Anulare act

Pronunţând sentinţa civilă nr.1727/26.02.2010 Judecătoria Bacău a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanţi B.V. domiciliat în Bacău, , B.M., B.P., Ţ.I., B.M. şi I.C. domiciliaţi în jud. Bacău în contradictoriu cu pârâţii I.G. , I.M. şi I.G. C.  domiciliaţi în loc. Bacău.

 A fost constatată nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2692/1.09.2003 de BNP G.F. în ce priveşte parcela nr.128, sola 3,  şi s-a dispus radierea acesteia din contract.

 Au fost obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor suprafaţa de 289 mp teren identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză D. pe conturul C-36-54-59-60 -C (f.86).

 A fost stabilită  linia de hotar între proprietăţile părţilor astfel cum a fost evidenţiat în anexa la raportul de expertiză D. pe aliniamentul A-25-50-49-48-40-F-C-(fl.86).

 A fost admisă în parte cererea reconvenţională şi în consecinţă:

 Au fost obligaţi reclamanţii să lase în proprietate şi deplină posesie pârâţilor suprafaţa de 28,43 mp teren, identificată în anexa la raportul de expertiză D. pe aliniamentul 9-A-25- (f.86).

 Au fost compensate cheltuielile de judecată şi  au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 1052,7 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că „Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 31.01.2006 sub nr. 3217/180/2006 ( nr. vechi 1076/2006), reclamanţii B.V. ş.a. au solicitat acestei instanţe în contradictoriu cu pârâţii I.G.- C., I.G. şi I.M. pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare nr. 2692/1.09.2003 în sensul radierii percelei 128 şi obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 500 mp teren din comuna M., grăniţuirea proprietăţilor, cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat în motivarea cererii că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2692/1.09.2003 încheiat cu pârâţii nu au înţeles să înstrăineze decât suprafaţa de 2003,34 mp teren, fără parcela nr. 128 care este trecută din eroare în contract.

Cerere a fost legal timbrată.

Pârâţii nu au depus întâmpinare dar au declarat că nu sunt de acord cu cererea.

Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială, şi cu expertiză topocadastrală.

Prin sentinţa civilă nr. 4784/27iunie 2007 Judecătoria Bacău a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare în ce priveşte parcela 128,sola 3 în suprafaţă de 397 mp, a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 289 mp teren, a stabilit linia de hotar pe aliniamentul A-F-C.

Prin decizia civilă nr. 364/R/2008 Tribunalul Bacău a admis recursul împotriva sentinţei nr. 4784/2007 şi casând sentinţa, a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecare, pârâţii au depus cerere reconvenţională prin care au solicitat obligarea pârâtei B.V. să lase în proprietate şi deplină posesie suprafaţa de aproximativ 50 mp teren curţi construcţii, com M., sola 3, parcelele 125, 126.

S-a arătat în motivare că deşi din contractul întocmit ar rezulta că deschiderea la stradă ar trebui să fie 24,05 mp teren, în realitate latura din est a curţii măsoară 19,74 mp teren, iar suprafaţa stăpânită este cu 50 mp mai mică.

Cererea reconvenţională  a fost legal timbrată.

Instanţa a administrat în rejudecare proba cu expertiză topocadastrală, raportul de expertiză fiind întocmit de expert D. şi depus la dosar.

Instanţa a avut în vedere şi probele administrate la prima judecare a cauzei.

Analizând în rejudecare probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la data de 1.09.2003 sub nr. 2692 de BNP G.F.,  ş.a. au înstrăinat către I.G., I.M.şi I.G. C. dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2003,34mp teren sola 3, parcelele 128, 127, 126, 125 având numărul cadastral 1683 şi nr. de înregistrare 1774/7.11.2002 din com M..

Potrivit contractului, imobilele care se înstrăinează au fost dobândite de vânzători potrivit certificatului de moştenitor nr. 11/5.02.2003 dat de BNP Ş.S.U.( f. 4 ds 3217/2006).

În drept, potrivit art. 948 C.civ., condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.

În cauza de faţă reclamanţii pretind că au fost în eroare la semnarea contractului, intenţionând să înstrăineze doar parcelele nr. 125, 126 şi 127, nu şi parcela nu 128.

Din raportul de expertiză întocmit la prima judecare  a cauzei de expert D., rezultă că deşi părţile au consemnat că înstrăinează suprafaţa de 2003,34 mp, aspect recunoscut şi de pârâţi la interogatoriu, adunând suprafaţa parcelelor menţionate de asemenea în contract, respectiv 125, 126, 127 şi 128, rezultă o suprafaţă totală de 2400,34 mp.

Pe de altă parte, documentaţia cadastrală la care se face referire în contract, nr. 1774/7.11.2003, cuprinde numai parcelele nr. 125, 126 şi 127 şi care totalizează 2003,34 mp.

Expertul a identificat şi parcela nr. 128 care este în litigiu, în suprafaţă totală de 397 mp, având documentaţia cadastrală nr. 1775/2003, care nu este cuprinsă în contractul încheiat de părţi.

Din toate aceste aspecte, instanţa reţine că intenţia reală a părţilor a fost în sensul că obiectul contractului l-a constituit doar înstrăinarea parcelelor nr. 125,126,127 ( pe lângă casă, bucătărie de vară, grajd), nu şi înstrăinarea suprafeţei ce reprezintă parcela 128.

Prin urmare, lipsind consimţământul la înstrăinarea acestei parcele, instanţa va anula în parte contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2692/1.09.2003 în ce priveşte parcela nr. 128 şi va dispune radierea acesteia din contract.

În ce priveşte cel de-al doilea capăt din cererea principală, instanţa reţine că din probele administrate în cauză, inclusiv recunoaşterea pârâţilor, aceştia din urmă ocupă o suprafaţă de 289 mp din terenul reclamanţilor, astfel încât instanţa va dispune ca pârâţii să lase în posesie reclamanţilor această suprafaţă, identificată în perimetrul C-36-54-59-60-C (f. 86).

În privinţa capătului 3 de cerere principală, instanţa va stabili linia de hotar ţinând cont de considerentele anterioare şi de faptul că înţelegerea părţilor rezultată din probele de la dosar, inclusiv documentaţia cadastrală anexată contractului de vânzare cumpărare, este în sensul că deschiderea la stradă a proprietăţii pârâţilor este de 24,05 mp.

Astfel, linia de hotar între proprietăţile părţilor va fi stabilită pe aliniamentul A-25-50-49-48-40-F- C ( f. 86). În această variantă, linia de hotar respectă aliniamentul peretelui grajdului ( magaziei).

În ce priveşte dimensiunile terenului, acestea sunt precizate în raportul de expertiză (f. 86), suficient de clar pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare.

În ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa constată că din raportul de expertiză rezultă că în varianta de grăniţuire stabilită de instanţă reclamanţii ocupă din terenul pârâţilor suprafaţa de 28,43 mp, identificată de expert pe aliniamentul 9-A-25-9, astfel încât instanţa va admite în parte cererea reconvenţională şi va obliga reclamanţii-pârâţi să lase în deplină proprietate şi posesie pârâţilor suprafaţa amintită.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere admiterea în parte a ambelor cereri, va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată şi va obliga pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 1052,7 lei reprezentând cheltuieli de judecată.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanţii – d-nele V.B ş.a. şi d-nii M.B. şi P.B., solicitând casarea sentinţei cu motivarea că în mod greşit prima instanţă a stabilit linia de hotar, fiind necesar ca acţiunea în revendicare să fie soluţionată prin raportare la întreaga suprafaţă de 2003,34 mp, linia corectă de hotar fiind pe aliniamentul 9-25-50-Z din expertiza D. şi că, de asemenea, în mod greşit cheltuielile de judecată efectuate înainte de casare nu au fost acordate.

În recurs nu au fost administrate probe.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Soluţionând acţiunea reclamanţilor, în mod corect judecătoria a stabilit ca linie de hotar între proprietăţile părţilor aliniamentul A-25-50-49-48-40-F-C, configurat în anexa la raportul de expertiză întocmit de ing. L.D. (f.86 dosar judecătorie), variantă în care se respectă deschiderea la stradă de 24,05 din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2692/1.09.2003 de BNP G.F. din Bacău (deschidere pe care recurenţii-reclamanţi trebuie să o garanteze în calitatea lor de vânzători indiferent de deschiderea la stradă a terenului ce le-a rămas în proprietate după înstrăinare), având în vedere că în această variantă se respectă şi suprafaţa de 2003,57 mp menţionată în contract, potrivit schiţei anexă la raportul întocmit de acelaşi expert la data de 29.11.2006 (f.120 dosar judecătorie 1076/2006). Dispozitivul sentinţei este clar, putând fi pus în executare cu uşurinţă având în vedere datele furnizate de expert. Prin urmare, susţinerile recurenţilor potrivit cărora în varianta intimaţii-pârâţi ocupă mai mult teren decât au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2692/2003 iar punerea corectă în executare a hotărârii nu este posibilă sunt eronate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la cheltuielile de  judecată, instanţa apreciază că acesta este insuficient precizat, recurenţii neindicând cu exactitate care cheltuieli nu au fost avute în vedere de prima instanţă, pentru a face posibilă verificarea susţinerilor lor, aspect ce ar putea conduce şi la constatarea nulităţii acestui motiv faţă de dispoziţiile art.306 alin.(1) Cpc potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În consecinţă, în temeiul art.312 alin.1 Cpc, instanţa va respinge recursul ca nefondat, luând act că intimaţii nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare