Infracţiunile de viol şi lipsire de libertate – concurs de infracţiuni; lipsirea de libertate care depăşeşte constrângerea în vederea realizării actului sexual; Daune morale – posibilitatea instanţei de judecată de a acorda daune morale într-un cuan...

Infracţiunile de viol şi lipsire de libertate – concurs de infracţiuni; lipsirea de libertate care depăşeşte constrângerea în vederea realizării actului sexual;

Daune morale – posibilitatea instanţei de judecată de a acorda daune morale într-un cuantum superior constituirii de parte civilă formulată de reprezentantul legal al victimei minore.

În fapt, inculpatul U.V., locuitor al comunei Voineşti, jud. Iaşi, are 40 ani a întreţinut o relaţie de concubinaj cu numita N.M., materializată şi prin naşterea a doi copii (o fetiţă de 4 ani şi un băiat de 6 ani), care, în prezent, sunt instituţionalizaţi din toamna anului 2009. Din referatul de evaluare a inculpatului, rezultă că acesta prezintă detaşare emoţională faţă de cei doi minori, nefiind interesat în menţinerea legăturii cu aceştia.

Inculpatul, pe parcursul evoluţiei sale, astfel cum rezultă din referatul de evaluare, a acumulat frustrări şi carenţe emoţionale, din copilărie şi adolescenţă. Ulterior, s-au format tipare de gândire şi comportamente deviante, manifestate în impulsivitate, agresivitate, comportament distructiv şi adictiv, potenţate de consumul de alcool excesiv. De asemenea, odată cu dezintegrarea personalităţii sale, au slăbit şi mecanismele de cenzură morală şi socială.

Trăsătura esenţială, însă, a personalităţii inculpatului este capitalul considerabil de furie, negat şi neconştientizat de către acesta. Manifestările deviante sunt amplificate, după cum s-a precizat mai sus, de consumul de alcool, cu debut în anul 2005, după cum însuşi U.V. a declarat consilierului de probaţiune, comportament adictiv care s-a cronicizat, ajungând până la consum de alcool medicinal. Inevitabil, relaţionarea inculpatului cu rudele sale a ajuns să fie defectuoasă. U.V. şi-a agresat rudele, le-a şicanat, singurul cu care mai păstra o relaţie directă fiind fratele lui, U.N.

În cursul zilei de 1 iunie 2010, inculpatul a consumat alcool, ajungând în stare de ebrietate, în intervalul orar 09.00 – 12.00, după ce, anterior, pe parcursul nopţii, a mai consumat alcool. În drum spre casă, a hotărât să se odihnească şi a dormit, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia dată în faza de urmărire penală, pe un câmp. După ce s-a trezit, în jurul orelor 13.30, astfel cum rezultă din declaraţia părţii vătămate, s-a îndreptat spre casă şi, la un moment dat, a ajuns la marginea unei păduri de lângă satul Mogoşeşti. Acolo a văzut mai mulţi copii ce erau la cules de cireşe şi dude. Parte dintre ei s-au deplasat la fântâna din apropiere, iar partea vătămată minoră A.S., împreună cu minorul A.V. au continuat să culeagă fructe.

 Ajungând în dreptul celor doi copii, inculpatul, după ce a mâncat şi el câteva fructe, le-a promis că îi va duce la nişte cireşi bogaţi şi la nişte tufe de fragi şi s-au deplasat toţi aproximativ 8 – 10 metri. Acolo, U.V. l-a urcat pe minorul A.V. într-un cireş. Potrivit declaraţiei date în cursul urmăririi penale – fila 100 - , atunci s-a născut în mintea inculpatului ideea de a viola minora („eram beat şi atunci mi-a venit ideea să o violez pe acea fată”), sens în care părţii vătămate A.S. i-a propus să-l însoţească în pădure pentru a culege fragi; „bărbatul mi-a spus să merg cu el să culegem fragi, fiindcă ştie el un loc în pădure”. Minora a fost de acord. În timp ce mergeau, inculpatul s-a prezentat ca fiind G. şi i-a spus că are 42 de ani. Distanţa parcursă era apreciabilă: „nu pot aprecia exact cât am mers, dar mi-am dat seama că eram deja departe”.

 Văzând că distanţa dintre ea şi ceilalţi copii se majorează şi începând să-i fie frică („am constatat că mirosea puternic a fum de ţigară şi băutură alcoolică”), victima i-a cerut lui U.V. să se întoarcă la grupul de copii.

 Dorind să o ţină în preajmă pentru scopul pe care şi l-a fixat, respectiv acela de a întreţine cu minora relaţii sexuale, inculpatul a început să demareze o activitate dolosivă de câştigare a încrederii, prin oferirea de informaţii despre tatăl fetei: „mi-a spus…că este prieten cu tatăl meu, ştie că îl cheamă C. şi că are o maşină de culoare albastră Matiz şi o macara albastră. Mi-a mai trecut frica atunci când mi-a demonstrat că îl cunoaşte pe tata”. Între timp, cei doi au ajuns în mijlocul pădurii. Constatând că nu se află nici o livadă acolo, minora i-a spus că se întoarce la ceilalţi copii, sens în care s-a întors să plece, dar inculpatul a prins-o de mână („m-a obligat să-l urmez, apăsând cu degetul mare încheietura mâinii mele”) şi au continuat să se deplaseze, mergând încă o perioadă.

 Pentru a încerca să fugă, partea vătămată l-a minţit pe inculpat că trebuie să meargă să facă „treabă mare” şi a luat-o la fugă, dar a fost prinsă de către acesta. Enervat, U.V. a lovit-o de două ori cu palmele peste faţă şi a ameninţat-o că o strânge de gât dacă mai încearcă să fugă.

 Acesta a fost momentul în care inculpatul s-a hotărât să-şi pună în aplicare hotărârea infracţională. Astfel, inculpatul şi-a aşezat bluza de trening pe jos şi i-a cerut minorei să stea pe ea. Refuzul copilei l-a determinat pe U.V. să o tragă de mână şi s-o împingă pe spate. Mai departe, a încercat să-i dea în jos pantalonii, dar a întâmpinat rezistenţa victimei ce îi ţinea pe ea cu mâinile. Urmarea acestui lucru a fost tot o reacţie agresivă din partea inculpatului, care a lovit-o pe A.S. cu pumnul în zona feţei, după care i-a tras obiectele de vestimentaţie până la genunchi.

 A încercat să întreţină cu minora un raport sexual normal, dar împotrivirea constantă a acesteia, ca şi conformaţia fizică infantilă, l-au împiedicat în atingerea acestui scop. A fost momentul în care –a hotărât să o oblige la întreţinerea unui raport sexual oral, intenţie manifestată de altfel: „nu pot aşa, dar facem altfel”. S-a ridicat de pe fetiţă, aceasta din urmă reuşind să se îmbrace şi chiar să fugă, dar a fost imediat prinsă, apucată de inculpat de tricou (care s-a şi rupt, victima reuşind să se ţină de copaci: „mi-a rupt tricoul întrucât eu mă ţineam de doi copaci stânga – dreapta şi el m-a tras de tricou să mă aşeze”). Mai departe, a încercat să-i bage penisul în gură, dar, întrucât aceasta ţinea dinţii strânşi, a mai lovit-o odată în maxilar şi a atenţionat-o că, dacă îl muşcă, „acolo îi rămâne gura”. În cele din urmă, inculpatul a reuşit să întreţină cu victima minoră de 10 ani un raport sexual oral, ejaculând în gura acesteia. A.S. a scuipat lichidul pe tricoul inculpatului. Legat de acest din urmă aspect, din raportul de expertiză serologică a urmelor biologice de pe tricoul inculpatului, raport cu nr. 21665/11.06.2010 al Institutului de Medicină Legală Iaşi, rezultă că pe frotiul efectuat din maceratul din pata de culoare gălbuie cu aspect scrobit s-au evidenţiat spermatozoizi (fila 43 ds. urm. pen.)

 Imediat după, minora a fost lăsată să se întoarcă la ceilalţi copii, inculpatul mergând spre cantonul silvic Mogoşeşti. Pe drumul de întoarcere, victima s-a întâlnit cu părinţii săi şi patrula de poliţie ce o căutau, fiind sesizaţi de către ceilalţi copii. Din procesul verbal din data de 1 iunie 2010, rezultă că sesizarea organelor de poliţie a avut loc la ora 16.50. La circa 20 - 30 minute după, minora a fost găsită în pădure: „era plânsă, avea tricoul rupt pe ea şi prezenta urme de violenţă la nivelul feţei, în sensul că avea obrajii umflaţi şi roşii şi a declarat verbal că a fost luată cu forţa de un bărbat care a ameninţat-o că, dacă nu merge cu el, o va omorî.” – fila 32 ds. urm. pen.

 Inculpatul a fost identificat la cantonul silvic şi condus la postul de poliţe Mogoşeşti.

 Minora a dat date multiple pentru identificarea inculpatului, descriind atât vestimentaţia acestuia (şapcă de culoare gri, model negru cu alb, tricou cu mânecă scurtă, cu guler descheiat cu nasturi, alb cu dungi orizontale – negre, roşii, verzi, portocalii - , o bluză de trening din fâş albastru închis, două perechi de pantaloni – una la fel ca bluza de trening, peste aceştia fiind o pereche de blugi de culoare albastru deschis - , purta pantofi sport albi), cât şi detalii ale fizionomiei: „pe mâna dreaptă, deasupra încheieturii mâinii, avea un tatuaj ce reprezenta o inimă desenată şi sub aceasta un înscris, dar nu ştiu ce scria”.

 Cu ocazia recunoaşterii din grup, minora l-a recunoscut categoric pe cel care a agresat-o.

 Prin certificatul medico – legal nr. 1175/02.06.2010 al Institutului de Medicină Legală Iaşi s-au constatat următoarele:

- pe coapsa stângă 1/3 medie extern excoriaţie liniară de 4 cm; 1/3 inf. extern multiple excoriaţii liniare şi punctiforme superficiale, cea mai mare de 5 cm.;

- pe genunchiul stâng ant. excoriaţie de 1/1 cm., superficială, iar extern excoriaţie liniară de 7 cm; post, două excoriaţii punctiforme;

- pe gamba stângă1/3 superior extern 2 excoriaţii liniare superficiale de 5 cm.;

- pe coapsa dreaptă 1/3 medie ant. multiple excoriaţii liniare şi punctiforme, cea mai mare de 3 cm.;

- pe genunchiul drept extern excoriaţie liniară superficială de 5 cm.;

- pe coapsa dreaptă 1/3 medie post. 2 excoriaţii punctiforme;

- lombar median2 excoriaţii superficiale de 3/0,5 şi 2/0,2 cm.;

- malar stg. tumefacţie discretă;

- organe genitale infantile;

- himen membranos cu înălţime de 0,1 – 0,2 cm., care delimitează la tracţiune un orificiu himeneal cu diam. De 0,8 – 1 cm., integru, hiperemic,

- orificiul anal cu tonusul păstrat, fără semne de violenţă.

 S-a concluzionat că A.S. prezintă excoriaţii şi tumefacţie, leziuni ce s–au putut produce prin loviri cu mijloace contondente şi de corpuri contondente, şi pot data din 01.06.2010; necesită 2 – 3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; este virgină, conformaţia anatomică a himenului nepermiţând consumarea unui raport sexual complet, cu intromisiune, fără deflorare.

 În legătură cu aceste fapte ale inculpatului, trebuie menţionate următoarele:

- din declaraţiile victimei rezultă că inculpatul a folosit atât violenţa fizică, cât şi constrângerea psihică, în acest din urmă caz folosindu-se de ascendentul dat atât de constituţia sa fizică, cât şi de frica imprimată minorei pe perioada drumului parcurs prin pădure;

- pe parcursul întregului proces penal, minora A.S. a avut constanţă în toate declaraţiile date, indiferent de faza procesuală, inclusiv cu ocazia evaluării făcute de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – Serviciul Situaţii de Urgenţă;

- din prima fişă de examinare psihologică făcută victimei la data de 02.06.2010 în cursul urmăririi penale (fila 40 ds. urm. pen.) rezultă că aceasta manifestă o simptomatologie clară de stres posttraumatic, că a suferit o traumă psihică; manifestă agitaţie psihomotrică, stare de apatie, lipsă de interes faţă de lume, stare de depresie apatică; prezintă mimică tristă; evită să facă anumite acţiuni care să-i amintească de cele petrecute, fiindu-i frică de posibilitatea repetării abuzului; îşi doreşte ca agresorul să plătească pentru fapta sa;

- din procesul verbal de reconstituire a traseului parcurs de victimă (filele 44 – 48 ds. urm. pen.), rezultă, printr-o simplă adunare a distanţelor parcurse, că minora a fost obligată să parcurgă o distanţă apreciabilă, de mai bine de 2 Km., prin pădure, prin locuri nepopulate de oameni; reconstituirea a durat nu mai puţin de două ore; în plus, chiar din declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu declaraţiile celorlalţi minori şi cu momentul găsirii acesteia de către organele de poliţie şi părinţi, rezultă că perioada cât a lipsit minora a fost de mai bine de două ore;

- din declaraţia mamei minorei, A.D., dată în faza de urmărire penală, rezultă că aceasta, în jurul orelor 16.00, a fost anunţată de copiii A.V., L.R. şi de fiica sa M. despre faptul că A.S. a fost luată în pădure de un bărbat necunoscut şi nici unul dintre ei nu s-a mai întors; împreună cu organele de poliţie, imediat anunţate, au mers în pădure şi, în jurul orelor 17.30 s-au întâlnit cu victima; aceasta era speriată, tremura, plângea, era murdară de noroi pe spate, pe picioare, avea tricoul rupt la umărul drept; părul îi era răvăşit, plin de scaieţi, îi lipseau clamele; faţa era roşie şi cu urme de lovituri;

- din declaraţiile minorului A.V.A. rezultă următoarele: acesta descrie aceleaşi haine de vestimentaţie ale bărbatului cu care a plecat victima în pădure, ca şi aceasta din urmă; a făcut vorbire inclusiv despre tatuajul în formă de inimă de la una dintre mâini;

- martorul P.E.I., maistru de vânătoare, pe întreg parcursul procesului penal a declarat faptul că, în ziua de 1 iunie 2010, în jurul orelor 17.30, a fost întrebat de inculpat (acesta venind dinspre pădure) dacă nu doreşte să-l angajeze ca ziler la animale; martorul descrie obiectele de vestimentaţie ale lui U.V. (identice cu cele descrise de victimă); acelaşi martor face trimitere inclusiv la tatuajul în formă de inimă de pe antebraţul drept al inculpatului; martorul i-a dat inculpatului să mănânce, după care acesta din urmă a început să sape în grădină; acolo a şi fost găsit de organele de poliţie;

- martora U.M., cumnata inculpatului, îl descrie ca o persoană violentă, pe fondul consumului excesiv de alcool, cu evidente probleme psihiatrice; de asemenea, martora descrie obiectele de vestimentaţie ale inculpatului din ziua de 1 iunie 2010, ca şi faptul că acesta prezintă un tatuaj pe braţul drept, la încheietura mâinii;

- la recunoaşterea din grup a inculpatului de către minorii A.S. şi A.V. au participat martorii asistenţi: N.B.I. şi M.G., din declaraţiile acestora rezultând faptul că ambii copii, fără ezitare l-au indicat pe U.V. ca fiind persoana care a agresat-o pe A.S. şi, respectiv, cu care ceasta din urmă a plecat în pădure;

- fratele inculpatului, martorul U.N. a făcut parte din grupul de recunoaştere; şi acesta a precizat lipsa de ezitare a părţii vătămate în a-l indica pe U.V. ca cel care a agresat-o sexual; cu ocazia recunoaşterii din grup, inculpatul a declarat verbal în prezenţa martorilor asistenţi că recunoaşte şi regretă fapta, comisă pe fondul consumului de băuturi alcoolice;

Inculpatul, în cursul cercetării judecătoreşti, s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 Cod proc. pen.

În cursul urmăririi penale, a acceptat să dea declaraţie, descriind faptele comise, dar punând totul pe seama consumului de alcool.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi rezultă că, în cazul inculpatului se constată existenţa unei probleme legate de consumul de alcool, comportament care a debutat aproximativ în jurul anului 2005.

În familia de provenienţă, inculpatul nu a avut frustrări materiale, el fiind însă privat de atenţia şi afecţiunea părinţilor, care aveau resurse limitate în acest sens. Manifestările de furie s-au concretizat în comiterea de infracţiuni, pentru care a şi fost condamnat, executând deja pedepsele aplicate de instanţe.

Atitudinea frecvent prezentă la inculpat este aceea de deplasare a responsabilităţii spre alte persoane sau situaţii de viaţă, care în timp, a slăbit considerabil cenzura morală a acestuia.

S-a remarcat, de asemenea, faptul că inculpatul şi-a creat o imagine de sine idealizată (el s-a prezentat ca un om curajos, cu simţul dreptăţii, care fie se apără de atacurile altora, fie apără persoane mai slabe care au nevoie de protecţia sa!! - fila 44 ds. fond -),în scopul de a nega şi depăşi sentimentele de umilinţă şi nesiguranţă din copilărie şi adolescenţă. Din declaraţiile rudelor (surorilor inculpatului, cu privire la care acesta din urmă s-a prezentat ca un protector al lor în situaţii dificile) rezultă că U.V., în realitate, le agresează, le şicanează, atitudine care a culminat cu incendierea casei părinteşti.

Trăsătura esenţială a personalităţii inculpatului este capitalul considerabil de furie, negat şi neconştientizat de către acesta.

Faptul că preferă să se implice în activităţi care presupun muncă necalificată relevă tendinţa de autoizolare şi alienare socială.

Pe plan afectiv, inculpatul manifestă răceală şi incapacitate de ataşare, exercitând adesea acte de agresiune asupra concubinelor. Faţă de copiii rezultaţi din ultima relaţie de concubinaj, inculpatul a dovedit aceeaşi detaşare emoţională, după instituţionalizarea lor pierzând legătura cu aceştia, lipsa de preocupare pentru evoluţia acestora fiind evidentă.

Din referat mai rezultă că faptele deduse judecăţii au ca motivaţie profundă defularea furiei, a frustrărilor, pulsiunea sexuală.

Negarea faptelor comise, în faţa consilierului de probaţiune, au la bază conflictul dintre imaginea de sine construită şi cea reală; acelaşi lucru îl determină, printre altele, să deplaseze responsabilitate către spre altcineva, respectiv victima, care a fost pusă de tatăl ei să mintă. Inculpatul nu a manifestat empatie faţă de victima de 10 ani.

S-a concluzionat prin referat că reabilitarea inculpatului necesită o intervenţie complexă, impunându-se supravegherea strictă a acestuia într-un mediu instituţionalizat, având în vedere că labilitatea lui emoţională poate genera reiterarea comportamentului infracţional.

Mai trebuie menţionată şi împrejurarea că, prin raportul de expertiză medico – legală psihiatrică nr. 1136/07.07.2010 al I.M.L. Iaşi (filele 134 – 135 ds. urm. pen.) s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv”, faptele penale ce formează obiectul prezentului dosar fiind comise cu discernământ.

În drept, faptele inculpatului U.V. care, în ziua de 1 iunie 2010, pe parcursul a aproximativ două ore, prin folosirea de manopere dolosive în scopul câştigării încrederii minorei de 10 ani A.S., a determinat-o pe aceasta să-l urmeze în pădure, ulterior împiedicând-o, prin agresiuni fizice şi psihice, să se întoarcă acasă, toate acestea în scopul ulterior manifestat şi realizat de a întreţine relaţii sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „viol exercitat asupra unei minore ce nu a împlinit 15 ani şi care se afla în ocrotirea inculpatului”, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 3 teza I Cod penal;

- „lipsire de libertate a unei minore în mod ilegal”, prev. de art. 189 alin. 1, 2 Cod penal.

 Se reţine săvârşirea de către inculpat şi a infracţiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal” pentru următoarele considerente:

- infracţiunea de viol include în conţinutul ei, în mod natural, numai lipsirea de libertate necesară realizării raportului sexual prin constrângere;

- lipsirea de libertate ce depăşeşte această necesitate îşi păstrează autonomia şi constituie infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal;

- în speţa de faţă, după cum s-a demonstrat mai sus, inculpatul a plecat cu victima în pădure în jurul orelor 13.30; de la un moment foarte apropiat, U.V. a început să desfăşoare manopere dolosive pentru a câştiga încrederea fetiţei în scopul de a o împiedica să se întoarcă şi a se afunda cât mai mult în pădure, în zone foarte rar folosite: „mi-a spus…că este prieten cu tatăl meu, ştie că îl cheamă C. şi că are o maşină de culoare albastră Matiz şi o macara albastră. Mi-a mai trecut frica atunci când mi-a demonstrat că îl cunoaşte pe tata”;

- la momentul la care minora a declarat că vrea să se întoarcă la ceilalţi copii, reacţia inculpatului a fost una edificatoare pentru a conchide că a fost comisă şi infracţiunea prev. de art. 189 alin. 1, 2 Cod penal: „m-a obligat să-l urmez, apăsând cu degetul mare încheietura mâinii mele” ;

- de la momentul însoţirii inculpatului şi până la momentul consumării raportului sexual, au trecut mai mult de 2 ore, perioadă recunoscută şi de către inculpat în faza de urmărire penală, timp în care minora a fost împiedicată să se întoarcă, atât prin inducere în eroare – la început - , cât şi explicit, prin lovirea acesteia şi obligarea ei să îl urmeze;

- nu în ultimul rând, reconstituirea traseului parcurs de victimă – cu indicaţii asupra lungimii acestuia - a durat aproximativ două ore; este edificatoare şi declaraţia mamei dată în faza de urmărire penală, din care rezultă că aceasta, în jurul orelor 16.00, a fost anunţată de copiii A.V., L.R. şi de fiica sa M. despre faptul că A.S. a fost luată în pădure de un bărbat necunoscut şi nici unul dintre ei nu s-a mai întors; împreună cu organele de poliţie, imediat anunţate, au mers în pădure şi, în jurul orelor 17.30 s-au întâlnit cu victima; aceasta era speriată, tremura, plângea, era murdară de noroi pe spate, pe picioare, avea tricoul rupt la umărul drept; părul îi era răvăşit, plin de scaieţi, îi lipseau clamele; faţa era roşie şi cu urme de lovituri;

- faţă de cele menţionate, instanţa constată că victima minoră de 10 ani A.S. a fost lipsită de libertate cu mult peste timpul necesar realizării raportului sexual prin constrângere.

În acest sens, instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice, potrivit disp. art. 334 Cod proc. pen., schimbare pusă în discuţia părţilor la data de 14 febr. 2011.

 Activitatea infracţională a inculpatului U.V. se caracterizează printr-o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal (aspect de asemenea pus în discuţia părţilor prin eficientizarea disp. art. 334 Cod proc. pen.).

Faţă de aspectele de fapt şi de drept expuse se va dispune condamnarea inculpatului.

 La individualizarea judiciară a pedepsei principale ce va fi stabilită pentru fiecare dintre infracţiunile concurente şi, ulterior, aplicată, şi a modului ei de executare, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.p., respectiv, dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea libertăţii de mişcare, a libertăţii sexuale şi a integrităţii corporale a unei fetiţe de nu mai mult de 10 ani, a bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unui copil, atingerea adusă dezvoltării fizice şi psihice a victimei minore. Mai trebuie subliniată vârsta părţii vătămate, faptul că raportul sexual deviant şi-a pus amprenta asupra competenţelor sociale ale minorei (astfel cum rezultă din fişa de caracterizare psihopedagogică aflată la fila 117 şi urm. dosar fond), care au nevoie a fi exersate.

La rândul său, inculpatul prezintă un pericol social ridicat, fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care a comis infracţiunile şi de atitudinea acestuia de după comiterea faptelor, caracterizată, astfel cum s-a arătat mai sus, prin detaşare emoţională, prin încercări de deplasare a responsabilităţii spre altcineva, respectiv victima, care a fost pusă de tatăl ei să mintă. Inculpatul nu a manifestat empatie faţă de victima de 10 ani. Importante sunt şi concluziile referatului de evaluare, analizate mai sus, dar care evidenţiază faptul că reabilitarea inculpatului necesită o intervenţie complexă, impunându-se supravegherea strictă a acestuia într-un mediu instituţionalizat, având în vedere că labilitatea lui emoţională poate genera reiterarea comportamentului infracţional.

Cât priveşte antecedenţa inculpatului, acesta a mai fost condamnat anterior nu mai puţin de 9 ori, analiza cazierului judiciar reliefând şi condamnări pentru acte de agresiune, cum ar fi: tâlhărie, vătămare corporală. Ultima condamnare a fost de 5 ani şi 6 luni închisoare, prin sent. pen. nr. 2213/12.04.2002 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin dec. pen. nr. 1297/26.11.2002 a Tribunalului Iaşi, pedeapsă executată la momentul 1 iunie 2010. Pentru aceste considerente, se impun a fi reţinute şi disp. prev. de art. 37 lit. b Cod penal, privind starea de recidivă postexecutorie.

 În funcţie de aceste criterii, cât şi de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, precum şi de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului, instanţa îi va stabili acestuia câte o pedeapsă principală cu închisoarea orientate înspre mediu.

Alăturat de pedepsele principale, instanţa, în temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal, îi va stabili inculpatului şi câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b, d şi e C.p. pe o durată diferită, ţinând cont de împrejurările evidenţiate în considerentele prezentei hotărâri. În cauză nu poate fi aplicată pedeapsa complementară a degradării militare, prev. de art. 67 Cod penal, întrucât inculpatul nu are stagiul militar satisfăcut. La individualizarea, în această modalitate, a pedepselor complementare, instanţa a avut în vedere tocmai perseverenţa comportamentului ilicit al inculpatului, atitudinea lui în relaţiile de concubinaj, faţă de copiii săi, relevată de probele menţionate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator. Modalitatea de săvârşire a faptelor pledează inclusiv pentru interzicerea drepturilor părinteşti.

Ulterior, în baza art. 33 lit. a Cod penal cu referire la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatului i se va aplica pedeapsa principală cea mai grea, fără a i se stabili şi un spor, dată fiind poziţia procesuală a acestuia în cursul urmăririi penale. În baza art. 35 alin. 3 Cod penal se va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b, d şi e C.p. pe perioada cea mai mare stabilită.

 Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. d şi lit. e Cod penal, existând identitate de raţiune în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii aceloraşi drepturi, astfel că, motivele care au determinat şi au impus aplicarea disp. art. 65 Cod penal sunt aceleaşi cu cele care reclamă incidenţa art. 71 Cod penal.

 Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării, şi ulterior menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că se va dispune condamnarea acestuia, în baza art. 350 alin. 1 C.p.p., instanţa va menţine această măsură preventivă.

 În baza art. 88 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 01.06.2010, ora 22.00 la zi.

 În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, la termenul din 13 septembrie 2010, instanţa, în conformitate cu disp. art. 17 alin. 1 Cod proc. pen., din oficiu, a pornit şi a exercitat acţiunea civilă pentru partea vătămată minoră, solicitând, totodată, în temeiul disp. art. 17 alin. 2 Cod proc. pen., părţii responsabile civilmente, în colaborare cu avocatul din oficiu, să prezinte în scris întinderea pagubelor materiale şi a daunelor morale la care se consideră îndreptăţite părţile civile minore. La termenul din data de 27.09.2010, partea vătămată minoră, prin reprezentanţii legali A.D. şi A.C., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 8000 lei, cu titlu de daune morale, şi 2000 lei cu titlu de daune materiale – fila 48 ds..

 Cât priveşte daunele materiale solicitate, la dosar, la fila 47, a fost depusă chitanţa cu nr. 0007675/02.06.2010, în sumă de 51 lei de achitare de către A.C. tatăl victimei, a contravalorii expertizării minorei de către I.M.L. Iaşi; de asemenea a fost depus un plic, la fila 116 ds. fond, cuprinzând mai multe bilete de transport, însă, analiza acestora a evidenţiat faptul că doar unul dintre ele era datat, respectiv bonul de plată a combustibilului cu nr. 0030/22.11.2010 (dată la care prezenta cauză a avut un termen), în valoare de 24,86 lei. Faţă de celelalte bonuri, cum nu a putut fi stabilită legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, instanţa nu le va putea folosi în cuantificarea daunelor materiale.

 Prin urmare, inculpatul, în baza art. 14, art. 17, art 346, art. 348 Cod proc. pen. va fi obligat să plătească părţii civile minore A.S., prin reprezentanţi legali A.D. şi A.C., doar suma de 75,86 lei cu titlu de daune materiale. Martorul A.P., a cărui audiere a fost admisă, inclusiv de către inculpat, prin apărător, nu a putut preciza alte cheltuieli efectuate cu însănătoşirea victimei.

 În ceea ce priveşte prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili nici un fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. . art. 998, 999 C. civ., şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară .

 Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferenţă în plus, şi nici o diferenţă în minus.

 În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la libertatea de mişcare, la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la convieţuirea socială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unui copil, a integrităţii fizice şi psihice a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultăţile în adaptare, carenţele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fişele de evaluare psihologică.

 Astfel, este de reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţii civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

 În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral şi a apreciat, în cauză fiind posibil, dată fiind vârsta părţii civile şi obligaţia pe care o are în raport cu disp. art. 17 alin. 3 Cod proc. pen. (acţiunea civilă fiind exercitată şi din oficiu), că suma solicitată nu reprezintă o apreciere echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părţii civile.

 Sunt evidente consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, traumele psihice şi fizice suferite (victima minoră a prezentat multiple echimoze şi excoriaţii în nu mai puţin de 11 locuri de pe corpul său), sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viaţa socială şi la care instanţa a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri.

 Faţă de cele arătate instanţa apreciază că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele abominabile comise, suma de 20.000 lei este necesară şi echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră.

 În consecinţă, în baza art. 14, art. 17, art 346, art. 348 Cod proc. pen. inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile minore A.S. suma de 20000 lei cu titlu de daune morale.

Domenii speta

Spete similare