Acţiune în anulare a hotărârii arbitrale. Invocarea caducităţii arbitrajului. Condiţii. Regim juridic

Acţiune în anulare a hotărârii arbitrale. Invocarea caducităţii arbitrajului. Condiţii. Regim juridic

-Codul de procedură civilă din 1865: art. 353; art. 364

Potrivit art. 3533 alin. (6) din Codul de procedură civilă din 1865, trecerea termenului de arbitraj prevăzut de acest text de lege, nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului, afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi Tribunalului Arbitral, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea.

Din toate probele dosarului Tribunalului Arbitral, nu rezultă că pârâta acţiunii arbitrale ar fi notificat cealaltă parte şi Curtea de Arbitraj, până la primul termen de înfăţişare, invocarea caducităţii arbitrajului. Mai mult, această parte s-a comportat în întreg ciclul procesual devoluat în faţa instanţei de arbitraj, cu intenţia neechivocă de a participa la această procedură, exercitând drepturi procesuale specifice proprii cauzei, atât pe fondul pretenţiilor formulate de reclamantă împotriva sa cât şi cu privire la excepţiile procesuale pertinente.

În aceste condiţii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 364 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă din 1865 relative la anularea sentinţei arbitrale pe motivul pronunţării sale după expirarea termenului de arbitraj.  Aceasta întrucât termenul prevăzut de art. 3533 din Codul de procedură civilă din 1865, nu a fost invocat în cursul procedurii arbitrajului şi partea interesată, reclamanta acţiunii în anulare, nu a notificat expirarea termenului arbitrajului părţii adverse şi Curţii de Arbitraj.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,

Decizia civilă nr. 4/PI din 23 ianuarie 2014, dr. M.B.

Prin acţiunea în anulare formulată de către reclamanta SC B.S. SRL Orşova, s-a solicitat anularea Sentinţei arbitrale nr. 103/30.09.2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş în dosar nr. 60/2012, şi rejudecând acţiunea reclamantei SC C & C MH.C. SRL Drobeta Turnu-Severin, să se dispună respingerea acesteia ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faţa Curţii de Arbitraj şi cele făcute în soluţionarea prezentei acţiuni. În temeiul art. 365 alin. (3) coroborat cu art. 403 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865, a solicitat suspendarea executării sentinţei arbitrale până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

În motivare, reclamanta a arătat că lucrările de construcţii contractate prin contractul de prestări servicii nr. 182/14.04.2010, în care pârâta a avut calitatea de beneficiar, iar reclamanta a avut calitatea de prestator, au fost finalizate la data de 17.06.2011, când pârâta a fost informată, prin adresa nr. 153/17.06.2011, despre acest fapt.

Potrivit convenţiei consemnate în contractul de prestări servicii, lucrările contractate au fost efectuate cu materialele puse la dispoziţie în mod exclusiv de pârâtă şi cu manopera exclusivă a reclamantei.

Solicită a se constata că potrivit situaţiei analitice consemnată în anexa nr. 2 la raportul de expertiză contabilă întocmit de d-na expert contabil B.M.-J., începând cu data de 28.04.2010, reclamanta a transmis pârâtei note de necesitate pentru asigurarea materialelor necesare realizării construcţiilor contractate. O parte din materiale au fost livrate cu o întârziere de aproximativ 10-15 zile, iar o altă parte de materiale solicitate, cum ar fi oţelul beton nu au fost asigurate, nici până la data de 02.07.2010, când s-a revenit cu note de necesitate către pârâtă. Menţionează că fără oţel beton, nu poate fi începută edificarea unei construcţii, întrucât acest material este folosit pentru fundaţii, stâlpi şi centură de susţinere.

În cuprinsul aceluiaşi raport de expertiză s-a consemnat că prin adresa nr. 3519/13.04.2011 s-a solicitat pârâtei să urgenteze aprovizionarea cu materialele solicitate încă din lunile octombrie - noiembrie 2010, întrucât termenul de realizare a construcţiilor a fost deja depăşit cu mult.

În fine, în acelaşi raport de expertiză, s-a consemnat că pârâta a furnizat cărămida necesară edificării construcţiilor, doar la data de 29.12.2010, în contextul în care a fost solicitată încă de la data de 12.07.2010.

Prin raportul de expertiză judiciară specialitatea - construcţii, expertul asistent ing. C.A., a constatat că pârâta a livrat cu o întârziere de 133 de zile oţelul beton, cu o întârziere de 481 de zile cărămida, cu o întârziere de 283 de zile lemnul şi cu o întârziere de 30 de zile învelitoarea construcţiilor, întârzieri care cumulate conduc la o întârziere totală de 927 de zile. În cuprinsul anexei nr. 6 la acest raport de expertiză, expertul a consemnat în detaliu fluxul de aprovizionare cu care pârâta a asigurat materialele necesare edificării construcţiilor, flux care în raport cu notele de necesitate transmise de reclamantă, nu pot conduce decât la concluzia potrivit căreia, lucrările contractate prin contractul de prestări servicii nr. 182/2010, au fost finalizate într-un timp mai scurt decât cel contractat în raport cu datele la care pârâta a asigurat materialele necesare edificării construcţiilor.

Arată că transmiterea notelor de necesitate s-a făcut în funcţie de modul în care pârâta a asigurat materialele solicitate anterior, întrucât o construcţie se realizează pe etape şi în atare situaţie nu se poate realiza învelitoarea unei construcţii dacă nu au fost edificate fundaţia şi pereţii, context în care cererea pârâtei de acordare a penalităţilor de întârziere, are un singur scop şi acela de îmbogăţire fără justă cauză.

Concluzionând, a solicită instanţei să constate că întreg probatoriul administrat în cauză, conduce la concluzia evidentă potrivit căreia, întârzierile înregistrate în executarea obligaţiilor asumate prin contractul de prestări servicii de către reclamantă, se datorează exclusiv pârâtei care, nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de furnizare a materialelor necesare edificării construcţiilor conform solicitărilor formulate de reclamantă, motiv pentru care antrenarea răspunderii contractuale şi obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere, reprezintă o evidentă greşeală săvârşită de către Tribunalul Arbitraj, cu ocazia interpretării probatoriului administrat în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC C & C MH.C. SRL Drobeta Turnu-Severin prin administrator judiciar  Y.C. SPRL a solicitat respingerea acţiunii în anulare ca fiind lipsită de suport temeinic şi legal.

În motivare, arată că toate aspectele menţionate în acţiune, aşa zisa culpă unilaterală a pârâtei în neaprovizionarea cu materiale, sunt simple susţineri aflate în totală contradicţie cu mijloacele de probă administrate în cauză.

Atât expertiza tehnică cât şi cea contabilă, inclusiv răspunsul la obiecţiuni formulat de adversarii procesuali, contrazic susţinerile SC B.S. SRL Orşova, societate care a înregistrat culpa gravă cu privire la întârzierea executării lucrărilor, aspect recunoscut de altfel în faţa tribunalului arbitral.

Examinând acţiunea în anulare astfel formulată, Curtea constată că prin acţiunea înregistrată la de 05.11.2013, reclamanta SC C&C MH.C. SRL Drobeta Turnu-Severin a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B.S. SRL Orşova, anularea sentinţei arbitrale nr. 103/30.09.2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş în dosar nr. 60/2012, arătând că prin această sentinţă arbitrală reclamanta a fost obligată să plătească suma de 1.720.416,85 lei penalităţi de întârziere şi 105.315,80 euro contravaloare daune. Reclamanta arată că hotărârea arbitrală astfel formulată încalcă dispoziţiile art. 364 alin.1 lit. e) C. pr. civ. din 1865, întrucât sentinţa a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 C. pr. civ. din 1865, fără ca părţile să fi prevăzut un alt termen de arbitraj şi fără ca în cadrul soluţionării cererii de arbitrare să fi intervenit vreo cauză de suspendare a arbitrajului.

Curtea constată că acţiunea în anulare este nefondată şi nu este incidentă cauza de anulare a sentinţei arbitrale prevăzute de art. 364 alin. (1) lit. e) raportat la art. 3533 din C. pr. civ. din 1865.

Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta acţiunii arbitrale SC C&C MH.C. SRL Drobeta Turnu-Severin a fost înregistrată la instanţa de arbitraj la data de 21.05.2012, pârâta din acţiunea arbitrală neformulând opoziţii la acest mod de soluţionare a litigiului.

Dimpotrivă, la data de 13.06.2012, această pârâtă a formulat întâmpinare cu privire la fondul pretenţiilor disputate de către părţi şi şi-a desemnat arbitrul.

Apoi, la data de 28.06.2012, a formulat o cerere de amânare pentru motive de apărare.

De asemenea, reclamanta acţiunii în anulare a formulat cerere de amânare a judecării cauzei la data de 02.07.2012, cererile fiind admise, iar instanţa de arbitraj  a acordat un nou termen la data de 16.07.2012.

Ulterior, reclamanta acţiunii în anulare a formulat cerere în probaţiune, cerere care a fost pusă în discuţia instanței de arbitraj la data de 16.07.2012 când discutarea cererilor în probaţiune s-a prorogat pentru întrunirea completului şi, având în vedere că părţile din arbitraj au solicitat un termen mai lung în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă.

Instanţa de arbitraj a amânat din nou cauza la data de 17.09.2012 şi apoi, succesiv, având în vedere comportamentul procesual al părţilor, la datele de 03.10.2012, 08.10.2012, 14.11.2012. La acest ultim termen, cauza a fost amânată pentru ca părţile să depună la dosar acordul de prelungire a termenului de judecată.

Cauza a fost amânată din nou la 05.12.2012 pentru acelaşi motiv, respectiv la data de 17.12.2012, 16.01.2013, în acest interval de timp efectuându-se şi raportul de expertiză încuviinţat în cauză.

La termenul din 18.02.2013, Tribunalul Arbitral a solicitat din nou părţilor să depună la dosar acordul de prelungire a termenului de arbitraj, reclamanta acţiunii arbitrale comunicând că înţelege să îşi susţină în continuare cererea de chemare în judecată în faţa Tribunalului Arbitral. În schimb reclamanta acţiunii în anulare, deşi nu a depus la dosar un asemenea acord, a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică, ceea ce semnifică intenţia acestei părţi de a continua soluţionare diferendului pe calea arbitrajului, cauza fiind amânată pe acest motiv la 03.04.2013.

În vederea răspunsului la obiecţiuni, cauza a fost amânată de mai multe ori, până la data de 17.07.2013, când reclamanta acţiunii în anulare a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea acţiunii arbitrale, pentru motivele indicate în aceste concluzii.

Cauza s-a amânat din nou  la data  de 23.07.2013 pentru comunicarea concluziilor şi pentru acordarea unui termen de apărare părţii adverse, iar la acest termen, deşi s-a rămas în pronunţare, cauza a fost repusă pe rol şi redeschise dezbaterile ca urmare a invocării de către reclamanta acţiunii în anulare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei acţiunii arbitrale, acordându-se termen la data de 23.09.2013 când instanţa de arbitraj a rămas în pronunţare din nou, inclusiv cu privire la excepţia anterior arătată.

Din evoluţia desfăşurării cercetărilor procesului şi dezbaterilor purtate, rezultă fără echivoc faptul că pârâta acţiunii arbitrale şi totodată reclamanta acţiunii în anulare, prin comportamentul său procesual s-a manifestat în sensul continuării termenului de arbitraj, în condiţiile în care Tribunalul Arbitral i-a pus în vedere în mai multe rânduri să-şi exprime poziţia procesuală cu privire la prelungirea termenului arbitrajului. Curtea relevă pe de altă parte, că această parte nu a invocat niciodată pe parcursul soluţionării cauzei în faţa instanţei de arbitraj, caducitatea arbitrajului. Prin urmare, având în vedere comportamentul procesual al pârâtei arbitrale – reclamanta acţiunii în anulare, iar pe de altă parte lipsa oricărei declaraţii a acestei părţi de a pune capăt procedurii arbitrajului printr-o declaraţie neechivocă, Curtea apreciază că procedura de soluţionare a acţiunii arbitrale s-a desfăşurat cu largul său acord.

Potrivit art. 3533 alin. (6) C. pr. civ. din 1865, trecerea termenului de arbitraj prevăzut de acest text de lege, nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului, afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi Tribunalului Arbitral, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea.

Din toate probele dosarului Tribunalului Arbitral, nu rezultă că pârâta acţiunii arbitrale ar fi notificat cealaltă parte şi Curtea de Arbitraj, până la primul termen de înfăţişare, invocarea caducităţii arbitrajului. Mai mult, aşa cum s-a arătat, această parte s-a comportat în întreg ciclul procesual devoluat în faţa instanţei de arbitraj, cu intenţia neechivocă de a participa la această procedură, exercitând drepturi procesuale specifice proprii cauzei, atât pe fondul pretenţiilor formulate de reclamantă împotriva sa cât şi cu privire la excepţiile procesuale pertinente.

În aceste condiţii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 364 alin.(1) lit. e) C. pr. civ. relative la anularea sentinţei arbitrale pe motivul pronunţării sale după expirarea termenului de arbitraj. Aceasta întrucât termenul prevăzut de art. 3533 C. pr. civ., nu a fost invocat în cursul procedurii arbitrajului şi partea interesată, reclamanta acţiunii în anulare, nu a notificat expirarea termenului arbitrajului părţii adverse şi Curţii de Arbitraj.

Astfel fiind, Curtea a respins acţiunea în anulare a Sentinţei arbitrale nr. 103/30.09.2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş în dosar nr. 60/2012, formulată de reclamanta SC B.S. SRL Orşova, în contradictoriu cu pârâta SC C&C MH.C. SRL Drobeta Turnu-Severin prin administrator judiciar Y.C. SPRL.

Domenii speta

Spete similare