Contestaţie la executare

JUDECĂTORIA BACĂU

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1751/01.03.2011

Obiect: contestaţie la executare 

Cod: 54

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul CG, în contradictoriu cu intimata BANCA ….. şi terţii popriţi BANCA ….. şi BANCA …..., înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de …., sub nr. de dosar …. s-a solicitat instanţei suspendarea executării şi anularea formelor de executare silită pentru suma de 35976,87 lei.

Cerea a fost legal timbrată cu suma de 204 lei taxă de timbru şi 3,3 lei timbru judiciar

În motivarea cererii contestatorul a arătat faptul că între acesta şi creditoare a intervenit un contract de credit prin care SC D. SRL se împrumuta de la reclamantă cu suma de 35000 lei, această creanţă fiind achitată, ulterior acest împrumut a fost prelungit, prin prelungirea creditului cu încă 6 luni. SC D. SRL a intrat în procedura reorganizării judiciare, creditoarea înscriindu-se în tabelul creditorilor. Societatea debitoare a achitat mare parte din creanţă, astfel că executarea silită în calitate de garant a sa nu se justifică. Cu atât mai mult cu cât planul de reorganizare a fost admis de judecătorul sindic, astfel că societatea debitoare este solvabilă. Arată contestatorul că dat fiind faptul că a fost achitată o sumă de bani din debitul datorat,  executarea împotriva sa este nelegală.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399 Cod pr civ.

În susţinerea contestaţiei au fost depuse înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea introducerii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei arătând că  între intimata şi SC D. SRL a fost încheiat un contract de credit şi acte adiţionale. Punctul 7 din actul adiţional la contract menţionat prevede asumarea unei garanţii personale de către contestator pentru SC D. SRL, iar potrivit art. 2.2 din contractul de fidejusiune, garantul înţelege să garanteze cu toate bunurile personale prezente şi viitoare. Acelaşi contract cuprinde şi clauza prin care contestatorul-garant se obligă în solidar cu debitorul faţă de creditor renunţând la beneficiul de discuţiune şi diviziune. Într-adevăr debitorul a intrat în procedura prevăzută de L. 85/2006, iar intimata creditoare s-a înscris la masa credală, însă potrivit contractului de fidejusiune creditoare s-a văzut nevoită să demareze şi procedura executării silite a garantului fidejusor pentru recuperarea debitului.

La termenul de judecată din data de 20.01.2011 instanţa a luat act de renunţarea la invocarea excepţiei tardivităţii de către intimată, iar la termenul de judecată din data de 10.02.2011 instanţa a luat act de cererea de renunţare la suspendarea executării silite formulată de către contestator.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria B. în dosarul nr. …. s-a dispus încuviinţarea executării silite a contractului de credit nr. …. garantat cu contractul de fidejusiune nr. …. emise de Banca T…. privind pe debitorul CG

La data de ….  executorul bancar CE a emis somaţia nr. … în dosarul de executare nr. …. ca prim act de executare, contestatorul fiind somat ca în termen de 5 zile de la primire să plătească suma de 35976,87 lei, în caz contrar executorul bancar urmând să procedeze la executarea silită a bunurilor mobile şi imobile aflate în patrimoniul contestatorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 399 Cod pr cv:

„Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”, debitorul suspus executării silite având posibilitatea de a sesiza instanţa de executare urmărind anularea actelor de executare silită contrare legii, ori de câte ori sunt încălcate prescripţii legale referitoare la procedura executării silite. În cadrul contestaţiei la executare de faţă contestatorul consideră nelegală executarea silită pornită împotriva sa motivat de faptul că intimata creditoare a recuperat o parte din debit şi mai mult s-a înscris la masa credală în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Analizând dosarul de executare nr. ….. instanţa constată că la fila 16 din dosar se regăseşte contractul de credit nr. ……. încheiat între  Banca  ….. şi SC D. SRL, contract semnat şi de contestator în calitate de garant. La fila 24 din dosar se regăseşte contractul de fidejusiune pentru persoane fizice încheiat între Banca ….. şi CG în calitate de fidejusor. La art. 4.1 din contractul arătat fidejusorul se obligă în solidar cu debitorul renunţând la beneficiul de diviziune şi discuţiune.

În speţa de faţă contestatorul a formulat contestaţie împotriva actelor de executare din dosarul nr. …., având la bază contractul de credit şi contractul de fidejusiune, contestatorul având calitate de garant, arătând că este nelegală executarea pornită împotriva sa pe motiv că intimata s-ar fi  înscris la masa credală a debitorului pentru care a garantat.

Aspectele invocate de către contestator în cadrul acţiunii de faţă sunt neîntemeiate. Prin fidejusiune contestatorul s-a obligat în solidar cu debitorul faţă de creditorul acesteia - intimata din prezenta cauză - , să execute obligaţia asumată de debitor pentru cazul când acesta nu-şi va executa el însuşi obligaţia la care s-a îndatorat. Principiul care domină raporturile dintre creditor şi fidejusor este acela că, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate să urmărească direct pe fidejusor, pentru executarea creanţei, fără ca această urmărire să fie condiţionată de o prealabilă urmărire a debitorului principal.

Potrivit dispoziţiilor art. 1662 din codul civil: „Fidejusorul nu este ţinut a plăti creditorului, decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuţie*), afară numai când însuşi a renunţat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul.”

Din dispoziţiile arătate rezultă că intimata creditoare nu era obligată să urmărească patrimoniul debitorului principal, titularul dreptului de creanţă poate să urmărească în mod direct bunurile garantului, mai ales în situaţia concretă în care acesta a renunţat la beneficul de discuţiune şi diviziune, nemaiavând la îndemână posibilitatea de a cere creditorului ca urmărirea pentru creanţa datorată să se facă assupra bunurilor debitorului. Prin semnarea contractului şi-a dat acordul cu privire la naşterea unui raport juridic între el şi creditor, în temeiul căruia renunţă la o facultate pe care legea în mod expres i-o oferă. Articolul arătat îi lasă fidejusorului libertatea de a adopta o conduită dincolo de orice factor coercitiv, însă odată adoptată conduita sa în sensul renunţării la beneficiile oferite de lege intervine forţa obligatorie a contractului asumat.

Având în vedere faptul că actele de executare au fost emise în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, faţă de faptul că apărările contestatorului nu reprezintă în fapt aspecte de nelegalitate în ce priveşte executarea silită, instanţa urmează a respinge contestaţia la executare.

2

Domenii speta

Spete similare