Pretentii - - hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui incident are, de la pronunţare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată,

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 27.10.2017, sub nr. x/299/2017, ca urmare a declinării, prin Sentinţa civilă nr. 3292 din 26.09.2017, a dosarului nr. x/3/2017 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a civilă, reclamanta UATZ prin primar, în contradictoriu cu pârâta O S.A. , a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 217.128 lei, cu titlu de chirie aferentă trimestrului I al anului 2017 (ianuarie, februarie şi martie), precum şi a penalităţilor de întârziere conform Codului de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că pentru exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze de la obiectivele petroliere aparţinând pârâtei, situate pe raza administrativ teritorială Z, între părţi au fost încheiate mai multe contracte de închiriere, în perioada 1998-2009, preţul închirierii fiind stabilit, potrivit art. IV din contractele de închiriere, prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Z. A precizat că prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Z nr. 223/20.12.2016 a fost stabilită taxa de închiriere pentru anul 2017 ca fiind de 3lei/mp/lună, solicitând pârâtei să achite contravaloarea chiriei aferente terenurilor închiriate prin contractele de închiriere, fără ca aceasta să îşi îndeplinească obligaţia.

Potrivit reclamantei, între părţi au mai exista litigii asemănătoare, ale căror soluţii se bucură de efectul puterii de lucru judecat, în acest sens indicând dosarele nr. X/3/2016, nr. X/3/2016, nr. X/3/2016 şi nr. X/3/2015 ale Tribunalului Bucureşti.

A mai susţinut că acţiunile promovate de pârâtă, având ca obiect anularea hotărârilor Consiliul Local emise în anul 2015 şi 2016, au fost respinse.

Cu privire la cuantumul penalităţilor de întârziere datorate, a indicat faptul că fiind vorba despre obligaţii fiscale, acestea se calculează potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală.

În dovedirea cererii, au fost depuse înscrisuri (f. 7-94 dosar declinat).

Reclamanta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La data de 05.05.2017 (f. 100 dosar declinat) a depus precizări în scris, la solicitarea instanţei, cu privire la modul de calcul de debitului principal şi al penalităţilor de întârziere.

La data de 16.06.2017, pârâta a depus întâmpinare (f. 193-210 dosar declinat), prin care invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare în favoare Tribunalului Bacău, raportat la dispoziţiile art. 113 pct. 3 şi 4 şi art. 117 Cod procedură civilă, precum şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Local Z  nr. 223/20.12.2016 (prin care s-a stabilit preţul închirierii terenului pentru anul fiscal 2016), cerere ce face obiectul dosarului nr. X/110/2017 al Tribunalului Bacău.

A mai precizat că a mai formulat o cerere de chemare a reclamantei în judecată, ce face obiectul dosarului nr. X/260/2016, prin care a solicitat obligarea acesteia la respectarea dreptului de servitute legală asupra terenului în suprafaţa de 23.792 mp (cu privire la care se solicită plata chiriei în prezenta acţiune), precum şi stabilirea rentei anuale  începând cu anul 2015 şi pe toată durata desfășurării operaţiunilor petroliere.

În temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, a solicitat suspendarea judecăţii prezentei cauze, până la soluţionarea definitiv a acestor două dosare.

În continuare, a arătat că în scopul exploatării zăcămintelor de petrol si gaze de la obiectivele petroliere aparţinând O S.A., situate pe raza teritoriala a Comunei Z, judeţul B, cat si pentru realizarea unor proiecte noi de investiţii, Comuna Z a încheiat cu pârâta contractele de închiriere indicate de reclamantă prin cerere introductivă. A precizat că anterior emiterii HCL nr. 209/28.11.2014, nr. 185/2015 şi nr. 223/2016 de stabilire a preţului (taxei închirierii de 3 lei mp/luna), preţul concesiunii a fost stabilit întotdeauna de comun acord de către părţile contractante.  Potrivit pârâtei, prin aceste hotărâri, ce au fost emisă în regim de putere publică, ulterior încheierii contractelor menţionate şi contrar practicii comune a părţilor contractante, s-au aprobat în mod unilateral si contradictoriu de către Consiliul Local al Comunei Z (un terț fata de contractele menţionate) taxele de închiriere minime pentru anul 2015, 2016 şi 2017, în cuantum de 3 lei/mp/lună. Pe de altă parte, prin aceste hotărâri nu se face nici o distincţie, ci se stabileşte generic că „taxele de închiriere prevăzute la art. 1 vor fi utilizate atât pentru contractele aflate in derulare cât şi pentru cele ce urmează a se încheia.”

A arătat că prin aceste hotărâri, s-a majorat în mod abuziv şi nejustificat preţul închirierii terenurilor, de aproximativ 8 ori faţă de anul 2014, în prezent fiind determinat lunar şi nu anual, cum a fost stabilit anterior.

A susţinut că în realitate, pentru toate contractele de închiriere, încheiate anterior emiterii HCL nr.209/28.11.2014. preţul închirierii a fost actualizat anual de către părţi cu indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru anul precedent, de fiecare data părţile încheind de comun acord acte adiţionale la contracte (27 acte adiţionale), inclusiv pentru anul fiscal 2014, care reflectă continuitatea abordării comune a părţilor semnatare în ceea ce priveşte preţul închirierii. În acest context, a apreciat pârâta că o modificare unilaterală a unor contracte de închiriere având ca obiect terenuri aflate in proprietatea privată a locatorului, de către un terţ faţă de părţile contractante, constituie un abuz de drept materializat printr-un act administrativ nelegal, in speţa HCL 223/2016.

A precizat că, potrivit  art. 36 alin. 2 lit. c) si art. 36 alin. 5 Kt. b) din Legea nr. 215/2005 a administraţiei publice locale, Consiliul Local, deşi este autoritate deliberativă a unităţii administrativ-teritoriale, nu poate adopta hotărâri privind concesionarea/închirierea bunurilor proprietate privată decât în condiţiile legii şi fără a depăşi efectele pe care legea le conferă acestor hotărâri. Stabilind chiria în alte condiţii decât condiţiile legale prevăzute de art. 7 din Legea nr. 238/2004, dar si în alte condiţii în raport de cele reglementate de Codul civil, adică unilateral si neavând în vedere convenţia părților, Consiliul Local a emis o hotărâre nelegala. 

A susţinut că obiectul contractelor de închiriere îl constituie terenurile aflate în proprietatea privată a Comunei Z, iar potrivit art. 121 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, „Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede altfel” şi potrivit art. 44 alin. 2 teza I din Constituţie  „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.” Prin urmare, părţile au încheiat contracte de închiriere în condiţiile dreptului privat, aspect recunoscut chiar de către reclamanta in preambulul HCL 223, prin invocarea art. 36 alin. 5 lit. b) din Legea nr. 215/2001. Or, tocmai din aceste motive, preţul chiriei unor terenuri aflate în proprietatea privată nu poate fi stabilit şi impus în mod unilateral prin hotărâre de consiliul local, similar taxelor si impozitelor.

 A mai arătat pârâta că terenurile ce fac obiectul contractelor de închiriere, sunt proprietate privată (iar nu publică) a unităţii administrativ teritoriale, părţile contractante fiind aşadar pe picior de egalitate, iar negocierea fiind esenţială pentru reglementarea situaţiei juridice intervenite între părţi cu privire la modalitatea de stabilire a contraprestaţiei aferente dreptului de folosinţa a terenurilor, lucru care nu s-a realizat în prezenta cauză. 

În drept, au fost invocate dispozițiile actelor normative indicate în cuprinsul întâmpinării.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f. 211-224 dosar declinat).

Reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar. 

Analizând toate aspectele şi împrejurările, din prisma probelor administrate, în vederea soluţionării cauzei reţine următoarele:

În fapt, în vederea exploatării zăcămintelor de petrol şi gaze la obiectivele OMV Petrom S.A., situate pe terenurile proprietatea comunei Z, judeţul B, au fost încheiate mai multe contracte de închiriere (f. 30-94 dosar declinat), după cum urmează:

- nr. 19/1998 - pentru suprafaţa de 864 mp

- nr. 4/1998 - pentru suprafaţa de 1164 m.p.

- nr. 21/1998 - pentru suprafaţa de 864 m.p.

- nr. 15/1998 - pentru suprafaţa de 864 m.p.

- nr. 20/1998 - pentru suprafaţa de 860 m.p.

- nr. 25/1998 - pentru suprafaţa de 558 m.p.

- nr. 27/1998 - pentru suprafaţa de 460 m.p.

- nr. 5/1998 - pentru suprafaţa de 164 m.p.

- nr. 26/1998 - pentru suprafaţa de 300 m.p.

- nr. 13/1998 - pentru suprafaţa de 3500 m.p.

- nr. 29/1998 - pentru suprafaţa de 841 m.p.

- nr. 4/1999 - pentru suprafaţa de 1273 m.p.

- nr. 4/2001 - pentru suprafaţa de 1173 m.p.

- nr. 6/2001 - pentru suprafaţa de 1351 m.p. .

- nr. 1/2005 - pentru suprafaţa de 860 m.p.

- nr. 2/2005 - pentru suprafaţa de 740 m.p.

- nr. 3/2005 - pentru suprafaţa de 1039 m.p.

- nr. 4/2005 - pentru suprafaţa de 864 m.p.

- nr. 6/2005 - pentru suprafaţa de 985 m.p.

- nr. 1/2006 - pentru suprafaţa de 2111 m.p.

- nr. 7/2007 - pentru suprafaţa de 780 m.p.

- nr. 3/2007 - pentru suprafaţa de 1508 m.p.

- nr. 6/2007 - pentru suprafaţa de 2764 m.p.

- nr. 3350/2008 - pentru suprafaţa de 282 m.p.

- nr. 6333/2009 - pentru suprafaţa de 1720 m.p.

- nr. 7264/2009 - pentru suprafaţa de 1555 m.p.

Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Z nr. 223 din 20.12.2016 privind stabilirea taxelor de închiriere aplicabile în anul 2017 (f. 11-29 dosar declinat) s-a aprobat în baza art. 36 şi art. 48 din Legea nr. 215/2001, art. 34 taxa de închiriere pentru terenurile aflate în domeniul public sa u privat al comunei Z. (f. 26 dosar declinat) în cuantum de 3lei/mp/lună, această taxă urmând a fi utilizată atât pentru contractele aflate în derulare, cât şi pentru cele ce urmează a se încheia (art. 36).

Prin Sentinţa civilă nr. 3455 pronunţată la data de 21.06.2016 de către Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. X/3/2016, definitivă prin Decizia civilă nr. 486/A/2017 din 09.03.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, ca urmare a respingerii apelului declarat de către pârâtă (f. 41-43), instanţa a admis acţiunea formulată de aceeaşi reclamantă şi a dispus obligarea pârâtei O SA la plata către reclamantă a sumei de 856.512 lei, reprezentând contravaloarea chiriei aferente anului 2015 pentru terenurile închiriate în baza aceloraşi contracte ce fac obiectul prezentei acţiuni. Din considerentele acestei sentinţe, rezultă faptul că preţul închirierii terenurilor a fost stabilit la aceeaşi valoare de 3 lei/mp/lunar, prin aceeaşi modalitate, respectiv prin Hotărâre a Consiliului Local al comunei Z.

Totodată, s-a reţinut de către această instanţă faptul că nu s-a încălcat principiul egalităţii contractuale, cât timp pârâta a achiesat fără obiecţiuni la clauza IV standard în toate contractele în care s-a prevăzut că nivelul chiriei va fi stabilit anual prin hotărârea Consiliului local, iar prin clauza cuprinsă în art. 2 din HCL nr. 2/2014 s-a stabilit că taxele de închiriere de câte 3 lei/mp/lună constituie preţul minim de la care începe negocierea în vederea închirierii. S-a concluzionat că autoritatea publică locală a stabilit un criteriu de negociere care este imperativ şi în interesul public şi nu a exclus negocierea şi aplicarea principiilor egalităţii contractuale şi bunei-credinţe.

Instanţa constată că acţiunea promovată de pârâtă, având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local al comunei Z nr. 223 din 20.12.2016, a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 1006/19.10.2017  Tribunalului Bacău (f. 37).

De asemenea, şi celelalte acţiuni promovate de către pârâtă prin care a solicitat anularea Hotărârilor Consiliului Local al comunei Z emis în anul 2014 şi 2015 de stabilire a preţului chiriei de 3 lei/mp/lunar au fost respinse ca neîntemeiate (dosar nr. X/3CAF/2015 – f. 16-26 şi dosar nr. X/3/2016 – f. 27-36).

 În drept, potrivit art. 430 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui incident are, de la pronunţare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar potrivit art. 431 alin. 2 Cod procedură civilă, oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aplicând dispoziţiile legale citate la situaţia de fapt descrisă mai sus, instanţa constată că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate, faţă de aspectele statuate, cu putere de lucru judecat, de instanţa de judecată prin sentința civilă nr. 3455/21.06.2016 din dosarul X/3/2016, în sensul legalităţii stabilirii preţului închirierii prin Hotărâre a Consiliului Local al comunei Z şi a existenţei obligaţiei pârâtei de a achita contravaloarea chiriei, în baza contractelor de închiriere enumerate mai sus, prin raportare la suma de 3 lei/mp/lună. Aspectele privind interpretarea clauzelor din contractele de închiriere referitoare la modalitatea de stabilire a chiriei şi legalitatea Hotărârii Consiliului Local Z au fost analizate deja de către o instanţă, iar ele se impun cu putere de lucru judecat şi în prezenta acţiune, având ca obiect pretenţii izvorâte din aceleaşi contracte de închiriere şi conform Hotărârii Consiliului Local al comunei Z nr. 223/20.12.2016.

Aşadar, în condiţiile în care modalitatea de calcul a debitului principal, astfel cum a fost relevat prin tabelul de la fila 101 dosar declinat,  nu a fost contestat de către pârâtă, instanţa va admite acţiunea şi va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 214.128 lei, reprezentând contravaloare totală a chiriilor aferente celor 26 contracte de închiriere.

În ceea ce priveşte capătul accesoriu, instanţa reţine că potrivit art. 183 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, „Nivelul majorării de întârziere este de 1% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.”

În consecinţă, având în vedere aceleaşi aspecte privind necontestarea de către pârâtă a modului de calcul expus de reclamantă la fila 101 din dosarul declinat, instanţa va admite şi capătul accesoriu şi va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a majorărilor de întârziere de 1% pe lună, ce se vor calcula la contravalorile chiriilor fiecărui contract în parte, începând cu data scadenţei până la plata efectivă.

În virtutea principiului disponibilităţii, instanţa va lua act că reclamata va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea privind pe reclamanta UATZ şi pe pârâta O SA.

Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 214.128 lei, reprezentând contravaloare totală a chiriilor aferente celor 26 contracte de închiriere, calculate pentru trimestrului I al anului 2017, precum şi a majorărilor de întârziere de 1% pe lună, conform art. 183 alin. 2 Cod procedură fiscală, ce se vor calcula la contravalorile chiriilor fiecărui contract în parte, începând cu data scadenţei până la plata efectivă.

Ia act că reclamata va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată potrivit art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, astăzi, 05.02.2018.

Domenii speta

Spete similare