Incest

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDECĂTOR CARMEN ANEMARIA GROAPĂ

SENTINŢA PENALĂ NR.535/14.11.2011.

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Constată că prin rechizitoriul nr. .../P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul M I, fiul lui, pentru săvârşirea infracţiunilor de raport sexual cu un minor şi incest, prevăzute şi pedepsite de art. 198 alin. 1 şi 203 Cod penal.

Se arată în actul de sesizare al instanţei că în ziua de 01.03.2010, numita M F, mama minorei M Ad M a observat la fiica sa că prezintă stări de vomă şi corpul în zona toracică s-a dezvoltat mult prea repede, ţinând cont de vârsta acesteia, motiv pentru care s-a deplasat la clinica de specialitate Palade din mun. Bacău, unde în urma unui control ginecologic s-a constata că minora M A M este însărcinată în 21 de săptămâni şi o zi. In astfel de împrejurări, părinţii minorei s-au prezentat din nou la un control ginecologic, ocazie cu care, după examinarea medico-legală, s-a constatat că minora M A M „prezintă o deflorare veche, este gravidă, prezentând o sarcină cu vârsta gestaţională de 22 săptămâni în evoluţie, cu făt viu, unic."

Din declaraţiile minorei date în prezenţa părinţilor, aceasta a declarat că începând cu luna septembrie 2008, până în octombrie 2009 a întreţinut relaţii sexuale o dată pe lună cu învinuitul MI, fără ca acesta să o ameninţe, să o lovească, ori să-i facă alte promisiuni, cu menţiunea că de fiecare dată, învinuitul îi comunica să nu relateze aspectele părinţilor său, pentru că, dacă tatăl său ar afla, i-ar omorî pe amândoi. Minora îşi ajuta bunicii la muncile gospodăreşti, iar când soţia învinuitului pleca de la domiciliu pentru rezolvarea anumitor probleme, acesta profita de situaţia creată întreţinând raporturi sexuale cu minora M A M.

De asemenea, minora a declarat că a discutat cu mătuşa ei, C V cu privire la faptul că în ultima perioadă nu a avut ciclu menstrual, situaţie care a determinat pe aceasta să discute cu mama minorei despre acest aspect, spunându-i să se prezinte cu minora la un cabinet medical, pentru supunerea la un control de specialitate.

Din declaraţiile părinţilor minorei şi martorilor C V, Ţ A, M L, L C A, M O şi M M, rezultă că într-adevăr învinuitul Mia întreţinut raporturi

sexuale  cu minora M A M, nepoata  sa, şi că nu a relatat nimănui această situaţie de teama învinuitului şi a părinţilor săi.

învinuitul a relatat că a întreţinut o singură dată raport sexual cu minora în luna octombrie 2009, fără să o ameninţe, lovească sau să-i facă diferite promisiuni, cunoscând că aceasta are vârsta de 13-14 ani şi că este în clasa a Vi-a.

In cauză au fost audiate părţile, martorii din lucrări, s-au întocmit expertize medico-legale serologică şi ADN, probe coroborate cu materialul de urmărire penală din analiza cărora instanţa reţine următoarele:

în perioada septembrie 2008-octombrie 2009 inculpatul Mia întreţinut relaţii sexuale cu minora M A M, în vârstă de 13 ani, în repetate rânduri, raporturi sexuale care au avut ca urmare naşterea de către partea vătămată a unui copil, respectiv MAT.

Inculpatul nu recunoaşte învinuirea ce i se aduce, arătând în propria declaraţie că nu îşi aminteşte să fi întreţinut relaţii sexuale cu nepoate sa. Arată că într-adevăr aceasta venea şi mai ajuta în gospodărie, ba chiar mai rămânea peste noapte, însă venea de obicei însoţită de sora sa, iar inculpatul de obicei nu prea era singur acasă, ci de obicei era cu soţia sa, bunica părţii vătămate. Inculpatul precizează cu privire la declaraţia sa de la urmărire penală în care a recunoscut un singur raport sexual, că a fost scrisă de lucrătorii de poliţie, si nu corespunde adevărului.

Partea vătămată relatează cu lux de amănunte cum a avut primul contact sexual cu bunicul său, inculpatul în 2008, când a dormit la bunicii săi, şi a fost trezită din somn de mângâierile inculpatului, cu care a întreţinut raport sexual. Ulterior scena s-a mai repetat de vreo 12 ori. Minora arată că i-a fost frică să relateze tatălui său situaţia, mai ales că inculpatul i-a spus că daca va face acest lucru, tatăl minorei îi va omorî pe amândoi. Aceasta a mai relatat că inculpatul a fost singura persoană cu care a întreţinut relaţii sexuale.

MF (fila 31), mama părţii vătămate relatează că minora mai dormea la bunicii săi, şi mergea acolo pentru a îi ajuta pe aceştia la muncile gospodăreşti. Inculpatul o solicita mai ales pe partea vătămată, deşi aceasta mai avea fraţi şi surori. La un moment dat martora a vorbit cu sora sa, care discutase cu partea vătămată despre faptul că aceasta nu mai avea menstruaţie. A fost la un ecograf unde i s-a precizat că aceasta este însărcinată, însă a solicitat şi o a doua opinie, care a confirmat-o pe prima. Partea vătămată a mărturisit mamei că a rămas însărcinată cu bunicul său, inculpatul. Când a încercat o confruntare, inculpatul a spus că ar fi dat bani de chiuretaj.

M M (fila 32), tatăl părţii vătămate, MM (fila 53), şi Mondan O (fila 54), surorile părţii vătămate, arată că aceasta mergea la bunici să îi ajute la animale, şi mai rămânea peste noapte.

M L (fila 33), arată că inculpatul i-a spus că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată o singură dată, şi că se mai jucau şi se mai mângâiau. L C (fila 34), precizează că a avut de asemenea o discuţie cu inculpatul care i-a spus că dacă partea vătămată i-ar fi spus punea la bătaie 18-20 milioane, iar C V (fila 35), relatează că partea vătămată i-a mărturisit că inculpatul a abuzat de ea.

Din expertiza serologică (fila 58) rezultă că Mondan Ioan poate fi tatăl minorei M A T în limita sistemelor serologice efectuate.

Din expertiza ADN efectuată în cauză rezultă că inculpatul poate fi tatăl copilului M A T cu o probabilitate a paternităţii de 99,9999180318%. Deşi proporţia nu este de 100%, instanţa va reţine că inculpatul este tatăl acestei minore.

Din coroborarea tuturor probelor sus analizate rezultă că inculpatul a săvârşit cele două fapte ce i se impută prin actul de sesizare al instanţei. Astfel, chiar dacă acesta nu recunoaşte, probatoriile converg spre situaţia contrară. Declaraţiile martorilor M L şi L C vor fi reţinute în acest sens în mod esenţial, raportat la faptul că aceste două martore nu sunt atât de apropiate ca grad de rudenie de părţi, şi faţă de acestea inculpatul a mărturisit direct sau nuanţat săvârşirea faptelor. Se vor reţine de asemenea şi depoziţiile celorlalţi martori, rude apropiate ale părţilor, care descriu nu fapta în sine, ci faptul vecin şi conex, precum şi împrejurarea în care ar fi putut avea loc fapta. însă în cauza de faţă hotărâtoare în dovedirea faptei este expertiza ADN, care a dat un procent covârşitor în care inculpatul poate fi tatăl minorei rezultate în urma săvârşirii faptei, ceea ce determină instanţa a concluziona clar şi fără echivoc că acesta este vinovat de săvârşirea faptelor. Cu privire la situaţia dacă inculpatul a cunoscut vârsta victimei, instanţa apreciază că raportat la relaţia de rudenie atât de apropiată dintre cei doi, cât şi la relaţia interumană apropiată (ajutorul dat în gospodărie), în mod cert inculpatul cunoştea vârsta părţii vătămate.

In drept, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 198 alin. 1 şi 203 Cod penal.

Instanţa apreciază că faptele inculpatului de a avea raport sexual cu o minoră de 13 ani, cu care este rudă în gradul II, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de raport sexual cu un minor şi incest.

Cu privire la schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie de partea vătămată prin apărător, în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197

alin. 2 lit. b ind. 1 Cod penal, instanţa o apreciază neîntemeiată şi o va respinge. Astfel, chiar dacă expertiza psihologică efectuată în cursul urmăririi penale menţionează o „incapacitate de a riposta" a minorei în relaţia cu bunicul său, şi descrie cu lux de amănunte manipularea îndelungată şi bine gândită a inculpatului, precum şi confuzia atribuită mental de minoră caracterului sexual al mângâierilor bunicului cu „jocul", instanţa apreciază că nu se pliază pe condiţiile prevăzute de art. 197 alin. 1 Cod penal, pentru ca fapta să fie aceea de viol, nefiind vorba nici de constrângere fizică sau morală, nici de incapacitatea de a se apăra sau a-şi exprima voinţa. Atitudinea minorei în gestionarea relaţiei cu bunicul a fost determinată de gradul scăzut instructiv- educativ al acesteia şi al familiei în general, precum şi de impunerea şi respectarea statutului de „fetiţă ascultătoare" atribuit de familie. Faptul că minora a avut reprezentarea exactă, raţională a relaţiei cu inculpatul la un moment dat, este dovedit de frica pe care a manifestat-o în a împărtăşi cu părinţii săi experienţa sa.

Instanţa apreciază că inculpatul a săvârşit două fapte prevăzute de legea penală, care prezintă pericolul social al unei infracţiuni, săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei, motiv pentru care le califică drept infracţiuni, şi va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea. La dozarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului şi împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea. Astfel se avea în vedere persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă nu a recunoscut nici în ultimul cuvânt săvârşirea faptei, dovedind nu regret ci mai degrabă dispreţ faţă de situaţia care a fost rezolvată din faşă din cauza minorei care dacă i-ar fi spus, ar fi determinat o soluţionare empirică a rezultatului infracţiunii, in sensul că inculpatul ar fi plătit avortul. Lipsa oricărei urme de regret, precum şi faptul că inculpatul nu şi-a asumat faptele nici după sosirea la dosarul cauzei a expertizei ADN, care în acest caz este proba indubitabilă a faptelor, determină instanţa să considere că faptele inculpatului prezintă un grad extrem de ridicat de pericol social, iar lăsarea sa în libertate după o astfel de atitudine ar determina în mintea acestuia o reprezentare greşită a modului în care societatea în general îşi apără valorile, motiv pentru care instanţa apreciază că pedeapsa trebuie să fie orientată spre maximul special prevăzut de lege, iar singura modalitate de executare, care să corespundă scopului preventiv şi sancţionator al pedepsei este cea efectivă.

Sub aspectul laturii civile,instanţa reţine faptul că sunt îndeplinite condiţiile acordării de despăgubiri, respectiv există o faptă ilicită,un prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre ele, vinovăţia făptuitorului, precum şi condiţia suplimentară a constituirii de parte civilă, astfel că în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, 998 şi 999 Cod civil va obliga inculpatul la despăgubiri civile în cuantumul dovedit, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv chitanţa de la fila 45. In privinţa daunelor morale solicitate, instanţa apreciază că în cauza pendente, suferinţa morală este evidentă şi mai mult decât dovedită, prin simplul fapt al naşterii unui copil, de către un copil. Cu privire la prestaţia lunară periodică, instanţa nu o poate acorda, atâta timp cât nu s-a stabilit pe calea prevăzută de Noul Cod Civil paternitatea minorei MAT, care în certificatul de naştere are completată doar rubrica mamă, iar stabilirea paternităţii nu face obiectul prezentei cauze, aceasta fiind una de natură exclusiv civilă.

în baza art. 193 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata către partea civilă a cheltuielilor de judecată.

Va lua act că inculpatul a avut apărător ales.

In baza art. 191 cod procedură penală va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare