Drepturi băneşti

Cod Operator 2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 1924/2012

Şedinţa publică de la 10 Mai 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta G. C în contradictoriu cu pârâţii C.M.V, C L B, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa consideră cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale  sub nr., reclamanta GC a chemat în judecată pârâţii CMV şi C L B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat C„M V” la plata premiului anual aferent anului 2010 prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară personalului plătit din fonduri publice, sume actualizate în conformitate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului CLB să aloce fondurile necesare în bugetul unităţii de învăţământ pârâte, pentru plata premiului anual aferent anului 2010.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că  premiul anual solicitat prin acţiune a fost prevăzut de legislaţia în vigoare, conform art.25, care are următorul conţinut:

“(1) Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.

(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate.

(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor.

(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul “.

De asemenea, s-a arătat că dispoziţiile mai sus menţionate au fost abrogate de art.39 pct. w din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial nr.877/28.12.2010, ce a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2011. Prin art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial 878/28.12.2010, în vigoare de la data de 31.12.2010, s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

A susţinut reclamanta  că dreptul său de a beneficia de acest premiu este câştigat atâta timp cât dispoziţiile legale care îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010 şi doar plata sumelor băneşti era amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice dispoziţie contrară încălcând principiul retroactivităţii, norma neretroactivităţii fiind înscrisă în art.1 din Codul Civil, care se referă la toate raporturile născute cu legea veche, care nu şi-au epuizat toate efectele.

S-a arătat că ori de câte ori o lege nouă  modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării  noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

A mai menţionat reclamanta că este adevărat faptul că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supravieţuirea legii vechi, excepţia  şi fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna şi asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziţii pentru toate situaţiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi. În cazul reclamantei, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era câştigat, legile menţionate ce au abrogat posibilitatea acordării acestuia intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.

Totodată s-a susţinut că privarea de dreptul salarial invocat încalcă şi prevederile art.1 al Protocolului nr.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, menţionându-se în acest sens că C.E.D.O. face o distincţie între dreptul angajatului de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul câştigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.

Referitor la calitatea procesuală a ClB, reclamanta a învederat că potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor şi obligaţiilor  ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor ce aparţin domeniului public privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 104 alin. 2 din Legea educaţiei naţionale, finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume alocate din taxa pe valoare adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurilor, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora. În plus, art. 1 şi art. 4 din HG  nr. 1274/2011 prevăd atribuţii ale consiliilor locale în ceea ce priveşte finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar.

În drept, au fost invocate prevederile, art.39 din Legea nr.284/2010, art.8 din Legea nr.285/2010, art.1 din Codul Civil, precum şi art.1 al Protocolului nr.1 din CEDO, art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. 211 din Legea dialogului social, art. 268 alin. 1 din Codul muncii.

În dovedirea acţiunii,  a depus la dosar, în copie xerox, carnetul de muncă, adeverinţa nr. 395/27.03.2012 emisă de unitatea şcolară, cartea de identitate, adeverinţa nr. 675/28.03.2012, practică judiciară.

Pârâţii CM V şi CLB nu au formulat întâmpinare.

Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamanta GC este profesor  în cadrul C„MV” B.

Prin acţiunea de faţă se solicită obligarea pârâţilor la acordarea premiului anual aferent anului 2010 .

Acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din Legea nr. 330/2009, care avea următorul conţinut  :

“(1) Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.

(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate.

(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor.

(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul “.

De la data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În conformitate cu prevederile  art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010 , începând cu data intrării în vigoare a acestei legi , drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w , de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009, cu modificările ulterioare.

 Aşa cum rezultă din prevederile art.46 din Legea nr.284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011, cu excepţia art.34 şi 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.

Pentru salarizarea în anul 2011 a  personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare cu data de 31.12.2010, care la art.8 prevede că : „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”. Aşadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010 , stabilind totodată şi destinaţia sumelor corespunzătoare acestui premiu.

Referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, instanţa reţine că potrivit prevederilor art.25 alin.4 din Legea nr.330/2009, „ plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul “. Prin urmare, sunt eronate susţinerile reclamantei, în sensul că prin dispoziţiile legale a fost amânată  plata premiului anual. Dimpotrivă , conform acestor dispoziţii legale, dreptul salariaţilor de a primi premiul anual se naşte începând cu data de 1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul şi nu anterior acestei date.

Se constată, astfel, că  dreptul reclamantei de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naşte înainte de 01.01.2011, dată la care era  în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv  art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum şi Legea nr. 285/2010, care la art. 8 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.  În consecinţă sunt neîntemeiate susţinerile  referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, instanţa  reţinând  că acţiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 este neîntemeiată întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acţiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa reţine observă că angajatorul nu a acordat  premiul anual aferent anului 2010, întrucât dispoziţiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege, respectiv art.39 lit. w  din Legea nr.284/2010, conform căruia, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009, cu modificările ulterioare.

De asemenea, legiuitorul a prevăzut în mod expres prin art.8 din Legea nr.285/2010 că  : „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.

Instanţa constată că Legea nr.284/28.12.2010 a fost supusă controlului de constituţionalitate, iar prin decizia nr.1658/28.12.2010 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că  „ dispoziţiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) şi (3) din lege sunt constituţionale”.

De asemenea şi Legea nr. 285/28.12.2010  a fost supusă controlului de constituţionalitate, iar prin decizia nr.1658 /28.12.2010 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că dispoziţiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 1 din lege sunt constituţionale.

Reclamanta a mai susţinut că prin faptul că premiul anual aferent anului 2010 nu i-a mai fost acordat au fost încălcate prevederile art. 1  din Protocolul nr. 1 la  Convenţia Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Este adevărat că  potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale , nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. La alin.2 al aceluiaşi articol se prevede că dispoziţiile alin.1  nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor şi altor contribuţii, sau a amenzilor.

Curtea europeană a drepturilor omului a  statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenţiei, de a stabili politica economică şi socială a ţării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Marii Britanii).

De asemenea, cu privire la „speranţa legitimă”, s-a reţinut de Curtea europeană ca reprezentând un „bun”, în sensul primei reguli a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, în special atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanţă suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunţată în Cauza M contra României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenţia Guvernului prin ordonanţe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la anumite politici ale statului (Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunţată în Cauza S şi alţii împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza P împotriva României; Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunţată în Cauza Radu împotriva României).

Totodată, instanţa reţine că prin prevederile Legilor nr. 284 şi 285/2010 nu se aduce atingere principiilor fundamentale consacrate prin Convenţie  întrucât dispoziţiile legale privind premiul anual sunt aplicate în mod nediscriminatoriu, fiind incidente tuturor categoriilor de personal bugetar.

Aşadar, o creanţă cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condiţiile în care în dreptul intern s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, fiind abrogate dispoziţiile legale care reglementau acordarea premiului anual,  sumele de care reclamanta a fost privată nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocol, o astfel de creanţă neavând o bază suficientă în dreptul intern.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa urmează să respingă acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de către reclamanta GC cu domiciliul în contradictoriu cu pârâţii CMV cu sediul în şi C L B.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 10 Mai 2012, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare