Prescripţie executare. Având în vedere însă că motivul pentru care s-a dispus închiderea dosarului de executare l-a constituit faptul că debitoarea şi-a donat toate bunurile pentru a le sustrage de la urmărire, în cauză devin incidente dispoziţiile ...

Potrivit dispoziţiilor art.16 lit.c) din Decretul nr.167/1998,  aplicabil în materia executării silite la data formulării de către creditoare a  primei cereri de executare, „prescripţia se întrerupe printr-un act începător de executare”.  Cum, faţă de declaraţia de insolvabilitate făcută de debitoare la data de 09.05.2000, s-a dispus închiderea dosarului de executare, ceea ce echivalează cu respingerea cererii de executare, în cauză sunt incidente dispoziţiile alineatului ultim al art.16 din Decretul nr.167/1958, potrivit căruia „prescripţia nu este întreruptă. … dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau s-a perimat”, astfel că, deşi creditoarea a încercat executarea silită imediat după obţinerea titlului executoriu,  termenul de prescripţie s-ar fi împlinit tot la data de 02.06.2002.

Având în vedere însă că motivul pentru care s-a dispus închiderea dosarului de executare l-a constituit faptul că debitoarea şi-a donat toate bunurile pentru a le sustrage de la urmărire, în cauză devin incidente dispoziţiile art.4051 alin.(1) lit.c) C.proc.civ. care dispune că „atâta timp cât debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire”,  cursul prescripţiei se suspendă. (sentinţa civilă nr.313/19.01.2004)

În data de 25.11.2003, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti contestaţia formulată de contestatoarea G.E. împotriva executării pornită la cererea creditoarei L.A. în dosarul de executare nr.1073/2003 aflat pe rolul B.E.J Asociaţi D.I. şi C., prin care, invocându-se excepţia prescripţiei dreptului creditoarei de a cere executarea silită, se solicită  anularea tuturor formelor de executare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art.399 şi urm., art.405 C.proc.civ., se susţine că titlul executoriu, reprezentat de Decizia penală nr.870/1999 pronunţată de Curtea de Apel  Bucureşti, nu mai poate fi pus în executare, la data de 20.11.2003, la care contestatoarea a primit somaţia de executare, fiind împlinit termenul de prescripţie.

S-au depus la dosar, în copie certificată conform art.112 C.proc.civ.,  somaţia emisă în data de 14 noiembrie 2003 în dosarul nr.744/2003 al B.E.J. Asociaţi D.I. şi C., dovada de comunicare a somaţiei, decizia penală nr.870/02.06.1999 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I-a Penală în dosarul nr.1397/1999.

Cerere legal timbrată cu suma de 1.710.000 lei, conform chitanţelor nr.59002-050705/25.11.2003 şi 59002-052614/09.12.2003 emise de CEC -Agenţia Victoria 1 şi timbru judiciar de 3.000 lei.

Prin  întâmpinarea depusă la dosar în data de 05.12.2003, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că în data de 18.10.2001 s-a suspendat cursul prescripţiei executării începute în baza titlului executoriu reprezentat de decizia penală nr.870/1999 pronunţată de Curtea de Apel  Bucureşti, prescripţia începând din nou să curgă după rămânerea definitivă a deciziei civile nr.829/17.04.2003.

Arată intimata că în anul 1999 a solicitat executarea silită a debitoarei G.E., în baza deciziei penale nr.870/1999, formându-se dosarul nr.1175/1999 al executorilor judecătoreşti din cadrul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Întrucât debitoarea a depus la dosar două contracte de donaţie pentru bunurile sale mobile şi imobile şi a declarat, pe proprie răspundere, că este insolvabilă şi nu deţine bunuri urmăribile pe teritoriul României, dosarul de executare a fost închis în luna mai 2000.

Contractele de donaţie au fost revocate, la cererea intimatei-creditoare, prin decizia civilă nr.829/17.04.2003, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, de la această dată începând să curgă un nou termen de prescripţie, noua cerere de executare fiind depusă în luna octombrie 2003 şi executarea încuviinţată prin Încheierea pronunţată la data de 14.10.2003.

Verificând înscrisurile depuse în dosarul de executare, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.772/  pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti  în dosarul nr.5965/1995, inculpata G.E., trimisă în judecată prin Rechizitoriul Parchetului nr.158/P/1994, a fost condamnată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune în perioada noiembrie 1993-iunie 1994,  fiind totodată obligată în solidar cu coinculpatul M.H.M. EL S. la plata către partea civilă L.A.  a sumei de 15.000 D.M. sau contravaloarea în lei la data executării obligaţiei plus 136.000.000 lei.

Hotărârea a fost modificată prin decizia penală nr.870/02.06.1999  pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr.1397/1999,cuantumul creanţei fiind de 41.435 dolari USA, 11.750 DM. Şi 50.472.000 lei.

În anul 1999 s-a solicitat executarea silită a debitoarei G.E. – dosar de executare nr.1175/1999, în care, la data de 09.05.2000 s-a luat act de declaraţia debitoarei în sensul că nu are avere urmăribilă pe teritoriul României, motiv pentru care a solicitat şi s-a dispus  închiderea dosarului.

În data de 18.10.2001 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, sub nr.11.506, cererea de revocare a contractelor de donaţie autentificate sub nr.14.561/15.06.1994 şi 14.563/15.06.1994 la fostul Notariat de Stat local al sectorului 2 Bucureşti, prin care şi-a donat bunurile mobile şi apartamentul numitului C.L.D..

Prin decizia civilă nr.829 A/17.04.2003  pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr.4689/2002, definitivă, s-a constatat inopozabilitatea celor două contracte de donaţie faţă de creditoarea L.A. şi s-a dispus revocarea donaţiilor în limita creanţei acesteia, stabilită prin sentinţa penală nr.772/1997 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, modificată conform deciziei penale nr.870/02.06.1999 a Curţii de Apel Bucureşti.

În data de 02.10.2003, intimata-creditoare s-a adresat executorului judecătoresc cu o nouă cerere de executare silită, încuviinţată de instanţa de judecată prin Încheierea pronunţată la data de 14.10.2003, formându-se dosarul de executare nr.9746/2003 al  B.E.J. Asociaţi D.I. şi C. în care s-a emis somaţie la data de 14.11.2003.

Potrivit art.405 alin.1 C.proc.civ., „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”,  termenul de prescripţie începând să curgă, conform art.405 alin.2 C.proc.civ.,  la data la care se naşte dreptul de a cere executarea silită, în speţă la momentul pronunţării deciziei penale nr.870/1999 a Curţii de Apel Bucureşti,  prin care s-a modificat cuantumul creanţei recunoscute în favoarea creditoarei L.A., respectiv la data de 02.06.1999. Faţă de acest moment, în conformitate cu dispoziţiile art.101 alin.3 C.proc.civ., prescripţia s-ar fi împlinit la data de 02.06.2002.

Potrivit dispoziţiilor art.16 lit.c) din Decretul nr.167/1998,  aplicabil în materia executării silite la data formulării de către creditoare a  primei cereri de executare, „prescripţia se întrerupe printr-un act începător de executare”.  Cum, faţă de declaraţia de insolvabilitate făcută de debitoare la data de 09.05.2000, s-a dispus închiderea dosarului de executare, ceea ce echivalează cu respingerea cererii de executare, în cauză sunt incidente dispoziţiile alineatului ultim al art.16 din Decretul nr.167/1958, potrivit căruia „prescripţia nu este întreruptă. … dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau s-a perimat”, astfel că, deşi creditoarea a încercat executarea silită imediat după obţinerea titlului executoriu,  termenul de prescripţie s-ar fi împlinit tot la data de 02.06.2002.

Având în vedere însă că motivul pentru care s-a dispus închiderea dosarului de executare l-a constituit faptul că debitoarea şi-a donat toate bunurile pentru a le sustrage de la urmărire, în cauză devin incidente dispoziţiile art.4051 alin.(1) lit.c) C.proc.civ. care dispune că „atâta timp cât debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire”,  cursul prescripţiei se suspendă.

În consecinţă, începând cu data de 18.10.2001, când creditoarea L. A. a solicitat revocarea donaţiilor consimţite prin contractele autentificate sub nr.14561 şi 14563 din 15.06.1999 la fostul Notariat de Stat al sectorului 2 Bucureşti, şi până la data de 17.04.2003, când prin decizia civilă nr.829 A pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, s-a admis acţiunea pauliană şi s-a dispus revocarea donaţiilor în limitele creanţei sale „stabilită prin sentinţa penală nr.772/1997 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, modificată conform deciziei penale nr.870/02.06.1999 a Curţii de Apel Bucureşti”, cursul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită s-a suspendat.

Cu această dată cursul prescripţiei s-a reluat, astfel că la data formulării cererii privind  executarea ce face obiectul prezentei contestaţii – 02.10.2003 –, faţă de dispoziţiile art.4051 alin.(2)  C.proc.civ. rap. art.101 C.proc.civ. se împliniseră 2 ani 10 luni şi 29 zile din termenul de prescripţie; în consecinţă,  excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, invocată ca unic motiv al contestaţiei la executare, este neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare