Suspendarea contractului individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului; condiţii de formă ale deciziei de suspendare

Prin contestaţia formulată la data de 11.12.2012, contestatoarea TĂNASIE ELENA, a chemat în judecată pe intimata CN Poşta Română SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea decizie nr.4610/26.11.2012 emisă de intimată , repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei nr.4610/26.11.2012 , obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate ,majorate şi reactualizate de care ar fi trebuit să beneficieze, obligarea intimatei la plata de despăgubiri materiale reprezentând prejudiciul de imagine suferit şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că prin decizia nr.4610/26.11.2012, intimata a dispus suspendarea contractului său individual de muncă, ca urmare a formulării unei plângeri penale în ce o priveşte pe contestatoare.

Apreciază că decizia este lovită de nulitate absolută, trebuind să conţină în mod obligatoriu menţiuni cu privire la instanţa competentă, temeiul de drept al emiterii deciziei ,data la care aceasta produce efecte.

În drept, apreciază că sunt incidente disp. art.252 din Codul muncii, care nu au fost respectate de intimată la emiterea deciziei.

A depus la dosarul cauzei copia deciziei nr.4610/26.11.2012.

La data de 30.01.2013 ,intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, arătând că decizia a fost emisă în temeiul disp. art.52 alin.1 lit.b Teza 1 din Codul muncii . A formulat o plângere penală în ce o priveşte pe contestatoare, reţinând că aceasta se face vinovată de săvârşirea unor fapte ce ar putea constitui infracţiuni.

A apreciat că decizia de suspendare nu este supusă rigorilor de formă instituite de dispoziţiile art.252 din Codul muncii, care sunt referitoare strict la situaţia aplicării unei sancţiuni disciplinare, astfel că decizia de suspendare contestată este legală atât în ce priveşte forma cât şi conţinutul.

În drept , a invocat dispoz. art. 52 ,art.248, art.251 ,art.252 din Codul muncii.

A depus în susţinere, copia adresei nr. 101/9970/21.09.2012  şi copia plângerii penale adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova .

Prin sentinţa nr. 2113/28.02.2013 instanţa a respins contestaţia pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.4610/26.11.2012, intimata CN Poşta Română SA a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei în temeiul dispoziţiilor art.52 din Codul muncii.

Pentru a dispune astfel, intimata a reţinut că  salariata sa a săvârşit, în legătură cu funcţia sa , fapte  care întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni şi care sunt incompatibile cu funcţia îndeplinită în cadrul companiei.

Astfel, la data de 07.09.2012, intimata CN Poşta Română SA  a formulat plângerea penală nr.101.4/1371/06.09.2012  pe numele mai multor salariaţi printre care şi contestatoarea, care a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova sub numărul 10312/P/2012. Ulterior, plângerea penală a fost trimisă  de Parchet către IPJ Dolj, pentru cercetări.

Faţă de dipoziţiile art 52 alin.1 lit.b din Codul muncii care instituie opţiunea angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă al salariatului său pe numele căruia a formulat o plângere penală , decizia de suspendare emisă de intimată este apreciată ca fiind legală.

Criticile contestatoarei ce vizează eventuale vicii de formă ale deciziei nu sunt fondate. Aprecierile contestatoarei sunt relative la dispoziţiile din Codul muncii ce prevăd ,sub sancţiunea nulităţii , condiţiile de formă ale unei decizii de sancţionare disciplinare.

Dacă legiuitorul ar fi supus şi decizia de suspendare a contractului de muncă din iniţiativa angajatorului(art.52 alin.1 lit.b din codul muncii) aceloraşi condiţii de formă ca şi decizia de sancţionare disciplinară, ar fi prevăzut expres acest aspect, întrucât nerespectarea condiţiilor de formă prevăzute de dispoziţiile art.252 din Codul muncii este sancţionată cu nulitatea absolută, or , sancţiunea  nulităţii este prevăzută expres de lege  ca şi situaţiile sau cazurile cărora li se aplică.

Menţiunile din decizia de suspendare nr 4610/26.11.2012 sunt suficiente ,aceasta conţinând temeiul de drept al suspendării şi data la care aceasta începe să producă efecte.

Excepţia nulităţii absolute a deciziei invocată de contestatoare este nefondată, în situaţia de faţă nefiind aplicabile dispoziţiile art.252 din Codul muncii.

Astfel, instanţa apreciază că intimata şi-a exercitat opţiunea şi prerogativa instituită de dispoziţiile art.52 alin.1 lit.b din Codul muncii în mod legal, astfel că şi decizia emisă în aplicarea acestei prerogative este legală.

În consecinţă, contestaţia formulată împotriva deciziei de suspendare nr. 4610/26.11.2012 emisă de intimată urmează a fi respinsă ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare