Rezoluţiune contract întreţinere

Pronunţând sentinţa civilă nr.6994/30.06.2010 Judecătoria Bacău a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect rezoluţiunea contractului autentificat sub nr.1238/2006 de BNP Z.C.C. din Bacău, formulată de reclamanta P.L. împotriva pârâţilor S.C.L. şi A.E.M..

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:

„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 08.07.2008 sub nr.10474/180/2008, reclamantul P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.C.L. şi A.E.M., ca instanţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager, clauză de întreţinere şi constituire de uzufruct, autentificat la BNP Z.C.C. sub nr. 1238/06.06.2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 06.06.2006 a vândut pârâţilor imobilul proprietatea sa compus din casă şi teren situat în Bacău, în schimbul întreţinerii ce trebuia să se facă cu mijloacele materiale şi băneşti ale pârâţilor şi a reparaţiilor asupra părţii de imobil pentru care reclamantul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager constând în lucrări de reparat şi înlocuit acoperiş, reparat instalaţii electrice şi sanitare, introdus sistem de încălzire centrală, schimbat tâmplărie cu geamuri termopan şi reconstruit împrejmuiri. Arată reclamantul că încă de la început pârâţii nu şi-au respectat obligaţiile contractuale şi deşi a purtat discuţii cu aceştia în speranţa că va putea avea un trai decent şi liniştit, comportamentul acestora a devenit unul agresiv, ameninţându-l în mod constant. Se susţine că deşi pârâţii şi-au asumat obligaţia de a efectua reparaţii la casă, reclamantul şi soţia sa, P.L.,au fost nevoiţi să vândă un apartament proprietate personală pentru a obţine banii necesari efectuării lucrărilor ( întrucât exista pericolul degradării iremediabile a imobilului). Pârâţii nu au acordat în nici un fel întreţinere reclamantului şi soţiei acestuia, necumpărând alimente, necontribuind la cheltuielile curente, necumpărând îmbrăcăminte, încălţăminte sau alimente. Susţine reclamantul că pârâţii au cerut să fie lăsaţi în pace întrucât nu îi interesează soarta acestuia şi a soţiei sale.

 În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 – 970, 977, 1020, 1021 C. civ.

 La termenul din 10.12.2008 s-a adus la cunoştinţa instanţei că reclamantul P.I., iar soţia acestuia, numita P.L. în calitate de moştenitor înţelege să susţină acţiunea introdusă de reclamantul decedat. Astfel, în prezenta cauză, calitatea de reclamant revine numitei P.L..

Pârâţii au fost legal citaţi, iar pârâta A.E.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de P.I. arătând în principal că cererea de chemare în judecată este formulată de curatorul P.L. şi nu reprezintă voinţa defunctului P.I.. Susţine pârâta că în realitate, reclamanta P.L. a alungat-o pe aceasta şi pe fiica sa din imobilul dobândit prin contractul a cărui rezoluţiune se solicită a fi pronunţată . Arată că ea şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale atât timp cât reclamanta P.L. i-a permis, că le-a acordat beneficiarilor clauzei de întreţinere ( P.I. şi P.L.) hrana, îmbrăcămintea şi medicamentele necesare şi că reparaţiile la imobil au fost efectuate din banii săi şi ai părinţilor şi surorii acesteia.  Susţine că începând cu data de 12.04.2008  a fost în împiedicată a-l mai îngriji pe P.I. deoarece i-a interzis reclamanta P.L.. Cu toate acestea, arată pârâta că a avut o relaţie foarte bună cu P.I. chiar şi după plecarea acesteia din domiciliul unde au locuit împreună, ţineau legătura pe ascuns. În ce o priveşte pe reclamanta P.L., se arată că aceasta nu a solicitat niciodată ajutorul, ci chiar a ameninţat-o pe pârâtă că va strica actul făcut de soţul său.  În consecinţă, faţă de faptul că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale atât timp cât i s-a permis, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii.

La termenul din 16.12.2009, instanţa a admis pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâţilor, înscrisuri şi proba testimonială, iar pentru pârâta A.E.M. a admis proba cu interogatoriul reclamantei şi al pârâtului S.C.L., înscrisuri şi proba testimonială.

Astfel, în cauză au fost luate interogatorii tuturor părţilor (filele 87-93) şi au fost audiaţi martorii  propuşi de reclamantă B.M. şi I.D. ( filele 94, 95) şi martorii propuşi de pârâta A.E.M. respective U.P.C. şi  R.I.( filele 96, 97).

În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie: contract de vânzare-cumpărare casă şi teren cu rezerva uzufructului viager, clauză de întreţinere şi constituire de uzufruct autentificat sub nr. 1238/06.06.2006 ( filele 35 – 38), adresă a CITIBANK EUROPE către reclamanta P.L. ( fila 67), declaraţie a numitului P.I. autentificată sub nr. 349/14.02.2007 (fila 105), adresa nr. 284858/22.04.2008 emisă de secţia 2 Poliţie către pârâta A.E.M. ( fostă S.), adresă emisă de BRD (fila 112), contract de credit nr. 1379410 din 30.08.2005, facturi fiscale, acte medicale privind starea de sănătate a reclamantei P.L. ( filele 116 – 121), chitanţe, facturi şi extrase de cont privind cheltuielile curente cu efectuate cu întreţinerea casei ( filele 122 – 165), dispoziţie instituire curatelă pentru P.I. (filele 167 – 168), acte medicale privind pe P.I. ( filele 169 – 190), contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1493/02.08.2006, scrisoare de acceptare confirmare de ridicare credit personal pentru P.L. (fila 196), desfăşurător cu ratele de achitat pentru creditul contractat de reclamanta P.L. la CITIBANK EUROPE ( filele 199, 200), contract de credit, adresă însoţită de desfăşurător emisă de E. ON GAZ ( filele 209 – 213), facturi fiscale, adrese ale  Secţiei 2 Poliţie către P.L., planşe fotografice ( filele 221 – 240). 

 Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a  dispoziţiilor legale incidente instanţa reţine următoarele:

La data de 26.06.2006, prin contractual de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager, clauză de întreţinere şi constituire de uzufruct, P.I. a înstrăinat pârâtului S.C.L. imobilul proprietatea sa situate în intravilanul municipiului Bacău, astfel: -  fără nicio rezervă pentru vânzător, o locuinţă construită din cărămidă, acoperită cu azbociment, compusă din 3 camere, bucătărie hol şi baie, în suprafaţă construită de 68,38 mp, separate o magazine din scândură în suprafaţă construită de 8,22 mp, împreună cu suprafaţa de 145,10 mp teren curţi construcţii, cu număr cadastral al bunului imobil 11609;

- cu rezerva uzufructului viager şi clauză de întreţinere pentru vânzător şi soţia sa P.L., o locuinţă în suprafaţă de 44,33 mp împreună cu suprafaţa de 62,53 mp teren curţi construcţii, cu număr cadastral al bunului imobil 11608;

- cota indiviză de 2/4 din suprafaţa de 124,87 mp reprezentând drum, din care asupra cotei de ¼ vânzătorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager.

Preţul vânzării a fost estimat la suma de 35 500 lei în contul căruia cumpărătorul şi-a asumat obligaţia de a face constând în reparaţii ce urmau a fi efectuate la partea de imobil asupra căruia vânzătorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct.

Potrivit clauzelor contractuale, pe lângă preţul stipulat, cumpărătorul s-a obligat să asigure  vânzătorului şi soţiei acestuia îngrijirea şi întreţinerea cu tot ce este necesar pentru un trai normal şi decent, iar la decesul acestora să îi înmormânteze conform tradiţiei strămoşeşti şi să efectueze pomenirile religioase care se obişnuiesc. S-a stipulate în mod expres că întreţinerea se va presta la domiciliul vânzătorului.

Din conţinutul sentinţei civile nr.5137/09.06.2008 ( existentă la fila 243 dosar) rezultă că la data încheierii convenţiei mai sus arătate cumpărătorul era căsătorit cu pârâta A.E.M. şi, având în vedere că la dobândirea bunurilor operează prezumţia de mandate tacit între soţi, instanţa reţine că au calitate de cumpărători, debitori ai obligaţiei de întreţinere atât pârâtul S.C.L. cât şi pârâta A.E.M..

La data de 14.02.2007, prin declaraţia autentificată sub nr. 349 de Biroul Notarului Public Z.C.C., vânzătorul P.I. a susţinut că pârâtul S.C.L. şi-a îndeplinit obligaţia de a face constând în reparaţii la partea de imobil asupra căruia şi-a rezervat drept de uzufruct viager, specificând în mod expres fiecare lucrare ce a fost executată până la data declaraţiei, exprimându-şi totodată acordul pentru radierea privilegiului vânzătorului prevăzut de art.1737 pct.1 din C. civ., notat în cartea funciară nr.9949/N/Bacău.

Din coroborarea probelor administrate, respectiv conţinutul declaraţiei autentice şi depoziţiile martorilor, instanţa reţine că reparaţiile menţionate în contractul de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager, clauză de întreţinere şi constituire de uzufruct, autentificat la BNP Z.C.C. sub nr. 1238/06.06.2006 au fost efectuate de cei doi pârâţi, aceştia îndeplinindu-şi astfel obligaţia de a face consemnată în contract. Astfel, instanţa constată că martora I.D. a relatat faptul că ulterior vânzării de către reclamantă a apartamentului proprietate personală, la imobilul ce face obiectul contractului a cărui rezoluţiune se solicită au fost aduse îmbunătăţiri. Martora nu face însă o legătură directă între vânzarea apartamentului şi îmbunătăţirile aduse la imobilul casă. De altfel, această martoră nici nu a relatat punctual ce îmbunătăţiri au fost aduse imobilului astfel încât instanţa să poată aprecia dacă făceau parte din cele trecute în clauza din contract. Relevantă este depoziţia martorului R.I. care susţine că era de faţă când părinţii pârâtei A.E.M. i-au dat acesteia suma de 30.000 dolari pentru a renova casa . Această declaraţie, coroborată cu declaraţia martorului U.P.C. care arată că manopera lucrărilor la bunul imobil au fost făcută de muncitori de la societatea sorei pârâtei, precum şi cu declaraţia autentică dată la data de 14.02,2007 de P.I. sunt suficiente dovezi care să formeze convingerea instanţei că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţia contractuală constând în efectuarea de reparaţii la imobilul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager, clauză de întreţinere şi constituire de uzufruct, autentificat la BNP Z.C.C. sub nr. 1238/06.06.2006 şi anume: reparat şi înlocuit acoperiş,  reparat instalaţii electrice şi sanitare, introdus sistem de încălzire centrală, schimbat tâmplărie şi geamuri termopan şi reconstruit împrejmuiri. Şi faptul că imediat după efectuarea îmbunătăţirilor, în imobil s-au mutat pârâţii întăreşte convingerea instanţei că aceştia le-au efectuat. De altfel, martorul R.I. a relatat că de mai multe ori a transportat alimente de la părinţii pârâtei la imobilul în renovare, produse care erau folosite la prepararea hranei muncitorilor ce lucrau la casă.

 De altfel, este puţin probabil ca părţile contractante, care se cunoşteau foarte bine dată fiind relaţia strânsă de rudenie dintre reclamantă şi pârâtul S.C.L. ( soţia vânzătorului şi fiul acesteia) să insereze o clauză contractuală care să nu poată fi adusă la îndeplinire. Mai exact, dacă pârâţii ar fi avut o situaţie financiară care nu le-ar fi permis să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale, vânzătorul P.I. nu ar mai fi încheiat acel contract.

Susţinerea reclamantei că ar fi cheltuit bani proprii pentru îmbunătăţirile aduse la imobil poate fi justificată prin aceea că imobilului i s-au mai adus şi alte îmbunătăţiri decât cele stipulate în clauza contractuală. Oricum, valoarea îmbunătăţirilor estimată prin contract a fost de 35000 lei iar pârâta a făcut dovada alocării pentru îmbunătăţirile aduse a sumei de 30000 dolari.

În ce priveşte obligaţia de întreţinere asumată de pârâţi, instanţa constată că reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii acestei obligaţii până la momentul la care pârâta a divorţat de fiul acesteia (pârâtul S. C. ) iar ulterior, aşa cum  a susţinut pârâta şi cum a confirmat şi reclamanta prin răspunsul la interogatoriu, pârâtei A.E.M. i s-a interzis să mai intre în imobilul în care locuiau cei doi creditori ai obligaţiei de întreţinere. Această situaţie o confirmă şi martorii U.P.C. şi  R.I. care au relatat că au fost de faţă când reclamanta îi interzicea pârâtei să intre în imobil pentru a-şi lua bunurile personale, fiind nevoie de intervenţia fiului acesteia.

 Cum însăşi creditoarea obligaţiei de întreţinere, reclamanta P.L. i-a interzis pârâtei să mai vină în imobil, instanţa nu poate reţine culpa debitoarei obligaţiei de întreţinere pentru nerespectarea acestei obligaţii. Nici pentru lipsa de participare la cheltuielile efectuate cu boala şi înmormântarea creditorului obligaţiei P.I. nu se poate reţine culpa pârâtei din moment ce reclamanta era în relaţii deosebit de tensionate cu aceasta şi nu îi permitea accesul în imobil şi chiar apropierea de soţul său.

 În ce îl priveşte pe pârâtul S. C.L. este lipsit de relevanţă dacă acesta a înţeles să-şi respecte obligaţia de întreţinere asumată având în vedere că aceasta este o obligaţie cu caracter solidar ( în cazul existenţei mai multor debitori) pe care dacă o îndeplineşte unul dintre debitori, creditorul nu poate cere rezoluţiunea contractului încheiat între părţi; la fel şi dacă unul dintre debitori este împiedicat să îşi îndeplinească această obligaţie.

Faţă de cele mai sus analizate, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei P.L. având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager, clauză de întreţinere şi constituire de uzufruct, autentificat la BNP Z.C.C. sub nr. 1238/06.06.2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, sub toate capetele sale de cerere.

Potrivit dispoziţiilor art.274 C.pr.civ., partea care pică în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, motiv pentru care instanţa o va oblige pe reclamanta P.L. către pârâta A.E.M. la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, motivat prin declaraţia de recurs, legal timbrat, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 şi 3041 Cpc, d-na L.P. solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare dar şi modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că prima instanţă nu a analizat în mod corect contractul încheiat între părţi, iar o asemenea lipsă echivalează  cu nestabilirea unei situaţii de fapt în mod complet şi legal a cauzei, fapt ce duce la nulitatea hotărârii, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

De asemenea, se arată în motivele de recurs, acţiunea trebuia admisă deoarece preţul nu a fost efectiv achitat, cumpărătorii obligându-se să-şi achite lor înşişi acest preţ cu care urmau să efectueze reparaţii la imobil şi fără a efectua o expertiză, instanţa nu putea să lămurească problema reparaţiilor, proba cu martori fiind supradimensionată nejustificat de instanţă; astfel, cei audiaţi la cererea pârâtei sunt în mod evident interesaţi, în timp ce din probele administrate rezultă că în mod real reparaţiile au fost făcute de recurenta L.P. cu banii obţinuţi din vânzarea unui apartament propriu în 2006: s-a vândut acest  apartament cu suma de 37500 euro iar în 3 luni s-au făcut reparaţiile la imobilul în  litigiu ( R.M., fila 94, răspunsul la interogatoriu al intimatului-pârât)  Prima instanţă a tratat în mod superficial şi problema întreţinerii, omiţând să analizeze dacă a existat un refuz din partea creditoarei şi ce anume împrejurări au determinat acest refuz, permiţând exonerarea debitoarei de orice obligaţie doar în baza unei simple afirmaţii a acesteia.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate, Tribunalul reţine următoarele:

Prin contractul autentificat sub nr.1238/6.06.2006 de BNP Z.C.C. din Bacău (f.35-38 dosar judecătorie) d-l I.P. a vândut d-lui S. C.L. căsătorit cu S. E.M. imobilul situat în Bacău, constând în 2 locuinţe, o magazie şi suprafaţa totală de 214,49 mp teren curţi-construcţii precum şi cota indiviză de 2/4 din suprafaţa de 124,87 mp reprezentând drum, cu rezerva uzufructului viager şi clauză de întreţinere pentru vânzător şi soţia lui, d-na P.L., asupra uneia dintre locuinţe, împreună cu suprafaţa aferentă şi uzufruct viager pentru vânzător asupra cotei de ¼ din drumul de acces.

Deşi susţine că prima instanţă nu s-a preocupat să stabilească corect natura juridică a contractului încheiat de părţi, această apărare este formulată pentru prima oară în recurs iar pe de altă parte, recurenta nu indică natura reală a convenţiei, motivul pentru care aceasta ar fi supusă rezoluţiunii şi nu precizează care ar fi, în opinia sa, consecinţele de ordin juridic ale acestei carenţe.

Astfel, Tribunalul constată că motivul indicat de recurentă –art.304 pct.7 cpc (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii) nu poate fi considerat incident (sentinţa judecătoriei fiind amplu motivată prin raportare la motivele acţiunii şi la temeiul în drept indicat – art.969-970, 977, 1020, 1021 Cod civil) după cum nu poate fi aplicat nici motivul prevăzut de pct.8 (instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia) căruia îi corespunde, în realitate, critica formulată de recurentă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cpc (hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii), Tribunalul apreciază că probele administrate în cauză au fost în mod corect analizate de către prima instanţă, soluţia pronunţată fiind temeinică şi legală. Astfel, declaraţia dată de creditorul întreţinerii, defunctul P.I., la data de 14.02.2007, declaraţie autentificată sub nr.349/2007 de BNP Z.C.C. din Bacău (f.105 dosar judecătorie) atestă îndeplinirea obligaţiei asumate de către pârâţi constând în efectuarea de reparaţii la partea din imobilul înstrăinat asupra căreia P. I. şi-a rezervat dreptul de uzufruct iar martorii audiaţi la cererea intimatei-pârâte A.E.M. (U.P.C. şi R.I.- f.96,97 dosar judecătorie) confirmă susţinerile acesteia potrivit cărora, după ce între pârâţi au apărut neînţelegeri, culminând cu divorţul care a intervenit în cursul anului 2008, defunctul P.I. a fost supus unor presiuni din partea recurentei („pe drum numitul P.I. mi-a spus că reclamanta P.L. îl forţează să semneze o declaraţie în care să arate că a fost bătut şi tâlhărit de pârâta A.E.M., a mai spus că nu o să semneze o astfel de declaraţie nici mort”), aceasta fiind responsabilă de starea tensionată dintre părţi („am avut ocazia să o văd pe reclamantă care era foarte recalcitrantă şi nu ne-a permis să intrăm până când pârâta nu a luat legătura telefonic cu fostul soţ. La momentul respectiv numitul P.I. a încercat să aplaneze conflictul, iar reclamanta i-a interzis spunându-i că nu-i treaba lui”).

Prin urmare, refuzul creditorului de a primi întreţinerea a fost dovedit, în mod corect arătând prima instanţă că nu se poate reţine culpa debitoarei în nerespectarea obligaţiei de întreţinere şi nici pentru neparticiparea acesteia la cheltuielile efectuate cu boala şi înmormântarea defunctului P.I..

Domenii speta

Spete similare