Inşelăciune rejudecare 5221 Cod procedură penală

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECTIA PENALĂ

 Inşelăciune rejudecare 5221 Cod procedură penală

SENTINŢA  PENALA  NR.138/S

SEDINŢA PUBLICĂ DIN .2013

PREŞEDINTE: T A C- judecător

GREFIER: A C

Cu participarea procurorului – B A - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea  asupra soluţionării cauzei penale având ca obiect cererea de  rejudecare după extrădare formulată de  către petentul - condamnat NC, în temeiul art. 5221 Cod procedură penală.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost  înregistrate conform art. 304 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc  în şedinţa publică din data de 13.05.2013, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi , care face parte integrantă din prezenta , iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru datele de 20.05.2013 şi 24.05.2013.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă reţine următoarele:

Tribunalul Braşov a fost sesizat cu cererea de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului penal nr.1828/2001 al acestei instanţe în care a fost pronunţată sentinţa penală nr.69/S/29.03.2002 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1694/02.03.2003 a CSJ – secţia penală, cerere formulată de inculpatul NC prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev de art. 215 alin 1 , 4 şi 5 Cod penal .

Prin sentinţa penală nr.69/S/29.03.2002 Tribunalul Braşov, în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpat din art. 215 alin 1,4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal în infracţiunea de înşelăciune prev de art. 215 alin 1,4, 5 Cod penal.

În baza art. 215 alin 1,4, 5 Cod penal a condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a şi b Cod penal şi art. 64 lit. c Cod penal respectiv dreptul de a exercita profesia de comerciant, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 Cod penal.

În baza art. 346 raportat la art. 14 Cod procedură penală art. 998, 999 Cod civil a obligat pe inculpat să plătească părţii civile SC N suma de 3.407.563.433 lei şi a respins restul pretenţiilor

Împotriva aceste hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov. Prin decizia penală nr. 175/Ap/04.09.2002 Curtea de Apel Braşov a desfiinţat sentinţa în parte şi rejudecând în baza art. 7 din Legea nr. 25/1990 a dispus comunicarea către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Prahova a hotărârii de condamnare a inculpatului şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Prin decizia penală nr. 1694/02.04.2003 CSJ a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 13 ani închisoare menţinând celelalte dispoziţii.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a fost prezent nici la urmărire penală şi nici la judecata cauzei în fond sau căile de atac exercitate împotriva sentinţei pronunţată de tribunal. Procedura de citare cu inculpatul a fost realizată prin afişare atât la domiciliul cunoscut al acestuia indicat în actul de sesizare cât şi prin afişare la consiliul local al municipiului Făgăraş.

După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,formele de executare au fost întocmite emiţându-se mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.100/2002 din 18.04.2003.

Prin dispoziţia IGPR nr.136572/20.09.2001 condamnatul a fost dat în urmărire naţională şi în urmărire internaţională prin mesajul B.N.I nr.5418/JVG/19.06.2003.

La data de 25.03.2008 a fost emis mandat european de arestare în executarea căruia condamnatul a fost arestat în Spania la data de 06.01.2012. Din adresa nr. 1321156/AV/RR/SID din data de 27.06.2012 a Biroului SIRENE rezultă că NC a fost eliberat la data de 09.01.2012 şi rearestat la data de 22.03.2012, fiind predat în aceeaşi autorităţilor române şi încarcerat în aceeaşi zi în România. Cu adresa nr. y 28926 din 29.03.2012 ANP Penitenciarul Mărgineni comunică faptul că la data de 29.03.2012 condamnatul a fost încarcerat în acest penitenciar în executarea pedepsei.

La data de 30.03.2012, inculpatul prin apărător, declară apel împotriva sentinţei penale nr. 69/2002 a Tribunalului Braşov, menţionând că înţelege să declare apel peste termen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.05.2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr.191/64/2012, cauza fiind recalificată cerere de rejudecare după extrădare potrivit art. 5221  Cod procedură penală, a fost înaintată Tribunalului Braşov.

La data de 02.04.2012 avocat D.A.N a declarat, pentru inculpat, recurs peste termen împotriva deciziei penale nr.172/Ap/2002 a Curţii de Apel Braşov. Prin decizia penală nr. 3356/19.10.2012 ICCJ a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat.

Instanţa constată că sunt întrunite condiţiile art. 5221 Cod procedură penală în ceea ce priveşte judecarea în lipsă a inculpatului.

Nu există probe în cauză din care să rezulte că inculpatul ar fi renunţat în mod neechivoc la dreptul de a sta personal în instanţă, astfel încât se impune reluarea judecăţii cauzei în prezenţa acestuia, pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil. De asemenea, este întrunită şi condiţia ca inculpatul să fi fost predat în baza unui mandat european de arestare, în vederea executării pedepsei aplicate aşa cum am arătat mai sus.

În ceea priveşte faptul că, din istoricul procedurii aşa cum a fost prezentat, rezultă că, inculpatul, prin avocaţi, a declarat atât apel peste termen cât şi recurs peste termen împotriva hotărârilor pronunţate în primul ciclu procesual, tribunalul reţine că, cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnat este admisibilă, întrucât acesta a fost condamnat în lipsă, deşi a declarat apel peste termen, acesta nu a fost soluţionat pe fond şi ca urmare nu s-a procedat la o nouă cercetare judecătorească.

În interpretarea corectă a condiţiei existenţei „unei persoane judecate şi condamnate în lipsă", cuprinsă în art. 5221 Cod procedură penală, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 365 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv art. 3853 Cod procedură penală  referitoare la apelul/recursul peste termen, apel care poate fi declarat de partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare. Pentru a fi respectată voinţa legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical şi sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpaţii condamnaţi ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata şi pronunţarea în primă instanţă, cât şi la judecata în apel şi recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac).

Instanţa consideră că în situaţia în care au fost formulate de aceeaşi persoană două cereri, simultan sau succesiv, respectiv apel/recurs peste termen şi rejudecare potrivit art. 5221 Cod procedură penală, în condiţiile în care apelul/recursul peste termen au fost soluţionate pe fond, o nouă judecată potrivit art. 5221 Cod procedură penală nu poate duce la administrarea aceloraşi probe ca în fazele anterioare de judecată.

În cazul inculpatului NC, cererea formulată de avocat la data de 30.03.2012, deşi intitulată apel peste termen a fost recalificată cerere de rejudecare după extrădare, iar recursul peste termen a fost retras de inculpat nefiind soluţionate pe fond.

Faţă de aceste considerente, în urma admiterii cererii de rejudecare după extrădare, instanţa va anula sentinţa penală nr. 69/S/29.03.2002 Tribunalul Braşov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1694/02.04.2003 CSJ şi toate formele de executare începute în baza acestei hotărâri. 

Examinând cauza în fond instanţa reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 25.09.2001,întocmit în dosar penal nr. 268/P/2001, s-a dispus trimiterea în judecată în lipsă a inculpatului NC, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev de art. 215 alin. 1,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal constând în aceea că în luna mai 2001, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a emis 5 file CEC pentru suma totală de 3.421.563.433 lei vechi (342.156,34 lei noi) către SC N,fără ca pentru acoperirea acestora să existe provizia necesară, cauzând o pagubă părţii vătămate şi un folos material injust SC „D C” SRL.

În ceea priveşte istoricul cauzei instanţa reţine următoarele:

La data de 21.06.2001 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul NC care în derularea contractului nr.32-122 încheiat cu SC N SA, în luna mai a anului 2001 a emis un număr de 5 file CEC pentru plata mărfii cunoscând că nu are disponibil în contul societăţii, prejudiciul creat în patrimoniul SC N ridicându-se la suma de trei miliarde de lei vechi, faptă încadrată în conţinutul infracţiunii de înşelăciune prev de art. 215 alin1 ,4 şi 5 Cod penal cui aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal

Ulterior prin ordonanţa procurorului din data de 24.09.2001 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea pentru care a fost începută urmărirea penală.

În aceeaşi prin ordonanţă, procurorul a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe durata a 30 de zile, măsură care nu a fost pusă în executare, inculpatul fiind încarcerat în baza mandatului

În cursul cercetărilor s-au efectuat acte de căutare, inculpatul nefiind prezent, nu s-a întocmit un proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Mai înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală de care are cunoştinţă, precum şi faţă de faptul că probele au fost legal administrate, instanţa va admite cererea întemeiată pe dispoziţiile art 3201  Cod procedură penală. 

Din probele legal administrate în cauză rezultă care sunt faptele pentru care inculpatul, identificat fără dubiu a fi cel cercetat, a fost trimis în judecată.

Astfel, rezultă din probele administrate în cauză faptul că data de 05.04.2011, inculpatul, asociat unic şi administrator al SC „D C” SRL, s-a prezentat la SC N SA şi a încheiat un contract de vânzare cumpărare în baza căruia societatea SC N SA urma să vândă societăţii inculpatului cantitatea de 1000 de tone de azotat de amoniu, îngrăşământ ambalat în saci de polietilenă de 50 kg.

Preţul mărfii vândute urma să se achite în rate, respectiv 30% din valoare  respectiv 1.500.000.000 lei vechi cu titlu de avans şi 70% la 25 de zile de la expedierea mărfii.

Inculpatul a plătit avansul de 30% cu ordine de plată. În perioada 13.04.2001- 02.05.2001, SC N SA a livrat întreaga cantitate de azotat de amoniu către societatea inculpatului, marfa fiind transportată cu autocamioane închiriate de inculpat de la SC O SA Câmpulung Muşcel judeţul Argeş.

După încheierea livrărilor, inculpatul s-a prezentat la sediul SC N SA unde a completat filele CEC 00394903 cu suma de 700.000.000 lei vechi, scadentă la 10.05.2001, 00394901 cu suma de 700.000.000 lei vechi, scadentă la 14.05.2001, 00394904 cu suma de 700.000.000 lei vechi, scadentă la 17.05.2001, 00394905 cu suma de 700.000.000 lei vechi, scadentă la 22.05.2001, 00394902 cu suma de 700.000.000 lei vechi, scadentă la 28.05.2001.

Filele CEC au fost introduse la plată, însă, BCR Sucursala Câmpina a refuzat plata pentru lipsa  disponibil în cont. Fila CEC în valoare de 700.000.000 lei vechi scadentă la 17.05.2001 a fost onorată parţial, cu suma de 14.000.000 lei vechi. Din adresa nr.9231/21.06.2001 a BCR Sucursala Câmpina rezultă că din contul SC D C SRL, în data de 07.05.2001 s-a ridicat în numerar suma de 245.000.000 lei vechi, iar în data de 10.05.2001, suma de 80.000.000 lei vechi. Suma rămasă neachitată către SC N SA este de 3.407.563.433 lei.

În drept, fapta a fost încadrată în conţinutul concret al infracţiunii de înşelăciune prev de art. 215 alin 1, 4 şi 5 Cod penal.

SC N SA  s-a constituit partea civilă în cauză cu suma de 3.907.496.427 lei vechi reprezentând contravaloarea mărfii livrate şi penalităţi prevăzute în contractul de vânzare - cumpărare. De asemenea partea civilă a solicitat instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei instanţa constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin 2 Cod penal întrucât nu suntem în prezenţa unei infracţiuni continuate, unitate legală de infracţiuni care presupune existenţa mai multor acte materiale comise la intervale de timp în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. În cauză, inculpatul a întocmit filele CEC  în aceeaşi zi aşa cum rezultă din probele administrate în cauză.

Ca urmare, instanţa va dispune schimbarea de încadrare juridică dată faptei prin actul de sesizare în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 41 alin 2 Cod penal

Văzând dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege care incriminează fapta, respectiv art. 215 alin 1, 4 şi 5 Cod penal, dar şi dispoziţiile art. 72 Cod penal, la individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, instanţa va ţine seama de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, persoana inculpatului aşa cum este conturată aceasta de actele dosarului, în vârstă de 53 de ani aflat la primul contact cu legea penală şi faţă de timpul scurs de la momentul săvârşirii faptei până în prezent, instanţa apreciază că se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal.

