Art. 924 cod civil. Caducitate testament olograf.

Art. 924 cod civil. Caducitate testament olograf.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA Nr. 1989/2013

Şedinţa publică de la 15 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul reclamant B. P., împotriva sentinţei civile nr. . din data de 03.04.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat B. A. pentru recurentul reclamant B. P. şi avocat G. M. L. pentru intimata pârâtă D. A. H..

 Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care avocat G.M. L. pentru intimata pârâtă D. A. H. a depus un extras de pe portalul Judecătoriei Tg-Jiu din care rezultă că pe rolul acestei instanţei a fost înregistrat dosarul cu nr. 2265/318/2006 privind pe pârâtă şi pe C. M., C. E., C. D., C. G., C. A., C. P., C. C., C. A. şi C. R. N. şi în care  s-a pronunţat sentinţa civilă nr. .. din 19.09.2007.

Avocat B. A. pentru recurentul reclamant B. P. depune la dosar în original declaraţia dată de D. D. autentificată sub nr. 5906 din 09.10.2013 şi în copie procura autentificată sub nr. 260 din 12 mai 2004 privind pe D. A. H., iar o copie de pe acestea se comunică apărătorului intimatei pârâte D. A. H..

Avocat G. M. L. pentru intimata pârâtă D. A. H. solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a observarea înscrisurilor comunicate.

La a doua strigare, la apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat B. A. pentru recurentul reclamant B. P. şi avocat G. M. L. pentru intimata pârâtă D.A. H..

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat şi acte de depus se constată recursul în stare de judecată şi s-a acordat cuvântul:

Avocat B. A. pentru recurentul reclamant B. P. depune concluzii scrise şi solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi ulterior precizată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat fond şi recurs şi taxa judiciară de timbru.

Avocat G. M. L. pentru intimata pârâtă D. A. H. solicită respingerea recursului, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond. În motivare arată că instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada identităţii dintre S. V. şi I. S..

TRIBUNALUL

Prin acţiunea civilă introdusă pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu si înregistrată sub nr. …, reclamantul B. P. a chemat în judecată pe pârâta D. A. H., cetăţean român şi canadian, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate ca fiind caduc testamentul olograf încheiat la 6.10.1942, prin care autoarea C. E. a testat întreaga avere mobilă si imobilă nepoatei sale, I. G. S..

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin testamentul olograf încheiat la 6.10.1942 autoarea C. E. a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă nepoatei sale, I. G. S., care este în realitate, V. G. S. ( căsătorită D.).

Că, V. E. D. a decedat în 1971, iar C. E. a decedat în 1981 şi că predecesul legatarei V. E. D. este o cauză a caducitate a testamentului, ca şi nulitatea, lipsind testamentul de efect si desfiinţându-l retroactiv.

Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1071 lit. a din Noul Cod Civil, conform cărora:  „Orice legat devine caduc, atunci când legatarul nu mai este în viaţă la data deschiderii succesiunii”, iar aceste dispoziţii legale trebuie coroborată cu art. 954 alin. 1 din Noul Cod Civil, potrivit căreia ”Moştenirea unei persoane se deschide la decesul acesteia”.

De asemenea, a mai arătat reclamantul că prin actul de partaj voluntar înscris la grefa Tribunalului Gorj, sub nr. 1186/09.07.1928 s-au împărţit bunurile ce au aparţinut familiei C., printre care si conacul D.”, moştenitoarea M. V. S.  revenindu-i o cotă de 1/5 din masa succesorală, iar conform s.c. nr. ../2008 a Judecătoriei Tg Jiu pronunţată în dosarul nr. .. rămasă definitivă si irevocabilă s-a reţinut că unica moştenitoare a autoarei M. V. S. a fost V. E. D., mama pârâtei din cauza de faţă, care a dobândit întreaga avere.

S-a reţinut totodată că V. E. D. a mai dobândit si cota de 1/5 a E. C., aşa cum rezultă din testamentul olograf încheiat la 6.10.1942 si în concluzie a moştenit o cotă parte din 2/5 din masa succesorală a autorului D. C., din care face parte si conacul D..

Urmare a acestui fapt a fost admisă acţiunea reclamantei (pârâtă în prezenta cauză) în contradictoriu cu reclamantul şi s-a constatat calitatea de moştenitoare a defunctei M.V. S. şi calitatea ei de proprietară asupra cotei de 2/5 din imobilul conac D..

