Revizuire

Dosar nr. 2678/89/2011 revizuire

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 15/C

Şedinţa din Camera de Consiliu  de la 19 Octombrie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : ADRIAN CHIRIAC

Grefier : PANSELUŢA BODESCU

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare, în condiţiile art. 403 Cod procedură penală,  cererea de  revizuire a Sentinţei penale nr. 73/17.03.2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4390/06.12.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,  formulată de condamnatul SP,  în prezent deţinut în Penitenciarul Mărgineni .

Cauza se soluţionează fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că este primul termen de judecată.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care:

T R I B U NA L U L ,

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Prin  adresa nr. 657/III/6/2010 din 22.09.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, înregistrată pe rolul aceste instanţe la data de 26 septembrie 2011, sub nr. 2678/89/2011, a fost înaintată spre competentă soluţionare cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat S P, la data de 10 decembrie 2010, faţă de sentinţa penală nr. 73/17.03.2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4390/06.12.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi referatul întocmit de procuror potrivit art. 399 Cod de procedură penală.

În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că, în legătură cu faptele imputate, cea mai mare parte din vină o are inculpatul F F F şi că în privinţa lui nu există probe, precum şi faptul că, de la momentul arestării sale, a pierdut totul.

A mai arătat că, prin rechizitoriu, i s-a făcut caracterizare necorespunzătoare şi că declaraţia din data de 9 martie 2009 nu a fost dată în prezenţa unui apărător.

A apreciat că este vinovat, dar că pedeapsa nu corespunde gradului său de vinovăţie, fiind dublă faţă de acesta.

 A mai precizat că nu este vinovat pentru săvârşirea infracţiunii de viol (rezultatele A.D.N. nu l-au incriminat pe el, ci pe inculpatul F) şi că există probleme în legătură cu încadrarea juridică a faptei  - în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 Cod penal, precum şi cu privire la reţinerea stării de recidivă postexecutorie.

A indicat şi că nu au fost audiaţi martorii pe care i-a solicitat, respectiv martora U A, pe motiv că ar fi plecată din ţară, însă martora locuieşte în localitatea Ciocani, judeţ Vaslui.

În drept, au fost invocat dispoziţiile art. 393, art. 394 alin. 1 lit. a) şi art. 399, toate Cod de procedură penală.

Au fost efectuate acte de cercetare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, iar procurorul a înaintat instanţei referatul întocmit potrivit art. 399 alin. 5 Cod de procedură penală, formulând concluzii de respingere a cererii ca inadmisibilă.

În referatul procurorului, s-a reţinut că revizuientul condamnat solicită reaprecierea probelor din dosar şi prelungirea probatoriului, şi că nu există elemente noi, care să nu fi fost avute în vedere de către instanţa de fond şi de către instanţele de control judiciar.

Instanţa, analizând motivele invocate de către petent, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de Stan Petrică este inadmisibilă, astfel încât urmează să o respingă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin sentinţa penală nr. 73/17.03.2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, s-a hotărât, printre altele, condamnarea  inculpatului  S P la următoarele pedepse:

•4 (patru)  ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de  violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal; 

•10 (zece) ani închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a şi c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b  Cod penal,  şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi  lit. b) Cod penal;

•12 (doisprezece) ani  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal şi 7 (şapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b)  Cod penal

•25 (douăzeci si cinci) ani  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii  de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. ”d” Cod penal, cu aplicarea art. 37  lit. b) Cod penal şi  7 (şapte ) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal.

S-a constat că infracţiunile pentru care inculpatul era judecat în cauză sunt concurente cu infracţiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin.1  din O.U.G. nr. 195/2002  şi pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 378/23.06.2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare, la data de  20 iulie 2009.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, art.33 lit. a, art. 34 lit. b şi art. 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în cauza în discuţie  cu pedeapsa de 8 luni închisoare  aplicată prin Sentinţa penală nr. 378/23.06.2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare la data de  20 iulie 2009, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 (douăzeci si cinci ) ani închisoare şi 7 (şapte) ani interzicerea  drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod  penal.

Pe durata  executării  pedepsei, în tem. art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a interzis  inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi inculpaţii S P şi F F.

Prin Decizia penală nr. 126 din 20.07.2010 a Curţii de Apel Iaşi s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, admiţându-se apelul declarat de parchet.

Rejudecând, s-a dispus, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S P, descontopirea pedepsei rezultante de 25 ani închisoare şi repunerea pedepselor componente în individualitatea lor.

În baza disp. art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în infracţiunea de viol calificat prev. de art. 197 alin. 2 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal şi s-a dispus condamnarea inculpatului pentru această infracţiunea la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

S-au menţinut pedepsele aplicate de instanţa de fond pentru celelalte infracţiuni şi, în urma contopirii, s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 28 ani închisoare, prin aplicarea unui spor de pedeapsă, şi pedeapsa complementară de 7 ani interzicerea drepturilor  prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.

Împotriva Deciziei penale nr. 126 din 20.07.2010 a Curţii de Apel Iaşi, Stan Petrică a formulat recurs, care a fost admis prin Decizia penală nr. 4390 din 06.12.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că s-a dispus înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului, urmând ca în final S P să execute pedeapsa de 25 ani închisoare.

În fapt, s-a reţinut că, în ziua de 08.03.2008, împreună cu inculpatul F F, S P a pătruns fără drept în locuinţa numitei D A, pe care au violat-o, au încercat să-i fure banii şi au agresat-o provocându-i leziuni care au condus la deces.

Atât instanţa de apel, cât şi instanţa de recurs au apreciat că prima instanţă a procedat la o riguroasă analiză a materialului probator administrat în cauză şi în mod corect a stabilit vinovăţia inculpatului S P pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, potrivit art. 394 alin. 1 Cod de procedură penală revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută: a) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârşit o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere şi e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Pentru a se conferi activităţii de înfăptuire a justiţiei un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătoreşti definitive sunt executorii şi au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanşarea unei noi judecăţi cu privire la aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăţi pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă.

În virtutea autorităţii de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului (res judicata pro veritate habetur). Cu toate acestea, în practică a reieşit că, în anumite situaţii, chiar hotărârile judecătoreşti rămase definitive sunt nelegale şi netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conţin hotărârile judecătoreşti penale rămase definitive.

În această categorie de remedii procesuale se încadrează şi revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmăreşte o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Ceea ce particularizează revizuirea faţă de alte căi extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 394 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală, este faptul că are menirea de a desfiinţa o hotărâre definitivă care conţine erori de fapt, erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanţei, adică neexistente în materialul probator de la dosar.

Din analiza dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluţie diametral opusă (de achitare în cazul de faţă).

Din analiza dispoziţiilor art. 403 alin. 1 Cod de procedură penală, rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condiţiile legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanţa putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecinţă, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.

În prezenta cauză, instanţa constată că motivele invocate în cererea revizuientului nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. 1 Cod de procedură penală, în accepţiunea acestui text de lege, chiar dacă, în aparenţă, acesta a încercat să încadreze susţinerile sale în ipoteza prevăzută de litera a) din art. 394 Cod de procedură penală.

Textul art. 394 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală, este foarte clar din acest punct de vedere, în sensul că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.

Susţinerile revizuientului S P referitoare la încadrarea juridică a faptei (sub aspectul reţinerii infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal; a reţinerii infracţiunii de viol în formă consumată, iar nu în forma tentativei; a reţinerii stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal), individualizarea judiciară a pedepsei, precum şi la faptul că nu ar fi fost asistat de un apărător la momentul audierii sale din data de 9 martie 2009, exced cadrului procesual al revizuirii.

De altfel, motivele anterior indicate au fost deja valorificate de către revizuientul-condamnat S P atât ca şi motive de apel, precum ca şi motive de recurs, fiind înlăturate de către instanţele de control judiciar.

De asemenea, revizuientul nu a indicat în ce constau noile fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei.

În ceea ce o priveşte pe martora U A – în a cărei ascultare revizuentul insistă în susţinerea cererii – instanţa constată că însuşi S P a arătat în cursul judecăţii la fond că nu mai insistă în audierea susnumitei, poziţia sa procesuală fiind consemnată în dispozitivul încheierii de şedinţă aferentă termenului de judecată din 02.12.2009 ( fila 109 dosar nr. 2118/89/2009 al Tribunalului Vaslui). De altfel, la acelaşi termen, s-a primit la dosar procesul-verbal de executare a mandatului de aducere, consemnându-se  de către lucrătorul ce a avut ca sarcină executarea mandatului faptul că, din verificările efectuate, a rezultat că martora este plecată în străinătate (fila 103). 

În realitate, în cererea sa revizuientul nu invocă elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci solicită reanalizarea aceleiaşi situaţii de fapt care a fost avută în vedere de instanţele care s-au pronunţat anterior.

În consecinţă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, revizuientul nefăcând dovada existenţei faptelor sau împrejurărilor noi de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătoreşti de condamnare, în temeiul art. 403 alin. 3 Cod de procedură penală raportat la art. 394 alin. 1 Cod de procedură penală, instanţa urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul S P privind sentinţa penală nr. 73/17.03.2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4390/06.12.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Reţinând culpa procesuală a revizuientului, în baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, acesta va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat în cuantum de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 403 alin. 3 Cod de procedură penală raportat la art. 394 alin. 1 Cod de procedură penală, respinge ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul SP,  în prezent deţinut în Penitenciarul Mărgineni, privind revizuirea sentinţei penale nr. 73/17.03.2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4390/06.12.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 192 alin. 2 Cod de  procedură penală, obligă pe revizuient la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru revizuientul-condamnat şi de la data înregistrării la parchetul a adresei de trimitere a dosarului pentru Ministerul Public.

Cercetată în Camera de Consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2011.

Preşedinte,

ADRIAN CHIRIAC

Grefier,

PANSELUŢA BODESCU

Domenii speta

Spete similare