Acordând circumstanţelor atenuante efectele prevăzute de art. 76 alin. 2 Cod penal şi luând în considerare gravitatea faptei, modul şi mijloacele de săvârşire, consecinţele produse, persoana inculpatului, instanţa constată că un cuantum al pedepsei principale de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II a,  lit. b) Cod penal şi art. 64 lit. c) Cod penal respectiv dreptul de a fi asociat şi administrator la orice societate comercială, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale este de natură să răspundă scopului şi funcţiilor pedepsei astfel cum este acesta definit în art. 52 Cod penal, reţinând că scopul imediat al pedepsei, consecinţele acesteia faţă de inculpat, vor fi pe deplin realizate, pe de o parte faţă de faptul că aceasta a realizat consecinţele faptelor săvârşite, le-a regretat şi le-a asumat, iar pe de altă parte scopul mediat al pedepsei pentru acest gen de fapte necesită nu numai o intervenţie promptă a organelor statului, dar şi aplicarea unor sancţiuni care să asigure o prevenţie în materie.

În baza art. 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a) teza a II a,  lit. b) Cod penal şi art. 64 lit. c) Cod penal

Având în vedere că inculpatul a executat o parte din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală anulată în temeiul art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de inculpat în baza acestui mandat, respectiv din data de 06.01.2012-09.01.2012 şi din 22.03.2012 la zi.

Faţă de faptul că nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile care să fie în proprietatea inculpatului, instanţa va respinge cererea părţii civile de instituire a măsurii sechestrului asigurator

Dispune comunicarea dispoziţiilor sentinţei la ORC după rămânerea definitivă.

În baza art. 346 raportat la art. 14 Cod procedură penală, va obliga inculpatul să plătească părţii civile SC N suma de 340.756,34 lei cu titlu de despăgubiri şi va respinge restul pretenţiilor formulate ca neîntemeiate dată fiind natura delictuală a răspunderii civile.

În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE  LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite cererea de rejudecare după extrădare formulată de inculpatul NC (fiul lui şi ns. la data de ..în oraşul M.. jud P.. CNP …).

Anulează sentinţa penală nr. 69/S/29.03.2002 Tribunalul Braşov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1694/02.04.2003 CSJ şi toate formele de executare începute în baza acestei hotărâri. 

În baza art 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată infracţiunii prin actul de sesizare din art 215 alin 1, 4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal în art 215 alin 1, 4 şi 5 Cod penal.

În baza art 215 alin 1, 4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art 3201  Cod procedură penală, art 74 alin 2 Cod penal, art 76 alin 2 Cod penal, condamnă inculpatul NC pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a) teza a II a,  lit b) Cod penal şi art 64 lit c) Cod penal respectiv dreptul de a fi asociat şi administrator la orice societate comercială, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev de art 64 lit a) teza a II a,  lit b) Cod penal şi art 64 lit c) Cod penal

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada executată efectiv de inculpat în perioada 06.01.2012-09.01.2012 şi din 22.03.2012 la zi.

Constată că inculpatul este deţinut în prezent în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.100/2002 din 18.04.2003 emis în baza sentinţei penale nr. 69/S/29.03.2002 Tribunalul Braşov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1694/02.04.2003 CSJ

Dispune comunicarea dispoziţiilor sentinţei la ORC după rămânerea definitivă.

Respinge cererea părţii civile de instituire a măsurii sechestrului asigurator

În baza art 346 raportat la art 14 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească părţii civile SC N suma de 340.756,34 lei cu titlu de despăgubiri şi va respinge restul pretenţiilor formulate ca neîntemeiate dată fiind natura delictuală a răspunderii civile.

În baza art 191 alin 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen 10 zile de la comunicare.

 Pronunţată în şedinţă publică azi 24.05.2013

Domenii speta

Spete similare