Vătămare corporală din culpă. Reducerea cuantumului daunelor morale raportat la propor?ionalitatea cu prejudiciul de agrement suferit de victimă

Decizie 102 din 27.08.2012


Constată că prin sentinţa penală nr. 356 pronunţată de Judecătoria Sibiu la data de 29 mai 2012, în baza art. 184 al. 1 şi 3 C.p., cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C M  pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 81 al. 1 C.p. s-a dispus  suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani  şi 3 luni închisoare, termen de încercare stabilit conform art. 82 al. 1 C.p.

În baza art. 359 al.1 C.p.p. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. şi art. 84 C.p. a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II şi b C.p.:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie implicând autorităţile de stat.

În baza art. 71 al. 5 C.p.p. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14 şi art. 346 al. 1 C.p.p. raportat la art. 998 – art. 999 C.civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B L G şi a fost obligat  inculpatul  în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5054.60 lei , cu titlu de  daune materiale şi suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale.

 În baza art. 14 şi art. 346 al.1 raportat la art. 313 din Legea nr. 85/2006 a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi a fost obligat inculpatul  în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata  sumei de 220  lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate.

S-a constatat că S.C. E R A R S.A. are calitate de asigurator.

În baza art. 191 al. 3 C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:

 La data de 25.12.2010, în jurul orele 0405,  agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Sibiu - Biroul Rutier, au fost sesizaţi despre faptul că,  pe strada B-dul Corneliu Coposu din municipiului Sibiu, s-a produs un eveniment rutier, soldat cu vătămarea corporală a unei persoane.

În urma cercetărilor efectuate, lucrătorii de Poliţie au stabilit că, la data de 25.12.2010, în jurul orelor 0400, inculpatul C M, conducea autoturismul marca Dacia Logan,  inscripţionat „Taxi 953”, pe strada B-dul Corneliu Coposu, banda I-a,  din direcţia străzii Constituţiei către strada Piaţa Unirii din municipiul Sibiu.

Inculpatul C M, ajungând la trecerea de pietoni amplasată în dreptul Teatrului Naţional "Radu Stanca”, a ignorat, pe de o parte  indicatoarele rutiere de avertizare „trecere de pietoni”, amplasate în mod corespunzător şi vizibile în zonă, pe de altă parte semaforul, care funcţiona intermitent pe culoarea galben, şi în ultimul rând prezenţa părţii vătămate B L G pe trecerea de pietoni, care se angajase regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal din partea stânga spre partea dreapta - faţă de direcţia de deplasare a autoturismului marca Dacia Logan condus de inculpat, accidentându-l.

Impactul dintre autoturismul condus de inculpatul C M şi partea vătămată B L G  s-a  produs pe marcajul pietonal, pe sensul de mers al autoturismului. Partea vătămată, după ce a reuşit să treacă mai mult de jumătate a părţii carosabile, a fost lovită cu partea din faţă a maşinii, fiind proiectată pe capota, parbrizul maşinii şi apoi pe carosabil.

Imediat după evenimentul rutier, lucrătorii poliţiei rutiere l-au testat cu aparatul etilotest  tip „Drager”, pe inculpatul  C M, rezultatul fiind negativ, apoi i-a fost recoltată o singură probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 0,00 g/l alcool pur în sânge.

În urma accidentului rutier partea vătămată B L G  a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Concluziile medico-legale consemnate în certificatul medico-legal nr. I/b/92 din 30.12.2010 atestă că, partea vătămată B L G prezintă leziuni traumatice, care s-au produs la data de 25.12.2010,  în condiţiile unui accident rutier, leziuni ce au necesitat 20-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii.

Ulterior, partea vătămată B L G a solicitat o completare a certificatului medico-legal pentru a se stabili dacă există legătură de cauzalitate între diagnosticul stabilit prin biletul de ieşire din Spital - Secţia Ortopedie şi accidentul de circulaţie, precum şi dacă această perioadă influenţează numărul de îngrijiri medicale.

În urma reexaminării părţii vătămate, s-a concluzionat că leziunile suferite la data de 25.12.2010 în condi?iile accidentului rutier descris mai sus, au necesitat în timp, intervenţie chirurgicală, tratamente medicamentoase şi kinetoterapie, astfel că s-a prelungit durata îngrijirilor medicale necesare vindecării acestora, la un total de 50-55 zile îngrijiri medicale.

Lucrătorii de poliţie au efectuat cercetarea locului faptei în prezenţa inculpatului C M, acesta luând la cunoştinţă de conţinutul procesului verbal încheiat şi de faptul că la faţa locului s-a identificat o urmă de frânare pe marcajul de trecere pentru pietoni, de pe banda I-a a sensului de mers a autoturismului Dacia Logan, către strada Piaţa Unirii.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză a  rezultat culpa exclusivă a inculpatului C M în producerea accidentului rutier – care a condus imprudent şi nu a redus viteza la apariţia indicatorului de trecere pentru pietoni.

Din analiza fazelor de dinamică a accidentului  a rezultat că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă şi-ar fi  focalizat atenţia pe poţiunea de drum pe care urma să o străbată şi acorda din timp prioritate de trecere părţii vătămate aflate pe trecerea de pietoni.

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond a fost  dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de schiţa şi planşa fotografică, întocmite de organele de poliţie la 25.12.2010, în care este prezentat şi descris locul în care s-a produs evenimentul rutier; din cuprinsul actelor rezultă că autoturismul marca Dacia Logan, condus de inculpatul C M pe strada B-dul Corneliu Coposu din municipiul Sibiu, nu a acordat prioritate de trecere părţii vătămate B L G, care traversa regulamentar strada  B-dul Corneliu Coposu pe marcajul pietonal dinspre partea stânga către dreapta faţă de direcţia de deplasare a maşinii conduse de învinuit, accidentând-o; rezultatul testului etilotest de tip „Drager” al conducătorului auto C M din data de 25.12.2010, indicând 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat ; procesul verbal de prelevare a probelor biologice de sânge al conducătorului auto CM buletinul de examinare clinică al conducătorului auto C M , buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. IX/a/1708/2010, întocmit de Serviciului de Medicină Legală Sibiu din care rezultă că la ora 0525, inculpatul C M avea o îmbibaţie alcoolică de 0,00 g/l alcool pur în sânge  ; adresă de constituire de parte civilă a Spitalului Clinic Judeţean Sibiu ; declaraţia părţii vătămate şi civile B L G , din care rezultă că la data de 25.12.2010, a fost accidentată de autoturismul marca Dacia Logan, condus de inculpatul C M , în timp ce traversa strada B-dul Corneliu Coposu din municipiul Sibiu, pe marcajul pietonal, că formulează plângere penală împotriva inculpatului C M pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă ; biletul de trimitere la spital ; certificatul medico-legal şi raportul de constatare medico-legală, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu care atestă că partea vătămată Burtea Lucian Gabriel de 25 ani, prezintă multiplele leziuni s-au putut produce la data de 25.12.2010, în condiţiile unui accident rutier şi necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicaţii ; declaraţia martorilor,  care arată că la data de 25.12.2010, inculpatul C M în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan  pe strada B-dul Corneliu Coposu, din direcţia străzii Constituţiei către strada Piaţa Unirii la trecerea de pietoni din dreptul Teatrului Naţional "Radu Stanca" nu a acordat prioritate de trecere părţii vătămate B L G, care traversa strada B-dul Corneliu Coposu pe marcajul pietonal din partea stânga către partea dreaptă, faţă de direcţia de mers a autoturismului condus de inculpat accidentând-o  ; poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA ;  declaraţiile date de inculpat prin care acesta recunoaşte fapta comisă, declaraţii ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză; inculpatul a declarat că nu contestă raportul de constatare medico-legal efectuat în cauză ; proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, a inculpatului şi declaraţia inculpatului din cadrul cercetării judecătoreşti  în care î?i  recunoaşte fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În drept fapta inculpatului –  de a cauza un accident rutier la data de 25.12.2010, în jurul orei 0400, prin încălcarea regulilor de circulaţie, în urma căruia partea vătămată  a suferit  leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, faptă  prevăzută şi pedepsită de art. 184 alin. 1 şi alin. 3 Codul penal.

Culpa inculpatului  – în calitate de conducător auto a constat în faptul că nu a respectat dispoziţiile  art. 48 din O.U.G  nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice conform căruia: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză si să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă”.

Obligaţia impusă de dispoziţiile  art. 48 din OUG nr. 195/2002 este una de rezultat,  astfel că, motivele invocate de inculpat în apărare  nu sunt de natură a înlătura vinovăţia sa, sub forma culpei şi implicit răspunderea penală, câtă vreme se constată că, la baza producerii accidentului de circulaţie s-a situat conduita sa, nerespectarea normelor legale menite a determina siguranţa pe drumurile  publice.

Infracţiunea de vătămare corporală din culpă presupune sub aspect subiectiv că, inculpatul putea şi trebuia să prevadă rezultatul faptei sale, reuşind astfel să evite accidentul de circulaţie.

 De asemenea inculpatul a încălcat şi dispoziţiile  art. 135 alin. 1, litera h, din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, conform căruia: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere: pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori ....., atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului”.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce i s-au  aplicat inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.p. şi anume: dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pedeapsa pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.1, 3 C.p. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, şi  faptul că  acesta a  încălcat mai multe prevederi legale privind circulaţia pe drumurile publice şi a  provocând accidentul de circulaţie din culpă sa exclusivă  în urma căruia partea civilă B L G a sufert leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale.  Inculpatul nu are antecedente penale , a recunoscut comiterea faptelor atât în cursul urmăririi penale cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti.

Aşadar în raport de împrejurările săvârşirii faptei şi de datele favorabile care caracterizează pe inculpat, au existat suficiente temeiuri pentru a concluziona că realizarea scopului pedepsei aşa cum este definit de art. 52 Cp, e posibil şi prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

 De asemenea în cauză au fost reţinute şi dispoziţiile art. 320 ind. 1 C.p.p. întrucât inculpatul a declarat personal că recunoaşte săvârşirea  faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

Astfel, instanţa i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de  art. 184 al. 1 şi 3 C.p. cu aplicarea art.  320 ind. 1  alin. 7 C.p.p.  a cărei executare o va suspenda condiţionat pe o durată de 2 ani şi 3 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 1 C.p.

  S-a făcut aplicarea art. 71 si 64 lit. a teza a-II-a şi b C.p.:

- dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie implicând autorităţile de stat.

În ceea ce priveşte  pedeapsa accesorie, deşi art. 71 al. 2 C.p. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a şi c C.p., în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii , în momentul în care hotărârea de condamnare  a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, instanţa va avea în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii . Potrivit acestei decizii , obligatorie conform art. 4142 al. 3 C.p.p., dispoziţiile art. 71 C.p. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de  art. 64 lit. a – c C.p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanţei de judecată , în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 al.3 Cp.. recursul în interesul legii pronunţat de instanţa supremă în materie este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză , instanţa s-a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului au dus la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală , prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a şi lit. b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat – activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică , încrederea publică sau exerciţiul autorităţii - , motiv pentru care  exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei . Faţă de aceste dispoziţii şi analizând circumstanţele concrete ale prezentei cauze , instanţa a apreciat că în speţă nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispoziţiile art. 64 lit. a teza I din Codul penal. 

În baza art. 71 al. 5 C.p.p. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C.p.p., instanţa a atras  atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.p., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

 Instanţa a reţinut în cauză calitatea de parte responsabilă civilmente a  SC A  T  SRL  întrucât ne găsim în prezenţa unor prepuşi ocazionali.  Astfel, între  inculpat şi aceasta  din urmă  a apărut un raport de prepuşenie  ocazional între prieteni constând în faptul că administratorul  societăţii a  SC A  T SRL a făcut un serviciu în interesul inculpatului a cărui îndeplinire a implicat o subordonare .

Sub aspectul laturii civile instanţa a reţinut că partea vătămată B L G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5054,60 lei daune materiale şi 35.000 lei daune morale.

Ţinând cont de numărul leziunilor cauzate părţii civile B L G, de localizarea acestora şi de durata zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, de instanţa a apreciat că suma de 35.000 lei reprezentând daune morale  constituie o reparaţie echitabilă a acesteia.

În ce priveşte daunele materiale invocate de partea civilă B L G, instanţa a constatat dovedită producerea unui prejudiciu material în sumă de 5054,60 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuieli de  medicale cheltuieli ce rezultă  chitanţe şi bonuri, facturi  filele 54-62  precum  şi din declaraţiile martorilor.

Astfel în baza art. 14 şi art. 346 al.1 C.p.p. raportat la art. 998 – art. 999 C.civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a obligat  inculpatul  în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5054.60 lei , cu titlu de  daune materiale şi suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale  .

Partea vătămată Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 220 lei  reprezentând cheltuieli ocazionate cu tratarea părţii vătămate B L G.

Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, iar sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Astfel  în baza art. 14 şi art. 346 al. 1 raportat la art. 313 din Legea nr. 85/2006 s-a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi a fost obligat inculpatul  în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata  sumei de 220 lei  reprezentând cheltuieli ocazionate cu tratarea părţii vătămate B L G.

 Instanţa a  constatat că S.C. E R A R S.A. are calitate de asigurator întrucât la data producerii accidentului – 25.12.2010 – autoturismul marca Dacia Logan condus de inculpat, era asigurat de S.C  E  R  A – R  S.A, conform poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA.

În baza art. 191 al. 3 C.p.p.  inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul, partea responsabilă civilmente S.C. AT şi asigurătorul S.C. E A-R  S.A.

În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi a cuantumului daunelor morale.

De asemenea a solicitat a fi exonerată de răspundere civilă S.C. A T, întrucât, susţine inculpatul, a folosit maşina cu titlu de împrumut şi nu în baza unui contract de mandat.

S.C. A T  în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în mod greşit prima instanţă a constatat calitatea acesteia de parte responsabilă civilmente, fiind vorba, în fapt de un împrumut de folosinţă.

Asigurătorul nu a motivat în scris recursul declarat, motivele fiind însă susţinute oral, de apărătorul ales, aşa cum au fost consemnate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul a constatat că acestea sunt fondate sub aspectul soluţionării de către judecător a laturii civile, pentru următoarele considerente :

Din întreg probatoriul administrat în cursul procesului penal a rezultat fără dubiu culpa conducătorului auto C M în producerea accidentului de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a părţii civile B L G, aceasta din urmă suferind leziuni care au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Este de netăgăduit că prin fapta ilicită a conducătorului auto s-a cauzat atât un prejudiciu material, dar şi unul moral părţii civile, prejudiciu moral constând în traumele morale suferite de aceasta, în atingerea adusă drepturilor acesteia de a se bucura de o viaţă normală, fără privaţiuni.

Este sarcina instanţei de a cuantifica aceste daune morale suferite de partea vătămată, raportat la toate suferinţele produse acesteia prin fapta inculpatului, respectiv imposibilitatea ca în perioada tratamentului medical aceasta să aibă o viaţă normală, durerile fizice şi psihice pricinuite,modul în care a fost afectată viaţa familială, socială şi profesională a acesteia.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere  şi faptul că daunele morale acordate trebuie să fie proporţionale cu prejudiciul de agrement suferit de victimă, să nu se transforme în adevărate „amenzi civile”, sursă de îmbogăţire a uneia din părţi în detrimentul celeilalte.

Aşa fiind, instanţa a apreciat reparaţia echitabilă din punct de vedere moral la suma de 15.000 lei, sens în care au fost diminuate daunele morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente de la 35.000 lei la 15.000 lei.

Celelalte motive invocate în recursurile declarate au fost apreciate de tribunal ca  nefondate.

Astfel, sub aspectul laturii penale, instanţa a constatat în mod just vinovăţia (sub forma culpei) inculpatului, pedeapsa aplicată fiind corect dozată potrivit criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.

Tot în mod întemeiat a stabilit instanţa calitatea de parte responsabilă civilmente a S.C. A T  SRL (calitate rezultată din raportul de prepuşenie ocazional existent în cauză) şi de asemenea, în mod legal a constatat calitatea de asigurător în cauză a S.C. E R A-R S.A.

Având în vedere că recursurile inculpatului, asigurătorului şi părţii responsabile civilmente au fost admise, pe cale de consecinţă a fost respinsă cererea părţii vătămate-intimate de obligare a recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare în recurs.

Faţă de toate cele anterior expuse, au fost admise ca fiind fondate recursurile declarate de asigurătoarea S.C. E A-R S.A., partea responsabilă civilmente  S.C. A T  SRL Sibiu şi inculpatul C M împotriva sentinţei penale nr. 356/29.05.2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care a casat-o sub aspectul laturii civile şi rejudecând:

A fost diminuat  cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente de la 35.000 lei la 15.000 lei.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.