Contestaţie la executare - intervenţie voluntară

Sentinţă civilă 7730 din 11.12.2003


Potrivit dispoziţiilor art.49 C.proc.civ.,  intervenţia voluntară este cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi, pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din acel proces.

Indiferent de forma intervenţiei voluntare, pentru a fi admisibilă  este necesar ca terţul să justifice un interes personal, iar în cazul intervenţiei principale şi un drept propriu, şi să existe o legătură suficientă între cererea principală şi cererea de intervenţie astfel încât să se justifice soluţionarea împreună a celor două cereri, prevederile art.52 şi 53 C.proc.civ. fiind aplicabile în egală măsură.

Analizând cererea de intervenţie formulată de F.A. în funcţie de natura pricinii în care acesta a înţeles să intervină – contestaţie împotriva unei executări în care  intervenientul are calitatea de debitor urmărit – şi de motivele invocate,  instanţa constată că aceasta nu reprezintă decât o încercare de eludare a dispoziţiilor imperative ale art.401 alin.(1) lit. a şi c C.proc.civ.  privind termenul în care poate fi făcută contestaţia la executare, în oricare din cele două ipoteze contestaţia debitorului fiind tardivă întrucât  procesul-verbal de licitaţie a cărui nulitate  solicită a fi constatată i-a fost comunicat, sub semnătură, în data de 15 octombrie 2002.

Pe de altă parte, singurul drept propriu  pe care intervenientul – debitor F. A. l-a avut asupra imobilului urmărit a fost dreptul de proprietate iar tocmai existenţa acestui drept în patrimoniul său a făcut posibilă executarea silită, astfel că nu poate fi invocat pe calea unei intervenţii voluntare – fie principală, fie accesorie – pentru a justifica admiterea contestaţiei împotriva aceleiaşi executări. Pe cale de consecinţă cererea de intervenţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. ( sentinţa civilă nr.7730/11.12.2003)

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 30.10.2003 contestatoarea A.V.  a  solicitat instanţei de judecată  ca în contradictoriu cu intimaţii  F.G.M. şi Ţ.R. să dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr.204/2001 al Biroului Executorului Judecătoresc R.I.C, cu privire la imobilul situat în Bucureşti, str.V.M. nr.36, bl.C2, sc.B, et.2, ap.7, şi  suspendarea executării silite până  la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.401 alin.(2) Codul de procedură civilă contestatoarea  arată că în data de 15.10.2003 a fost încheiat la biroul executorului judecătoresc procesul-verbal prin care imobilul a fost adjudecat în favoarea intimatului Ţ.R., executarea fiind pornită la cererea creditorului F.G.M. împotriva debitorului F. A..

Susţine contestatoarea că este coproprietar al imobilului urmărit deoarece, deşi nu figurează în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1992, la acea dată locuia împreună cu  F.A., cu care întreţinea relaţii de concubinaj încă din anul 1990 şi cu care are un copil, născut în anul 1996. În aceste condiţii, faptul că nu este căsătorită cu proprietarul apartamentului şi  că numele său nu figurează în contract nu are nici o relevanţă juridică câtă vreme intenţia lor a fost aceea de a deveni coproprietari iar preţul a fost plătit prin contribuţie comună.

S-au depus la dosar, în copie: procesul-verbal de adjudecare întocmit la data de 15 octombrie 2003 în dosarul de executare nr.204/2001 al Biroului Executorului Judecătoresc R.I.C., contract de vânzare-cumpărare nr.16428 din 06.04.1992, certificat de naştere al minorului F.G.A., născut la 22 aprilie 1996.

În şedinţa publică de la 13.11.2003 s-a prezentat soţia adjudecatarului, Ţ.C., care a învederat instanţei că soţul său a decedat, la dosar fiind depus certificatul de deces eliberat de Primăria M..

În şedinţa publică de astăzi contestatoarea a depus la dosar o cerere precizatoare şi completatoare prin care cheamă în judecată pe moştenitorii adjudecatarului, Ţ.C. şi  Ţ.A. şi  solicită ca în contradictoriu cu aceştia şi cu creditorul urmăritor să se constate simulaţia prin interpunere  de persoană a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr.201/22.11.1989 la B.N.P. Apostol Nicoleta, act ce a constituit titlul executoriu în baza căruia  s-a pornit executarea silită, să se constate nulitatea contractului de împrumut pentru nevalabilitatea cauzei actului juridic, să se constate existenţa dreptului său de coproprietate asupra imobilului, să se dispună anularea formelor de executare şi întoarcerea executării, cu cheltuieli de judecată..

Se arată că împrumutul a fost contractat pentru sora debitorului, acesta acceptând să o ajute fără a se gândi la consecinţele juridice ale acestui fapt iar în ceea ce priveşte dreptul de coproprietate asupra imobilului se arată că probele ce urmează a fi administrate în cauză vor dovedi că acesta a fost achiziţionat în comun deoarece a locuit cu F.A. începând cu anul 1990, cu doi ani înainte de cumpărarea apartamentului.

În data de 08.12.2003, debitorul F. A.  a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul contestatoarei, solicitând constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de licitaţie încheiat la 15.10.2003 şi a actului de adjudecare încheiat la data de 20.11.2003, constatarea faptului că imobilul a fost subevaluat şi întoarcerea executării, cu restabilirea situaţie anterioare licitaţiei din data de 15.10.2003.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.49-56, 388, 399, 400, 401, 403, 404, 4041, 4042, 504 alin.(3), 511 şi 516 C.proc.civ., se arată  că procesul-verbal de licitaţie a fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor art.388 pct.6,8,11 şi 12 C.proc.civ., că actul de adjudecare ce i-a fost comunicat nu  poartă semnătura şi ştampila executorului judecătoresc şi nici semnătura adjudecatarului şi că nu cuprinde toate menţiunile impuse de art.516 C.proc.civ.,  că imobilul a fost subevaluat, adjudecatarul fiind direct interesat să obţină imobilul pentru un preţ derizoriu, realizând astfel o îmbogăţire fără justă cauză.

Intimaţii nu au depus întâmpinare, în şedinţa publică de astăzi fiind ridicate excepţiile lipsei calităţii procesual active a contestatoarei, aceea a tardivităţii cererii modificatoare şi aceea a inadmisibilităţii cererii de intervenţie formulată de debitorul urmărit.

Potrivit dispoziţiilor art.49 C.proc.civ.,  intervenţia voluntară este cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi, pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din acel proces.

Indiferent de forma intervenţiei voluntare, pentru a fi admisibilă  este necesar ca terţul să justifice un interes personal, iar în cazul intervenţiei principale şi un drept propriu, şi să existe o legătură suficientă între cererea principală şi cererea de intervenţie astfel încât să se justifice soluţionarea împreună a celor două cereri, prevederile art.52 şi 53 C.proc.civ. fiind aplicabile în egală măsură.

Analizând cererea de intervenţie formulată de F.A. în funcţie de natura pricinii în care acesta a înţeles să intervină – contestaţie împotriva unei executări în care  intervenientul are calitatea de debitor urmărit – şi de motivele invocate,  instanţa constată că aceasta nu reprezintă decât o încercare de eludare a dispoziţiilor imperative ale art.401 alin.(1) lit. a şi c C.proc.civ.  privind termenul în care poate fi făcută contestaţia la executare, în oricare din cele două ipoteze contestaţia debitorului fiind tardivă întrucât  procesul-verbal de licitaţie a cărui nulitate  solicită a fi constatată i-a fost comunicat, sub semnătură, în data de 15 octombrie 2002.

Pe de altă parte, singurul drept propriu  pe care intervenientul – debitor F. A. l-a avut asupra imobilului urmărit a fost dreptul de proprietate iar tocmai existenţa acestui drept în patrimoniul său a făcut posibilă executarea silită, astfel că nu poate fi invocat pe calea unei intervenţii voluntare – fie principală, fie accesorie – pentru a justifica admiterea contestaţiei împotriva aceleiaşi executări. Pe cale de consecinţă cererea de intervenţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Cât priveşte contestatoarea, solicitând anularea formelor de executare şi întoarcerea executării, aceasta îşi justifică interesul prin existenţa relaţiei de concubinaj cu debitorul, relaţie care, în opinia sa, îi conferă calitatea de coproprietar al imobilului urmărit, considerând irelevant faptul că nu este căsătorită cu F.A. şi că numele său nu figurează în contractul de vânzare-cumpărare prin care a fost dobândit apartamentul.

Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art.401 alin.(2) C.proc.civ.  şi ulterior precizată şi  completată, în condiţiile art.132 C.proc.civ.,  cu o cerere de constatare a simulaţiei  actului juridic ce a  constituit titlul executoriu,  cu o cerere de constatare a nulităţii absolute de a aceluiaşi act juridic precum şi cu  cererea de constatare a dreptului său de coproprietate asupra imobilului.

Potrivit art.399 C.proc.civ.  orice executare silită poate fi contestată de oricine are interes sau este vătămat prin executare. Aceasta presupune că pentru a justifica un interes şi deci imixtiunea într-o executare a unui titlu care pentru  el este res inter alios acta,  terţul trebuie să facă dovada prejudiciului suferit prin respectiva executare, ceea ce, faţă de motivele invocate în prezenta cauză, impunea pentru contestatoare a face dovada, la momentul formulării contestaţiei la executare, a existenţei dreptului său de proprietate asupra apartamentului.

Or’ nu numai că această dovadă nu a fost făcută, dar prin „cererea precizatoare şi completatoare” contestatoarea recunoaşte că nu are titlu de proprietate asupra imobilului, situaţie în care instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesual active şi să respingă contestaţia, neputându-se permite unui terţ contestator ca, sub rezerva ulterioară a dovedirii proprietăţii asupra bunului urmărit, să discute motive de contestaţie care privesc titlul executoriu (inadmisibile faţă de dispoziţiile art.399 C.proc.civ.)  şi formele de executare.

Va respinge excepţia tardivităţii formulării cererii completatoare, aceasta fiind formulată cu respectarea dispoziţiilor art.132 C.pr.civ., dat fiind faptul că prima zi de înfăţişare a fost la termenul de astăzi când s-a solicitat introducerea în cauză şi au şi răspuns, prin avocat, moştenitorii adjudecatarului decedat.