Aplicare amenda civila

Prin decizia civilă nr. 117/15.02.2013, tribunalul a admis recursul declarat de  recurentul-reclamant DMG, în contradictoriu cu intimata-pârâtă  S.C. AS S.A..

A casat  sentinţa şi  a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi  instanţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată la Judecătoria RV la nr. 3344/292 din 27 septembrie 2012, reclamantul DMG a chemat în judecată pe pârâta SC AS SA  pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună amendarea judiciară a pârâtei pentru nerespectarea sentinţei civile nr. 285/07.02.2012 a Judecătoriei RV, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 80/06.06.2012 a Tribunalului T şi obligarea la despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare ; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii formulate reclamantul a arătat că, potrivit dispozitivului sentinţei civile nr. 285/07.02.2012 a Judecătoriei RV, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 80/06.06.2012 a Tribunalului T, pârâta a fost obligată să-şi respecte obligaţiile contractuale prevăzute de art. 7.5. şi 7.9. privind remedierea defecţiunilor apărute la reţeaua de canalizare încă din luna septembrie 2010, cu termen de soluţionare maxim 48 ore. Pentru că nu a respectat dispozitivului, reclamantul a notificat pe pârâtă prin două adrese din 29.04.2012 şi 20.09.2012. Susţine reclamantul că pârâta a facturat şi încasat timp de 2 ani un serviciu de canalizare neprestat, acesta fiind nevoit să vidanjeze apele uzate pe luna august 2012 şi septembrie 2012 în sumă totală de 160 lei, conform chitanţelor anexate. Pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 969 Cod civil, prin care convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi pentru ignorarea dispozitivului sentinţei civile nr. 285/07.02.2012 a Judecătoriei RV, reclamantul solicită amendarea judiciară de pârâtei şi obligarea la despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar cererea adresată la data de 20 septembrie 2012 directorului S.C. AS SA ( fila 3), chitanţele  cu care face dovada achitării către serviciul de canalizare vidanjarea apelor uzate pe luna august 2012 şi septembrie 2012 în sumă totală de 160 lei.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiilor art. 1082 -. 1084 Cod civil, art. 969 Cod civil, art. 1081 – 1083  şi următoarele.

La data de 31 octombrie 2012 pârâta a depus la dosar dovada recondiţionării racordului de canalizare la imobilul din str. Lt. D, nr. 24, judeţul T, RV, conform procesului verbal din data de 05.10.2012, anexat la dosar şi semnat de ambele părţi (f.10), solicitând a se lua act de stingerea litigiului intervenit între părţi.

La data de 01.11.2012, instanţa a dispus efectuarea unei adrese către reclamant pentru a-şi preciza poziţia cu privire la acţiunea formulată,respectiv dacă mai insistă în cererea sa de chemare în judecată.

La data de 07.11.2012, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că îşi menţine capătul din acţiune privind sancţionarea pârâtei de către instanţă cu amendă judiciară pentru nerespectarea hotărârii judecată.

Totodată, şi-a completat acţiunea cu capătul privind obligarea pârâtei la despăgubiri în sumă de 470 lei, reprezentând încasarea de către aceasta timp de 2 ani a unui serviciu neprestat.

La termenul de judecată din 16.11.2012, instanţa a calificat cererea reclamantului ca fiind o cerere completatoare şi a dispus citarea acestuia cu menţiunea de a timbra cu 6 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar.

La termenul din 22.11.2012,instanţa constatând că reclamantul nu şi-a timbrat capătul privind pretenţiile, a invocat din oficiu excepţia netimbrării pe care a admis-o şi a rămas în pronunţare pe capătul privind sancţionarea pârâtei cu amendă judiciară,pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti nr. 285/07.02.2012 pronunţată de Judecătoria RV, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 80/06.06.2012 a Tribunalului T, aşa cum a pretins reclamantul.

După ce instanţa s-a dezinvestit prin pronunţarea la data de 22.11.2012 a sentinţei civile nr. 2879/22.11.2012, reclamantul a depus la data de 23.11.2012 dovada achitării taxei de timbru în sumă de 6 lei şi timbru judiciar de 3 lei, precum şi încă un exemplar de pe cererea completatoare, înscrisuri pe care instanţa nu le-a avut în vedere, fiind depuse după pronunţarea sentinţei civile.

Analizând cererea de chemare în judecată a reclamantului, aşa cum a fost completată, instanţa a respins capătul de cerere privind sancţionarea cu amendă judiciară a pârâtului pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti,ca nefondat, pentru următorul considerent :

Amenda judiciară, prevăzută de art. 1081 Cod procedură civilă, se referă la amendarea judiciară a părţilor care acţionează cu rea - credinţă în timpul procesului, privind exercitarea drepturilor procesuale, respectiv formularea de orice cereri de probatorii,de amânare, de anulare a unui act de procedură, cereri de asistenţă judiciară.

Amenda judiciară are ca una dintre trăsăturile sale fundamentale aceea că ea se aplică pentru săvârşirea unor abateri în cursul judecăţii şi constituie o sancţiune procedurală autonomă şi particulară,prin conţinutul şi efectele sale, faţă de toate celelalte sancţiuni de drept procesual civil.

Faţă de aceste dispoziţii exprese, sancţiunea amenzii judiciare nu poate fi aplicată pentru că o parte nu respectă o obligaţie stabilită printr-o hotărâre judecătorească,aşa cum este cazul în speţă.

Reclamantul are însă deschisă calea executării silite a hotărârii judecătoreşti, situaţie în care poate să uzeze de dispoziţiile art. 1083 Cod procedură civilă, dacă se va pricinui amânarea cu intenţie sau din culpă executarea silită, prin una dintre faptele prevăzute de art. 1081 sau 1082 Cod procedură civilă.

Referitor la capătul privind despăgubirile în sumă de 470 lei, instanţa , aşa cum s-a arătat, l-a anulat ca netimbrat,conform art. 20 (3) din Legea nr.146/1997, întrucât a admis excepţia netimbrării.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs recurentul DMG, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:

În mod greşit prim instanţă a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, întrucât recurentul reclamant a timbrat cererea la data de 22 noiembrie 2012, depunând la dosar chitanţa cu ştampila oficiului poştal.

Totodată, în mod greşit prima instanţă a apreciat că dispoziţiile art. 108^3 C.p.c., nu sunt aplicabile deoarece intimatul , cu intenţie, timp de 6 luni, a amânat punerea în executare a sentinţei civile 285/2012, deşi a fost notificat de două ori,  producându-i cheltuieli suplimentare, fiind nevoit să plătească c/v unui serviciu de care nu a beneficiat.

În acest sens, art. 108^3 .C.p.c., pune la dispoziţia părţii interesate un mijloc să solicite instanţei daune pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti.

A solicitat casarea hotărârii pronunţate şi pe fond, admiterea acţiunii prin care a solicitat aplicarea unei amenzi civile pârâtei SC ASRV.

În drept, şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 ind. 1 , C.p.c., art. 108^1-109^3 C.p.c., art. 1270 Cod civil.

Faţă de recursul declarat, intimata SC AS SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs a arătat că, este neîntemeiat, întrucât comunicarea dovezii de achitare a taxei de timbru la data de 23.11.2012, s-a făcut după pronunţarea instanţei pe această excepţie.

Cum potrivit art. 20 din Legea 146/1997, depunerea dovezii de achitare a taxei de timbru este prioritară, în mod corect prima instanţă a anulat cererea .

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, a arătat că este, de asemenea, neîntemeiat, întrucât în urma notificării din 24.06 .2012, angajaţii intimatei s-au deplasat la domiciliul reclamantului, au remediat avaria, conform procesului verbal din 5.10.2012, semnat şi de către recurent.

A mai arătat şi faptul că, potrivit art. 43 alin. 1 din Legea 31/1990, sucursalele nu au personalitate juridică, astfel încât, intimata, nu are calitate procesuală pasivă.

Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, instanţa de recurs apreciază că este întemeiat.

Aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul de fond al cauzei, faţă de cererea modificatoare formulată de către reclamant, instanţa, la termenul de judecată din 16 noiembrie 2012, a dispus citarea reclamantului, care nu a fost prezent, pentru următorul termen de judecată, fixat la 22 noiembrie 2012, cu menţiunea completării taxei de timbru cu suma de 6 lei şi achitarea unui timbru judiciar în sumă de 3 lei.

Citaţia a fost primită de reclamant, la data de 20.11.2012, cu doar o zi liberă înaintea termenului de judecată iar reclamantul, în ziua de 22 noiembrie, data judecării cauzei, a expediat prin poştă, taxa de timbru aferentă soluţionării cererii modificatoare.

Taxa de timbru şi timbru judiciar au ajuns la dosarul cauzei după lăsarea cauzei în pronunţare.

Instanţa de recurs , faţă de cele mai sus arătate ,apreciază că, prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 89 alin. 1 C.p.c., potrivit cărora, sub sancţiunea nulităţii, citaţia se comunică părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. Reclamantului i-a fost lăsată la dispoziţie numai o zi pentru a-şi îndeplini această nouă obligaţie procesuală stabilită de către instanţă, aceasta cu atât mai mult, cu cât, la termenul de judecată anterior nu fusese prezent şi nu cunoştea obligaţia procesuală impusă.

Ca urmare, comunicarea actului de procedură din data de 20 noiembrie este lovită de nulitate, nulitate care nu poate fi acoperită, părţii fiindu-i cauzată o vătămare procesuală ce nu poate fi remediată .

Faţă de aceste considerente, recursul a fost admis, sentinţa recurată casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Domenii speta

Spete similare