Odată cu începerea lichidării, administratorii sociali nu mai au obligaţia să ţină evidenţa contabilă

79 Faliment

Odata cu începerea lichidarii, administratorii sociali nu mai au obligatia sa tina evidenta contabila.

Fiind reprezentant al debitoarei, lichidatorul este cel care trebuie sa depuna actele si informatiile prev. de art. 28, imposibilitatea îndeplinirii acestei obligatii neputând fi invocata în conditiile în care a stat în pasivitate pâna în anul 2011, când s-a formulat cererea de deschidere a procedurii.

Asadar, nu se poate retine în sarcina pârâtilor, fosti administratori sociali, ca nu au tinut contabilitatea conform legii dupa intrarea societatii în lichidare, în conditiile în care aceasta obligatie nu cade în sarcina lor, iar pe perioada anterioara lichidarii fapta este prescrisa.

Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, dosar nr. 17562/63/2011/a2, sentinta nr. 672/03.05.2012

Constata ca la data de  07.12.2011 lichidatorul judiciar  I. 2007 SPRL, desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei SC G.  I. SRL, a formulat cerere de extindere a raspunderii personale formulata în contradictoriu cu pârâtii  G. C. si  C. M., în calitate de administratorii al societatii falite, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtilor la plata sumei de 63.809 lei, reprezentând pasivul  societatii debitoare,  plus cheltuielile  aferente  lichidarii.

În motivare, lichidatorul judiciar a aratat ca desi a depus mai multe demersuri în vederea intrarii în posesia documentelor financiar contabile ale societatii falite, administratorii  acesteia se sustrag obligatiei legale  de a i le pune la dispozitie, fapt rezultat din dezinteresul  acestora pentru starea firmei si onorarea obligatiilor fata de creditori.

Lichidatorul judiciar a sustinut ca a convocat Adunarea Generala a Asociatilor, pentru data de 04.11.2011 în vederea numirii administratorului special al debitoarei, la data convocarii prezentându-se domnul G. C.  si C. M. iar în urma declaratiilor  pe proprie raspundere a fost numit  în calitatea de administratori special  G.  D. C.. În legatura cu cel  de-al treilea administrator social,  N. I., s-a mentionat faptul ca acesta este decedat din data de 01.08.2011, conform  adresei  APCEP Craiova nr. 131364/23.11.2011.

S-a sustinut faptul ca debitoarea a depus ultimul bilant  contabil aferent datei de 31.12.2001.

Referitor la obligatiile reprezentantilor legali ai debitoarei de a preda actele si informatiile solicitate, lichidatorul judiciar a precizat  ca acesta nu a depus actele financiar - contabile si nici bunurile detinute de catre debitoare  la data deschiderii procedurii de insolventa.

Astfel, s-a precizat  ca administratorii sociali ai debitoarei nu au întocmit balante de verificare  lunare, declaratii de venituri, deconturi de TVA  lunare, ultimul bilant contabil este aferent datei de 31.12.2005, pe care avea obligatia sa le depuna lunar, respectiv semestrial, la organul fiscal teritorial si din care sa rezulte atât obligatiile fiscale si nefiscale cât si situatia  bunurilor detinute de catre debitoare la data deschiderii procedurii.

Lichidatorul judiciar a considerat ca administratorul societatii falite nu a tinut contabilitatea în conformitate cu dispozitiile legii, fapt ce l-a determinat sa nu puna la dispozitie toate documentele solicitate.

Prin  netinerea contabilitatii conform legii, administratorul  social a prejudiciat creditorii societatii care, la aceasta data, se afla în imposibilitatea de a-si mai recupera creantele, mentionându-se ca prin nepredarea documentelor financiar contabile ale debitoarei nu au putut fi notificati creditorii din contabilitatea societatii debitoare.

S-a sustinut ca prin  neprezentarea documentelor financiar-contabile, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitate de a identifica eventualele bunuri în patrimoniul societatii falite, aspect de a prejudicia creditorii falitei.

În aceste conditii, lichidatorul judiciar a considerat ca în cazul debitoarei SC G. I. SRL exista prezumtia netinerii unei contabilitati conform legii, lipsa evidentei contabile  a debitoarei indicând o administrare frauduloasa a averii societatii falite, aceasta împrejurare constituind o premisa pentru aplicarea  art. 138, alin. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006.

S-a sustinut  ca fapta a fost comisa de catre administratorul societatii falite si se încadreaza în mod evident în conditiile legii, cu privire la prejudiciu considerând  ca nu exista echivoc, societatea debitoare fiind prejudiciata cu suma de 63.809 lei, reprezentând totalul sumelor cu care creditorii societatii s-au înscris la masa credala. Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu  rezulta ca urmare a faptei comise de catre administratorul societatii debitoare în sensul ca prin neorganizarea si conducerea unei contabilitati  în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 82/1991 rep. a generat un prejudiciu al debitoarei în suma de 63.809 lei, care reprezinta totalul creantelor admise la masa credala a debitoarei.

Au fost anexate acte în sustinerea cererii.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 138, alin. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006.

S-a dispus citarea pârâtilor la interogatoriu.

La data de 18.01.2012, pârâtul C. M. a depus la dosar  întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca fiind netemeinica si lipsit  de un suport  juridic real. S-a mai solicitat  introducerea în cauza a mostenitorilor  legali  al administratorului social N. I., decedat la 31.07.2008.

La data de 26.01.2012 pârâtii G. C. si  C. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat  respingerea actiunii ca nefondata.

În motivare, au aratat ca  la sfârsitul  anului 2001 si începutul  anului 2002, de comun acord cei trei actionari/administratori ai societatii debitoare s-a stabilit  încetarea  activitatii si stabilindu-se în sarcina directorului economic N. I. (acesta fiind singurul  cu studii economice, decedat în anul 2011) achitarea  debitelor societatii si lichidarea acesteia

Astfel,  toate actele societatii, precum si stampila  au ramas în posesia sa, în prezent, desi s-au facut  demersuri dupa convocarea  adunarii generale de catre lichidator, de a intra în posesia acestora, mostenitorii  sai nu au cunostinta de existenta lor.

Pârâtii au considerat ca, în cauza, nu sunt îndeplinite conditiile  cauzei care a generat starea de insolventa , a existentei unei legaturi  de cauzalitate  între cauza si prejudiciu, dar si cea a vinovatiei, a culpei pârâtilor.

Astfel, cu privire la  prima conditie reclamantul nu face nici un fel de dovada ca simplul fapt al administratorilor  de a nu tine contabilitatea  debitoarei a condus în mod direct la crearea starii de insolvabilitate.

Întrucât  din informatiile detinute, debitul initial  înregistrat la directia de finante este în perioada 2002-2003 la care s-au adaugat  pâna în prezent  penalitati si majorari  de întârziere, ajungându-se  la prejudiciul  reclamant ca, în conditiile  se vor putea verifica, se va face  chiar dovada contrara. 

S-a sustinut ca predarea  înscrisurilor prevazute  de art. 28 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii  catre lichidatorul judiciar este o obligatie a debitoarei ulterioara  datei la care a fost deschisa  procedura de insolventa, astfel ca neîndeplinirea acestei obligatii nu ar fi putut cauza  starea de insolventa.

Cu privire  la conditia existentei unei legaturi de cauzalitate între fapta  ilicita  si prejudiciu , pârâtii au sustinut faptul ca  reclamantul  nu face în nici un fel  dovada acestor  sustineri doar sa mentioneze  ca neorganizarea  si conducerea  unei contabilitati în conformitate cu art. 28 din Legea nr.  82/1991 a generat un prejudiciu debitoarei.

În ceea ce priveste conditia  existentei unei culpe, au aratat ca  aceasta culpa nu este prezumata ca în cazul  raspunderii civile contractuale ci si aceasta  trebuie dovedita întrucât  este vorba despre  un caz special  de raspundere civila  delictuala.

În ceea  ce priveste mentionarea  ca fiind culpabila  fapta pârâtilor de a nu depune bilantul , obligatie  prevazuta de dispozitiile  Legii nr. 31/1990,  pârâtii au aratat ca o astfel  de precizare  nu are nicio relevanta  în prezenta cauza, întrucât aceasta obligatie  are în vedere raspunderea generala a administratorilor fata de societate, pe  când dispozitiile  art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementeaza o raspundere speciala cu caracter patrimonial, derogatorie de la dreptul comun în materie.

Astfel, conditiile  prevazute de Legea speciala este de stricta interpretare si aplicare  si neputând fi extinse la alte situatii prevazute în legi generale.

Pârâtii au mai precizat faptul ca asa cum rezulta din certificatul de informatii emis de ONRC, ultimul  bilant este depus pentru anul 2003 si nu 2001 cum s-a sustinut  în cererea introductiva.

La data de  01 martie 2012 lichidatorul judiciar  I. 2007 SPRL a formulat note de sedinta. A aratat ca  între cei trei administratori sociali nu a existat  nicio conventie  sau delegare a atributiilor de administrare sau executie catre cel de-al treilea administrator, N. I., care între timp a decedat. În consecinta, obligatia organizarii si conducerii  contabilitatii proprii a firmei revine în conformitate  cu dispozitiile  Legii contabilitatii administratorilor sociali si conducerii exclusive a debitoarei iar raspunderea materiala  apartine acelorasi persoane. S-a mai sustinut ca în ultimul  bilant contabil  al firmei aferent  anului fiscal 2001  debitoarea detinea în proprietate active astfel:  active  imobilizate  constând în cladiri terenuri sau masini  si echipamente  în suma de 127.872 ron  si active circulante în suma de 565.181 ron, pe care reclamantul  constata  ca au fost valorificate  cu nerespectarea dispozitiilor legale  si fara ca veniturile obtinute  sa fie înregistrate  în contabilitatea firmei, precizându-se ca  aceste obligatii fiscale  nu sunt  cuprinse  în declaratia de creanta  a AFPM Craiova.

Se retine ca la data de 06.10.2011 Tribunalul Dolj a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei.

În cauza, nu s-au depus actele prev. de art.28 din Lg. nr.85/2006, respectiv bilantul si copii ale registrelor contabile; lista completa a tuturor bunurilor debitoarei; lista creditorilor si adresele acestora; lista platilor si transferurilor efectuate în cele 120 de zile anterioare formularii cererii introductive; contul de profit si pierderi.

Instanta retine ca la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006. Printre acestea fapte sunt mentionate tinerea unei contabilitati fictive sau netinerea acesteia în conformitate cu legea, ca si ascunderea unor documente contabile (art.138 lit. d).

Potrivit art. 139, actiunea prev. de art. 138 se prescrie în termen de 3 ani, termen ce curge de la data la care a fost cunoscuta sau trebuie cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa.

In speta, calitatea de administrator social a fost detinuta de pârâti, însa instanta constata ca societatea debitoare a fost dizolvata, lichidatorul fiind numit în anul 2006. Instanta mai retine ca odata cu începerea lichidarii, administratorii sociali nu mai aveau obligatia sa tina evidenta contabila. Pe de alta parte, potrivit art.27 alin.5 din Legea nr.82/91, faza lichidarii constituie un singur exercitiu financiar, nefiind necesar ca an de an sa se întocmeasca bilant contabil si alte situatii financiare, ca în perioada desfasurarii normale a activitatii.

Fiind reprezentant al debitoarei, lichidatorul era cel care trebuia sa depuna actele si informatiile prev. de art. 28, imposibilitatea îndeplinirii acestei obligatii neputând fi invocata în conditiile în care a stat în pasivitate pâna în anul 2011, când s-a formulat cererea de deschidere a procedurii. În plus, creanta AFP în suma de 63809 lei se compune din debit provenit din perioada în care societatea îsi desfasura activitatea (1234 lei) si din accesoriile calculate pâna la data deschiderii procedurii insolventei.

Asadar, nu se poate retine în sarcina pârâtilor, fosti administratori sociali, ca nu au tinut contabilitatea conform legii dupa intrarea societatii în lichidare, în conditiile în care aceasta obligatie nu cade în sarcina lor, iar pe perioada anterioara lichidarii fapta este prescrisa.

În raport de aceste considerente cererea de antrenare urmeaza sa fie respinsa.

Domenii speta

Spete similare