteau să dobândească proprietatea asupra fâşiei de teren în litigiu pe calea uzucapiunii pe de-o parte pentru că terenul a aparţinut Statului Român, iar pe de altă parte, pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile cerute de lege cu privire la  uzucapiune.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi ale dosarelor anexate în care au fost pronunţate hotărârile invocate de revizuient ca fiind contradictorii, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Constituie motiv de revizuire potrivit art.322 pct.7 C. proc. civ.,  existenţa unor hotărâri potrivnice, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În cauză s-a invocat acest motiv cu referire la Decizia civilă nr.529/R/15.06.2011 pronunţată de Tribunalul Harghita care ar fi potrivnică hotărârilor pronunţate de Judecătoria Topliţa – Sentinţa civilă nr.1225/1998 şi Sentinţa civilă nr.1192/2001.

Examinând aceste hotărâri în raport de condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.322 pct.7 C. proc. civ., mai sus arătate, Curtea de Apel a reţinut că cererea de revizuire este nefondată.

Astfel, prin Decizia civilă nr.529/R/15.06.2011, Tribunalul s-a pronunţat asupra recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr.235/09.02.2011 pronunţată de Judecătoria Topliţa având ca obiect acţiunea în grăniţuire formulată de reclamanţii D.D. şi D.L. în contradictoriu cu pârâtul G.N. Urmare a admiterii recursului, instanţa de recurs a stabilit limita între proprietăţile învecinate ale părţilor.

Prin Sentinţa civilă nr. 1225/15.12.1998 Judecătoria Topliţa a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii A.O., B.E., F.M., T.A., împotriva  pârâţilor C.D., Ţ.D., Ţ.T., S.E., P.I., Primăria comunei Sărmaş, G.N. şi G.M., având ca obiect uzucapiune.

Prin această sentinţă s-a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii asupra imobilului înscris în C.F. nr. 4596 nr.top.nou 20305/1 în suprafaţă de 2019 mp, casă, anexă şi teren aferent.

Prin Sentinţa civilă nr.1192/26.11.2002 pronunţată de Judecătoria Topliţa s-a admis acţiunea reclamanţilor D.D. şi D.L. având ca obiect uzucapiune, constatându-se că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate pe calea prescripţiei achizitive cu joncţiunea posesiilor, asupra imobilului în suprafaţă de 2019 mp, identificat în C.F. nr.4596 Ditrău nr.top.nou 20305/1, casă, anexe gospodăreşti şi teren aferent în intravilan Sărmaş.

Faţă de cele arătate, Curtea a constat, în primul rând, lipsa  identităţii de obiect între hotărârile mai sus arătate. Astfel, în prima dintre hotărâri este vorba de o acţiune în grăniţuire prin care instanţa a determinat limita dintre proprietăţile învecinate ale părţilor, în celelalte hotărâri fiind vorba despre uzucapiune prin care instanţa a constatat îndeplinirea condiţiilor şi termenului prevăzut de lege în vederea dobândirii dreptului de proprietate.

În consecinţă, prin decizia arătată nu a fost încălcat principiul puterii lucrului judecat în sensul că nu s-a mai pus în discuţie vreun drept de proprietate, instanţa fiind chemată să stabilească strict limita  dintre proprietăţi, să le „grăniţuiască”.

Faptul că instanţa de recurs a ţinut seama de o altă expertiză decât cele efectuate cu ocazia judecării acţiunilor de uzucapiune, nu înseamnă nicidecum că hotărârile sunt contradictorii. Expertiza este o probă în dosar, administrată în condiţii de contradictorialitate, astfel că instanţa este suverană în aprecierea ei. Partea nemulţumită putea formula obiecţiuni în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă sau chiar o cerere pentru administrarea unei contraexpertize.

Totodată, faptul că instanţa de recurs a stabilit o linie de hotar ce ar fi contrară unor expertize efectuate în dosarele anterioare, nu reprezintă decât o chestiune ce vizează strict hotărârea instanţei de recurs şi nicidecum o „contrarietate” în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Contrarietatea trebuie să existe între dispozitivele hotărârilor şi nicidecum între probele administrate în dosare diferite.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la sentinţele pronunţate privind uzucapiunea, faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile cerute de lege cu privire la acest mod de dobândire a dreptului de proprietate, acestea nu pot forma obiectul cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art.322 pct.7 C. proc. civ.Faţă de cele arătate, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct.7 C. proc. civ., Curtea de Apel Tg. Mureş a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul G.N., împotriva Deciziei civile nr.529/R/15.06.2011 pronunţată de Tribunalul Harghita.

În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ.,  Curtea a obligat revizuientul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaţilor  D.D. şi D.L., în sumă de 250 lei.

Domenii speta

Spete similare