In drept, reclamantul a invocat dispoziţiile legale menţionate mai sus şi a solicitat ca în temeiul art. 172 CPC pârâta să depună la dosarul cauzei înscrisul în original, deoarece în toate pricinile a fost depusă doar o simplă copie xerox a acestuia.

Cererea a fost timbrată de reclamant cu suma de 20 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, testamentul încheiat de E. C. la 6.10.1942, în favoarea nepoatei sale, I. G.. S., căsătorită D., adeverinţa cu nr. 3099/17.12.1996 eliberată de C. j. Gorj de aplicarea legii112/1995, titlul de proprietate nr. 1333701 eliberat pe numele său pt. suprafaţa de 1 ha si 133 mp teren, hotărârea nr. 119/1996 emisă de C. J.. Gorj de aplicarea legii 112/95, certificatul de moştenitor de calitate nr. 2387/19.12.1994 emis de Notarul de Stat sectorul 1 Bucureşti, certificatul de moştenitor nr. 24/08.03.2000 eliberat de BNP Bucureşti, în urma dezbaterii succesiunii autoarei C.E., s.c.nr. 3581/12.05.2008 pronunţată în dosarul nr. … al Judecătoriei Tg Jiu, dovada de cetăţenie a pârâtei D. A. H..

Prin sentinţa civilă nr. ../28 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu a fost respins cererea în constatare caducitate testament formulată de reclamantul B. P. împotriva pârâtei D. A. H..

Împotriva acestei sentinţa a declarat recurs reclamantul B. P., iar prin decizia nr. ../2012 din 30 oct.2012 pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a dispus admiterea recursului, sentinţa fiind casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond cu îndrumarea ca la rejudecare să fie antamat fondul cauzei şi să fie analizată  caducitatea  testamentului  aşa cum a  solicitat reclamantul prin acţiune.

De asemenea, s-a dispus a se pune în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat, pe care instanţa de fond a invocat-o din oficiu şi nu a pus-o în discuţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.- Jiu sub nr….

La data de 27.03.2013,  reclamantul şi-a precizat acţiunea sub aspectul temeiului de drept, în sensul că a invocat în cauză dispoziţiile art.954 alin.1 C.pr.civ. şi art.1071 lit.a C.civ., precum şi art.957 alin.1 C.civ.

De asemenea, a mai arătat că în acţiune s-a strecurat o eroare materială în  ceea ce priveşte  anul de deces al lui V. E. S., mai exact data  decesului acesteia fiind 23.09.1972 şi nu 1971.

Prin sentinţa civilă nr.. din data de 03.04.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. … au fost respinse excepţiile autorităţii de lucru judecat, lipsei interesului şi a prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârâte.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul B. P., , împotriva pârâtei D. A. H..

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată, că potrivit art. 1201 cod civil în reglementarea din 1864 : „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.”

S-a constatat de către instanţă că între părţi au existat mai multe litigii referitoare la partajarea bunurilor succesorale rămase de la autorii comuni dar şi având alte obiecte,  având calităţi diferite în procesele purtate, însă niciuna din cauze nu a avut ca obiect caducitatea testamentului olograf pentru a putea opera autoritatea de lucru judecat, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1201 cod civil, astfel că excepţia a fost respinsă.

Cu privire la excepţia lipsei interesului reclamantului invocată de pârâte, instanţa a reţinut că nici această excepţie nu este întemeiată, astfel că a fost respinsă pentru următoarele motive,

Interesul a fost definit ca fiind folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.

Pentru a promova o acţiune în instanţă, reclamantul este acela care trebuie să justifice un interes. Totodată, pentru a justifica sesizarea instanţei, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii : să fie legitim, corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale, să fie născut şi actual, adică să existe în momentul în care se apelează la mijlocul procesual din conţinutul acţiunii, să fie personal şi direct, adică folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare să aparţină celui care recurge la acţiune.

În speţa de faţă, instanţa a apreciat că reclamantul are un interes legitim, actual şi personal în promovarea acţiunii, întrucât prin sentinţa civilă nr…/12.05.2008 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. .. menţinută prin decizia nr../15 Septembrie 2008 a Tribunalului Gorj, a fost admisă cererea pentru constatarea nulităţii absolute parţiale formulată de reclamanta D. A., pentru constatare calitate de moştenitor, calitate de proprietar şi ieşire din indiviziune în contradictoriu cu pârâţii B. P., C.N., primarul comunei R. şi C. J. Gorj, pentru aplicarea Legii 112/1995.

A fost constatată nulitatea absolută parţială a hotărârii nr.19/1996 eliberată de C.de aplicarea Legii 112/1995 pe numele pârâtului B. P., a fost constatată calitatea de moştenitoare a defunctei M. V. S.  şi calitatea de proprietar asupra unei cote indivize de 2/5 din imobil" C. D." pentru reclamant.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că unica moştenitoare a M. V. S. a fost V. E. D.(mama reclamantei) care a  dobândit întreaga avere de la M. V. S. dar şi că V. E. D. a mai moştenit şi cota de 1/5 a E.C. aşa cum rezultă din testamentul olograf încheiat la 06.10.1942 şi în concluzie a moştenit o cotă parte de 2/5 din masa succesorală a autorului D. D. C. din care face parte şi conacul D..

Prin promovarea acestei acţiuni reclamantul a vizat constatarea caducităţii testamentului olograf prin care autoarea C. E. testa întreaga sa averea, iar în urma unei eventuale soluţii de admitere, acesteia revenindu-i de drept averea care urma a fi partajată între moştenitorii săi, reclamantul fiind unul dintre moştenitori.

Cu privire la excepţia prescripţiei acţiunii, instanţa a reţinut că aceasta nu este întemeiată şi a respins-o, având în vedere că prezenta acţiune este o acţiune în constatare, care este imprescriptibilă extinctiv.

Prin testamentul olograf încheiat la data de 6.10.1942 autoarea C. E. a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă nepoatei sale, I. G. S., care este în realitate, V.G. S. ( căsătorită D.).

Legatele instituite în mod valabil şi nerevocate pot deveni ineficace din cauze intervenite ulterior întocmirii testamentului şi care fac imposibilă executarea lor.

Potrivit art.924, art.928 si art.927 c.civil,caducitatea legatelor intervine doar in 4 cazuri, respectiv: in cazul decesului legatarului intervenit anterior decesului testatorului,incapacitatea legatarului de a primi legatul la data deschiderii moştenirii,pieirea totala a bunului in timpul vieţii testatorului si, neacceptarea legatului de către legatar.

Printre cauzele de ineficacitate ale legatelor, dispoziţiile codului civil în reglementarea din 1864 aplicabilă în cauză a instituit la art. 924 cod civil şi cea privind decesul legatarului.

Astfel, potrivit legii, legatul devine caduc dacă legatarul a murit înaintea testatorului, dispoziţia explicându-se prin faptul că liberalităţile în general, şi cele făcute mortis causa au caracter exclusiv personal; sunt acte încheiate în considerarea persoanei legatarului ( intuitu personae).

Astfel fiind, dacă legatarul a murit înaintea testatorului, deci înainte de momentul deschiderea moştenirii, când dispoziţia testamentară urma să-şi producă efectele, executarea legatului devine imposibilă din cauza lipsei capacităţii succesorale a legatarului, legatul devenind caduc.

Datorită caracterului personal al liberalităţii, moştenitorii legatarului, fie şi descendenţii lui, nu au nici un drept asupra legatului, pentru că, nedobândind dreptul legat, legatarul nu l-a putut transmite asupra propriilor moşteniri, iar reprezentarea succesorală nu este aplicabilă în materia moştenirii testamentare.

Ca orice cauza de ineficacitate, caducitatea lipseşte actul juridic de efectele sale fireşti. Ea este insa mai radicala decât celelalte cauze de ineficacitate deoarece exclude, in principiu, orice efect al actului. Caducitatea produce efecte numai pentru viitor (ex tunc), retroactivitatea nefiind posibila deoarece, pana in momentul intervenirii cauzei de caducitate, actul respectiv nu si-a produs nici un efect.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că testatoarea C. E. a decedat la data de 14 mai 1981, conform certificatului de deces emis la data de 15 mai 1981 şi înregistrat la Consiliul Popular al Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 1910 (fila 62).

Reclamantul a depus la dosarul cauzei la fila 63, traducerea din limba franceză a extrasului certificatului de deces a numitei S. V. E. emis de R. Q., din care rezultă că data decesului acesteia este 23.09.1972.

S-a susţinut de către reclamant că beneficiara, legatului, legatarul I. G. S., care este în realitate, V. G.S. (căsătorită D.)însă, în urma analizării înscrisurilor depuse la dosarul cauzei instanţa constată că reclamantul  nu a reuşit să dovedească această susţinere .

Astfel, din toate înscrisurile referitoare la legatara I. G. S. nu rezultă cu certitudine date suficiente pentru a se putea stabili o identitate între persoana legatarei şi a numitei S. V. E., neprecizându-se numele părinţii acesteia şi nici măcar iniţiala tatălui în extrasul de pe certificatul de deces depus la dosar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B. P., criticând-o ca nelegală. Solicită, în raport de prevederile art. 3041 , art. 304 alin.1 pct. 7 şi 9 C.p.civ., art. 312 alin.1,2,3 teza I C.p.civ. 1865 modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii.

Susţine recurentul că instanţa de fond nu a respectat indicaţiile instanţei de casare din primul ciclu procesual, în sensul de a analiza cauza pe fond, anume aplicarea sau nu a art. 954 alin.1, art. 957 alin.1 şi art. 1071 lit. a Cod civil. Afirmă recurentul că pârâta intimată nu a negat identitatea de persoană dintre V. E. S. şi I. S., întrucât s-a folosit de testamentul invocat în alte cauze, în calitate de fiică a legatarei.

O altă critică priveşte nemotivarea hotărârii de către prima instanţă. Astfel, arată că, deşi există depuse înscrisuri la dosar, anume certificatele de deces ale autoarelor C. E. şi V. E. G. S., certificate de moştenitor, încheierea de dezbatere succesorală, instanţa de fond le-a ignorat. Apreciază ca insuficient motivată hotărârea recurată.

În fine, se critică sentinţa pentru lipsa rolului activ în repunerea pe rol a cauzei în scopul depunerii actelor de stare civilă, respectiv în obligarea pârâtei la depunerea în original a testamentului olograf a cărui caducitate se invocă.

Nu a fost depusă întâmpinare în recurs.

În faza recursului s-a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri, depuse la dosar potrivit consemnărilor din încheierile de şedinţă de la dosar, respectiv practicaua prezentei decizii.

Recursul este fondat pentru considerentele care succed.

În raport de prevederile art. 3041 C.p.civ., precum şi de cazurile de recurs invocate de la 1865, aplicabil în cauză, instanţa de recurs constată că prima instanţă nu a analizat înscrisurile de la dosarul cauzei pentru a stabili dacă în speţă se verifică ipoteza caducităţii legatului universal, dispoziţie testamentară cuprinsă în testamentul olograf datat 1942.

Ca stare de fapt, se reţine că reclamantul invocă situaţia predecesului beneficiarului testamentului în raport cu autorul testator. Este vorba despre testatorul C. E., decedată, conform certificatului de deces, depus în copie, în anul 1981, ulterior decesului legatarului, în anul 1972, potrivit aceluiaşi tip de înscris doveditor. Ca atare, legatarul a decedat cu 9 ani anterior morţii testatorului. Or, având în vedere regula deschiderii succesiunii la data decesului autorului, deci a culegerii legatului începând cu această dată, se invocă ipoteza caducităţii legatului pentru predecesul legatarului.

Deşi sunt invocate de către reclamant prin mandatar avocat prevederile noului cod civil, intrat în vigoare în anul 2011, instanţa constată că, raportat la prevederile Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil, precum şi de data deschiderii moştenirii, anume anul 1981, se aplică dispoziţiile vechiului cod civil de la 1864.

Astfel, art. 924, reţinut corect de prima instanţă, stipulează în sensul că „orice dispoziţie testamentară devine caducă când acela în favoarea căruia a fost făcută a murit înaintea testatorului”.

Dacă sub acest aspect nu există controverse între părţi, singura problemă de rezolvat este dacă între beneficiara testamentului – legatara universală I. G. S. – şi autoarea pârâtei din prezenta cauză, V. E. G. S., există identitate de persoană.

Se susţine de către reclamant că în diferite acte juridice s-a folosit numele de I. S. în loc de V. E. S..

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, la fond şi în recurs, se reţine că există identitate de persoană între I. S. şi V. E. S..

