Viol; săvârşirea faptei în concurs cu infracţiunea de incest; Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului – conţinut constitutiv; Exercitarea din oficiu a acţiunii civile în cadrul procesului penal; criterii de apreciere a prejudiciului mora...

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi dat în dosarul nr. 1044/P/2008 la 21.07.2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G.A. (faţă de care acţiunea penală a fot pusă în mişcare anterior, prin ordonanţa procurorului din 09.06.2008) sub acuzaţia  săvârşirii infracţiunilor de:

- „viol”, prev. şi ped. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b ind. 1 Cod penal şi „incest”, prev. de art. 203 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal (parte vătămată minoră G.P.C.);

- „viol”, prev. şi ped. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal (parte vătămată minoră G.C.);

- „rele tratamente aplicate minorului” (patru infracţiuni), prev. de art. 306 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal (părţi vătămate minore G.P.C., G.C., G.I. şi G.N.I.), toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului că:

- în cursul lunii iulie 2007, prin folosirea de violenţe şi ameninţări, a întreţinut un raport sexual cu fiica sa, partea vătămată G.P.C., care avea vârsta de 16 ani;

- în cursul lunii iulie 2007, prin folosirea de violenţe şi ameninţări, a întreţinut un act sexual anal cu fiul său, partea vătămată G.C., care avea vârsta de 8 ani;

- pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în mod frecvent, le-a aplicat lovituri copiilor săi minori G.P.C., născută la data de 25.06.1991, G.I., născut la data de 16.04.1994, G.N.I., născută la data de 20.11.1996, G.C., născut la data de 16.01.1999, îi insulta, nu le asigura alimente şi îmbrăcăminte, îi ţinea în frig, îi alunga noaptea din locuinţă, acţiuni prin care a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a celor patru copii.

În fapt, din analiza probatoriilor cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

I. Cu privire la infracţiunea de „rele tratamente aplicate minorului”:

Inculpatul G.A. are 45 ani şi este căsătorit cu numita G.E. Din căsătoria celor doi au rezultat şase copii, dintre care patru sunt minori: G.P.C., G.I., G.N.I., G.C.

Nu a avut o ocupaţie stabilă, dar în cursul anului 2007 şi în primăvara anului 2008 a fost angajat la SC Alfa Star SRL Deleni, la fabrica de bolţari.Inculpatul este cunoscut ca fiind un consumator frecvent şi exagerat de  alcool, pe acest fond manifestându-se agresiv în sânul familiei, dovedind instabilitate comportamentală concretizată prin ieşiri nervoase, atât la adresa soţiei, cât şi a copiilor. În acest sens, în repetate rânduri, inculpatul a avut discuţii contradictorii cu soţia sa, pe care deseori a agresat-o şi fizic, violenţele acestea fiind, se pare şi motivul părăsirii de către aceasta a domiciliului conjugal.  În acest context, după cum rezultă din declaraţiile iniţiale ale martorei I.M., bunica maternă a victimelor minore, inculpatul şi-a manifestat faţă de soţia sa, chiar în prezenţa copiilor, un excesiv apetit sexual,  nemaiţinând cont  de normele de morală. Mai mult, gradul de violenţă al acestuia a atins, potrivit relatărilor bunicii, un nivel de neimaginat: martora a văzut-o pe numita G.E. în pielea goală şi legată de piciorul patului şi primea lovituri cu piciorul din partea inculpatului, semnele agresiunii fiind evidente pe tot corpul, inclusiv la ochi, de unde îi curgea sânge. Trebuie precizat că I.M. a fost anunţată de nepoţi. Ulterior, au fost chemate şi organele de poliţie.

Alteori, soţia inculpatului ar fi fost bătută cu ciocanul în cap, cu lanţurile, fiind nevoită să fugă de acasă, cu tot cu copii, să gătească pe câmp, să doarmă în astfel de locuri. Mai mult, declaraţia martorei, ca şi a altor persoane (C.V., C.C., C.I.), conturează manifestări deviante sexuale ale inculpatului, care ar fi obligat-o pe mama sa să întreţină cu el raporturi sexuale sau ar fi folosit animalele în dorinţa de potolire a apetitului sexual (vaca, iapa, căţeaua, aceasta din urmă fiind adusă în casă, legată de pat, iar la activitatea lui G.A. copiii ar fi fost obligaţi să asiste). Şi alte aspecte legate de viaţa conjugală a cuplului G. sunt prezentate în declaraţia iniţială a bunicii materne. Dincolo de faptul că aceste relatări ale lui I.M. ar putea fi privite ca subiective, având în vedere că se referă la viaţa dusă de fiica sa, acestea sunt, totuşi, în deplină concordanţă cu alte declaraţii ale altor persoane care fac trimitere la violenţa manifestată pe fondul consumului zilnic de alcool al inculpatului atât faţă de soţie cât şi faţă de copii, aspecte asupra cărora instanţa va reveni. O dovadă a comportamentului deosebit de agresiv al inculpatului, chiar dacă priveşte o faptă comisă în noiembrie 2002, este tocmai sent. pen. definitivă de condamnare 199/2003 a Judecătoriei Hârlău, din analiza căreia reiese faptul că, la acea dată, G.A. şi-a lovit fiul minor G.F. cu un făcăleţ peste tot corpul (cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 17-19 zile de îngrijiri medicale) şi, deşi acesta era plin de sânge, inculpatul nu a făcut altceva decât să-l cureţe, fără a-l transporta la o unitate sanitară spre examinare decât a doua zi, ca urmare a faptului că minorul acuza dureri, cei de la dispensarul comunal fiind nevoiţi să cheme ambulanţa, starea victimei şi leziunile suferite fiind mult prea grave.

Revenind la speţa ce formează  obiectul prezentului dosar, trebuie menţionat că, după plecarea mamei lor, cele patru victime minore au rămas să locuiască cu inculpatul, care, însă, nu se ocupa de creşterea şi de educarea lor, de îngrijirea şi de întreţinerea acestora. Banii deţinuţi, fie ca urmare a muncilor desfăşurate la fabrica de bolţari (unde îl mai lua şi pe minorul G.I.), fie ca urmare a cumulării alocaţiilor copiilor, erau cheltuiţi pe băuturi alcoolice, care, odată consumate, îi imprimau un comportament deviant şi deosebit de violent faţă de copii; aceştia erau bătuţi, ameninţaţi, daţi afară din casă, dezbrăcaţi, indiferent de faptul că era noapte sau zi şi indiferent de anotimp, nevoiţi să se ascundă prin căpiţe de fân, în grajd, în pod sau chiar să stea treji, aşteptând ca tatăl lor să adoarmă (G.P.: „tatăl nostru venea tot timpul beat acasă,…era foarte violent, ne bătea şi ne dădea afară din casă”; „…tatăl meu l-a bătut pe I., iar eu de frică am fugit din casă, în grădină, prin zăpadă, desculţă. După circa 3, 4 ore, tatăl meu s-a culcat, iar eu m-am întors în casă şi m-am culcat”; „ tatăl meu …mă înjura de mamă, îmi zicea haimana, îmi spunea că mă prinde şi în borta cu şoareci şi îmi va tăia gâtul”; „tata a consumat din nou băuturi alcoolice şi s-a aflat în stare de ebrietate, motiv pentru care am stat mai mult prin grădină şi pe drum, fiindu-mi frică de el”; „fratele meu I. era lovit la cap şi la gură; tatăl meu îl lovise cu un lemn; nu a fost la doctor, deşi îi curgea sânge în zona capului şi de la gură”; „…de frica lui stăteam ascunşi prin grădină…afară ploua…era în jurul orelor 22.00”; „de foarte multe ori s-a întâmplat să dormim în grajd” etc.; G.C.: „tatăl nostru consumă frecvent băuturi alcoolice,… ne bate pe toţi, ne fugăreşte din casă, de multe ori dormind prin grădină sau în podul grajdului”; „întruna din zilele lunii ianuarie 2008, tata din nou era beat, a început să o mângâie pe sâni pe sora mea Petronela, spunând că o iubeşte; de faţă eram toţi.,..toţi am fugit din casă”; G.I. „…tata m-a lovit cu un lemn în cap”; „eu cu sora mea căutam un loc unde să ne culcăm, întrucât afară ploua, iar în casă nu puteam intra de frica tatălui nostru…ne-am culcat în gluga cu paie”; G.N.I.: „toţi patru ne-am ascuns în glugile de coceni de la G.D., în grădină”; „tata…a spus să ieşim afară din casă…afară era zăpadă…ne-am culcat într-o căpiţă de fân”, etc.).

Imaginea vieţii trăite sub umbrela fricii, a lipsurilor, neglijenţei şi violenţei verbale, fizice şi sexuale este confirmată , printre altele, şi de către un alt membru al familiei, fratele victimelor – G.A.

Martora C.V., vecină cu inculpatul, audiată în ambele faze procesuale, confirmă susţinerile copiilor familiei G. audiaţi, respectiv faptul că erau nevoiţi să părăsească locuinţa, fiind alungaţi de către inculpat, care devenea foarte violent în momentul în care consuma alcool, iar acest lucru se întâmpla indiferent de vremea de afară. Episodul prezentat de martoră, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, conturează cu o deosebită claritate necesitatea intervenţiei legale în scopul încetării comportamentelor abuzive şi violente ale inculpatului: într-o noapte de iarnă minorul G.I. a fost descoperit în podul casei familiei C., dezbrăcat, gemând de frig, plângând şi povestind că inculpatul l-a bătut şi alungat din casă.

Vecinul gard în gard cu familia G., martorul C.I., susţine aceleaşi circumstanţe ale traiului zilnic al minorilor, în sensul că aceştia erau violentaţi fizic şi verbal de fiecare dată când inculpatul consuma alcool (ceea ce se întâmpla aproape zilnic); astfel, victimele erau alungate de acasă, erau bătute, dormeau noaptea, indiferent de condiţiile atmosferice, prin grădină şi prin căpiţe de fân, aspecte percepute în mod direct.

Unchiul copiilor, martorul I.C., a precizat în plus faptul că minorii erau nevoiţi să mai fure, pentru a avea ce mânca, tatăl lor nepreocupându-se de asigurarea strictului necesar familiei, principala lui ocupaţie fiind consumul de băuturi alcoolice şi provocarea de scandaluri finalizate prin bătaia tuturor celor din casă, urmele violenţelor pe corpurile copiilor fiind percepute nu numai de către el, aceştia de multe ori fiind nevoiţi să părăsească locuinţa, chiar şi numai în chiloţi, indiferent de vreme.

Abuzurile fizice şi psihice ale inculpatului asupra părţilor vătămate minore erau cunoscute în sat, martorii C.G., coleg de şcoală cu inculpatul, C.C., G.L., vecină cu familia G., C.I., consătean, declarând în mod constant că inculpatul îşi pierdea minţile atunci când consuma alcool, ceea ce se întâmpla foarte des şi în cantităţi mari, şi, ca urmare, copiii (victimele din prezenta cauză), ca şi soţia, în perioada în care aceştia mai locuiau împreună, erau agresaţi fizic, erau înjuraţi, alungaţi de acasă, înfometaţi, dezbrăcaţi, nevoiţi să trăiască pe marginea iazului sau să doarmă în beci, grajd, pod, în căpiţe de fân, în grădină, indiferent de anotimp.

Martorii C.S. şi L.R., dascăli ai părţilor vătămate, declară că aveau cunoştinţă de scandalurile provocate de inculpat pe fondul consumului de alcool, că acesta îşi lovea atât copiii cât şi soţia, în mod constant, că minora P.C. prezenta urme de vânătăi întrucât „s-a întâmplat să fie acasă”, potrivit precizărilor minorei date la solicitarea profesorului, fiind clar că fusese bătută, că toţi copiii nutreau sentimente de frică faţă de inculpat, agresiunea lui atingând cote alarmante (prin aceea că i-a bătut cuie în cap şi urechi copilului său care poartă acelaşi nume, respectiv numitului G.A., în faţa celorlalţi fraţi şi surori, atrăgându-le atenţia asupra consecinţelor faptelor lor, urmând să fie „răstigniţi ca Isus Hristos”, dacă greşesc, afirmaţie susţinută şi de martorul C.I.), că minorii – părţi vătămate în cauză erau neîngrijiţi şi înfometaţi atât timp cât se aflau la inculpat, trăiau ca într-o casă părăsită, singura care se mai interesa de ei şi îi îngrijea fiind bunica maternă (martora I.M.).

Imediat după sesizarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu privire la abuzurile la care minorii erau supuşi zilnic de tatăl lor, s-a constatat faptul că părţile vătămate suferă de mai multe afecţiuni, printre care şi de tuberculoză, fiind atât consecinţa lipsurilor îndurate, a frigului, a dezechilibrului nutriţional şi afectiv, cât şi consecinţa faptului că locuiau împreună cu inculpatul  care prezenta, şi prezintă în continuare, acelaşi diagnostic.

Martora A.G., asistent medical la unitatea de prevenţie TBC din comuna Deleni, la care victimele au fost internate după finalizarea tratamentului în Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi, declară că, de foarte multe ori, minorii P., C. şi, de câteva ori, I. au fugit din Preventoriu Deleni, deşi acolo aveau toate condiţiile şi de cele mai multe ori erau aduşi de către lucrători ai acestei unităţi, însoţiţi de organe de poliţie, cunoscut fiind faptul că inculpatul este foarte violent. La fiecare dintre aceste preluări, copiii erau neîngrijiţi, nespălaţi, dezbrăcaţi, descălţaţi. De precizat este faptul că însuşi inculpatul a recunoscut că le cerea să părăsească Preventoriul pentru a-l ajuta la treabă.

Din fişele de examinare psihologică şi de evaluare psihologică rezultă următoarele:

- G.P.C. prezintă o simptomatologie fiziologică şi psihică posttraumatică; trăieşte o frică perpetuă de a nu-i fi citite gândurile, prezintă o slabă toleranţă la frustrare şi nu mai suportă suferinţa; prezintă dificultăţi de adaptare, nervozitate, instabilitate afectivă, o stare de furie fără motiv. În legătură cu aceasta mai trebuie subliniat faptul că, în prezent, minora nu se mai află într-o măsură de protecţie din noiembrie 2008, după încredinţarea ei în plasament familial părăsind domiciliul asistentului maternal G.F., fiind în atenţia organelor de poliţie sub aspectul depistării;

- G.C. prezintă dificultăţi de adaptare, nervozitate, instabilitate afectivă, îi este frică să nu fie alungat, să nu piardă suportul afectiv; prezintă întârziere uşoară în dezvoltare mintală şi a limbajului pe fondul substimulării şi privării senzoriale şi informaţionale; în plan emoţional, pe fondul confruntării cu evenimente care cuprindeau pericole de pierdere a integrităţii psihice şi fizice proprii sau ale altor persoane, a dezvoltat un ataşament de tip anxios, caracterizat prin suspiciune în cea ce priveşte disponibilitatea adultului; impactul asupra sa al dezorganizării situaţiei familiale este exprimat prin aceea că desenează la consemnul „familia” actuala familie în care este plasat; este introvertit, cu un prag ridicat la frustrare; reactivarea amintirilor raportate la traumele suferite dau naştere la reacţii specifice, respectiv roşeşte, transpiră, etc.;

- G.I. prezintă deficienţă mintală moderată, cu carenţe la nivelul gândirii şi limbajului, cu şanse reduse de reversibilitate, ca urmare a substimulării şi privării senzoriale şi informaţionale; prezintă momente depresive cu accese de plâns, gânduri autopunitive; manifestă lentoare în formarea şi activarea reprezentărilor mintale (bradipsihie); are un vocabular redus, limitat la cuvinte uzuale; percepe ca anxioase evenimentele trăite anterior; tensiunea psihică pe care o resimte în raport cu părinţii se evidenţiază prin lipsa acestora din desenul familiei; manifestă dificultăţi de adaptare şi tendinţe antisociale (se angajează în conflicte, fumează, absentează la şcoală, simţindu-se în acelaşi timp un inadaptat, ca urmare a faptului că singurul său punct tare este oferit de superioritatea sa fizică faţă de colegii de clasă, mai mici ca vârstă, prezentând un eşec şcolar repetat); urmează a fi supus unei evaluări complexe în vederea încadrării în grad de handicap;

- G.N.I. prezintă episoade depresive, stare de hipervigilenţă, sentimente de marginalizare, de excludere, teama exagerată de bărbaţi şi întuneric; prezintă  întârziere în dezvoltarea mintală şi a limbajului pe fondul substimulării şi privării senzoriale şi informaţionale, cu şanse reduse de reversibilitate; manifestă lentoare în formarea şi activarea reprezentărilor mintale (bradipsihie), un nivel scăzut al voinţei (abulie); este lipsită de curiozitate, necreativă; are un randament şcolar foarte redus; a dezvoltat un ataşament de tip anxios; este introvertită, timidă, inadaptată; urmează a fi supusă unei evaluări complexe în vederea încadrării în grad de handicap.

II. Cu privire la infracţiunea de „viol”:

Din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă o dată exactă de săvârşire a faptelor ce urmează a fi prezentate mai jos; cert este că evenimentele s-au desfăşurat în vara anului 2007:

1. Într-o seară, inculpatul a ajuns la domiciliu în stare avansată de ebrietate. Minorii C. şi N.I. dormeau într-una din încăperi, pe pat, iar P.C. şi I. erau încă treji.

Întrucât inculpatul a început să le vorbească urât, să-i înjure, de frică să nu fie din nou bătuţi, cei doi copii care nu dormeau au părăsit locuinţa în fugă, deşi afară ploua.

După aproximativ o oră, din casă a ieşit minora N.I. urmată la scurt timp de partea vătămată G.C., care plângea şi spunea că îl doare fundul, şi amândoi, aşa desculţi cum erau, s-au deplasat la poartă, unde se aflau ceilalţi doi fraţi. Aceştia din urmă erau înveliţi cu o pătură care era udă, întrucât afară încă ploua.

Întrebaţi fiind ce s-a întâmplat, partea vătămată a spus că, la un moment dat, după ce tatăl său s-a culcat în acelaşi pat cu ei, minora N.I. la perete, victima la mijloc şi inculpatul la margine, acesta din urmă l-a trezit din somn, întrucât îl mângâia şi i-a cerut să se dezbrace de pantaloni, motivând că îi este cald. Întrucât nu a vrut, inculpatul l-a dezbrăcat de pantaloni şi de chiloţi, l-a întors cu spatele la el, după care a întreţinut cu copilul în vârstă de 8 ani, la acea dată, un raport sexual anal.

În tot acest timp, trează fiind, minora N.I. a perceput în mod direct cele petrecute şi, de frică să nu păţească ceva, mai întâi a tăcut, iar după un anumit moment, s-a hotărât să părăsească locuinţa în fugă, pretextând că merge la WC, prilej folosit la foarte scurt timp şi de partea vătămată G.C. să fugă.

De frica tatălui lor, toţi cei patru copii s-au ascuns într-o glugă de coceni de peste drum, aflată în grădina numitei G.D., unde au stat până dimineaţă.

2.  În vara aceluiaşi an, într-o seară, inculpatul după ce a consumat alcool în timpul zilei şi a ajuns acasă în stare de ebrietate, a continuat să bea în grajd împreună cu unul din fiii săi majori, respectiv cu martorul G.A. Întrucât discuţia dintre ei a degenerat în scandal, inculpatul înjurând şi vorbind foarte urât, fiindu-i şi frică de acesta, anterior căzând victima violenţelor tatălui, care i-ar fi bătut cuie în cap şi urechi, fiul său mai mare, G.A., a fugit în grădină.

Minorii C. şi N. se aflau într-o cameră şi dormeau.

Partea vătămată G.P.C. împreună cu minorul I. se aflau în camera în care se găsea televizorul şi în care dormea de obicei inculpatul. Deşi a auzit în curte scandal, nu a ieşit să vadă ce se întâmplă, fiind obişnuită cu astfel de scene, şi nici nu l-a urmărit pe inculpat să vadă dacă intră sau nu în casă. În schimb, fratele ei I., trezit din somn de scandal, a fugit imediat ce şi-a dat seama că tatăl lui ar putea să vină la el şi să îl bată, cum, de altfel, a mai făcut. Aşa încât, la un  moment dat, odată intrat în camera în care rămăsese doar minora P., aceasta nu a mai putut fugi şi nici nu a încercat, întrucât inculpatul era foarte nervos şi, pentru că, anterior, victima sustrăsese nişte bani din casă, inc. G.A., pe acest motiv, a început să o înjure, vorbindu-i foarte urât. Susţine minora că tatăl ei o făcea „haimana”, o înjura de mamă şi o ameninţa cu faptul că, oriunde ar fi intenţionat să fugă o va găsi „şi în borta de şoareci” şi îi va tăia gâtul.

La un moment dat, după ce a izbit-o cu spatele de un dulap, inculpatul a apucat-o de pantaloni, i-a rupt nasturele ce îi ţinea ficşi şi, întrucât fermoarul era defect, au căzut singuri, fără vreo intervenţie suplimentară. Deşi a început să ţipe şi să se zbată, nu a venit nimeni să o ajute să fugă. Mai mult, fiind convins că nimeni nu ar fi intervenit, a tras-o de chiloţi, i-a dat jos în mod forţat, a trântit-o pe pat, s-a dezbrăcat de pantaloni până la genunchi, a lovit-o cu palmele peste cap pentru a o determina să nu riposteze şi a întreţinut cu aceasta un raport sexual. De precizat este faptul că, în vara anului 2007, minora avea vârsta de 16 ani.

În legătură cu această faptă, minorii G.C. şi G.N.I., care, aşa după cum am menţionat anterior, se aflau în altă cameră, auzind scandal şi văzându-l pe inculpat împreună cu sora lor mai mare, s-au hotărât să se uite pe geam şi să vadă ce se întâmplă. Astfel, cei doi minori au perceput în mod direct acţiunea inculpatului exercitată asupra minorei:

- minorul G.C. a declarat că, împreună cu sora lui, N., s-au uitat pe fereastră şi l-au văzut pe inculpat cu „pantalonii daţi jos până la genunchi, fiind deasupra surorii noastre P., care era şi ea dezbrăcată de pantaloni…P. ţipa, dar tatăl meu îi spunea să tacă din gură”;

- minora G.N. a precizat că l-a văzut pe inculpat până când a început să o lovească pe sora ei cu palmele peste cap, după care, întrucât s-a speriat, a fugit în grădină. Acelaşi lucru l-a făcut, ulterior şi C. şi amândoi s-au dus în grădină, unde se afla deja minorul I. şi s-au culcat pe o pătură.

După ce a reuşit să fugă din casă, la momentul la care inculpatul s-a dat puţin la o parte, partea vătămată G.P. s-a dus în grădină lângă fraţii ei, ocazie cu care le-a spus acestora ce s-a întâmplat în casă, iar fratele ei C. i-a precizat că a văzut totul pe geam împreună cu N.

Despre incident, victima a povestit şi bunicii materne, martora  I.M., care, în dorinţa de a fi îndrumată, a vorbit cu martorii C.S. şi L.R., profesori ai minorilor.

De altfel, martorii consăteni audiaţi în cauză au declarat că prin sat circula încă dinainte de demararea cercetărilor zvonul că inculpatul întreţine raporturi sexuale cu P. şi C. şi, în plus, are şi comportamente sexuale deviante (zoofilie).

De asemenea, despre incident victima i-a povestit şi fratelui său mai mare, martorul G.A., la o zi după ce fapta s-a consumat. Mai mult, acesta a afirmat că, la începutul lunii ianuarie 2008, se afla împreună cu fraţii săi minori şi cu inculpatul în casă, consumau alcool şi, la un moment dat, după ce s-a ameţit, tatăl lor a început să-i pună mâna pe sâni minorei G.P., îi spunea că are voie să o mângâie deoarece este tatăl ei şi o iubeşte. Aceeaşi scenă este descrisă de minora P., care, în plus, a precizat  că, de frică să nu fie violată, a fugit desculţă afară şi s-a dus, prin zăpadă, în grădină, de unde s-a întors după câteva ore. În aceeaşi seară, inculpatul l-a bătut, însă, pe minorul I. Minorii C. şi I.  prezintă aceeaşi situaţie.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză medico-legală nr. 4203/OF din 15.01.2008  al I.N.M. Iaşi, din care rezultă că minora G. P.C. prezintă o deflorare completă mai veche de 5-7 zile şi că nu prezintă semne de violenţă, trebuie menţionat faptul că examinarea victimei a avut loc la data de 15.01.2008 (la aproximativ 6 luni după incident) şi, în plus, aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, nu a mai existat o altă agresiune sexuală, incidentul din ianuarie 2008 neputând fi astfel calificat.

Din fişa de examinare psihologică a victimei minore G.P.C. rezultă, aşa cum am mai arătat, că aceasta prezintă o simptomatologie fiziologică şi psihică posttraumatică.

Inculpatul a adoptat o poziţie procesuală necorespunzătoare, neasumându-şi  responsabilitatea faptelor, încercând să ascundă situaţia familială deosebit de grea creată şi dând dovadă de lipsă de empatie faţă de copiii săi. Practic, acesta a  adoptat o atitudine de autovictimizare. Deosebit de relevantă în acest sens este declaraţia dată de minora G.N.I. în data de 11.01.2008, în faţa organului de cercetare penală din comuna Deleni, jud. Iaşi, reprezentat prin agentul şef adjunct S. şi în prezenţa tatălui, inculpatul G.A., semnată şi de către acesta din urmă, din care rezultă că minorii sunt bine îngrijiţi de către tată,  le cumpără tot ce doresc, le dă de mâncare, nu îi bate; mai mult, minora precizează că inculpatul doarme cu cei doi fraţi, C. şi I., şi nu a văzut să doarmă cu P.!!!!

Dincolo de orice urmă de profesionalism în audierea unui minor în vârstă de 11 ani şi în legătură cu fapte pentru care este cercetat chiar tatăl chemat să asiste la audiere, această declaraţie scoate în evidenţă activitatea desfăşurată de inculpat de denaturare a realităţii, de creare a unei imagini pozitive a unui tată responsabil care-şi educă pe principii morale copiii şi de anihilare continuă a oricărei dorinţe din partea copiilor de a scăpa de teroarea în care creşteau.

Mai mult, în aceeaşi zi de 11.01.2008, în faţa aceluiaşi agent, a dat inculpatul prima declaraţie olografă, ocazie cu care a susţinut că fiica sa P. a întreţinut relaţii sexuale cu băieţi din sat şi că această cercetare este ca urmare a demersului soacrei sale I.M., el nefiind vinovat de nimic, fiind singurul întreţinător al copiilor, cărora le asigură, cu greu, tot ceea ce au nevoie. La data de 23.05.2008, inculpatul a mai dat o declaraţie olografă în faţa unui agent şef din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale - I.P.J. Iaşi, ocazie cu care şi-a schimbat declaraţia anterioară, în sensul că a precizat că atunci când consumă băuturi alcoolice nu îşi dă seama ce face, că este posibil să îşi fi agresat sexual copiii la băutură, că nu îşi aduce aminte nimic legat de aceste aspecte, dar, dacă ai lui copii susţin că a făcut ceva, atunci el regretă şi îi pare rău. Ulterior, în cursul urmăririi penale revine asupra acestor precizări şi arată că nu se consideră vinovat de nici una dintre infracţiunile pentru care este cercetat.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a negat orice agresiune sexuală exercitată împotriva părţilor vătămate minore G.P. şi C., admiţând, însă, că toţi cei patru minori se ascundeau şi fugeau de acasă, fie că era zi sau noapte fie că era vară sau iarnă, de frica lui, că dormeau în căpiţe de fân, prin podul casei, şi toate acestea doar pentru că îi certa atunci când greşeau, când nu mergeau la şcoală; a continuat să susţină, în mod mincinos, că le asigura strictul necesar şi că le dădea bani să-şi cumpere dulciuri.

Apărările inculpatului sunt nefondate şi sunt infirmate categoric de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, s-a probat indubitabil că fiecăruia din cei patru copii minori ai inculpatului, prin lovirile şi violenţele repetate exercitate asupra acestora, prin neasigurarea hranei, a îmbrăcămintei, a condiţiilor corespunzătoare de locuit, nu numai că i s-a creat o stare de pericol grav pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a acestuia, dar faptele inculpatului au materializat această stare de primejdie gravă. Astfel:

- din punct de vedere fizic, fiecare dintre cei patru minori au suferit afecţiuni ale căilor respiratorii şi au fost diagnosticaţi cu TBC pulmonară primară, anorexie şi/sau spasmofilie, au fost văzuţi prezentând pe corp urme de lovituri;

- din punct de vedere intelectual,  din fişele de examinare psihologică şi de evaluare psihologică rezultă că fiecare dintre cei patru minori prezintă întârziere în dezvoltarea mintală şi a limbajului pe fondul substimulării şi privării senzoriale şi informaţionale, prezintă dificultăţi de adaptare, nervozitate, instabilitate afectivă, o stare de furie fără motiv; Situaţia este mai gravă în cazul minorilor N. şi I. Astfel, G.N.I. prezintă episoade depresive, stare de hipervigilenţă, sentimente de marginalizare, de excludere, teama exagerată de bărbaţi şi întuneric; prezintă  întârziere în dezvoltarea mintală şi a limbajului pe fondul substimulării şi privării senzoriale şi informaţionale, cu şanse reduse de reversibilitate; manifestă lentoare în formarea şi activarea reprezentărilor mintale (bradipsihie), un nivel scăzut al voinţei (abulie); este lipsită de curiozitate, necreativă; are un randament şcolar foarte redus; a dezvoltat un ataşament de tip anxios; este introvertită, timidă, inadaptată; urmează a fi supusă unei evaluări complexe în vederea încadrării în grad de handicap; G.I. prezintă deficienţă mintală moderată, cu carenţe la nivelul gândirii şi limbajului, cu şanse reduse de reversibilitate, ca urmare a substimulării şi privării senzoriale şi informaţionale; prezintă momente depresive cu accese de plâns, gânduri autopunitive; manifestă lentoare în formarea şi activarea reprezentărilor mintale (bradipsihie); are un vocabular redus, limitat la cuvinte uzuale; percepe ca anxioase evenimentele trăite anterior; tensiunea psihică pe care o resimte în raport cu părinţii se evidenţiază prin lipsa acestora din desenul familiei; manifestă dificultăţi de adaptare şi tendinţe antisociale (se angajează în conflicte, fumează, absentează la şcoală, simţindu-se în acelaşi timp un inadaptat, ca urmare a faptului că singurul său punct tare este oferit de superioritatea sa fizică faţă de colegii de clasă, mai mici ca vârstă, prezentând un eşec şcolar repetat); urmează a fi supus unei evaluări complexe în vederea încadrării în grad de handicap;

- din punct de vedere moral, prin agresiunile sexuale exercitate asupra celor doi minori, prin faptul că inculpatul a manifestat faţă de fiica sa P., chiar în prezenţa celorlalţi copii minori – scena de la începutul lunii ianuarie 2008 - , un excesiv apetit sexual,  nemaiţinând cont  de normele de morală, prin faptul că toţi cei patru minori au auzit vorbindu-se prin sat de comportamentele sexuale deviante ale tatălui lor faţă de animale (potrivit declaraţiilor martorei I.M., acesta s-ar fi manifestat de faţă cu copiii, aducând căţeaua pe care o aveau la un anume moment în casă, copiii fiind nevoiţi să asiste), prin faptul că minorii furau alimente de la vecini sau vindeau lucruri din casă, se conturează tocmai o atingere gravă adusă dezvoltării morale a victimelor minore sub pragul acceptabil şi tolerabil în cadrul unei comunităţi.

În ceea ce priveşte cele două agresiuni sexuale exercitate asupra minorilor P. şi C., declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile celorlalţi fraţi, cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cu fişele de examinare şi evaluare psihologică a minorilor, au probat dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul şi-a agresat sexual cei doi copii.

În cursul judecăţii, au fost audiaţi şi colegi de muncă ai inculpatului, dar care nu aveau cunoştinţă despre viaţa de familie a acestuia decât sub aspectul că cei patru copii minori locuiau cu el, soţia lui fiind plecată de mai multă vreme în Italia.

În drept, I. Faptele inculpatului G.A. care, pe parcursul unei lungi perioade de timp, prin folosirea de violenţe în mod repetat, exercitate asupra fiecăruia dintre cei patru minori ce i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare, respectiv asupra lui G.P.C., G.I., G.N.I., G.C., prin neasigurarea hranei, a îmbrăcămintei, a condiţiilor corespunzătoare de locuit, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „rele tratamente aplicate minorului”, prev. de art. 306 Cod penal, existând, în această cauză, patru de astfel de infracţiuni, aflate într-un concurs real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

II. Fapta inculpatului G.A. care, în vara anului 2007, pe timp de noapte, a întreţinut relaţii sexuale anale, prin constrângere, cu fiul său G. C., în vârstă de 8 ani, context în care l-a imobilizat pentru a-şi materializa intenţia, în urma acţiunii cauzându-i un real disconfort fizic, pentru o perioadă de aproximativ două săptămâni, ce nu a putut fi constatat prin examinare medicală datorită perioadei de aproximativ 6 luni ce a trecut de la momentul agresiunii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „viol exercitat asupra unui membru al familiei ce nu a împlinit 15 ani”, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal;

- „incest”, prev. de art. 203 Cod penal.

Se reţine săvârşirea de către inculpat şi a infracţiunii de „incest” întrucât victima este rudă în linie directă cu inculpatul. De altfel, prin actul de sesizare, s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii de incest, dar doar cu privire  la partea vătămată minoră G.P.C.

În plus, s-a avut în vedere şi Decizia în interesul legii nr. XVII/10.03.2008 a Î.C.C.J. – Secţiile Unite, obligatorie, ce relevă, în considerentele sale, faptul că, în măsura în care victima violului este "membru al familiei" în accepţiunea art. 197 alin. 2 lit. b1), cu referire la art. 1491 din Codul penal, iar această situaţie este determinată de rudenie în linie directă, se impune ca, într-un atare caz, fapta să fie încadrată şi în infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 Cod penal.

Procedându-se în acest mod, se răspunde cerinţelor specifice de încadrare juridică în cazul concursului ideal de infracţiuni reglementat în art. 33 lit. b) din Codul penal.

De aceea, conform art. 334 C.p.p., se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în ceea ce îl priveşte pe minorul parte vătămată G.C., în sensul reţinerii şi a acestei infracţiuni, cu precizarea, anterior amintită, că, în acest caz, activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. b Cod penal. Această schimbare de încadrare juridică a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor  la termenul de judecată din 09.03.2009.

III. Fapta inculpatului G.A. care, în vara anului 2007, pe timp de noapte, a întreţinut relaţii sexuale, prin constrângere, cu fiica sa G.P.C., în vârstă de 16 ani, context în care i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste cap, după ce, în prealabil, a lovit-o de un dulap şi a dezbrăcat-o forţat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „viol exercitat asupra unui membru al familiei”, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1 Cod penal;

- „incest”, prev. de art. 203 Cod penal.

Şi în acest caz, activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. b Cod penal.

În speţă, instanţa reţine forma consumată a infracţiunii de viol, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut nici măcar existenţa unei tentative în acest sens. Pentru această concluzie pledează toate probele administrate şi analizate detaliat mai sus Legiuitorul nu a prevăzut obţinerea satisfacţiei sexuale masculine ca o condiţie esenţială pentru existenţa violului în formă consumată. Din  analiza materialului probator administrat, instanţa reţine că, în speţă, a avut loc indubitabil acea conjuncţie a sexelor specifică violului consumat.

De altfel, în sensul celor conchise mai sus, elocventă este decizia Î.C.C.J. –Secţiile Unite, în interesul legii, nr. III/23 mai 2005, obligatorie, ce relevă, în considerentele sale, că violul în formă consumată nu presupune obligatoriu obţinerea satisfacţiei sexuale de către făptuitor, fiind suficient ca actul sexual îndeplinit de agresor să fie apt să producă orgasm ori să fi avut loc penetraţia sexuală (ceea ce în cauză, s-a probat că s-a produs). Mai mult, potrivit aceleiaşi decizii în sfera actelor sexuale la care se referă art. 197 C.p. se include „orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului”. În plus, în speţă, actele sexuale săvârşite, prin constrângere, de inculpat, erau apte de a-i produce satisfacţie sexuală.

Prin urmare nu se justifică schimbarea încadrării juridice solicitată de apărătorul părţii vătămate G. P. prin reţinerea tentativei în cazul infracţiunii de viol.

Concluzionând, întreaga activitate infracţională a inculpatului se prezintă într-o pluralitate de infracţiuni, sub forma atât a concursului real, cât şi a concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a, b Cod penal.

Faţă de aspectele de fapt şi de drept expuse se va dispune condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi stabilite şi, ulterior, a pedepsei ce-i va fi aplicată şi a modului ei de executare, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.p., respectiv, dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise  şi, nu în ultimul rând, urmările  produse, respectiv, încălcarea libertăţii sexuale şi a integrităţii corporale, a bazelor morale pe care este clădită familia, atingerea gravă adusă dezvoltării fizice, intelectuale şi morale a fiecăreia dintre cele patru victime minore.

Dacă textul incriminator al art. 306 Cod penal face trimitere, pentru a fi incident în cauză, doar la crearea unei stări de pericol pentru una din cele trei componente, respectiv, pentru dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului, în speţa de faţă, aşa cum am arătat mai sus, prin faptele inculpatului nu numai că s-a creat o stare de pericol, pentru fiecare dintre acestea, dar, faptele chiar au avut urmări dintre cele mai serioase şi mai grave, în planul dezvoltării intelectuale, fizice şi morale a fiecăruia dintre cei patru minori.  Dacă mai subliniem şi vârsta părţilor vătămate, lipsurile îndurate, chinurile suferite, intensitatea şi frecvenţa foarte mare a „corecţiilor corporale şi ameninţărilor în scop educativ”, cum le numeşte inculpatul (a se vedea referatul de evaluare psiho – socială), toate acestea constituie împrejurări care imprimă faptelor de „rele tratamente aplicate minorului” un caracter grav, în sensul art. 75 al. 2 C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunile de viol şi incest, trebuie precizat faptul că inculpatul nu a ţinut cont de circumstanţe, de faptul că, de faţă, erau şi alţi minori (G.N. în cazul părţii vătămate G.C. şi G.I. în cazul părţii vătămate G.P.), care, treziţi iniţial din somn,  speriaţi de cele ce se întâmplau, înfricoşaţi de alternativa violenţelor exercitate asupra lor, fugeau; mai mult, inculpatul a ajuns să-şi justifice, în faţa copiilor, orice pornire sexuală, prin aceea că el are dreptul să facă acest lucru, fiind vorba de copiii lui, prin aceea că îi iubeşte, edificatoare fiind tocmai scena mai sus descrisă în care inculpatul, în prezenţa tuturor minorilor şi a martorului G.A. – fiul său major -  îşi mângâia fiica, G. P., pe sâni.

Toate acestea constituie împrejurări care imprimă faptelor de „viol” şi „incest” un caracter grav, în sensul art. 75 al. 2 C. pen.

La rândul său, inculpatul prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care a comis infracţiunile şi de atitudinea acestuia necorespunzătoare de după comiterea faptelor, negând orice agresiune sexuală exercitată asupra minorilor P. şi C. şi motivând frica celor patru copii minori ai săi prin aceea că îi mai certa atunci când lipseau de la şcoală.

De asemenea, nu pot fi omise nici acţiunile sale violente de dinainte de comiterea faptelor deduse judecăţii, fapte comise tot împotriva membrilor de familie, exercitate împotriva fiului minor, la data săvârşirii, G.F., astfel cum rezultă din cuprinsul sent. pen. nr. 199/24.03.2003 a Judecătoriei Hârlău, sau împotriva fiului G.A., căruia i-ar fi bătut cuie în cap şi urechi, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor la care s-a făcut trimitere în cuprinsul prezentei hotărâri. Aceste aspecte conturează foarte clar consecvenţa inculpatului în exercitarea actelor de violenţă deosebită asupra membrilor familiei şi, mai ales, lipsa de corijare.

Potrivit referatului de evaluare psiho-socială întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpatul a încercat să-şi creeze o imagine pozitivă, dorind să sensibilizeze prin devotamentul său faţă de familie. Însă, convingerea necesităţii actelor violente în cadrul procesului educativ, evidenţiază lipsa afecţiunii şi empatiei faţă de proprii copii.

Disensiunile din familie, precum şi relaţionarea deficitară cu membrii comunităţii reflectă probleme emoţionale ale inculpatului. Au fost sesizate trăsături care descriu anumite tulburări: convingerea că toată lumea este împotriva sa şi îi doreşte răul; vede interese ascunse, ameninţări, încercări de subminare a statutului său social, raţionalitatea şi calmitatea în faţa acuzaţiilor de violenţă extremă şi de satisfacere a nevoilor sexuale cu proprii copii.

Dar, ceea ce este foarte important şi care reflectă, o dată în plus, periculozitatea socială extrem de ridicată a inculpatului este faptul că, atât acuzaţiile, cât şi derularea prezentului proces penal nu şi-au pus amprenta asupra evoluţiei inculpatului, care explică şi argumentează cu date concrete şi precise motivaţiile acţiunilor sale, recunoscute ca fiind doar nişte corecţii în scop educativ.

În funcţie de aceste criterii, cât şi de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, precum şi de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului, instanţa îi va stabili acestuia câte o pedeapsă principală cu închisoarea orientată înspre maximul special prevăzut de lege, dând eficienţă disp. art. 78 Cod penal, ca urmare a reţinerii disp. prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal.

Alăturat de fiecare pedeapsă principală, instanţa, în temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal, îi va aplica inculpatului şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b, d şi e C.p. pe o durată de 5 (cinci) ani, în ceea ce priveşte infracţiunile de incest, şi pe o durată de 10 (zece) ani, în ceea ce priveşte celelalte infracţiuni săvârşite, şi a degradării militare, prev. de art. 67 Cod penal. La individualizarea, în această modalitate, a fiecăreia dintre pedepsele complementare, instanţa a avut în vedere tocmai perseverenţa comportamentului deosebit de violent al inculpatului,  asupra fiecăreia dintre cele patru victime minore, atitudinea lui în familie, relevată de probele menţionate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator. Modalitatea de săvârşire a faptelor pledează inclusiv pentru interzicerea drepturilor părinteşti, activitatea infracţională fiind îndreptată asupra propriilor copii, ceea ce denotă un comportament deosebit de nedemn, incompatibil cu autoritatea părintească. Din datele existente la dosar, rezultă că inculpatul este militar în rezervă, fiind incidente disp. imperative ale art. 67 alin. 2 Cod penal, instanţa apreciind că se impune, pentru identitate de raţiune şi eficientizarea disp. art. 67 alin. 3 Cod penal, prin raportare la pedepsele aplicate pentru infracţiunile de incest comise.

Având în vedere că infracţiunile ce formează obiectul prezentei judecăţi au fost comise, după cum s-a arătat mai sus, atât în concurs ideal, cât şi în concurs real, se va face aplicarea disp. art. 33 lit. a, b  Cod penal, rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv se va aplica pedeapsa principală cu închisoarea cea mai grea, ce va fi sporită cu 5 (cinci) ani închisoare, până la maximul general prevăzut de lege, având în vedere gravitatea fiecăreia dintre infracţiunile comise, perseverenţa în încălcarea relaţiilor sociale ce ocrotesc familia, precum şi lipsa oricărui resentiment cu privire la faptele comise şi a oricărei evoluţii date de derularea procesului de faţă, în direcţia reintegrării sale sociale.

De asemenea, în baza art. 35 alin. 2, 3 Cod penal se va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală a închisorii, şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. d şi lit. e Cod penal, pentru o perioadă de 10 ani, precum şi a degradării militare, prev. de art. 67 Cod penal.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. d şi lit. e Cod penal, existând identitate de raţiune în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii aceloraşi drepturi, astfel că, motivele care au determinat şi au impus aplicarea disp. art. 65 Cod penal sunt aceleaşi cu cele care reclamă incidenţa art. 71 Cod penal.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării, şi ulterior menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că se va dispune condamnarea acestuia, în baza art. 350 alin. 1 C.p.p., instanţa va menţine această măsură preventivă.

În baza art. 88 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 09.06.2008 la zi.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, la termenul din 12 ianuarie 2009, instanţa, în conformitate cu disp. art. 17 alin. 1 Cod proc. pen., din oficiu, a pornit şi a exercitat acţiunea civilă pentru fiecare dintre cele patru părţi vătămate, solicitând, totodată, în temeiul disp. art. 17 alin. 2 Cod proc. pen., reprezentanţilor legali ai minorilor, în colaborare cu avocatul desemnat din oficiu pentru victimele minore, să prezinte în scris întinderea pagubelor materiale şi a daunelor morale la care se consideră îndreptăţite părţile civile minore.

La termenul din 09.02.2009, a fost depusă, de către părţile civile minore, prin apărătorul desemnat din oficiu, o estimare a întinderii prejudiciului moral suferit de fiecare dintre copiii minori, respectiv în sumă de 5000 lei daune morale pentru fiecare (în total 20000 lei cu titlu de daune morale), cu precizarea că nu solicită altfel de daune.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili nici un fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. . art. 998, 999 C. civ., şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară .

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferenţă în plus, şi nici o diferenţă în minus.

În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale şi fără a pune în pericol, sub aspect biologic, specia umană, la convieţuirea socială în cadrul familiei, relaţiilor care implică grijă faţă de dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a minorului, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de părţile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultăţile în adaptare, lipsa de stimuli intelectuali şi afectivi, carenţele de la nivelul gândirii şi limbajului, gradul de deficienţă mintală la care au fost aduse, unele reversibile, altele nu, astfel cum rezultă din fişele de evaluare psihologică.

Astfel, este de reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţilor civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părţilor civile.

În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile continue exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral şi a apreciat, în cauză fiind posibil, dată fiind vârsta părţilor civile şi obligaţia pe care o are în raport cu disp. art. 17 alin. 3 Cod proc. pen., că sumele solicitate nu reprezintă o apreciere echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs fiecăreia dintre părţile civile.

Sunt evidente consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părţilor civile la viaţa socială şi de familie şi la care instanţa a făcut referire de mai multe ori în cuprinsul prezentei hotărâri.

Faţă de cele arătate instanţa apreciază că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele abominabile comise, suma globală de 100.000 lei acordată celor patru părţi civile minore cu titlu de daune morale (câte 25.000 lei pentru fiecare parte civilă)  este  necesară şi echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

Domenii speta

Spete similare