Cerere de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Condiţia de admisibilitate a revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă

Decizie 3436 din 25.06.2013


Asupra cererii de revizuire de faţă:

Constată că la data de 13.08.2012 Prefectul Judeţului C a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Comunei M solicitând obligarea pârâtului la îndepărtarea de pe sediul Primăriei Comunei M a inscripţiei „KOZSEGHAZA”.

Acţiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr. 2116/119/2012 a Tribunalului Covasna.

În acest dosar instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 3047/14.11.2012 a Tribunalului Covasna.

Prin această hotărâre instanţa de fond a dispus următoarele:

S-a respins cererea formulată de reclamantul Prefectul jud. C, în contradictoriu cu pârâtul Primarul com. M, având ca obiect obligarea acestuia la îndepărtarea de pe sediul Primăriei com. M a inscripţiei ,,Kozseghaza”.

Reclamantul a fost obligat la plata către pârât a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Prefectul Judeţului C  solicitând admiterea recursului şi admiterea acţiunii formulate de acesta în dosarul de fond.

Recursul declarat în cauză a format obiectul dosarului nr. 2116/119/2012 a Curţii de Apel Braşov.

În acest dosar de recurs instanţa a decis următoarele:

S-a admis recursul declarat de recurentul Prefectul judeţului C  împotriva sentinţei civile nr. 3047/14 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Covasna – secţia civilă, în dosarul nr. 2116/119/2012.

S-a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că:

S-a admis acţiunea formulată de reclamantul Prefectul judeţului C în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei M.

Pârâtul a fost obligat să îndepărteze de pe sediul Primăriei Comunei M inscripţia „KOZSEGHAZA”. 

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

Reclamantul a solicitat Primarului com. M să dispună înlăturarea inscripţiei ,,Kozseghaza” de pe sediul Primăriei com. M.

Din probatoriul administrat rezultă că pe lângă plăcuţele bilingve, pe faţada clădirii şi pe toată lungimea acesteia, în partea superioară, există inscripţia realizată din elemente de zidărie: ,,PRIMĂRIA KOZSEGHAZA MOACŞA MAKSA”.

Instanţa a apreciat că această inscripţionare nu are la bază vreun text legal. Contrar reţinerilor instanţei de fond, prev. art. 10 pct. 2 lit.d şi g din Carta europeană a limbilor minoritare nu reglementează acest aspect ci fac referire la publicarea de către autorităţile locale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare precum şi la folosirea, dacă este cazul, alături de denumirea în limba (limbile) oficială (oficiale), a formelor tradiţionale şi corecte ale toponomiei în limbile regionale sau minoritare, fără însă să reglementeze dreptul minorităţilor de a inscripţiona pe sediul autorităţilor publice alte menţiuni în afara celor reglementate expres de lege.

Raţionamentul instanţei de fond fundamentat pe inexistenţa unei prohibiţii exprese a altor inscripţii în afara celor reglementate de lege nu este corect. Autonomia locală trebuie exercitată în limitele prevăzute de lege iar pe de altă parte, urmând raţionamentul instanţei de fond ar însemna că ar fi permisă orice fel de inscripţie pe sediul autorităţilor publice cât timp nu există o prevedere care să interzică respectiva inscripţie. O astfel de interpretare nu poate fi primită. faţă de caracterul public al instituţiei în cauză, existenţa unor restricţii cu privire la inscripţionări., însemne sau alte asemenea elemente este justificată.

Dispoziţiile legale reglementează în mod amănunţit condiţiile în care trebuie făcute inscripţiile bilingve .

Astfel, potrivit art. 76 alin. 4 din Legea 215/2001 ,,autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, în condiţiile prevăzute la alin. (2)”, iar conform art. 12 din HG 1206/2001 ,,inscripţionarea în limba maternă a denumirii instituţiilor publice de sub autoritatea consiliilor locale sau judeţene se face printr-o tăbliţă similară ca dimensiune, caracter, mărime a literelor şi culori cu cea inscripţionată în limba română. Tăbliţa se va amplasa sub tăbliţa care conţine denumirea oficială în limba română.”

Prin urmare, instanţa de recurs a apreciat că indiferent de traducerea exactă a textului în discuţie, faţă de natura şi poziţionarea acesteia, o astfel de inscripţie nu este permisă motiv pentru care în baza art. 312 C. pr. civ. Curtea a admis recursul şi a modificat în tot hotărârea în sensul admiterii acţiunii.

Împotriva acestei decizii de recurs, a formulat Revizuire la data de 27.02.2013 Primarul Comunei M – dl. B L criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat admiterea cererii de revizuire pentru motivele prezentate la 4.06.2013 (fila 6 dosar prezent).

În motivarea cererii de revizuire se aduc următoarele argumente de nelegalitate a Deciziei nr. 656/R/12.02.2013 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în dosarul nr. 2116/119/2012:

În fapt instanţa de recurs a admis recursul Instituţiei Prefectului Judeţului C pentru un motiv care nu a făcut obiectul acţiunii.

Astfel, Prefectul nu a contestat poziţionarea inscripţionărilor în limba română şi maghiară, în sensul că denumirea în limba română ar trebui să se situeze deasupra celei în limba maghiară.

Revizuientul mai arată că pur şi simplu s-a afirmat că denumirea în limba română lipseşte în totalitate. S-a demonstrat că acest lucru nu este adevărat, şi dimpotrivă denumirea în limba română este prioritară, fiind aşezată înaintea celei în limba maghiară. Ca urmare, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut. Motivul acţiunii a fost acela că traducerea în limba maghiară a cuvântului „primărie” nu este corectă şi nicidecum că poziţionarea inscripţionării nu ar fi corectă şi legală.

În drept cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.

Faţă de cererea de revizuire formulată în cauză, intimatul Prefectul judeţului C a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca nelegală şi neîntemeiată pentru argumentele expuse pe larg la filele 10, 11 şi 12 dosar prezent.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, decizia civilă atacată cu revizuire nr. 656/R/12.02.2013 a Curţii de Apel Braşov prin prisma  criticilor de recurs, a dispoziţiilor legale aplicabile, faţă de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă şi raportat la obiectul acţiunii principale, la recursul declarat de reclamant, constată că cererea de revizuire este neîntemeiată şi nelegală pentru următoarele considerente:

Temeiul de drept al cererii de revizuire îl reprezintă dispoziţiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă .

Faţă de acest de lege, rezultă că cererea de revizuire se admite atunci când instanţa de recurs prin decizia dată s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut  prin recursul formulat, respectiv prin acţiunea din dosarul de fond.

Ori din cuprinsul acţiunii, a deciziei din recurs şi a dispozitivului deciziei atacate rezultă fără dubii că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut prin acţiunea din dosarul de fond şi respectiv a ceea ce s-a criticat prin recursul declarat.

Ca atare, instanţa de recurs a avut în vedere petitul acţiunii reclamantului care constă în îndepărtarea de pe sediul Primăriei Comunei M a inscripţiei „KOZSEGHAZA”. Prin urmare Curtea de Apel Braşov s-a pronunţat exact asupra a ceea ce s-a cerut şi anume obligarea Primarului Comunei M la îndepărtarea de pe sediul Primăriei Comunei M a inscripţiei „KOZSEGHAZA” şi nu a întregii inscripţii nu poate constitui motiv de respingere a acţiunii, instanţa fiind ţinută a se pronunţa asupra a ceea ce a fost investită, respectiv verificarea legalităţii inscripţiei „KOZSEGHAZA” şi obligarea Primarului Comunei M la îndepărtarea acesteia de pe sediul Primăriei Comunei M.

De altfel, din acţiunea reclamantului rezultă că  „inscripţia este nelegală nu doar sub aspectul conţinutului ci şi al formei, întrucât aceasta nu este amplasată sub denumirea oficială în limba română…”. La pagina 3 din acţiune reclamantul a invocat faptul că inscripţia în cauză este amplasată în mod opulent pe faţada clădirii, fiind încorporată în tencuiala acesteia şi fiind realizată cu caractere supradimensionate în raport cu denumirea oficială, înscrisă în ambele limbi, pe plăcuţele indicatoare.  S-a mai invocat încălcarea art. 13 din Constituţia României, or amplasarea inscripţiei în cauză, indiferent că se traduce sau nu prin termenul de primărie, leza art. 13 din Constituţia României, în raport de care denumirea oficială poate fi numai în limba română şi nu expusă bilingv. În consecinţă, unul din motivele acţiunii a fost şi poziţionarea nelegală a inscripţiei, drept pentru care Curtea de Apel Braşov nu s-a pronunţat pe un motiv inexistent, sau pe un lucru care nu s-a cerut.

Faţă de actele dosarului, rezultă că instanţa de recurs a reţinut în mod corect că „această inscripţionare” nu are la bază vreun text legal” în raport de dispoziţiile legale invocate de reclamant şi care reglementează în mod amănunţit condiţiile în care trebuie făcute  inscripţiile bilingve. Tocmai de aceea instanţa de recurs a concluzionat că, indiferent de traducerea exactă a textului în discuţie, faţă de natura şi poziţionarea acesteia, inscripţia nu este permisă.

Ca atare, instanţa de recurs prin Decizia pronunţată a reţinut în mod corect motivele acţiunii reclamantului cât şi a recursului privind nelegalitatea amplasării inscripţiei „KOZSEGHAZA”, atât sub aspectul lipsei temeiului care să permită amplasarea sa, cât şi sub aspectul greşitei poziţionări.

Faţă de cele de mai sus, se reţine că cererea de revizuire este nefondată drept pentru care se va respinge această cerere şi se va menţine Decizia civilă nr. 656/R/2013 a Curţii de Apel Braşov.

În concluzie, faţă de dispoziţiile art. 322  pct. 2 Cod procedură civilă şi faţă de motivele invocate în cererea de revizuire raportat la considerentele deciziei atacate, instanţa constată că cererea de revizuire este nefondată şi în consecinţă, se va respinge.

Cât priveşte apărarea formulată prin Întâmpinare de intimatul Prefectul Judeţului C  aceasta se reţine ca justificată şi legală.

Fără cheltuieli de judecată.

 Decizia civilă nr. 3436/25.06.2013,  dos. nr. 85/64/2013 – redactat judecător  I. M.