Astfel, instanţa porneşte în analiza sa de la menţiunile testamentului olograf – fila 6 dosar fond primul ciclu procesual. Din acesta se reţine că autoarea care semnează înscrisul olograf la data de 6.10.1942 – E. C. – îşi testează averea mobilă şi imobilă nepoatei I. G. S..

Testatoarea este mătuşă a legatarei, adică sora mamei beneficiarei dispoziţiei testamentare, V. M. S. Că este sora celei din urmă rezultă din menţiunile certificatului de calitate de moştenitor nr. 7/1999. Nu se contestă acest lucru de către părţi.

În acelaşi înscris figurează ca moştenitor al autoarei M. V. S. şi fiica S. I.. Din enumerarea moştenitorilor acestei autoare se constată că singurul descendent direct este fiica S. I..

Că este vorba de una şi aceeaşi persoană rezultă din cele menţionate în dosarul notarial nr. 560/1998, ataşat la dosarul  nr. .. al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti. În concret, în schiţa succesorală este menţionată ca fiică a autoarei evocate numita I. S., la rândul său având fiică pe A., cu domiciliul în străinătate. Totodată, din copia procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare notarială prin afişare – fila 32 dosar fond al doilea ciclu procesual – rezultă că se referă la moştenitor S. I..

Un alt înscris care demonstrează acest lucru este încheierea notarială nr. 7/1999 – fila 41 acelaşi dosar – din care rezultă, sub sancţiunea înscrierii în fals, că notarul public a constatat că fiica autoarei M. V. S. este I. S., iar nepoata de fiică este A..

Totodată, instanţa de recurs reţine că din extrasul din registrul de nou născuţi pe anul 1925 – fila 27 dosar recurs – V. E. S. este fiica lui G. S. şi a M. V. S.. Faţă de prenumele tatălui, se reţine că este identitate de iniţială în ambele forme ale numelui. Din coroborarea înscrisurilor constând în buletinul de căsătorie nr. 1925/1948 – fila 28 şi urm. cu traducerile autorizate ale unor declaraţii notariale date în faţa notarului din S. – L., P. Q., C. – fila 32 -, respectiv traducerea extrasului din actul de naştere al pârâtei D. A.- H. – fila 37, toate înscrisurile  menţionate fiind în dosarul de recurs, instanţa constată că se face dovada căsătoriei legatarei cu numitul J. E. D., iar din relaţia acestora a rezultat fiica pârâtă D. A.– H..

Astfel, se explică participarea acesteia din urmă la deschiderea moştenirii autoarei V. M. S., în calitate de nepoată de fiică, fiica nefiind decât V. E. S., scrisă în unele acte drept I. S..

Este necesar a se avea în vedere şi faptul că  în societatea românească pentru numele de E. se mai folosesc apelativele de I., L. etc, încât după o folosire repetitivă persoanei respective i se asociază de către terţi acest nume, rezultând o confuzie ulterioară între numele oficial şi cel atribuit, chiar în actele juridice încheiate.

În consecinţă, se reţine de către instanţă că întrucât moştenirea unei persoane se deschide la data decesului acesteia, conform art. 651 C.civil de la 1864, iar una dintre condiţiile pentru a putea moşteni este ca succesorul, legal sau testamentar, să existe la momentul deschiderii moştenirii – art- 654 C.civil 1864, legatul nu poate avea efecte juridice dacă legatarul nu mai era în viaţă la decesul testatorului. Este starea de fapt ce rezultă în ce o priveşte pe legatara din prezenta cauză, predecedată autoarei testatoare.

Faţă de cele de mai sus, fiind îndeplinite condiţiile art. 924 C.civil de la 1864, se va admite recursul, se va modifica sentinţa în sensul admiterii acţiuni. Ca atare, se va constata caducitatea testamentului olograf supus analizei.

În raport de art. 274 alin.1 C.p.civ., va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată la fond şi în calea de atac efectuate de recurentul reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul reclamant B. P., împotriva sentinţei civile nr. .. din data de 03.04.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. …

Modifică sentinţa în sensul că admite acţiunea.

Constată caducitatea testamentului olograf încheiat la data de 06.10.1942 de către testatoarea  C. E..

Obligă pârâta intimată la plata a 3250 lei cheltuieli de judecată, fond şi recurs, reprezentând onorariu avocat, către recurentul reclamant.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 15 Octombrie 2013, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare