Condiţii de admisibilitate

Asupra cererii de revizuire, constată:

Prin decizia nr. 336/05.04.2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a admis recursul declarat de recurentul Municipiul Sibiu prin Primar  împotriva sentinţei civile nr. 6521/2011a Judecătoriei Sibiu pe care o modifică în tot în sensul că respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul C. M. împotriva pârâţilor MUNICIPIUL SIBIU prin PRIMAR şi G. M.

Pentru a hotărî astfel instanţa reţine următoarele:

Motivul de recurs care duce la admiterea recursului şi la modificarea în totalitate a sentinţei atacate este lipsa identificării topografice a terenului ca fiind cel înscris în titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr.187/1945 de care se prevalează reclamantul pentru antecesorul său, G..

Expertiza topografică efectuată de expertul M. V. din dispoziţia instanţei de fond identifică terenul din punct de vedere administrativ şi al coordonatelor de CF, dar nu verifică concordanţa acestuia cu cel ce a făcut obiectul legilor de împroprietărire din 1945. Titlurile de proprietate emise cu această ocazie fac referire la un număr de lot, fără însă ca aceste date să se regăsească în schiţe sau hărţi care să permită verificarea acestora. Ca urmare, în cauză, reclamantul nu poate dovedi existenţa identităţii între terenul pe care îl foloseşte, proprietatea statului român, şi terenul cu care a fost împroprietărit G. în anul 1945.

Din acest punct de vedere instanţa de fond a aplicat greşit legea, atunci când a admis acţiunea considerând-o dovedită prin expertiza care nu consfinţeşte identitatea dintre terenul indicat de reclamant şi cel din titlul de proprietate, ci doar identifică terenul folosit de reclamant.

În al doilea rând, pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, succesorii fostului proprietar, chiar şi cu titlu particular, aveau dreptul să urmeze calea legilor speciale de reconstituire, legi care prevedeau termene şi proceduri speciale pentru aceste demersuri, termene şi proceduri care nu au fost urmate de reclamant.

Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod proc. civ. s-a  admis recursul şi s-a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamant în integralitatea sa, cererile subsecvente celei de constatare a împroprietăririi fiind neîntemeiate urmare a respingerii capătului de cerere principal.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul C. M. a formulat cerere de revizuire în termen, motivată, solicitând admiterea cererii, întrucât dispozitivul deciziei recurate  nu poate fi pus în aplicare în contextul existenţei puterii de lucru judecat pentru o parte a sentinţei Judecătoriei Sibiu prin nerecurarea acesteia iar instanţa de control nu a fost învestită a se pronunţa asupra raporturilor juridice dintre persoanele fizice fapt pentru care s-a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut.

În drept se invocă disp. art. 322 pct. 1 C.p.c.

Examinând decizia contestată – instanţa reţine următoarele:

Prin decizia a cărei  revizuire se solicită  a fost admis recursul declarat de MUNICIPIUL SIBIU prin PRIMAR, modificată în tot sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul C. M.

În atare situaţie, instanţa constată că motivul invocat de revizuient în sensul disp. art. 322 pct.1 C. p. civ., nu poate fi reţinut pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile legale pe care îşi întemeiază revizuentul prezenta cale de atac extraordinară  prevăd: ? dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot duce la îndeplinire?.

Din economia textului de lege prezentat, raportat la dispozitivul deciziei contestate  rezultă că prin respingerea în tot a acţiunii revizuientului, dispoziţiile legale indicate nu-şi găsesc aplicabilitatea, iar susţinerea acestuia în sensul că instanţa de control s-a pronunţat asupra  a ceea ce nu s-a cerut de asemenea este lipsită de suport legal, fiind totodată străină prezentei cauze dat fiind faptul că, în considerentele deciziei, instanţa reţine: … „acţiunea formulată de reclamant va fi respinsă în integralitatea ei, cererile subsecvente celei de constatare a împroprietăririi fiind neîntemeiate urmare a respingerii capătului de cerere principal”.

Pentru considerentele expuse, constatând că disp. art. 322 pct.1 C. p. civ., nu sunt incidente cazului de speţă, în condiţiile art. 326 (1) C. p. civ., prezenta cerere, astfel cum a fost formulată, va fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare