Respingerea propunerii de arestare preventivă şi luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, în cursul urmăririi penale

Prin încheierea nr. 22/19.11.2013 Judecătoria Turnu Măgurele în baza art.1491 alin.9 Cod procedură penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele privind arestarea preventivă a  inculpaţilor M.A.I şi P.C.

În baza art.146 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.148 lit.f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor, pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal şi distrugere, faptă prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în dauna părţii vătămate S.C. A.C. S.R.L pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 19.11.2013 până la data de 17.12.2013.

  S-a dispus emiterea mandatelor de arestare pe durata fixată.

În baza art.192 alin.3 Cpp., a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 19 noiembrie 2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a solicitat instanţei arestarea preventivă a inculpaţilor M.A.I şi P.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal şi distrugere, faptă prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

S-a reţinut că în seara zilei  de 17.11.2013 în jurul orei 22:30, inculpaţii, în timp ce se aflau pe raza com. S. Jud. Teleorman, la barul S.C. A.C. S.R.L, au săvârşit acte, gesturi şi manifestări prin care au fost aduse atingere bunelor moravuri, au  produs scandal public şi au tulburat liniştea publică, prin aceea că dorind să se răzbune pe anumite persoane care se aflau în barul mai sus menţionat, înarmaţi cu  bâte şi o furcă  au distrus uşa de acces în local, spărgând geamul de la aceasta şi înţepând cu furca materialul de PVC din care era confecţionată,  pentru a pătrunde în interiorul localului unde administratorul localului, partea vătămată O.C. se refugiase împreună cu mai mulţi clienţi aflaţi în local.

Prin distrugerea uşii de acces în local şi spargerea sticlelor de bere, inculpaţii au creat un prejudiciu  părţii vătămate S.C. A.C. S.R.L, de 2000 lei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv probele administrate în timpul urmăririi penale şi anume: declaraţii de inculpaţi, declaraţii de învinuiţi, declaraţii de parte vătămată, declaraţii de martori şi înscrisuri, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.143 şi  art.148 alin.1 lit. f Cpp.

Astfel, sunt întrunite exigenţele prevăzute de art.143 Cpp în sensul că există indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.681 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi. Existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei CEDO, factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive a inculpaţilor fiind conformă cu scopul instituit de art.5 din CEDO.

De asemenea, în raport de probele de la dosar, existând  şi „suspiciunea rezonabilă că (…) s-a comis o infracţiune”, măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiaşi jurisprudenţe.

Prima instanţă a reţinut că există cazul prevăzut de art.148 lit.f Cpp., inculpaţii săvârşind o infracţiune (ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice),  pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Totodată, s-a apreciat că este îndeplinită şi cea de a doua condiţie prevăzută de art.148 alin.1 lit. f Cpp., respectiv că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul  de săvârşire a faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, respectiv într-un loc public şi în prezenţa mai multor persoane. Cei doi inculpaţi au fost înarmaţi cu o furcă şi respectiv cu o bâtă şi, împreună şi cu ceilalţi doi făptuitori,  au distrus uşa de acces în local, spărgând geamul de la aceasta şi înţepând cu furca materialul de PVC din care era confecţionată,  pentru a pătrunde în interiorul localului, astfel încât clienţii din local, de frică să nu fie loviţi, s-au refugiat în magazia din spatele localului sau după tejgheaua barului. 

Trebuie avut în vedere şi impactul social produs asupra colectivităţii din care inculpaţii fac parte, prin săvârşirea acestor tipuri de infracţiune şi de lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.

De asemenea aşa cum rezultă din referatul Parchetului, inculpaţii nu sunt la primele fapte de acest gen, împotriva acestora fiind  începută urmărirea penală în alt dosar penal, nr. 1204/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, tot pentru acelaşi gen de fapte, săvârşite împreună şi cu alţi făptuitori.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpaţii.

Au motivat că lăsarea lor în libertate nu reprezintă un pericol social concret, nu sunt recidivişti şi pot fi cercetaţi în stare de libertate, solicitând chiar aplicarea unei măsuri preventive, dar mai puţin severe, prevăzute la art. 145 sau 145/1 Cpp.

Examinând recursurile potrivit motivelor invocate cât şi potrivit art. 140/3 Cpp., tribunalul a constatat că sunt întemeiate.

Astfel, din probele administrate până la acest moment, reiese că sunt întrunite cerinţele impuse de art. 143 Cpp. şi împotriva inculpaţilor există indicii temeinice în sensul art. 68/1 Cpp., care îndreptăţesc presupunerea rezonabilă că sunt autorii infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal şi distrugere, faptă prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, prima fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Raportat la modul de comitere a faptelor – pe fondul unei discuţii contradictorii cu fiul administratorului localului, care le-a închis uşa de acces, inculpaţii, aflaţi în stare de ebrietate, au spart uşa încercând să pătrundă în local, fără însă a premedita fapta – tribunalul reţine că nu sunt întrunite dispoziţiile art.148 lit.f  Cpp., în sensul că lipseşte cerinţa pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaţilor, astfel că arestarea preventivă este o măsură mult prea drastică.

Sub acest aspect, în spiritul jurisprudenţei CEDO, tribunalul apreciază că urmărirea penală poate fi continuată cu impunerea unei măsuri preventive mai puţin severe, prevăzute de art. 136 Cpp.

Astfel, aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara impunându-se inculpaţilor restricţiile prevăzute de art. 145/1 cu referire la art. 145 Cpp., poate asigura cadrul necesar continuării urmăririi penale. Lăsarea în libertate a inculpaţilor sub un permanent control din partea organelor abilitate şi cu atenţionarea că în cazul nerespectării obligaţiilor impuse se va dispune împotriva lor arestarea preventivă, creează premisele continuării în bune condiţii a actului de justiţie.

Pentru motivele expuse, în baza art. 149/1 Cpp., art. 146 alin. 11/1 Cpp., tribunalul a admis recursurile, a casat încheierea recurată respingând propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor şi impunându-le măsura obligării de a nu părăsi ţara, potrivit art. 145/1 Cpp.

Domenii speta

Spete similare