Drepturi banesti

Respingerea cererii de plată a diferenţelor salariale pe anul 2011 şi 2012 la angajaţii ,,CFR Călători”, deoarece salariul se calculează în raport de valoarea de referinţă din contractul colectiv de muncă pe unitate şi conform art.4 al.1 din Legea nr.283/2011 şi nu raportat la salariul minim pe economie.

Prin sentinţa civilă nr.1436/15.04.2013 pronunţată de Tribunalul Arad s-a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.

S-a reţinut că reclamanţii sunt salariaţi ai societăţii pârâte după cum rezultă din tabelele anexate.

Instanţa constată că nu există nici o dispoziţie din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anul 2011-2012, care să prevadă că calculul salariului se face înmulţindu-se salariul minim brut pe ţară, cu coeficienţii de salarizare corespunzător clasei de salarizare, aşa cum susţine reclamantul prin acţiune.

De asemenea, în anexa nr.1 la contractul colectiv de muncă pe unitate, se arată că la coeficientul de ierarhizare 1.000 îi corespunde o valoare de referinţă de 600 lei, aşa cum se prevede pentru anul 2012 în art.4 al.1 din Legea nr.283/2011 şi la fel ca şi valoarea de referinţă din anul 2011.

Prin urmare, prin contractul colectiv de muncă pe unitate antemenţionat, s-a prevăzut că valoarea de referinţă este de 600 lei la clasa 1 de salarizare, la fel ca şi în lege, pârâta fiind o instituţie finanţată de la bugetul de stat şi neputând astfel să prevadă altă valoarea de referinţă decât cea prevăzută de lege.

La negocierea contractului colectiv de muncă pe unitate şi la stabilirea acestei valori de referinţă, părţile au fost de acord cu această valoare întrucât au semnat acest contract colectiv de muncă, iar nici după semnarea acestuia, nu a fost promovată o acţiune în instanţă pentru modificarea acestei clauze contractuale pe motiv că nu este respectat salariul minim pe economie prevăzut de H.G. nr.1193/2010 şi nr.1225/2011.

Astfel, aşa cum susţin şi reclamanţii, acest contract colectiv de muncă pe unitate, este legea părţilor şi el trebuie respectat atât de către ambele părţi semnatare, cât şi de către instanţele judecătoreşti care nu pot să modifice sau să anuleze clauzele contractuale fără a fi sesizaţi în acest sens, şi nici să ignore dispoziţiile contractului colectiv de muncă prin aplicarea altor dispoziţii, aleatorii şi care nu au fost negociate de părţi.

Instanţa constată că reclamanţii nu sunt încadraţi la clasa 1 de salarizare pentru a beneficia de un salariu de 600 lei care ar fi sub salariul minim pe economie, ci sunt încadraţi la alte clase de salarizare beneficiind de un salariu lunar mai mare decât salariul minim pe economie.

Reclamanţii confundă valoarea de referinţă la clasa 1 de salarizare cu salariul minim brut pe ţară, dar această valoare de referinţă nu este aceeaşi cu salariul minim brut pe ţară, ci pe baza acestei valori de referinţă stabilită la art.4 al.1 din Legea nr.283/2011, se procedează la calcularea salariilor în tot sistemul bugetar, iar doar acolo unde salariul de bază este mai mic decât salariul minim brut pe ţară stabilit prin hotărâre de guvern, se acordă acest salariu minim brut pe ţară.

În cazul în care s-ar proceda în sens contrar, adică dacă s-ar calcula salariile începând de la cuantumul salariului minim brut pe ţară, ignorându-se valoarea de referinţă stabilită prin lege, s-ar ajunge la modificarea legii privind salarizarea pentru întreg personalul bugetar, fapt inacceptabil, deoarece rolul instanţelor judecătoreşti se circumscrie doar aplicării şi interpretării legii şi nicidecum completării sau modificări acesteia.

Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, reprezintă de fapt incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii executive sau legislative.

Prin urmare instanţele judecătoreşti nu au competenta de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege si de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituţie, precum si prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.

Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenta, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia, potrivit art.126 alin.(1) din Legea fundamentala, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.

Domenii speta

Spete similare