Drepturi salariale

Prin sentinţa civilă nr. 4931 din 15.11.2012 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 2425/108/2012, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă, şi a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ exercitată de reclamant, având ca obiect plata contravalorii sporului pentru muncă suplimentară.

În considerentele hotărârii, tribunalul a statuat că, reclamantul a fost angajat al pârâtului, fiind trecut în rezervă prin ordinul şefului  inspectoratului pârât, pentru caz de boală.

Din adresa emisă de către pârât, rezultă că reclamantul a efectuat în perioada aprilie 2009-decembrie 2009, 92 de ore suplimentare, din care 24 de ore au fost compensate cu ore libere plătite, în perioada ianuarie 2010-decembrie 2010 a efectuat 40 de ore suplimentare şi a beneficiat de 168 de ore libere plătite, iar în perioada ianuarie 2011-martie 2011, nu a efectuat ore suplimetare şi nu a beneficiat de ore libere plătite.

Aşadar în perioada menţionată de reclamant, acesta a efectuat 132 ore suplimentare şi a beneficiat de 192 ore libere plătite, neexistând ore suplimentare neplătite sau necompensate cu ore libere plătite.

Reclamantul nu s-a adresat anterior acţiunii, pârâtei, pentru acordarea vreunui drept privind orele suplimentare.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii calificată astfel de instanţă cu acordul părţilor, instanţa a respins-o ca neîntemeiată, reclamantul adresându-se instanţei pentru neacordarea drepturilor salariale care se acordă fără vreo cerere din partea angajatului, nefiind necesară îndeplinirea condiţiei prevăzută de art.7 din legea 554/2004 privind parcurgerea unei proceduri prealabile.

Analizând cauza de faţă s-a constatat că starea de fapt susţinută de reclamant, privind efectuarea unui număr neprecizat de ore suplimentare de muncă care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător şi nici remunerate, nu se confirmă. Dimpotrivă reclamantul a beneficiat de 60 de ore libere, fără ca salariul să-i fi fost afectat.

Potrivit dispoziţiilor legale, în vigoare în această perioadă, Legea 138/1999-art18, Legea 330/2009 art 16 anexa IV/2,  şi Legea 284/2010-art. 34 anexa VIII, permiteau acordarea unui spor de muncă suplimentară reclamantului, care a îndeplinit funcţia de conducător auto în această perioadă, dar numai în măsura în care nu i se acorda timp liber corespunzător. Reclamantului i s-a acordat acest timp liber corespunzător, acordându-i-se 192 ore libere pentru 132 ore lucrate suplimentar. Reclamantul nu a contestat starea de fapt evidenţiată de pârâtă prin înscrisurile comunicate instanţei.

Domenii speta

Spete similare