Procedura insolvenţei

Potrivit prevederilor art. 28, alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 în situaţia în care un creditor nu a putut fi identificat în lista întocmită de debitor - notificarea deschiderii procedurii se considerată îndeplinită faţă de acesta, dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă şi chiar de la data publicării hotărârii de deschidere a procedurii în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, pentru creditorii care anterior deschiderii procedurii reziliaseră contractele cu debitoarea.

În atare situaţie, cum prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea creanţelor şi întrucât termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţă este un termen de decădere, neexercitarea actului de procedură în termenul defipt atrage pentru parte sancţiunea decăderii – potrivit art. 103 alin.1 Cod procedură civilă, cu condiţia dovedirii împiedicării creditoarei de o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Prin Decizia nr. 1059/12.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins ca neîntemeiat recursul formulat de creditoarea BCR L IFN SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.1237 din 21 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 45/108/2011*/a2 în contradictoriu cu debitoarea intimată SC E.O. SRL, reprezentată prin lichidatorul judiciar A.G. IPURL Arad. 

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1237 din 21 martie 2013, pronunţată în dosarul nr.45/108/2011*/a2, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins cererea de repunere în termen şi contestaţia formulată de creditoarea BCR L IFN SA împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei SC E.O. SRL Arad.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că recurenta  BCR L IFN SA a înregistrat la Tribunalul Arad cererea de admitere a creanţei, doar la data de 03.12.2012, cu depăşirea termenului stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, situaţie în care aceasta apare ca fiind tardivă şi se impune a fi respinsă deoarece administratorul judiciar a procedat la notificarea deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei SC E.O. SRL,  în Buletinul procedurilor de insolvenţei nr. 1464/01.02. 2012 - fila 131 dosar volumul 1, şi a procedurii falimentului în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.18.121/13.12.2012, la dosarul cauzei nefiind înregistrate declaraţii suplimentare.

Totodată, prin raportul de activitate depus la termenul de judecată din data de 19.01.2012 fila 130 dosar, volumul 1 şi publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 3229/06.03.2012, administratorul judiciar a adus la cunoştinţa judecătorul sindic şi creditorilor înscrişi în tabelul preliminar de creanţe faptul că, deşi notificat, fostul administrator al debitoarei, doamna Păiuşan Teodora, nu a predat actele şi documentele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006.

În atare situaţie a apreciat că, întrucât calitatea de creditor a BCR L IFN SA nu putea fi cunoscută de administratorul judiciar, faţă de aceasta notificarea produce efecte de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă, astfel că în mod corect creditoarea a fost exclusă din tabelul preliminar al creanţelor de către  administratorul judiciar al  debitoarei.

În fine, a mai reţinut că motivele invocate în cuprinsul contestaţiei, nu atrag incidenţa în cauză a prevederilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, creditoarea nedovedind că a fost împiedicată  printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa  să depună în termen declaraţia de creanţă.

Împotriva sentinţei menţionate, în termen legal, a declarat recurs creditoarea BCR L IFN SA  solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de declarare a creanţei şi înscrierii sale la masa credală a debitoarei SC E.O. SRL cu suma de 57.859,39 lei.

În susţinerea recursului, creditoarea arată, în esenţă, că a luat cunoştinţă despre starea debitoarei, doar în urma propriilor demersuri, întrucât BCR L IFN SA nu a fost notificată de către administratorul judiciar cu privire la termenul limită pentru depunerea creanţelor, motiv pentru care consideră că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 7 alin. 3 şi art. 61 din Legea nr.85/2006.

Consideră, prin urmare, că în privinţa sa, notificarea trebuia efectuată potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

Mai arată că notificarea prin Buletinul procedurilor de insolvenţă constituie o excepţie – care se aplică exclusiv creditorilor ce nu au putut fi identificaţi şi debitorii al căror sediu nu este cunoscut şi susţine că această excepţie nu are ca scop înlăturarea de la masa credală a acelor creditori care nu au fost notificaţi şi care au depus declaraţia de creanţă peste termen, din cauza faptului că nu au avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei; totodată, susţine că excepţia nu poate fi interpretată astfel încât să vină în sprijinul indolenţei sau relei-voinţe a fostului administrator statutar, care nu înţelege să îşi îndeplinească obligaţiile.

În altă ordine de idei, apreciază că nedepunerea documentele prev. la art. 28 LPI nu îl exonerează pe administratorul judiciar de obligaţia de a notifica creditorii potrivit CPC. Mai mult, că nedepunererea documente contabile nu constituie un fapt care să îi poată fi imputat, astfel încât consecinţele nerespectării disp. art. 28 să se răsfrângă asupra sa.

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile 304 ind. 1 raportat la art. 295 şi urm. din Codul de procedură civilă, art. 12 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. 2-3 Cod de procedură civilă. 

Debitoarea intimată SC E.O. SRL, legal citată prin lichidatorul judiciar A.G. IPURL, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

Învederează că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 7 alin.3 din Legea insolvenţei, că notificarea deschiderii procedurii insolvenţei s-a efectuat prin Buletinul Procedurilor de insolvenţă nr 1464/01.02.2012, iar Sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr.2105/14.02.2012, consideră că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termen şi a apreciat ca tardivă declaraţia de creanţă.

Referitor la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1137/04.12.2007, consideră că aceasta nu este aplicabilă în speţă, întrucât creditoarea BCR L IFN nu este o persoană fizică ci o persoana juridică, iar cererea de admitere a creanţei nu poate fi considerată ca o acţiune formulată împotriva persoanelor responsabile de starea de insolvenţă a debitorului, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, astfel cum se reţine în considerentele acestei decizii.

Practicianul în insolvenţă apreciază că, nici pe fond, cererea creditoarei nu este întemeiată, pe de-o parte, pentru că aceasta nu face dovada sumelor solicitate şi nu prezintă modalitatea de calcul a acestora, iar, pe de altă parte, pentru că bunul - obiect al Contractului de Leasing - a fost predat la data de 21.07.2010.

Ori, învederează că la art. 11 alin.9 din Contractul de Leasing, se prevede că „În cazul restituirii autovehiculului către LOCATOR ca urmare a rezilierii prezentului contract din vina Utilizatorului aceasta va plaţi următoarele sume cu titlu de daune interese:

a. de 1,5 ori valoarea pieselor lipsa sau deteriorate, la preţul existent in momentul preluării.

b. contravaloare manoperei de reparaţie a autovehiculului, exclusiv cazurile in care despăgubirile se acorda de societatea de asigurări.

c. contravaloarea autovehiculului înţelegând prin aceasta valoarea de intrare, la care se adaugă taxa de închidere a contractului de leasing, taxele si impozitele legale, (TVA, taxe vamale, cheltuieli de radiere si cu alte servicii dupa caz,) luându-se in considerare sumele deja achitate in contul autovehiculului cu titlu de capital”.

Solicită, însă, a se observa, că recurenta nu face dovada valorii pieselor lipsă sau deteriorate, nu face dovada contravalorii manoperei de reparaţie a autovehiculului şi nici a taxelor si impozitelor legale, (TVA, taxe vamale, cheltuieli de radiere si cu alte servicii dupa caz.

Mai mult, arată că, din declaraţia de creanţa a Primăriei Arad Direcţia Venituri, a constatat faptul că debitoarea figurează cu obligaţii la bugetul local, în cuantum de 962,11 lei, din care impozitul auto este în cuantum de 164,36 lei, ceea ce conduce la concluzia că această sumă este solicitată de doua ori, adică şi de de BCR L sub forma ,,Taxele si impozitele legale” si de Primăria Arad Direcţia Venituri.

Susţine că aceasta este şi situaţia cheltuielilor de radiere din evidenţele fiscale a autovehiculului – în condiţiile în care radierea a fost efectuată de lichidatorul judiciar.

În fine, referitor la sumele solicitate cu titlu de daune, arată că potrivit art. 1084 Cod civil „Daunele -interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit", iar, potrivit art. 1086 cod civil: „..în cazul când neexecutarea obligaţiei rezultă din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie să cuprindă decât aceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei".

Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi faptul că bunul care a constituit obiect al contractului a fost predat de debitoare la data de 21.07.2010, rezultă, în opinia lichidatorului judiciar, că orice solicitare privind pierderile financiare ale creditoarei trebuie dovedite.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205-208 C. pr civ., Legea 85/2006, modificată.

Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât şi din oficiu - în baza art. 306 alin. 2 din acelaşi cod, Curtea constată că acesta este nefondat, şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin.1 și 3 din Legea nr. 85/2006, „(1) În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) […]

(3) Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă”, în timp ce, potrivit prevederilor art. 7 alin.1 şi 3 din acelaşi act normativ, „(1) Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă […].

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă”.

Din economia prevederilor legale sus-citate rezultă, fără echivoc, că în situaţia în care un creditor nu a putut fi identificat în lista întocmită de debitor – potrivit prevederilor art. 28 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006 - notificarea deschiderii procedurii se considerată îndeplinită faţă de acesta, dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

În speţă, creditoarea BCR LEASING IFN SA Bucureşti nu a dovedit că trebuia să se regăsească pe lista întocmită de debitor, potrivit prevederilor legale sus menţionate, aşa încât faţă de aceasta, notificarea trebuie considerată ca fiind realizată de la data publicării hotărârii de deschidere a procedurii în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Aceasta, întrucât contractul de leasing încheiat cu debitoarea nu mai era în fiinţă la data deschiderii procedurii insolvenţei (autovehiculul fiind predat încă din data de 21.07.2010), iar sumele cu care solicită a fi înscrisă la masa credală reprezintă „capital nefacturat” (prin ipoteză, neevidenţiate în documente contabile comunicate şi acceptate la plată de debitoare).

În atare situaţie, şi cum prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei (respectiv, sentinţa comercială nr. 186/19.01.2012 a Tribunalului Arad) s-a stabilit ca termen limită pentru înregistrarea creanţelor, data de 02.03.2012, declaraţia de creanţă a creditoarei BCR LEASING IFN SA Bucureşti, înregistrată la dosarul de insolvenţă, doar în data de 03.12.2012, apare ca fiind tardivă.

Nu sunt incidente în speţă dispoziţiile Deciziei nr. 1137/04.12.2007, prin care Curtea Constituţionala a declarat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea 85/2006 – referitoare la comunicarea actelor de procedura si a notificărilor în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, întrucât această decizie vizează numai comunicarea actelor de procedură, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în justiţie.

Ori, este evident că instituţia creditoare nu se află într-o astfel de ipoteză, câtă vreme tocmai aceasta este cea care a avut iniţiativa demersului judiciar – concretizat în declaraţia de creanţă formulată faţă de debitoarea în insolvenţă.

Aşa fiind, şi întrucât termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţă este un termen de decădere, neexercitarea actului de procedură în termenul defipt atrage pentru parte sancţiunea decăderii – potrivit art. 103 alin.1 Cod procedură civilă, cu excepţia cazului în care aceasta dovedeşte că a fost împiedicată să îl exercite dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În speţă, însă, creditoarea nu a dovedit astfel de împrejurări, aşa încât hotărârea instanţei de fond apare ca fiind legală şi temeinică, iar recursul  declarat în cauză se impune a fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare