Art 338 C.pen. Părăsirea locului accidentului. Achitare. Drum forestier

Noţiunea de accident de circulaţie este definită de disp. art. 75 din OUG nr. 195/2002, ca fiind evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare;

Îndeplinirea ultimelor două condiţii nu este aşadar suficientă pentru a se considera că evenimentul soldat cu decesul victimei .. a constituit un accident de circulaţie, existenţa acestei situaţii premisă depinzând decisiv de natura drumului pe care s-a produs, respectiv dacă acesta este un drum deschis circulaţiei publice, ce intră în domeniul de reglementare al OUG nr. 195/2002, numai în această ipoteză putând fi reţinută în sarcina persoanelor implicate încălcarea obligațiilor pozitive și negative instituite de disp. art. 76-79 din acelaşi act normativ.

Drumurile forestiere ies din domeniul de reglementare al OUG nr. 195/2002, situația acestora fiind guvernată de o legislație specifică, respectiv Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic și actele normative date în aplicarea acesteia, fiind incluse în fondul forestier național, așa cum stabilesc disp. art. 1 lit. g) din această Lege.

Noțiunea de drum forestier este definită de disp. art. 83 alin. 2 din Codul Silvic, care prevăd că ”drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic, de utilitate privată, utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, desfăşurarea activităţilor de vânătoare şi pescuit sportiv, intervenţii în caz de avarii, calamităţi sau dezastre, fiind închise circulaţiei publice, cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism care se pot practica numai cu acordul proprietarului, iar în cazul pădurilor proprietate publică a statului, cu acordul administratorului acestora”.

În aceste condiții, fiind produs pe un drum forestier, drum de utilitate privată închis circulației publice, accidentul soldat cu uciderea victimei  nu constituie un accident de circulație în sensul art. 75 din OUG nr. 195/2002, astfel că în cazul părăsirii locului unui astfel de accident sau al modificării sau ștergerii urmelor acestuia,  nu este realizată tipicitatea obiectivă a normei de incriminare prev. de art. 338 alin. 1 sau alin. 2 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 31 din 09 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu în dosarul nr…, în baza art. 396 alin. 5 Cod pr. pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod pr. pen., a fost achitat inculpatul A în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută şi pedepsită de art. 334 alin. 1 Cod penal.

1. În baza art. 192 alin. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 338 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia.

În baza art. 349 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru  săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 350 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnat acelasi inculpatu la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru  săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele şi s–a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani aplicîndu-se măsurile de supraveghere prev. de art 93 C.pen.

În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal, s-a impus inculpatului obligaţia să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal cu referire la art. 404 alin. 2 Cod pr. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile

2. În baza art. 396 alin. 5 Cod pr. pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod pr. pen., a fost achitat inculpatul B în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută şi pedepsită de art. 334 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 338 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul B la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani aplicîndu-se măsurile de supraveghere prev. de art 93 C.pen.

În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal, s-a impus inculpatului ... obligaţia să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal cu referire la art. 404 alin. 2 Cod pr. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca  inculpatul B să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile

3. În baza art. 192 alin. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 135, art. 136 alin. 2, art. 137 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnată inculpata S.C. ... S.R.L., prin mandatar ...,la pedeapsa de 30.000 lei amendă penală, echivalentul a 150 zile-amendă înmulţit cu suma de 200 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 349 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 135, art. 136 alin. 2, art. 137 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnată inculpata S.C. ... S.R.L. la pedeapsa de 18.000 lei amendă penală, echivalentul a 90 zile-amendă înmulţit cu suma de 200 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. c Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, la care adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în total 36.000 lei amendă penală, echivalentul a 180 zile-amendă înmulţit cu suma de 200 lei corespunzătoare unei zile-amendă, ce se va executa în condiţiile art. 559 Cod pr. pen.

În baza art. 19 raportat la art. 397 alin. 1 Cod pr. pen., s-a luat act că în cauză nu a fost exercitată acţiunea civilă.

În baza art. 274 Cod pr. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la plata către stat a sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că inculpata persoană juridică SC ... SRL, administrată de inculpatul A, a fost atestată pentru activitatea de exploatări forestiere de către Comisia de Atestare a Agenţilor Economici în Activitatea de Exploatare Forestieră prin certificatele de atestare/reatestare seria A nr. 12613 din 29.03.2014, valabil până la data de 29.08.2015, şi seria B nr. 0683 din 27.04.2016.

SC ... SRL a contractat masă lemnoasă din cadrul Ocolului Silvic ..., conform contractului de vânzare/cumpărare încheiat nr. 606 din 24.08.2015, eliberându-se autorizaţia de exploatare nr. 886438 din 26.08.2015 şi actul de punere în valoare nr. 817568-GJ-9247803, pentru partida silvică nr. 89 Ponor, din U.P. V Bistricioara, u.a. 31A%, pentru un volum de  447 mc material lemnos, pe o suprafaţă de 34 ha şi un număr de 2391 arbori marcaţi silvic, societatea începând exploatarea masei lemnoase în partida silvică în luna august 2015.

La data de 18.01.2016, Ocolul Silvic ... a încheiat un proces-verbal de începere a calamităţii pentru partida silvică 817568(89) din UP V Bistricioara, u.a. 31A%, iar la data de 25.04.2016, Ocolul Silvic ... a încheiat un proces-verbal de încetare a calamităţii pentru aceeaşi partidă silvică.

La data de 26.04.2016, în jurul orei 08.30, inculpatul A a contactat telefonic pe inculpatul B, precum şi pe victimă, solicitându-le să se deplaseze împreună cu el în partida silvică pe care o avea în exploatare, pentru a constata dacă se putea exploata materialul lemnos.

Deplasarea s-a efectuat cu tractorul articulat forestier - TAF, proprietatea SC ... SRL, pe care inculpatul A l-a încredinţat victimei, care avea calificarea de „tafist”, şi pe care acesta din urmă l-a condus pe DJ 672 Topeşti, după care pe DC Topeşti, spre partida silvică, inculpaţii fiind transportaţi pe troliul TAF-ului.

Când au ajuns la intrarea pe drumul de exploatare 6112 Topeşti - Valea Albului - Ponor, la indicaţiile inculpatului A, din cauza faptului că se auzea un zgomot la grupul din spate al TAF-ului, victima a oprit TAF-ul. 

Pentru a identifica cu exactitate provenienţa zgomotului, inculpatul A s-a urcat la volanul TAF-ului, parcurgând circa 100 m pe drumul de exploatare 6112, victima urcându-se pe troliul TAF-ului.

În timpul deplasării pe drumul de exploatare 6112, inculpatul A a fost strigat de inculpatul B, care i-a solicitat să oprească TAF-ul, întrucât victima a căzut.

Inculpatul A l-a contactat telefonic pe fratele său, care s-a deplasat la faţa locului cu autoturismul proprietatea sa, transportând victima la Centrul Medical de Permanenţă ..., unde i s-au acordat îngrijiri medicale, după care a fost preluat de un echipaj al Serviciului de Ambulanţă, fiind transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, unde a decedat ulterior.

După producerea accidentului de muncă din data de 26.04.2016, în jurul orei 09:30 inculpatul A, conducătorul tractorului articulat forestier - TAF, a părăsit locul accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie.

Totodată, la solicitarea inculpatului A, inculpatul B a condus tractorul articulat forestier - TAF de la locul accidentului de circulaţie până la domiciliul inculpatului ..., fără acordul organelor de poliţie, modificând, astfel, starea locului accidentului.

Cu ocazia primei audieri, inculpatul A a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penală, declarând că accidentul în care a fost implicată victima  s-a produs în curtea domiciliului său, în timp ce efectua reparaţiile la tractorului forestier.

Cu ocazia audierilor ulterioare, acesta a prezentat întocmai modalitatea de producere a accidentului, astfel cu a fost descrisă mai sus.

Totodată, inculpatul şi-a justificat comportamentul ulterior producerii accidentului, prin faptul că s-a speriat şi, necunoscând gravitatea stării de sănătate a victimei dar şi cauza cuantumului ridicat al sancţiunilor pe care i le putea aplica I.T.M.-ul, în momentul când a ajuns acasă şi a observat TAF-ul în curte, a împrăştiat mai multe chei sub acesta, relatându-le organelor de poliţie că victima s-a accidentat în timp ce repara TAF-ul.

Ulterior, când a aflat că aceasta a decedat şi organele de poliţie i-au solicitat mai multe date în vederea stabilirii cu exactitate a producerii locului accidentului, le-a indicat organelor de poliţie locul accidentului, respectiv pe drumul de exploatare 6112 Topeşti - Valea Albului - Ponor, unde s-au observat şi pete brun - roşcate de sânge pe marginea drumului, la o distanţă de circa 100 m de intersecţia drumului de exploatare 6112 cu drumul comunal Topeşti.

S-a reținut totodată în cursul anului 2015, victima a lucrat cu forme legale în cadrul SC ... SRL, însă, deoarece pe timpul sezonului rece nu s-a putut lucra, acesta nu s-a mai prezentat la serviciu, urmând ca în momentul  în care se reîncepea activitatea de exploatare să se realizeze procedurile legale pentru angajarea sa.

Din cercetările efectuate de ITM ... s-a stabilit că o cauză a producerii accidentului de muncă a fost faptul că SC ... SRL nu a organizat corespunzător transportul lucrătorilor în şi din parchetul forestier „Ponor”, partida 81768(89), din cadrul Ocolului Silvic ..., UPV-Bistricioara, u.a. 31 A%, fapt ce a determinat ca administratorul societăţii, inculpatul A să transporte lucrătorii pe troliul tractorului articulat forestier - TAF 657, proprietatea societăţii, de la domiciliu în parchet, deşi acesta nu este un mijloc de transport lucrători adecvat acestui scop, împrejurare în care victima a căzut de pe troliul utilajului, fiind accidentat de roata dreapta-spate a acestuia, în urma accidentului decedînd la spital.

De asemenea, lucrătorii din cadrul I.T.M. ... au constatat că accidentul în urma căruia a decedat victima este accident de muncă mortal, constatând, totodată, mai multe fapte de natură contravenţională prevăzute de Legea nr. 319/2006, care au favorizat producerea accidentului de muncă, astfel:

Inculpata SC ... SRL a permis ca ... să înceapă activitatea fără ca acesta să fie instruit în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, nu a asigurat examenul medical pentru muncitor şi nici testarea psihologică a aptitudinilor pentru a stabili dacă acesta corespunde activităţilor pe care urma să le desfăşoare, nu a luat măsuri pentru interzicerea desfăşurării activităţii lucrătorilor sub influenţa băuturilor alcoolice, victima aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, respectiv 0,25 g/l alcool etilic în sânge, conform buletinului de alcoolemie, nu a asigurat echipamente individuale de protecţie pentru lucrători, nu a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă cu aceștia înainte de a începe activitatea.

De asemenea, s-a mai reţinut că tot inculpatul A administratorul SC ... SRL, a dispus luarea tractorului articulat tip TAF de la locul accidentului şi parcarea acestuia la domiciliul său, înaintea efectuării cercetării la faţa locului, contribuind astfel la modificarea situaţiei de fapt de la locul producerii evenimentului.

Din adresa nr. 13103 din 22.11.2016, emisă de Primăria Oraşului ... rezultă că porţiunea de drum unde a avut loc accidentul de muncă mortal figurează în harta cadastrală ca drum de exploatare, având numărul cadastral 6112, însă nu este înregistrat în inventarul bunurilor domeniului public al oraşului ..., publicat în Monitorul Oficial al României nr. 668 bis din 09.09.2002, iar din adresa nr. 6843 din 17.11.2016, emisă de Ocolul Silvic ..., rezultă că porţiunea de drum unde a avut loc accidentul de muncă mortal nu se află în administrarea sa, conform hărţii silvice anexate, în care drumurile forestiere aflate în gestiunea Ocolului Silvic ... sunt marcate cu linie neagră îngroşată şi poartă indicativul FE 020 = 4,8 km, FE 021 = 2,3 km, FE 023 = 1,4 km.

Din adresa Ocolului Silvic ... nr. 2121 din 18.04.2017, adresa Primăriei Oraşului ... nr. 6065/08.06.2017, procesul-verbal din data de 25.05.2017, procesul-verbal din data de 26.05.2017 şi planşa fotografică nr. 56 din 29.05.2017, rezultă că drumul public unde a avut loc accidentul de muncă mortal, figurează înscris în evidenţele Primăriei Oraşului ..., în Registrul Cadastral al Posesorilor, ediţia 1981, la numărul de identificare al parcelei 6112, ca drum de exploatare, posesor Consiliul Popular ..., în suprafaţă de 0,4942 ha. De asemenea, drumul este deschis circulaţiei publice, nu este marcat la intrare cu indicatoare, însemne sau inscripţii din care să rezulte că circulaţia publică este interzisă.

În ceea ce priveşte atitudinea procesuală şi apărările inculpaţilor în cursul procesului penal, a mai reţinut instanţa că atât inculpaţii persoane fizice, cât şi inculpata persoană juridică prin mandatar, au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare şi au solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate privind recunoaşterea învinuirii, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cereri admise prin încheierea de şedinţă din data de 05.12.2018.

În ceea ce priveşte infracţiunile de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal,  neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal, nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 350 alin. 1 Cod penal, şi părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A, infracţiunile de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349  alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpata SC ... SRL, respectiv infracţiunea de modificarea stării locului sau ştergerea urmelor accidentului de circulaţie, prev. de art. 338 alin. 2 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B s-a constatat de instanţa fondului existenţa faptelor ce constituie infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor.

În acest sens, s-a reţinut că inculpatul A în calitate de administrator al societăţii comerciale, nu a luat măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzute de Legea nr. 319/2006, prin aceea că nu a încheiat contrat individual de muncă în formă scrisă cu victima ..., înainte ca acesta să desfăşare activitate pentru societate, nu a luat măsuri pentru instruirea victimei în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă înaintea începerii activităţii, nu a asigurat echipamente individuale de protecţie pentru victimă, omisiuni care au dus la accidentul de muncă soldat cu decesul victimei ..., după producerea căruia acelaşi inculpat a dispus deplasarea de la locul accidentului a tractorului articulat forestier implicat în accident, ceea ce a condus la modificarea stării de fapt rezultate ca urmare a producerii accidentului.

Totodată, inculpata persoană juridică SC ... SRL nu a organizat în mod corespunzător transportul lucrătorilor în parchetul forestier „Ponor”, partida 81768(89), din cadrul Ocolului Silvic ..., UPV-Bistricioara, u.a. 31 A%, fapt ce a determinat ca administratorul societăţii, inculpatul A să transporte lucrătorii pe troliul tractorului articulat forestier - TAF 657, proprietatea societăţii, de la domiciliu în parchet, deşi acesta nu este un mijloc de transport lucrători adecvat acestui scop, de asemenea a permis ca victima să înceapă activitatea fără ca acesta să fie instruit în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, nu a asigurat examenul medical pentru victima şi testarea psihologică a aptitudinilor pentru a stabili dacă acesta corespunde activităţilor pe care urma să le desfăşoare, nu a luat măsuri pentru interzicerea desfăşurării activităţii lucrătorilor sub influenţa băuturilor alcoolice, nu a asigurat echipamente individuale de protecţie şi nu a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, înaintea începerii activităţii în beneficiul societăţii, împrejurări în care victima ... a căzut de pe troliul utilajului, fiind accidentat de roata dreapta spate a acestuia, accident în urma căruia a decedat la spital, din cauza leziunilor suferite.

De asemenea, inculpatul B a modificat locului accidentului în sensul că, la solicitarea inculpatului A, a condus tractorul articulat forestier - T.A.F 657, deplasându-l de la locul accidentului de muncă pe drumul public 6112 Topeşti - drumul comunal Topeşti - DJ 672 Topeşti, până la domiciliul inculpatului A

A mai reţine însă instanţa că, în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. 1 Cod penal, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A şi B este incident cazul care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi Cod pr. pen., în sensul că lipseşte trăsătura esenţială a infracţiunii ca fapta să fie prevăzută de legea penală, sub aspectul tipicităţii obiective.

Sub acest aspect, în drept, a aratat instanţa că tipicitatea este prevăzută de art. 15 alin. 1 Cod penal drept primă trăsătură esenţială a infracţiunii, rezultând din principiul legalităţii incriminării şi presupunând corespondenţa dintre fapta concretă săvârşită şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă prevăzute de legiuitor în modelul abstract din norma de incriminare.

Aşa fiind, faţă de decizia nr. 11/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, în interpretarea noţiunii de autovehicul prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal şi art. 335 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 pct. 6, pct. 30 din OUG nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. 1 Cod penal, respectiv de art. 335 alin. 1 Cod penal, fiind incident cazul care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit b teza întâi Cod pr. pen., în baza dispoziţiilor legale antemenţionate soluţia care se impune în cauză fiind aceea de achitare a inculpaţilor ... şi ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. 1 Cod penal.

În consecinţă, a reţinut instanţa sub acest aspect că faptele inculpaţilor aşa cum au fost expuse în paragraful precedent întrunesc condiţiile tipicităţii obiective şi subiective a incriminărilor prevăzute şi pedepsite de art. 193 alin. 1, 2, art. 349 alin. 1, art. 350 alin. 1, respectiv art. 338 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal, precum şi condiţiile antijuridicităţii şi imputabilităţii, în sensul art. 15 Cod  penal.

În ceea ce priveşte inculpata persoană juridică, a arătat instanţa că, potrivit art. 135 alin. 1, 3 Cod penal, persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, iar răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte.

Aceste dispoziţii legale reglementează o răspundere penală a persoanei juridice distinctă de răspunderea penală a persoanei fizice, aşa încât persoana juridică poate fi subiect activ al infracţiunii în condiţiile în care nu este exceptată de lege de la răspundere penală, este săvârşită o infracţiune în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, aceste criterii fiind alternative, respectiv infracţiunea este comisă ca urmare a unei hotărâri adoptate în cadrul persoanei juridice sau ca urmare a neglijenţei acesteia.

În consecinţă, răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană fizică ce acţionează în condiţiile prevăzute de lege în art. 135 Cod penal, nu doar de acţiunile organelor sau reprezentanţilor acesteia, faptele concrete putând fi săvârşite de administratori sau gestionari de fapt, prepuşi sau reprezentanţi ai persoanei juridice.

Aplicând aceste prevederi legale în speţa de faţă, a reţinut instanţa că sunt îndeplinite condiţiile legale anterior enumerate privind angajarea răspunderii penale a inculpatei persoană juridică, faptele deduse judecăţii fiind săvârşite în legătură directă cu activităţile desfăşurate pentru realizarea obiectului principal de activitate al persoanei juridice şi în numele acesteia, de către prepusul săi, inculpatul ..., în condiţiile în care acesta nu a asigurat luarea şi respectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

S-a mai reţinut că, potrivit art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, iar condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar conform art. 396 alin. 2, 5 Cod pr. pen., condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, împrejurare existentă în cauză, în privinţa inculpaţilor şi a faptelor reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare şi deduse judecăţii, în limitele şi cu precizările arătate în paragrafele anterioare.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpaţilor persoane fizice, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, precum şi dispoziţiile art. 74 C.pen., potrivit cărora  stabilirea duratei şi a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute la lit. a-g din această normă legală, raportate în prezenta cauză.

S-a reţinut aşadar, pe de o parte, gradul ridicat de pericol social al faptelor deduse judecăţii, concretizat în valorile sociale de mare importanţă ocrotite de normele de incriminare, constând în viaţa şi integritatea fizică a persoanei,  protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă prin luarea măsurilor legale în acest sens, respectiv siguranţa circulaţiei, urmarea produsă constând în decesul unei persoane, dar şi urmările care s-ar fi putut produce, consecinţele putând fi chiar mai grave, în condiţiile în care riscurile de accidentare s-ar fi putut materializa cu privire la un număr mai mare de muncitori.

Pe de altă parte, s-a reţinut şi faptul că inculpaţii persoane fizice au manifestat în mod constant o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a faptelor săvârşite şi o conduită procesuală cooperantă, datele personale ce îi caracterizează sunt favorabile, fiind bine integraţi social şi familial şi nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, toate aceste elemente justificând un anumit grad de clemenţă, aşa încât consideră instanţa că aplicarea unor pedepse în cuantum orientat către minimul special, pentru fiecare dintre faptele deduse judecăţii, este aptă să îndeplinească scopul preventiv, educativ şi de exemplaritate al sancţiunii penale, în privinţa acestora urmând a se face aplicarea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., respectiv a tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni potrivit art. 39 Cod penal.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 91 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe de o parte fiind întrunite în mod cumulativ condiţiile prevăzute la alin. 1 din această normă legală privind pedeapsa aplicată, necondamnarea anterioară a inculpaţilor şi acordul acestora de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, apreciindu-se că aplicarea pedepsei este suficientă, şi chiar fără executarea acesteia inculpaţii persoane fizice nu vor mai săvârşi infracţiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei lor pentru o perioadă determinată, iar pe de altă parte sunt îndeplinite şi condiţiile negative prevăzute la alin. 3 din norma legală menţionată.

Aşa fiind, s-a apreciat ţinând seama de persoana condamnaţilor, de comportamentul după comiterea faptei, că aplicarea pedepsei va constitui un avertisment suficient de serios pentru corijarea conduitei viitoare a inculpaţilor, aşa încât aceştia să nu mai comită infracţiuni şi să respecte măsurile şi obligaţiile impuse de către instanţă, în caz contrar expunându-se la executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată persoanei juridice, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, precum şi dispoziţiile art. 74 C.pen., potrivit cărora  stabilirea duratei şi a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute la lit. a-g din această normă legală, raportate în prezenta cauză, păstrându-şi validitatea considerentele privind gradul ridicat de pericol social al faptelor deduse judecăţii, concretizat în valorile sociale de mare importanţă ocrotite de norma de incriminare, constând în viaţa şi integritatea fizică a persoanei,  respectiv în protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă prin luarea măsurilor legale în acest sens, urmarea produsă constând în decesul unei persoane, dar şi urmările care s-ar fi putut produce, consecinţele putând fi chiar mai grave, având în vedere riscul la care puteau fi expuşi muncitorii implicaţi în concret în activităţile desfăşurate de către societatea inculpată, context în care s-a produs accidentul de muncă soldat cu decesul victimei.

În privinţa criteriului periculozităţii infractorului, raportat la datele ce caracterizează persoana juridică inculpată, a reţinut instanţa că aceasta a manifestat o atitudine de recunoaştere a săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa şi de cooperare cu organele judiciare, nefiind învederată existenţa unor antecedente penale în ceea ce priveşte nerespectarea măsurilor legale de securitate în muncă, aşa încât aplicarea pedepsei principale a amenzii penale într-un cuantum orientat către minim pentru fiecare dintre infracţiunile deduse judecăţii va constitui o atenţionare serioasă a acesteia, aşa încât să asigure pentru viitor preîntâmpinarea unor asemenea incidente, prin respectarea normelor de securitate a muncii, totodată fiind aptă să îndeplinească scopul preventiv, educativ şi de exemplaritate al sancţiunii penale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A şi SC ... SRL - PRIN MANDATAR ....

În motivarea apelului, inculpatul persoană fizică a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente deduse judecății, solicitând reducerea acestora și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, în sensul amânării aplicării acestei, apreciind îndeplinite toate condițiile pozitive și negative prev. de art. 83 Cod penal.

În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 421 pct. 2 lit.a) Cod procedură penală.

Apelul declarat de inculpata persoană juridică S.C. ... S.R.L nu a fost motivat în fapt și în drept.

Verificând sentinţa penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform disp. art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul formulat de inculpatul A este fondat, iar apelul declarat de inculpata persoană juridică  S.C. .. S.R.L.  este nefondat, pentru următoarele considerente :

Dacă în privinţa infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal,  neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal, nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 350 alin. 1 Cod penal reţinute în sarcina inculpatului A faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite cu vinovăţie, fiind îndeplinite toate condiţiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod penal, în cazul infracțiunii de art. 338 alin. 1 Cod penal este incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală, lipsind o condiţie esenţială pentru realizarea tipicităţii obiective, respectiv situaţia premisă constând în producerea unui accident de circulație. Aceeași condiție esențială lipsește și în cazul infracțiunii prev. de art. 338 alin. 2 Cod penal reținută în sarcina inculpatului B

Astfel, art. 338 alin. 1 Cod penal, incriminează şi sancţionează părăsirea locului accidentului fără încuviiţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie.

În varianta normativă prev. de art. 338 alin. 2 Cod penal, este incriminată şi sancţionată fapta oricăriei persoane care modifică starea locului sau şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.

Noţiunea de accident de circulaţie este definită de disp. art. 75 din OUG nr. 195/2002, ca fiind evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare;

Îndeplinirea ultimelor două condiţii nu este aşadar suficientă pentru a se considera că evenimentul soldat cu decesul victimei .. a constituit un accident de circulaţie, existenţa acestei situaţii premisă depinzând decisiv de natura drumului pe care s-a produs, respectiv dacă acesta este un drum deschis circulaţiei publice, ce intră în domeniul de reglementare al OUG nr. 195/2002, numai în această ipoteză putând fi reţinută în sarcina persoanelor implicate încălcarea obligațiilor pozitive și negative instituite de disp. art. 76-79 din acelaşi act normativ.

Domeniul de reglementare al OUG nr. 195/2002 este definit de art. 1 alin. 1 și 2, care stabilesc că „circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului.”În sensul art. 6 pct. 14 din Ordonanţă, drumul public este definit ca fiind „orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile”.

Criteriile de clasificare a drumurilor din punct de vedere al destinaţiei sunt prevăzute de art. 3 din OG nr. 43/1997, care stabilesc că drumurile publice sunt drumuri de utilitate publică şi/sau de interes public destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei, ale populaţiei şi de apărare a ţării; acestea sunt proprietate publică şi sunt întreţinute din fonduri publice, precum şi din alte surse legal constituite;

În sensul definit de același text legal, drumurile destinate satisfacerii cerinţelor proprii de transport rutier şi pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole, energetice, industriale şi altele asemenea, de acces în incinte, ca şi cele din interiorul acestora, precum şi cele pentru organizările de şantier; administrate de persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare sunt drumuri de utilitate privată.

Potrivit art. 4 din același act normativ, din punct de vedere al circulaţiei, drumurile se împart în: drumuri deschise circulaţiei publice, care cuprind toate drumurile publice şi acele drumuri de utilitate privată care asigură, de regulă, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor şi pietonilor și respectiv drumuri închise circulaţiei publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces, precum şi acele drumuri de utilitate publică închise temporar circulaţiei publice.

Încadrarea în categorii funcţionale a drumurilor se realizează prin hotărâre a Guvernului, aşa cum stabilesc disp. art. 12 din acelaşi act normativ.

În aplicarea acestor din urmă dispoziiţii, Hotărârea Guvernului nr. 540/22 iunie 2000 privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice, inventariază în anexele 1-3 reţeaua de drumuri publice (drumuri naţionale, judeţene, orăşeneşti şi comunale) iar în anexa 4, drumurile de utilitate privată deschise circulației publice.

Examinând conținutul anexei 4 astfel aprobate, Curtea constată că drumul de exploatare forestieră 6112 Topești – Valea Albului – Ponor, pe traseul căruia s-a produs accidentul soldat cu decesul victimei ..., nu face parte din rețeaua drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice.

De altfel, drumurile forestiere ies din domeniul de reglementare al OUG nr. 195/2002, situația acestora fiind guvernată de o legislație specifică, respectiv Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic și actele normative date în aplicarea acesteia, fiind incluse în fondul forestier național, așa cum stabilesc disp. art. 1 lit. g) din această Lege.

Noțiunea de drum forestier este definită de disp. art. 83 alin. 2 din Codul Silvic, care prevăd că ”drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic, de utilitate privată, utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, desfăşurarea activităţilor de vânătoare şi pescuit sportiv, intervenţii în caz de avarii, calamităţi sau dezastre, fiind închise circulaţiei publice, cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism care se pot practica numai cu acordul proprietarului, iar în cazul pădurilor proprietate publică a statului, cu acordul administratorului acestora”.

În aceste condiții, fiind produs pe un drum forestier, drum de utilitate privată închis circulației publice, accidentul soldat cu uciderea victimei ... nu constituie un accident de circulație în sensul art. 75 din OUG nr. 195/2002, astfel că în cazul părăsirii locului unui astfel de accident sau al modificării sau ștergerii urmelor acestuia,  nu este realizată tipicitatea obiectivă a normei de incriminare prev. de art. 338 alin. 1 sau alin. 2 Cod penal.

Fiind incident un caz care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 16 alin. 1 lit b) teza I Cod procedură penală, soluţia care se impune în cauză este aceea de achitare a inculpaţilor A și B, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. 1 Cod penal şi respectiv art. 338 alin. 2 Cod penal.

Analizând în continuare criticile formulate de apelantul inculpatul A sub aspectul stabilirii şi aplicării pedepselor pentru infracţiunile de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal,  neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal, nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 350 alin. 1 Cod penal, Curtea apreciază că au fost avute în vedere, prin coroborare, toate criteriile prevăzute în art.74 Cod penal, atât cu privire cuantumul pedepsei aplicate, cât şi referitor la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, astfel încât nu poate fi primită solicitarea acestuia de reindividualizare a sancţiunilor aplicate sau a regimului de executare.

Curtea a ţinut  seama de natura infracţiunilor comise (o infracţiune contra vieţii aflată în concurs cu conexitate consecvențională cu alte două infracțiui privitoare la regimul sănătății și securității în muncă), de gradul de pericol social concret al faptelor comise dat de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de împrejurările în care acestea au fost săvârşite, de urmările produse, de toate circumstanţele reale ale comiterii acestora.

 Se constată în acest sens că inculpatul acționând în dubla calitate de persoană angajată dar și de reprezentant legal al societății angajatoare, a încălcat în mod grav obligațiile cu privire la securitatea în muncă, organizând în condiții total improprii transportul lucrătorilor, cu un utilaj necorespunzător transportului de persoane, încălcare ce a creat toate premisele unui accident de muncă. De asemenea, modalitatea în care inculpatul, în calitate de reprezentant legal al societăţii angajatoare a conceput recrutarea lucrătorilor (fără verificarea prealabilă a stării de sănătate) şi primirea la muncă (fără prelucrarea normelor de protecţie a muncii, fără asigurarea echipamentului necesar şi fără interzicerea consumului de alcool) deşi munca acestora implica operarea unui utilaj periculos, a fost de natură să creeze un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă. În speță această stare de pericol s-a și materializat, accidentul de muncă soldat cu decesul victimei ... fiind consecința directă a nesocotirii grave de către inculpatul A a obligației de a proteja integritatea corporală și sănătatea lucrătorilor pe durata muncii.

Dacă datele favorabile legate de persoana inculpatului justifică orientarea pedepselor către minimul special redus cu o treime prin efectul art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, criteriile legate de gravitatea concretă a faptelor, astfel cum au fost mai sus evidențiate, pledează însă în favoarea adoptării unor sancțiunii superioare acestui minim, Curtea însuşindu-şi această apreciere, în acest fel fiind satisfăcute toate exigenţele art. 74 C. pen.

Toate aceste considerente sunt valabile și în ceea ce privește individualizarea pedepselor cu amenda aplicate inculpatei persoană juridică S.C. ... S.R.L. pentru cele două infracțiuni prev. de art. 349 alin. 1 și  art. 350 alin. 1 Cod penal, fapte ce au fost săvârșite prin reprezentantul legal, criteriile de individualizare mai sus examinate răsfrângându-se în mod corespunzător și asupra răspunderii persoanei juridice în numele și în interesul căreia a acționat.

În ceea ce privește posibilitatea amânării aplicării pedepsei rezultante aplicate inculpatului A Curtea constată că o asemenea soluție nu poate fi dispusă, aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni (39 alin. 1 lit. b Cod penal) cu excluderea pedepsei aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal conducând la stabilirea unei pedepse rezultante de 2 ani şi 4 luni închisoare, astfel că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 83 alin. 1 lit.a) Cod penal.

Mai mult, disp. art. 83 alin. 2 Cod penal interzic expres adoptarea unei asemenea modalități de executare chiar dacă pedeapsa rezultantă ar fi de cel mult 2 ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare. Având în vedere că pentru una din infracțiunile ce intră în structura concursului (ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal) se prevede o pedeapsă de la 2 la 7 ani, singura modalitate de executare neprivativă de libertate ce poate fi dispusă față de inculpat este cea a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 91 și următoarele Cod penal.

S-a apreciat că apelul inculpatului A  este fondat și în ceea ce privește conținutul măsurilor de supraveghere impuse acestuia, în cadrul cărora prima instanță a impus interdicția de a părăsi teritoriul tarii fără acordul instanței pe durata termenului de supraveghere.

Această măsură restrictivă trebuie examinată şi în raport de dispoziţiile art. 2 din protocolul nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit acestui text, oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul să circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa sa. Alin. 3 al acestui articol stabileşte situaţiile în care se pot aduce restrângerii dreptului la liberă circulaţie: „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că libertatea de mişcare, aşa cum este garantată de art. 2 Protocol 4, este reglementată pentru a asigura oricărei persoane libertatea de deplasare pe teritoriul unui stat şi să părăsească acest teritoriu, ceea ce implică dreptul de a pleca în orice alt stat doreşte şi care îl primeşte (Peltonen vs. Finlanda, hotărârea Comisiei din 20.02.1995). Libertatea de mişcare interzice orice măsură de natură a aduce atingere acestui drept sau exerciţiului său fără a îndeplini condiţiile de a fi necesară într-o societate democratică, în vederea atingerii unuia dintre scopurile legitime enumerate limitativ in paragraful 3 (Baumann v. Franţa).

Tot ea a statuat că obligaţia de a solicita permisiunea autorităţilor de a pleca este o ingerinţă adusă libertăţii de mişcare (Ivanov vs. Ucraina), astfel încât apreciem că interdicția prev. de art. 85 alin. 2 lit. i C. pen. intră în câmpul de aplicare al art. 2 Protocol 4, urmând a fi analizate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi justificată: să fie prevăzută de lege, să urmărească unul din scopurile legitime şi să fie necesară într-o societate democratică – să fie proporţională cu scopul urmărit.

Analizând măsura de suraveghere impusă inculpatului în prezenta cauză, Curtea a  constatat că aceasta este prevăzută de lege în art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal, dispoziţie care îndeplineşte condiţiile de accesibilitate şi previzibilitate impuse de jurisprudenţa CEDO. Totodată, interdicția urmăreşte un scop legitim: siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale.

Analizând în continuare celelalte condiții pentru restrângerea legitimă a dreptului la liberă circulație, CEDO a stabilit că măsura prin care se aduce atingere libertăţii de mişcare trebuie să fie necesară într-o societate democratică, astfel încât ingerinţa să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului, cu alte cuvinte potrivit testului proporţionalităţii măsura restrictivă trebuie să fie necesară şi suficientă pentru realizarea funcţiei sale de protecţie (Bartik vs. Rusia). Echilibrul între interesul general de asigurare a siguranţa publică, menţinere a ordinii publice si prevenire a faptelor penale şi interesul personal al inculpatului de a se bucura de libertatea de mişcare este evaluat în raport de circumstanţele speciale ale fiecărei cauze. Restricţia poate fi justificată într-un caz concret dacă există indicii cu privire la un interes general care să depăşească interesul individual la exercitarea libertăţii de mişcare (Hajibeyli vs Azerbaijan).

În prezenta cauză, Curtea a apreciat că în raport de natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, de împrejurările comiterii acestora, care nu relevă niciun element de extraneitate, de conduita procesuala a inculpatului (care a recunoscut săvârșirea faptei si a colaborat cu organele judiciare), de circumstanțele personale, impunerea unei astfel de interdicții nu este necesară și proporțională cu scopul pentru care a fost aplicată, astfel încât se impune înlăturarea sa pentru a da posibilitatea inculpatului să iși exercite pe deplin dreptul la libertate de mișcare.

Concluzionând asupra apelului declarat și nemotivat de inculpata persoană juridică S.C. .. S.R.L., Curtea a constatat că răspunderea penală a acesteia a fost legal și temeinic stabilită în condițiile judecării cauzei în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, pedepsele  cu amenda au fost judicios proporționalizate, în urma examinării din oficiu a hotărârii nefiind identificate motive de desființare care să poată fi valorificate în favoarea acesteia, astfel că în baza art. 421 pct. 1 lit.b) Cod procedură penală îl va respinge, ca nefondat.

În baza art. 421 pct. 2 lit.a) Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul A și, procedând conform art. 419 Cod procedură penală la extinderea efectelor acestuia și asupra inculpatului B a fost desființa în parte hotărârea în limitele mai sus arătate, cauza urmând a fi rejudecată conform celor ce preced.

Astfel, în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală a fost achitat inculpatul A pentru infracțiunea prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal și pe inculpatul B pentru infracțiunea prev. de art. 338 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului A în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare, în condiţiile prev de art. 91 - 94 Cod penal.

A fost înlăturată obligaţia impusă conform art. 93 alin. 2 lit. d) Cod penal aceea de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei, impunând corelativ obligaţia prev. de art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal., aceea de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare